Copiii bătuți ai României

Maria Olaru, campioana mondială absolută la gimnastică, își lansează pe 4 iunie biografia. Niciodată vălul secretelor și prejudecăților din sportul românesc n-a fost sfâșiat cu atâta sinceritate într-o carte

marți, 31 mai 2016, 7:05

UPDATE: Andreea Răducan a sunat și a spus: ”Eu nu trebuie să apar în această poză pentru că nu sînt un copil bătut al României”. Mă bucur pentru ea și am consemnat declarația fostei mare campioane. 

UPDATE: Mariana Bitang a trimis Gazetei Sporturilor „un email pe care ni l-a expediat Maria Olaru la doi ani după ce s-a lăsat de gimnastică”. „Mă întreb ce sau cine o influențează acum pe Maria Olaru?”, spune antrenoarea.

scrisoare_Maria

Acum 9 luni, când Maria Olaru a trimis la redacție manuscrisul cărții ei, am sunat-o.

„Probabil că oamenii care au citit manuscrisul îți spun același lucru: ești sigură că vrei s-o publici?”. Atât de tulburătoare era cartea.

Maria a răspuns că vor decide ea și viața.

Și m-a rugat să scriu o prefață, dacă va fi s-o publice.

Am încercat să redau în prefaţă ce am simțit citind cartea.

Asta a ieșit.

„Dacă această carte va fi publicată, ea reprezintă cea mai sinceră mărturie a performanței sportive apărută vreodată la noi. Și mai mult decât atât.

Paginile Mariei Olaru sunt o depoziție despre prețul succesului care traversează zările luminoase ale sportului. Un inginer, un medic, un profesor sau un șofer crescuți în România ar putea spune aceeași poveste.

În orice domeniu care presupune efort și creativitate umană, performerii achită o notă de plată pe care, de cele mai multe ori, nu și-o povestesc nici măcar lor înșişi.

Când scriu aceste rânduri nu știu dacă Maria Olaru va tipări cartea. Mi-a trimis manuscrisul la jumătatea lui septembrie 2015, pe email.

MariaOlaru

Nu suntem apropiați. De fapt, făcându-ne amuzați recenzia trecutului, am realizat că nu vorbiserăm niciodată până atunci dincolo de cadrul oficial al unor declarații, când drumurile ni s-au intersectat la Jocurile Olimpice.

Nu știu, așadar, dacă o va publica. Și nu știu nici ce aș decide în locul ei.

E atât de multă experiență personală în carte, disecată până la fibra ultimă a confesiunilor!

***

Un copil povestește scandalurile din casă, gelozia, bătăile, sinuciderea tatălui în care este implicată o jucărie, episoadele de beție ale mamei.

Povestește și despre iubirea părinților, după care a tânjit și pe care, deseori, a simțit-o.

Un copil ajunge în sala de gimnastică și ridică ochii către norocosul șir de antrenori, admirând-o și bătând-o. O relație tandră și nepermisă.

Bătaie, cafteală, atingere, mângâiere, pedeapsă, altoială, urecheală, câte sinonime avem noi, românii, pentru bătaie! Și cîte sinonime avem, tot atâtea generații avem de fete și băieți care au suportat o educație cu palma.

Un copil povestește, în numele nostru, cum ne-am furat-o acasă, la școală, în ateliere, la rude și în internate.

Un copil a trăit toate aceste lucruri.

Un copil a ajuns, mai apoi, campioană mondială absolută și campioană olimpică.

Un copil și-a amintit mereu de momentul în care tatăl unei colege intră în sala de sport de la Deva, chemat de Octavian Bellu și Mariana Bitang.

Antrenorii erau furioși că o prinseseră pe sportivă transportând dulciuri pentru celelalte fete.

„Partea şi mai groaznică a urmat după aceea: părinţii Andreei Ulmeanu au fost convocaţi la şcoală, căci antrenorii principali voiau s-o exmatriculeze, ca să dea un exemplu pentru toate celelalte.

Aşa se face că eu (altfel, prea obişnuită cu violenţele fizice care îmi maltrataseră copilăria) a trebuit să asist şi la o scenă cumplită, pe care nu o pot uita.

