Gala Bute, Z 2: Lumea morală a lui Tudor Breazu

La al doilea termen, completul l-a audiat pe cel considerat mîna dreaptă a Elenei Udrea și ultimul dintre loiali

miercuri, 11 noiembrie 2015, 3:41

Reportaj de Mirela Neag și Cătălin Tolontan

Z 2 înseamnă Ziua a doua, dar poate însemna și Zegna, de la firma de țoale de lux Ermenegildo Zegna.

Căci așa arată Tudor Breazu, cel care vine la 9:10 la pupitru ca să-și rostească declarația.

E tînăr, e drept, e îmbrăcat într-un impecabil costum negru de parcă a ieșit prin vitrina magazinului Zegna din Milano ca să poposească taman în sala asta sufocantă, ”domnule jandarm, vă rog deschideți două geamuri aici, în mijloc!”, cere puțin aer președinta completului.

Și e foarte stăpîn pe el Tudor Breazu. Cel puțin atîta vreme cît își spune povestea, netulburat de întrebări. ”Nu recunosc acuzațiile, sînt nevinovat”.

Teoria lui e simplă. S-a descurcat întotdeauna. ”Încă din facultate aveam venituri peste cele ale mediei românilor”. Nu e arogant, e sincer.

DNA îl acuză pe Breazu de complicitate la luare de mită în dosarul Gala Bute. Și este singurul dintre oamenii de încredere care nu s-a întors împotriva Elenei Udrea.

S-a apucat de imobiliare, e singurul job concret pe care l-au scos judecătorii de la el în ora și jumătate cît a durat declarația sa. ”Prin 1993 am descoperit-o pe Ana Maria Topoliceanu. Ea a devenit mentorul meu, omul în care am avut cea mai mare încredere în viață”.

”Nici un moment nu am crezut că banii pe care i-am luat de la Ștefan Lungu pentru Ana Maria Topoliceanu puteau proveni din ceva ilegal și nici măcar imoral” Tudor Breazu, în fața instanței

Tînărul insistă pe cuvîntul ”moral” de cîteva ori de-a lungul depoziției. N-a comis nimic ilegal, și nici măcar imoral.

În 2010, Breazu a luat niște bani de la Ștefan Lungu, ”cam 37.000 de euro brut, aproximativ 26.000 de euro net, după ce firma mea a plătit taxele”. Banii proveneau din Ministerul Dezvoltării și reveniseră la Lungu drept șpagă, cel puțin așa susțin afaceristul care i-a întors și Lungu, ambii recunoscîndu-și vina.

Cum a ajuns să lucreze pentru Udrea și pentru PD-L București? ”Prin 2008-2009 afacerile nu mi-au mai mers”. Atunci, la recomandarea Anei Maria Topoliceanu, cu care se înțelege că stătea împreună, ca un cuplu, s-a angajat la PD-L București.

Sala zîmbește. Lumea morală a lui Tudor Breazu e încăpătoare.

Vine rîndul procuraturii să pună întrebări. Una dintre ele e ratată. ”Cine vă dădea cei 2.000 de euro?”. ”A răspuns deja”, spune judecătoarea și nu reține răspunsul redundant.

”Ne poate spune inculpatul cum a înregistrat în contabilitatea firmei banii de la Ștefan Lungu?”, vine a doua întrebare a DNA. De data asta e în plin.

Breazu ezită, își strînge un pic mai tare degetele. Și-și expandează lumea morală încă o dată: ”N-am avut contract, dar le-am înregistrat ca venituri”. Venituri pentru ce? ”Venituri pentru o activitate de consultanță care n-a fost, e adevărat, prestată”.

O lume morală, dar largă, largă, largă.

O lume cu bani la negru drept salariu, încasat lună de lună. O lume cu plăți fără contract între firme. O lume cu cheltuieli făcute în locul Anei Maria Topoliceanu, ”care, deși era bogată și sper că e și acum, dorea să aibă grijă de felul în care arată stilul ei de viață”.

Judecătoarele se sfătuiesc puțin între ele.

Completul insistă zece minute lungi pe episodul în care Breazu a redirecționat, prin secretarul său, cei 50.000 de euro de la Lungu la Felix Tătaru, strategul campaniilor lui Traian Băsescu.

Apoi, instanța trece la veniturile lui Breazu. ”Între 2009 și 2011 nu am avut alte venituri decît salariul”. ”Ați trăit din 2.000 de euro pe lună?”, întreabă șefa completului. ”Da, absolut, nu-mi permiteam mai mult”. Liniște îndelungă. Una dintre cele două colege ale președintei își lasă ușor privirea în jos.

