De ce nu dă Înalta Curte acces la dovezile din ”Gala Bute”? Sînt 7 cereri!

Cel mai înalt tribunal din România a ajuns să impună extemporale de legislație celor care vor să-și exercite un drept constituțional: dreptul la informare!

miercuri, 21 octombrie 2015, 2:58

UPDATE: Răspunsul Curții: ”Urmare solicitarii dumneavoastra, va facem cunoscut ca dosarul 1532/1/2015 al Sectiei penale a instantei supreme a fost inaintat Completului de 5 judecatori la data de 21 octombrie 2015, in vederea solutionarii contestatiilor declarate impotriva incheierii din data de 16 octombrie 2015, contestatii ce urmeaza a fi solutionate la data de 26  octombrie 2015 (Dosar nr.3847/1/2015 – Completul de 5 judecatori). După solutionarea contestatiilor urmeaza ca cererile dumneavoastra sa fie prezentate completului de judecata învestit cu solutionarea fondului, urmand a se dispune asupra lor”.

de Mirela Neag și Cătălin Tolontan

După 6 zile de la primul termen al dosarului ”Gala Bute”, dintre care 4 zile lucrătoare, accesul public la dovezi este blocat de către Înalta Curte. Nu putem intra în arhivă să consultăm dosarul procesului.

Pe scurt. Vineri, 16 octombrie 2015, Gazeta Sporturilor a făcut o cerere de acces la arhivă. Așa cum s-a întîmplat și în alte cazuri. În cazul Ridzi, de pildă.

De această dată, marți, 20 octombrie, de la ICCJ ni s-a întors o solicitare pe mail: ”Justificați interesul legitim!”. Mesajul integral primit de la ICCJ este următorul:

”Urmare cererii dumneavoastră adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 16 octombrie 2015 şi înregistrată sub nr.36517, prin care solicitaţi studierea dosarului nr.1532/1/2015 al Secţiei penale, vă rugăm să precizaţi temeiul legal în baza căruia aţi formulat cererea şi să justificaţi interesul legitim potrivit art.92 alin.(2) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătoreşti”.

În aceeași zi am răspuns, justificînd prin art.92 alin.(2) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătoreşti și prin Hotărârea Plenului CSM nr. 277/2006 „Ghid de bune practici”.

”2) Dosarele şi evidenţele instanţei privitoare la activitatea de judecată pot fi consultate de persoanele care justifică un interes legitim, cu respectarea ordinii de solicitare şi a măsurilor de
asigurare a integrităţii documentelor. Cererea cu datele de identificare ale solicitantului se aprobă de persoana care coordonează activitatea compartimentului arhivă”.

Dar am adăugat, respectuos, următoarea observație: avem sentimentul că ni se cere să ne justificăm un drept elementar, acela al accesului public la un dosar public.

De atunci, nici un semn.

Cinstit, trebuia să spunem că nu știm temeiul legal, iar la interes legitim trebuia să dăm o copie a buletinului, că ăsta e interesul legitim, că sîntem cetățeni români și ne interesează. Și dacă ești neștiutor de carte, ai fix aceleași drepturi. Nu trebuie să cunoști temeiul legal al drepturilor ca să deții drepturile. Dar am zis să nu fim obraznici.

Nu merge însă nici așa. În continuare, nici un semn de la ICCJ. Și alți jurnaliști vor acces. Sînt 7 cereri!

De cîteva zile, în spațiul public a apărut un maldăr de documente din dosar procurate de Antena 3, dar nu din instanță. E meritul lor că au făcut rost de emailuri, informațiile de acolo sînt de mare interes public. ”Ce/cum vrei” e noaptea presei.

Problema e însă că toată lumea ar trebui să aibă încă de săptămîna trecută acces la probele din dosar. Și la cele favorabile Acuzării, dar și la cele favorabile Apărării. Un proces deschis este condiția unui proces echitabil al celor acuzați. Nimic nu e secret și nu se secretizează dacă e public.

Cu Gala Bute sîntem în fața unei bizarerii.

Cum de am ajuns ca Înalta Curte să solicite cetățenilor să-și explice drepturile?! E ca și cum cel care merge pe un trotuar public ar trebui să se justifice de ce merge, și nu autoritatea care îl blochează să spună: ”Scuzați-ne, lucrăm sau trece președintele țării sau vine avalanșa și de aceea nu mai puteți circula”. Nu eu mă justific de ce-mi exercit dreptul, tu stat trebuie să-mi explici de ce îmi limitezi dreptul.

E greu de înțeles ce se petrece. Instanța poate secretiza dosarul, dar s-o spună și s-o motiveze.

”Adevăratul stat de drept nu e atunci cînd statul acționează prin drept, ci cînd statul însuși se supune dreptului”, după o expresie a lui Jacques Chevallier. Ca să ne exercităm un drept sîntem supuși unui test de cunoaștere a legilor? Și dacă răspundem greșit ne pierdem dreptul? Ce facem mai departe, luăm dreptul la vot al oamenilor care nu știu să citească?!