Acolo, în sală, pe aparatul numit „sol”, în faţa tuturor, tatăl colegei noastre şi-a scos cureaua de la pantaloni, a pus-o jos şi a bătut-o, lovind-o cu sălbăticie, parcă incitat de plânsetele şi contorsionările ei.

A fost un spectacol degradant şi, pentru mine, traumatizant. Despre omenie sau utilitate, ce să mai vorbim? Nimeni n-a intervenit, în vreun fel, să i-o scoată din mâini.

De furie şi de ruşine, am plâns, apoi, tot antrenamentul. Nu puteam, dar nici nu voiam să mă opresc, în ciuda atenţionărilor (unele, deloc delicate) din partea antrenorilor.

Boceam cu ciudă, cu o umilinţă neputincioasă. Mă gândeam dacă, într-o asemenea situaţie, tatăl meu ar fi procedat la fel. Nu, exclus!

La sfârşitul şedinţei de pregătire, îl aud pe dl. Bellu: «Olaru, ia vino-ncoace!… Ce-i asta la tine? Tu crezi că pentru tine ar plânge vreuna?».

Şi iar… jart… trosc, mi-a îndesat câteva palme de învăţătură. Şi are dl. Bellu o mână grea!… Dar dreptate a avut: niciuna dintre fete, deşi se petrecuse sub ochii lor, nu a reacţionat în vreun fel. Nu le privea pe ele.”

Andreea Ulmeanu avea aproape 15 ani, iar Maria Olaru, aproape 17.

***

Un copil a văzut toate aceste lucruri când nu mai era copil. Ca și cum ar veni o vreme când nu mai suntem copii…

Un copil a devenit campion mondial absolut la Tianjin, singurul titlu care îi lipsește chiar și Nadiei Comăneci. Imediat, televiziunea a căutat-o în țară pe mama campioanei. Dar, într-un interviu televizat, s-a văzut doar că, fericită după victorie și după Sfânta Parascheva, mama campioanei pilise ceva și nu putea vorbi.

Departe, la Tianjin, copilul câștigase și titlul cu echipa, și titlul individual. Tot ce se putea câștiga.

Și vine ziua a treia. Concursul pe aparate.

Copilul simte cum antrenoarea se îndreaptă spre el, la încălzire. „Hai, Olaru, că maică-ta… iar s-a făcut de râs! Au vrut ăştia să-i ia interviu şi iar n-a putut lega două vorbe”.

Un copil cade. Ea are aproape 18 ani și nu mai e copil. Ca și cum ar veni o vreme când nu mai suntem copii!

„M-am umplut de ruşine, de revoltă, de furie. Şi, peste toate, de o mare umilinţă. M-a dărâmat sufleteşte. Pe scurt: tot echilibrul meu interior, toată concentrarea s-au prăbuşit într-o clipă.

M-am străduit, cât am putut, să nu las să se vadă nimic. Dar, ameţită de cele auzite, se învârtea pământul cu mine.

Nu ştiu cum, dar aveam impresia că fiecare dintre miile de ochi care mă priveau acolo, în spaţiul de concurs, aşteptând evoluţia la aparate a proaspetei campioane mondiale absolute, aflaseră de nefericitul recital al mamei. Şi că mă priveau cu dispreţ, plini de curiozitate: «Ia uite şi la asta! Ce mai caută aici?».”

E o descriere uluitor de precisă a mecanismului rușinii. A felului în care rușinea ne tăvălește și ne reduce la zero.

Pentru că rușinea nu e despre un gest sau despre eroare.

După o expresie a lui Brene Brown, rușinea nu ne spune „am greșit”, ci „eu sunt greșit!”.

Ei, hai, nu ziceți că n-ați trăit același sentiment, poate când ați luat o notă mică, poate când ați fost bătuți, poate când v-ați masturbat, habar n-am când, când ați făcut ceva și ați avut senzația că toată lumea din jur cunoaște motivul precis al rușinii prefăcute în vinovăție de nepurtat!

***

Nu știu dacă Maria Olaru va publica această carte.

E despre un copil care are puterea să vină și să-și apere antrenorii, scriind că Bellu și Bitang n-au avut nicio vină în cazul dopajului Andreei Răducan de la Sydney. Dar nu se lasă și cartea aduce ceva chiar și în acest misterios episod de la Antipozi.