„Eu n-am lucrat niciodată la stat și nu cunosc procedurile, nu aveam de unde să știu că se percepea un comision de 10% la contracte” Tudor Breazu, în fața instanței

Avocatul lui Udrea, cu clienta în ceafă, contraatacă atunci cînd îi vine rîndul la întrebări: ”Să ne spună inculpatul dacă Ștefan lungu presta servicii doar pentru PD-L București sau și pentru alte filiale?”. Breazu revine la microfon. ”Și pentru alte filiale! Îmi amintesc că Lungu avea contracte cu filiala condusă de Anca Boagiu”. Udrea dă din cap, satisfăcută.

În aer stă vechea ei întrebare, la care nimeni n-a răspuns pînă azi: ”Dacă toate campaniile erau finanțate din bani negri, de ce doar eu mă aflu aici?”. De ce nu și Blaga, Videanu sau Boagiu?

Udrea se ridică din nou și merge către apărătorul său. ”Care era relația dintre Ana Maria Topoliceanu și Maria Apostol și trezorierul PD-L Țica?”, îl întreabă avocatul Chiciu pe Breazu. ”Era prietenă foarte apropiată cu Maria Apostol și cu Țica”.

Ceilalți avocați ai inculpaților se abțin de la întrebări.

Doar avocatul Țopa, apărătorul lui Breazu, are o întrebare pentru clientul său: ”Cînd a fost momentul în care inculpatul a realizat că este ceva în neregulă cu banii primiți de la Lungu?”. Maestrul revine. ”Nu <ceva în neregulă>, ceva ilegal am vrut să zic”.

Breazu se apropie. ”Pe 5 februarie 2015, cînd Ana Maria Topoliceanu m-a căutat pe FaceTime ca să-mi spună să zicem împotriva lui Udrea ca să nu facem pușcărie. Atunci m-am șocat și m-am înfricoșat, nu mi-a venit să cred că ea a putut să facă așa ceva cu banii”.

Doar atunci, pe 5 februarie 2015. Doar atunci, la cinci ani distanță de cînd încasase fără contract și fără prestare niște bani, doar ca să-i paseze mai departe.

Doar atunci i s-a contractat lumea morală.

Și pentru foarte puțin timp. Apoi s-a extins la loc, identică și impecabilă.

Audierea se termină. ”Următorul termen e pe 9 decembrie, ora 13”, anunță judecătoarea. Lumea se împrăștie.

Pe una dintre scările înguste se aude un țipăt îngrozit. Jandarmii și personalul se reped. Cea mai tînără dintre grefiere a căzut pe treptele mici. S-a speriat de căzătură, ca oricare dintre noi.

Fata se ține de genunchi și-i roagă pe cei din jur să-i dea declarația lui Tudor Breazu. Hîrtia trebuie să rămînă doar la ea pînă ajunge la dosar. ”Da, da, stați liniștiți, n-am nimic grav, o să o aștept aici pe doamna doctor”.

Cu un icnet de durere, ridică declarația de pe jos ca pe ceva prețios, ceva moral, ceva la care fiecare are dreptul: să se apere.

 


Comentarii (52)Adaugă comentariu

Alex One  •  14 noiembrie 2015, 0:52

Ma intreb cum se simt acum autorii filmului PRO TV despre tinerii nostri de success. Poate are cineva "grije" si de ceilalti patru YUP de Romania Am scris cum se simt ? Ce pretentii poti avea de la asemenea realizatori ? Va dati seama cum se fandoseau vedetele a doua zi. Ba Cici, te-am vazut aseara la Pro tv. Zau ma, si ce au zis,ceva nasol ? Nu ba, cica esti mare smecher, ca-n America. Ba chiar imi pare rau ca nu m-am uitat,

jap jap  •  19 noiembrie 2015, 11:25

...sau ultimul care inca nu minte despre Udrea. Nu, dl. Tolo? Inca nu s-a adeverit ca a bagat ceva nemeritat in buzunarul propriu. Cat de mic, dl. Tolo. Spre deosebire de altii. Caci tocmai asta e problema existentiala a deontologilor: cum mai pot ramane ei deontologi, in varf, daca Udrea, pe care o urasc, o calomniaza de atata timp, nu poate fi dovedita ca a bagat in buzunar. Dovedita prin orice mijloace. Trebuie ca sunt extrem de frustranti astia ca Breazu pentru deontologi, nu, dl. Tolo & Co? Cine se crede ei de refuza sa confirme ceea ce dvs ati aratat, inca cu mult timp in urma, din simpla intuitie, fara pic de dovezi? La puscarie cu el! Sa fie invatat minte! Udrea e mai cinstita ca voi, bai Tolo. Asta e insuportabil pentru voi. Ca voi trebuie sa va faceti pres pentru banii aia multi si dubiosi, asa deontologi cum va dati. Udrea a bagat in buzunar ce a castigat ea, asa cocheta si indigesta cum le pare multora. Probabil ca voi considerati ca asa cum va luati banii aia multi, nemeritati si murdarei, asa considerati ca Udrea trebuie sa faca puscarie dupa umorile voastre de maidan.

Comentează