Mîine, dacă vine un bătrîn de 80 de ani direct din Lupeni, că a auzit el cum orașul lui e în faliment pe filiera Udrea – primarele – Gărdean, i se dă un extemporal de legislație ca să poată intra în sală sau ca să vadă cu ochii lui dovezile?! Pînă acum, făcea omul o cerere și intra în arhivă, așa cum decurge și din Constituție, care în Art 31 vorbește despre neîngrădirea dreptului la informațiile de interes public. Iar Constituției îi e subordonat și judecătorul.

Cînd președinta Înaltei Curți a României, Livia Stanciu, a declarat că ea luptă împreună cu DNA împotriva corupției, s-au clătinat garguiele clădirii tribunalului.

Că judecătorul nu luptă alături de procuror, el este ultima instanță la care poate apela omul și ultimul refugiu al celui acuzat în fața dorinței majorității de a-l vedea căpăcit.

Tema noului ”judecător justițiar” (A. Minc), ”care purifică și moralizează viața publică” e supusă unei dezbateri aprige în Occident. Tot timpul e o preocupare să se balanseze puterile.

Numai la noi ai senzația că statul însuși nu vrea să respecte procedurile, în condițiile în care ele sînt ”singurele surse de legitimitate”, căci numai dacă sînt încredințați că toată lumea respectă procedurile ajung cetățenii ”să poată să se conceapă în orice moment ca autori ai dreptului căruia îi sînt supuși în calitate de destinatari” (Habermas).

Ce frumos spus! Tocmai pentru că ești destinatarul ultim al dreptului, tu, ca simplu cetățean, înțelegi să i te supui. Tu, ca stat, cu atît mai mult i te supui.

Vă rugăm, probele pe masă!

 


Comentarii (59)Adaugă comentariu

Silviu Dumitru  •  22 octombrie 2015, 10:21

Adica "sunt 7 cereri", nu?

dac.impielitzat  •  22 octombrie 2015, 10:23

"Cum de am ajuns ca Înalta Curte să solicite cetățenilor să-și explice drepturile?!" Tolo, intrebarile tale si explicatiile tale sunt foarte intemeiate desi intr-o lume normala nu-si aveau locul si nici rostul. Sa-ti fie cerut sa-ti explici gestul de a merge pe trotuar se intampla doar intr-un stat in care libertatea nu exista. Numai la fascisti, comunisti, dicaturi de tot felul vezi asa ceva. Nu e evident ca fie cei in masura sa nu faca astfel de mizerii sunt fie foarte prosti, fie rau intentionati incercand sa cumpere timp (ca sa faca ce?) cu probleme alea? insista te rog cat poti de mult, nu se poate asa ceva intr-o tara democratica membra UE!

Octavian Stăncioiu  •  22 octombrie 2015, 10:52

Superbă demonstrație de logică în argumentația de final. Domnule Tolontan, v-aș numi ministru al Justiției.

marius  •  22 octombrie 2015, 12:58

Catalin, am o oarecare tangenta cu instantele de judecata si impresia mea este ca judecatorii [nu vreau sa ma refer la toti, dar cei cu care am interactionat] se cred intr-o sfera speciala in care noi oamenii nu prea contam. Iti povestesc o asffel de legatura: Am un amic condamnat pentru niste tampenii, tipul foarte creativ si destept dar "batut in cap". A fost condamanat acum 4 ani, timp in care a luat premius special al presei la salonul de inventica de la Geneva, cum spuneam talentat. De 4 ani, dupa nenumarate cereri de urgentare a redactarii sentintei, nu a primit aceasta hartie. Avea nevoie sa depuna dosar pentru gratiere. L-am intrebat intr-o zi pe domnu, judecator, membru CSM, Cristi Danilet, ce variante mai avem, legale, pentru a determina angajatii ICCJ sa redacteze acel document. Raspunsul lui la intrebarea mea "Ce pot face ca cei de la ICCJ sa-si faca treaba?" -probabil ei si-o fac. dar au mult de lucru. -legea spune 30 zile -dar daca ar fi mai putini prieteni din astia ca ai tai, poate s-ar putea respecta legea -deci, sa incepem cu infractorii de langa noi care nu o respecta. Daca un judecator care mai este si membru in CSM imi poate da raspunsurile de mai sus, de ce ne mai miram ca instantele dau solutii de te doare capul si ajungi in situatia in care nu poti face absolut nimic, sau ca se ascund dupa niste hartii numai sa amane sau sa blocheze accesul pentru situatii similare cu a ta?