E despre un copil care și-a iubit părinții, antrenorii, supraveghetorii și pe toți cei de la care n-a pretins nimic.

Și pe care azi nu-i acuză, dar îi descrie.

Nimic din ce scrie Olaru nu coboară, nici măcar pe cei care se vor supăra citind-o.

Cartea e necesară și insuportabilă. E cartea unui om care nu se victimizează. Își cunoaște valoarea, își amintește efortul.

E o carte despre toți copiii de sub comunism.

Maria s-a născut în 1982. Noi, ceilalți, n-am ajuns atât de departe pe scena lumii, nu avem reușitele Mariei. Sau ale colegelor ei.

Dar, indiferent cât de mici au fost Mondialele și Olimpiada fiecăruia, ne-am străduit să ni le respectăm și să le ducem la bun sfârșit.

Pentru că noi suntem copiii caftiți ai României.

Semnați-vă sub mine!”

 

CV Maria Olaru

– născută pe 4 iunie 1982 la Fălticeni (Suceava)
– în 1998 a devenit campioană europeană cu echipa şi a obținut locul II la sărituri (Sankt Petersburg) și s-a clasat a doua la individual compus la Goodwill Games (New York).
– în 1999, la Tianjin, a obținut titlul de campioană mondială absolută la individual compus, locul I cu echipa şi locul III la sărituri
– în 2000, la Jocurile Olimpice de la Sydney, a obținut medalia de aur cu echipa şi de bronz la individual compus
– a fost decorată cu medaliile „Serviciu Credincios” în Grad de Comandor (1999) și Ordinul „Meritul Sportiv”, clasa I (2008).

Publicăm azi:

9 povești din „Prețul aurului. Sinceritate incomodă” » Maria Olaru: ”A fost teroare, m-a bătut, m-a călcat în picioare!”

 

 


Comentarii (196)Adaugă comentariu

Dragos  •  31 mai 2016, 14:57

Wow... "Sa recunoasca ce rau au facut generatiei noastre" - recomand ptr vizionare filmul Rocky si mai ales discursul lui catre baiatul sau. Tot timpul gasim vinovati...am fost batut cand eram mici... Am fost nedreptatit de profesor... Tipa aia nu stie ce-i bun pentru ea... Cred totusi c-ar trebui sa-i mai lasam pe altii si sa incepem intai cu autocritica si pe urma cu critica. Era s-o vorba... Daca vrei, poti!

Ana  •  31 mai 2016, 14:57

Ce trist e sa citesc toate comentariile acestea... Presupun ca toti cei care scriu ca era normal si in numele performantei tratamentul abuziv si-au abuzat, la randul lor, copiii. In ceea ce priveste perioada si rigorile... Tocmai ca NU era alta perioada, trecusem de anul de gratie 2000, eram la 11 ani de la Revolutie totusi.

Lucian  •  31 mai 2016, 15:03

Wow! Ai lasat medianovela Hexi!? Dar , iar amesteci, sau Mai bine zis scri ce vrea sa vada lumea, sau parte din ea de fapt! Amsteci comunismul cu performante! E ca si cand spui ca de vreo 20 de ani, s- au construit 1000 km de strazi, nu autostrazi, vreo 50 de fabrici, desi s- au distrus vreo 5000, etc! CITIM acum 5 zile ca un lot intreg ar fi dopat! Bataia, a fost un drog pentru noi, folosit natural sa facem performant a! Nu a fost interzis, si daca ar fi fost n- am fi auzit de Olaru! E meritul ei , si numai al ei! S- a antrenat Decat cu drogul bataie! Da Bitang si Belu acum ar trebui sa taca! Cand vorbesc , o fac cam de sus! Pot spune ca nu conteaza mijloacele, dar totusi..... Olaru, Parca s- a maritat cu sefululetul ala de partid cam nationalist! Ea a adus o medalie ROMANIEI, Romanie care acum o venereaza! Se inchide? Da se inchide si judecata de partid! Treceam ieri pe lang a ce era sa fie Casa Radio! Poate treci si tu Tolontane! Uita-te in buricul Bucurestiului ce se poate afla, vis a vis de Facultatea de SPORT! Hai sa invrstighezi si asta! Ar fi relevant! Fara ironie iti recomand! Asa vei gasi si continuarea ptr Hexi! O recapitulare: Vulcan acum este Mall, Fabrica de lapte este Cora, Tricodava este Auchan, Electroaparaj este ExtraMall, UMEB este Mall; ceea ce ma intriga este ca 23 august , fabrica de suflet a lui Ceausescu, e ruina! Hai , daca tot dai sportul pe Altceva, fa si ceva serios, corect, obiectiv! Daca tacea- I filozof ramanea- I! Olaru, nu prea am inteles, voi cauta si cartea, REGRETA? Romanul de la 15 ani stie sa " fure"!? A adduce ceva interzis este furt, incalcarea regulilor! Daca mama ta e " betiva" e ca un preseedinte tacut, sau jucator, ambii fiind comentati! Totul se resume nu la communism, era ci la Bitang si Belu, adica cam la 2 presedinti prin analogie!

