”Probe de empatie” la București

Una dintre cele mai tulburătoare voci noi ale eseisticii jurnalistice vine la Power of Storytelling

duminică, 4 octombrie 2015, 11:56

Ca jurnalist, cînd o citești pe Leslie Jamison îți vine să faci ca-n Tom și Jerry – pisicul își sapă propria groapă, își trage piatra funerară la cap și, cu un gest final, smulge din iarbă cîteva flori pe care și le pune pe piept. Ne-am apucat degeaba de scris.

Tradusă în România cu ”Probe de empatie”, editura Publica, Jamison are un talent nesimțit.

Îți stîrnește admirație altoită cu individe și cu o gripă din aia care nici nu te ia, nici nu te lasă, cam cînd îți petreci ziua amețit și cu sentimentul că fața îți curge asimetric și te doare capul pe dinăuntru.

Eseuri, confesiuni și reportaje, bucățile lui Jamison oscilează de la povestea unui ultramaraton printr-un codru cu fundu-n sus pînă la o operație pe inimă.

La sinceritatea cu care își descrie viața, autoarea a avut ghinion că au adormit-o pe timpul intervenției! Ablația cardiacă cu radiofrecvență se face și cu anestezie parțială. Dacă Leslie Jamison ar fi fost trează cînd i-au ars cîteva puncte electrice ale inimii, ar fi cîștigat primul Pulitzer nonfiction din istorie la care cititorii se îmbolnăveau de ceea ce citeau. Atît de bună este. Am trecut prin ceva asemănător și m-am ales cu o bulimie, Nutella, chestii complet neliterare.

În general, eseurile sale sînt caracterizate drepte ”viscerale”. Dar nu adîncurile, ci vibrația transmisă e ceea ce le face aparte.

Aparent, Jamison e un Amos Oz la polul opus. Cînd îl citești pe Oz se catifelează aerul, cînd o citești pe Jamison, se vălurește ca atunci cînd stai pe scaunul din spate al mașinii pe serpentine. Dar, în mod neașteptat, lectura lor are același efect de încredere în neputința noastră omenească.

Comparația e desigur precipitată, pentru că între ei stă o jumătate de secol și o operă, cea a lui Oz. Inegală în scris, yeee!, cu doar două cărți publicate și cu un roman-șantier care nu-i prea iese, yeee!, Jamison are însă înainte o viață de anxietăți promițătoare.

Nu-mi dau seama cum, Cristi Lupșa o aduce pe Jamison la Power of Storytelling, pe 9 și 10 octombrie.  Omul se explică în interviul publicat de Luiza Vasiliu în Dilema Veche.

Venirea ei e o operațiune voodoo probabil. M-am uitat pe programul autoarei ”Probelor de empatie” și călătorește la București între o apariție la muzeul Guggenheim din New York și lecturi în Ohio.

Power of Storytelling e la a cincea ediție și poate fi numit cel mai bun eveniment al jurnalismului din România.

Jurnalism, adică ceea ce ne rămîne nouă după ce se duce Leslie Jamison la culcare și-i cade șifonerul cu țoale în cap ca să fim siguri că nu se trezește pînă dimineață.


Comentarii (2)Adaugă comentariu

baruch  •  4 octombrie 2015, 14:06

moaama, nici n-am auzit de ea dar promit s-o citesc. cu putine sperante, though. pe mine doar proust m-a vindecat de pofta asezarii de cuvinte (bine, si arghezi; pare-mi-se ca si ion stratan spunea acelasi lucru despre arghezi).

oldrimsix  •  4 octombrie 2015, 19:34

cand aveti un subiect gegeros, scrieti gegeros

Comentează