Cătălin Tolontan  •  22 octombrie 2015, 17:22

@octavian stancioiu: nu, nu, n-am facut decit sa citam niste oameni care gindesc profund despre drept.

jap jap  •  23 octombrie 2015, 0:46

E o greseala de logica la Chevallierii aia si la Habermasti. N-am auzit de ei desi locuiesc in sectorul 2 de 25 de ani. Si probabil ca e un lucru bun ca n-am auzit fiindca am invatat sa raspund singur intrebarilor, fara sa fiu influentat de Habarnamst aia. Legile nu au autor omul, cetateanul. Nu. Viata il obliga sa adopte acele legi, il ghideaza, ii deschide ochii asupra acelor principii, il constrange, il corecteaza, ii impune. Daca nu le adopta e de rau, societatea intra in criza, in razboi, in convulsii. Bine, sunt reguli de comportament care vizeaza mai mult propria bunastare, sanatate, prosperitate. Dar noi discutam de regulile de convietuire, care afecteaza societatea. Omul a fost obligat sa observe ca daca vrea sa-i mearga bine lui, atunci trebuie sa aiba grija ca si societatii sa-i mearga bine. Deci semenului lui, oricaruia. A invatat de nevoie, obligat, trecandu-i os prin os, sute de ani, desi avea Cartea in fata, cum trebuie sa se comporte. Dupa fiecare necaz omul trage concluzii si adopta reguli, ca sa nu mai pateasca necazul respectiv. Omul sarguincios, silitor, harnic. Fiindca drama care se repeta devine comedie. Deci nu omul e creatorul legilor ci viata, Dumnezeu. Viata te constrange, te ghideaza, te canalizeaza, te indruma, sa descoperi principiile ei, caile ei, limitele ei. Pe care le aveai oricum scrise, date mura in gura de 2000+ de ani. Viata e o scoala, e ca o palnie, intra toti buluc, dar pe la capat picura doar, mai degraba trece camila prin capatul palniei decat elevul care n-a invatat si n-a aplicat regulile vietii. Adica n-a trecut proba teoretica si cea practica. Habenamus nu stie, logica lui e corupta de vanitate, omul singur nu avea de unde sti regulile corecte de convietuire, regulile pe care trebuie sa le respecte ca sa-i mearga lui bine.

jap jap  •  23 octombrie 2015, 1:12

Si teza sustinuta in legatura cu "judecatorul justitiar" e gresita. Nu mai am chef s-o explic, oricum n-o mai citeste nici destinatarul, poate doar astia de la cenzura, alta treaba ei n-au decat sa stea sa-i filozofizez eu. Evident ca au o vocatie spre lege spre justitie, spre dreptate. Ca de-aia au facut dreptul. Unii. Altii s-au dus sa faca bani, pe vremea lui Ceasca erau cate zece pe loc la admitere la medicina si nus' cati la drept. Nu din vocatie, evident. Dar unii au vocatie. Au pasiune. Oamenii cu pasiune fac domeniul respectiv sa functioneze, sa progreseze. O minima tragere de inima au toti judecatorii, ca altfel n-ar mai ajunge dimineata la serviciu. Deci teza lui Basescu -ca tot el a emis-o primul, nu Tolontan sau altul- nu e corecta, oricat as fi eu de basist. De fapt basism inseamna adevar si patriotism, in ordinea asta. In particular, din definitia data basismului rezulta imediat si de ce Tolontan, de exemplu, nu poate fi basist. Ii scapa adevarul, ii fuge din maini. Toti suntem intr-o oala in tara asta si in lume, in general. Pana la urma si judecatorii sunt cetateni. Si ei voteaza, egali cu restul cetatenilor. De ce voteaza ei, zice Tolontan, ca se crapa catapeteasma? Doar ei nu pot avea pareri, ei au legile si Codul. Fiindca avem, pe undeva, un acelasi interes comun. Respectarea legii, binele general. Asta cuprinde, elementar, inclusiv starpirea coruptiei, adica a furtului, a inechitatii. Politicienii si populatia au avut 26 de ani sa faca ceva pentru a aduce binele. N-au facut. N-au stiut cum. N-au putut. E timpul sa incerce si judecatorii. Nu? Sau tu, Tolontane, impreuna cu Voiculescu, Tariceanu si altii asemenea, vreti voi sa mai incercati, tot voi, inca 26 de ani? Eu zic sa nu, vremea voastra, a dinozaurilor, a trecut. Esti decat o fantoma, Tolontane. O iluzie.

Mihai Badea  •  23 octombrie 2015, 23:31

@jap jap: Judecătorii tot oameni sunt și ei, atâta doar că uneori se pun deasupra celorlalți oameni. De exemplu, atunci când salariații din sistemul public au pierdut 25% din salariu, cei din justiție au rămas cu salariul întreg.

Ionut  •  4 noiembrie 2015, 13:47

Astia pana nu-i frigi cu fieru'ncins nu lasa ciolanul din gura!!!

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Comentează