adi_stelistul  •  31 mai 2016, 15:06

@ vasco Nu crezi ca inainte de a-mi purta mie de grija ar trebui sa te ocupi de tine insuti/insati? De exemplu sa-ti verifici si completezi cunostintele de gramatica? Zic si eu.

Marius Boloca  •  31 mai 2016, 15:13

Nu inteleg de ce s-a tolerat prezenta in gimnastica romaneasca (si nu doar) a acestor indivizi, tinand cont ca s-a stiut de practicile folosite la antrenamente.

Lucian  •  31 mai 2016, 15:27

Jos palaria pentru articol si mai ales pentru Maria Olaru - iti trebuie ceva curaj sa iesi in fata si sa spui niste adevaruri de felul asta. Dincolo de judecati, cred ca e important sa intelegem toti ca se poate si altfel in ziua de azi. Ca sa raman in domeniul sportului, s-a vazut la handbal, unde dupa stilul Tadici, isteric si fara pic de respect pentru fete, au venit antrenori straini (la nationala si la CSM Bucuresti) cu o metoda total diferita: au construit increderea in jucatoare la nivel individual, au creat spiritul de echipa nu prin urlete si teroare, ci lasand fetele sa se exprime, sa se descarce, sa spuna ce le convine si ce nu. Poti obtine rezultate si performanta tratand sportivele ca pe fiinte umane, incurajandu-le, ajutandu-le sa inteleaga singure unde gresesc, lucrand la partea psihologica, la mental cu metode moderne nu doar cu batul si cu frica.

Adi  •  31 mai 2016, 15:30

Ingrata meserie sa lovesti niste suflete (si asa oropsite de situatia materiala) in scopul obtinerii unor medalii. Cum poti fi antrenor daca nu ai obtinut niciodata o medalie ca sportiv? Nu condamn antrenorii in mod direct, au fost *** ale sistemului. Au obtinut rezultate care nu au crescut nivelul de trai in tara. Au obtinut rezultate pentru niste "unii" care sa zica ca untem si noi importanti. Pe mine nu ma intereseaza sa participam la jocurile olimpice de la Rio. Pe mine ma intereseaza sa avem scoli, spitale, locuri de munca etc...

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Perkele  •  31 mai 2016, 15:39

Sper ca sotul Mariei Olaru, care e un personaj abject si oportunist in politica, dar cu pretentii de patriot si justitiar, sa nu aiba vreo legatura cu cartea asta si cu decizia de a o publica.

Husa  •  31 mai 2016, 15:41

Din pacate acesta este cruda realitate din aceasta tara, pacat, mare pacat!

Anonim  •  31 mai 2016, 16:07

Salut. Copil sarac fiind baschetul era singurul sport unde nu se cereau bani in Focsani (prin anul 2000) iar eu am crezut ca e o sansa uriasa sa ma remarc dar ne-o luam pe cocoasa groaznic de la domnul profesor cand eram “obraznici” sau cand greseam ceva in teren, si credeti-ma ca atunci cand joci cu frica gresesti cam des.. Am continuat aproape 7 ani in care domnul profesor cunoscut in lumea baschetului drept “Dulaul” m-a ajutat foarte mult si fara de care nu puteam sa fac nici macar un km de deplasare (nu am platit un leu in toti acesti ani) dar ne batea din cand cand. Noi credeam ca era ceva normal atunci, cel putin eu, si radeam pe sub mustati cand unul dintre colegi si-o mai lua.. Tin minte un turneu final de la Cluj (sala Horia Demian daca nu ma insel), a fost o surpriza inclusiv pentru antrenor ca ne-am califcat, cand dupa un inceput de meci foarte slab, cu CSM Iasi cred jucam, am fost scos pe banca iar cineva din spate m-a intrebat ceva in timp ce antrenorul ma certa din partea cealalta a bancii, atat mi-a fost sa intorc capul si am auzit ”tu faci tarantele cu tribuna in timp ce vorbesc cu tine...” dupa care 2 palme de ”dulau” mi-au pocnit fata (aproape am *** pe mine dar nu cred ca am facut-o de rusinea colegilor care ar fi facut misto de mine foarte tare). N-aveam de unde sa stiu ca nu e normal, nimeni nu mi-a zis ani de zile ca nu e normal, au urmat si alte palme unele inclusiv in sala polivalenta din Focsani, acelea au fost rusinoase tare, tare de tot. Poate isi mai aduce aminte Ionut cand si-a luat-o ca la hotii de cai in camera in cantonament la Sinaia pentru ca batea mingea la o ora cam tarzie sau atunci cand in tabara la Cerbu a inceput sa cante ”urla foamea-n noi” pe teren (era la moda melodia si voia sa il faca atent pe un coleg pentru a primi o pasa)... poate de asta s-a lasat mai devreme de acest sport  Poate isi mai aduce aminte Mihai motivul pentru care au venit ai lui in mijlocul cantonamentului sa il ia acasa.. Nu il condamn pe el, aceasta a fost metoda in care a crezut el, ii condamn pe cei cei care au acceptat si au tacut !

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Florin  •  31 mai 2016, 16:20

Multumesc pentru feed back! Daca este asa, atunci, cu astfel de oameni, sportul romanesc in general ar renaste! O zi buna!

Lucian  •  31 mai 2016, 16:22

@ANA cred ca nu intelegi mesajul postarii lui tolontan. El scrie de < 1989 nu noi! Bitang si Belu au crescut pana in 89! In fapt eu m-am plictisit sa cautam scuze in comunism daca nu avem ce spune! Uite cimparatie intre Nastase si Halep! Tu ce crezi sau preferi sa crezi? Pana in 89 un talent sa fii avut reactia lui Halep vs antrenori? Acum e pe banii ei, nu pe cei publici! Tolontan o da cu comunismul ca nuca in perete! Ai uitat de Creanga in Aminintiri? Ce bataie lua! Asa ca nu mai acuza anapoda dusa de val! Ai uitat cazul din Norvegia cu copii luati si reactia romanilor? Nu-ti convine sa tii cont! Noi romanii asa suntem : " batuti " facem , nu furam !

Obiectiv  •  31 mai 2016, 16:26

De inteles frustrarile celor care au fost batuti in copilarie, la scoala sau in familie; este clar ca bataia nu este "rupta din rai", dar reprezentantii generatiilor educate inainte de 1989 n-au cunoscut si alte dezamagiri, poate mai mari, mail ales dupa evenimentele care ne-au schimbat intr-o oarecare masura viata? Isi cunosc si educa ei foarte bine copiii? Vreau sa-i raspund celui care ridica in slavi Croatia ca sunt ramuri sportive in care nu se remarca in mod deosebit reprezentantii acelei tari, cum ar fi atletismul, boxul, scrima, luptele, poate si natatia; de asemenea, parca nu sunt prea buni la volei. In orice caz, cifrele de transfer ale fotbalstilor croati sunt exagerate, deci nu trebuie sa le luam drept etalon sau reper! O.

PIF  •  31 mai 2016, 16:27

Tolo, e bine sa se discute, sa se dezbata, e fenomenal ca putem vorbi despre ceea ce ni se intampla. E o dezghetare foarte tarzie, dar binevenita a societatii, iar gsp-ul asta "***" pe care il accesez de 50 de ori pe zi a devenit un fel de Europa Libera. Hai ca e bine ;).

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

helioglobalus  •  31 mai 2016, 17:11

Cu Bellu și Bitang, cu bătaie și umilințe, cu părinți bețivi și sinucigași, fetele au fost campioane olimpice și mondiale. Scopul scuză mijloacele. Oare? Acum, cu democrație și drepturile omului, fără bătăi și umilințe, nici măcar nu se mai califică la Olimpiadă. O fi bine, o fi rău, un lucru e cert, nu mai avem nici gimnastică, canotajul e dopat, au distrus și sportul, unul din puținele lucruri care mai mergeau în țara asta!

Cătălin Tolontan  •  31 mai 2016, 17:12

@PIF: e cam mult cu ce ne creditati. Sintem intr-o tara democratica, nu e nevoie sa vorbim in soapta despre lucrurile care ne pot duce inainte, impreuna.

Cătălin Tolontan  •  31 mai 2016, 17:15

@ion ion: faptul ca spuneti ca cine nu face performanta e "nimeni pe pamint" spune ceva despre dvs nu despre cei care nu fac performanta.

marian  •  31 mai 2016, 17:17

Domnule Tolontan, Maria OLARU nu are nimic de castigat de pe urma publicarii acestui volum memorialistic. Si nici dvs. Aduc insa in discutie un "amanunt" : Maria Olaru beneficiaza de o renta viagera de 6.024 lei/luna (sursa: ziarul Libertatea din 08.07.2013 pe baza datelor identificate de Centrul de investigatii Media). Aceasta renta este un drept legal si nu pun sub nici un motiv in discutie valabilitatea si oportunitatea platii dreptului viager mentionat, care asigura persoanei respective resursa financiara pentru un trai decent, pe deplin meritat si dobandit prin talent si eforturi proprii, de altfel. Intrebarea pe care mi-o pun este urmatoarea: sa zicem ca Maria a luat niste suturi si ca a trebuit sa parcurga un regim de antrenament dur si chiar contondent pe alocuri. Comparnd insa "at the end of the day" minusurile cu plusurile, ce crede Maria ca ar trebui sa retina si sa prevaleze in aprecieri, scatoalcele sau rolul antrenorilor in lucrarea si valorificarea talentului ei ? Este ea sigura ca fara Belu si Bitang si-ar mai fi alimentat cardul cu 1500 de euro (meritati, sa fie clar acest lucru!) in fiecare luna ? Poate crezi ca "i-ai facut" pe Belu si pe Bitang, Maria ... Vom vedea, dar tare nu-mi vine a crede.

Ana  •  31 mai 2016, 17:36

Chiar nu se poate sa faci performanta fara bataie? Ma indoiesc. Ar trebui sa ne uitam la gimnastele din SUA. Daca le-ar atinge doar un fir de par antrenorul ar zbura in secunda 2. Si fac performanta? Fac. Ce antrenori au? Romani. Deci se poate si fara bataie. Evident, cu efort din partea antrenorului, care trebuie sa fie un partener si nu un tiran. Si cu sportive care isi doresc, cu un sistem care sa le recompenseze prin sanse egale in primul rand (nu cine merge cu o atentie la antrenor e luata mai in serios in seama), cu o mentalitate total diferita. In lot sunt 3 asemenea sportive, care isi doresc de la o posta. Vor mai veni cu siguranta si altele. Poate si din cele mici mai sunt. Din pacate pentru sistemul romanesc, sistemul cu gimnastica pe modelul dresaj s-a terminat. Trebuie sa ne obisnuim cu acest aspect si sa ne adaptam la el. Federatia si antrenorii in primul rand, ca fete talentate sigur vor mai veni.

noelstoica  •  31 mai 2016, 17:37

Se pare ca performantele sportive (si nu numai...) romanesti, nu sunt posibile decat prin metode spartane sau prin substante anabolizante! Totul se rezuma la mentalitatea *** a romanilor, care ne dorim sa obtinem mult prin munca putina...!

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

radu  •  31 mai 2016, 17:41

Pai, sa-i ia dna-ul pe cei doi! Nu, d-le tolontan? A lovi campioane (en titre sau viitoare) poate fi un atac la siguranta nationala, nu?

Camelia  •  31 mai 2016, 17:48

"Cartea e necesara si insuportabila"... Abia astept s-o "devorez". Ramane de vazut pentru cine este necesara (sportivii de azi, antrenori, parinti, echipa???) si pentru cine insuportabila??? (poate pentru cei care nu au nicio legatura cu performanta, indiferent de domeniu). Performanta cere sacrificii nebanuite si nu se face fara motivatie!!! De ce cautam tot timpul sa aruncam cu noroi peste "tort", de ce nu suntem curiosi sa aflam reteta tortului ???? Sa fie banii de vina? Doar pentru atat? De ce nu scrie nimeni despre organizarea de la Deva, despre echipa(antrenori, profesori, medici, asistenti, etc) care au pus bazele, despre bugete (echipamente, medicamente, cantonamente, turnee), etc, etc, etc. Inca mai sunt in viata oamenii care cunosc adevaratele "secrete"... Deva nu a insemnat doar "Bellu-Bitang, batai si medalii"... Cand Halep a aparut la TV spunand ca "eu nu am avut papusi... copilarie..." parafrazand o celebra cantareata..."mi s-a facut parul de gaina"... eram la un turneu de tenis unde toate fetitele purtau cu mandrie codita de par, stransa dupa modelul "Simo"... Niciuna dintre ele nu cred ca dorea sa auda ca Simona nu a avut papusi!!! Intelegeti ce spun??? In toate domeniile sunt derapaje, oriunde in lume. Nu voi intelege niciodata de ce noi, poporul roman suntem masochisti, ne facem rau singuri si cand totusi avem ceva bun de spus despre noi, in cel mai fericit caz... il punem la indoiala!!!! Cartile autobiografice ale sportivilor trebuie sa motiveze, sa educe, sa aduca valoare sportului respectiv si natiunii. Multumesc Maria Olaru! - pentru emotiile, bucuriile, durerea palmelor de la aplaudat, lacrimile sa te vad pe podium!!! M-ai facut de atatea ori sa fiu mandra ca sunt roman! Sincer, nu ma intereseaza cum a fost drumul pana la varf!!! A fost!!! Voi cumpara cartea doar pentru ca e scrisa de un CAMPION ROMAN!

Adi  •  31 mai 2016, 17:49

Off-topic: Domnule Tolontan, ziceati cu ceva timp in urma despre un concurs in care sa scriem pentru GSp. Mi s-a parut foarte interesanta ideea, o provocare buna, cu sau fara vreun premiu, fie el si simbolic. Ati renuntat la idee sau va fi ceva cu ocazia Euro 2016?

daniel  •  31 mai 2016, 17:53

Pentru marian: Vino sa iei jumatate din bataia si batjocura acestui +copil/ si primesti aceeasi suma de la mine! Nu ai avut copilarie sau esti vreun frustrat? Felicitari Doamna Olaru!

adi_stelistul  •  31 mai 2016, 17:56

@ Ana De unde stii tu cum e cu gimnastele in SUA? Ai fost, ai vazut? Eu pot sa-ti spun ceva ce am vazut, a fost in vazul intregii lumi. In 1996, in finala olimpica pe echipe, la Atlanta, o gimnasta americana se accidenteaza: Kerri Strug. Vechiul sistem de desfasurare al competitiei prevedea ca din cele 6 gimnaste din echipa la fiecare aparat se iau in considerare doar primele 5 note. Deci chiar cu o gimnasta accidentata poti lua titlul daca celelalte 5 evolueaza bine. Noi am avut o problema asemanatoare in 1979, la Forth Worth. Nadia facuse un furuncul imens la mana stanga si nu putea participa decat cu novocaina, eforturi. S-a sperat ca se va putea castiga si fara Nadia dar Emilia Eberle a ratat la barna: 8.95. A fost nevoie de Nadia si Romania a laut aurul atunci. Revin la Atlanta: echipa SUA evolua la sarituri. Kerri Strug, accidentata, era programata sa sara ultima. Ei bine, chiar fara notele acesteia, SUA castigase deja aurul. Dar pentru a face totul mai dramatic (si, revoltator de-a dreptul, nimeni nu a spus ca nu e nevoie de evolutia lui Strug), gimnasta de 18 ani a fost pusa sa concureze, riscand o accidentare mai grava, ABSOLUT INUTIL! Sa nu-ti spun ce reportaje mirobolante legate de spiritul de sacrificiu extraordinar al fetelor americance au cunoscut toate ziarele americane. Deci, revin: nu stiu cum e la antrenamente, dar stiu ca la concursuri, gimnastele americance nu sunt deloc crutate. Chiar daca singurul castig este un dramatism mai accentuat.

marian  •  31 mai 2016, 18:15

Daniel, esti obraznic si nimic mai mult. Chiar le doresc din suflet copiilor de astazi si de maine sa aiba o copilarie frumoasa, asa cum am avut eu. Poate gasesti timp sa te gandesti ca ai gresit. Si daca nu, nu !

Cosmin  •  31 mai 2016, 18:15

Citesc si ma crucesc. Mi se pare halucinant ca, in anul 2016, exista in Romania oameni care sustin ca este ok ca niste copii sa fie batuti cu bestialitate pt. niste nimicuri. Nimicul ala de Bellu (nu dau doi lei pe performantele lui, cat timp sunt pline de vanataile unor fetite) ar trebui sa fie jenat sa mai iasa din casa. Daca nu te poti impune in fata unui copil altfel decat prin violenta fizica, inseamna ca esti un ***. Felicitari colegului de mai jos care a dat exemplul antrenorilor straini de la handbal.

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Ostap_Bender  •  31 mai 2016, 18:21

Hai sa vedem cum reactioneaza "coalitia ptr familie" si cei 3 milioane de romani ospitalieri si frumosi carora le pasa ce se intampla in dormitorul vecinului de deasupra. Sau cetatenii imbracati in tricolor si ie care protestau impotriva alora din norvegia, barnevernet sau s-or Numi. Nici nu mai citesc cometariile. Deja le anticipez. Hai felicitari celor care sunt mandri ca sunt romani.

ion ion  •  31 mai 2016, 18:22

d-le Torontan in ce am postat m-am referit la sportivi si exemplul cel mai elocvent este echipa de gimnastica feminina de acum care a reusit extraordinara ""performanta"" de a rata tot in ultima perioada inclusiv ratarea de la Rio cea mai mare contraperformanta din ultimi 50 ani.Si stiti de ce s-a reusit asta? datorita si la ceia ce militati dumneavoastra sport de amorul artei fara sacrificii, fara rigoare, fara disciplina asa la sto.Asta le-a facut pe """"marile"""" sportive actuoale sa devina ce nu au fost NIMENI PE PAMINT. Cit despre ce ati cenzurat la mine sa stit ca nu m-am referit la dumneavoasta ca persoana ci DOAR la articol care incearca sa demoleze doi mari daca nu cei mai mari CORIFEI AI GIMNATICI . Doi oameni inegalabili.metodele lor de lucru au adus performanta.Si nu uitati NIMENI DAR ABSOLUT NIMENI nu a tinut cu japca fetele la loturi. A fost o decizie liber consimtita si nu are voie NIMENI sa comenteze metodele.Aceste metode au facut-o si pe olaru cineva.Sa se uite la cele de azi si sa vada ce sint actualele sprtive si ce au fost generatia lui olaru si acelorlalte .***(m-am cenzutat eu sa nu o mai faceti dumneavoastra. Iar pe dumneavoastra d-le Torontan va rog sa nu ponegriti doua valori ci sa militati si sa actionati ca in cazul dezinfectantilor sau gala bute ca NISTE BULEVARDE SAU STRAZI CENTALE SA LE POARTE NUMELE si sa li se faca o statuie care sa fie intr-o piata pentru ca nimeni pina una alta nu a FACUT PENTRU ROMANIA ce au facut BELU si BITANG.Chiar nimeni nu a imbracat sportul romanesc in aur la modul in care au facut-o acesti doi oameni. Lasati Miorita si Mesterul Manole uitati-le macar in ce-i priveste pe cei doi si acordatile respectul cuvenit. O merita din plin.Nu ii cunosc pesonal nu i-am vazut decit la tv dar eu ii respect din tot sufletul pentru tot ce au facut.Extrem de rari oameni de valoare lor. I-am spus-o si domnului Ioanitoaia sint observator al sportului romanesc de 50 ani si stiu perfect ce postez.

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

razvan  •  31 mai 2016, 18:28

Incredibil, in secolul 21 inca exista Romani care considera ca o bucata de metal si 6000lei lunar justifica un tratament umilitor si distrugerea spiritului unui copil. Din pacate ei educa o generatie (in acelasi spirit "eu te'am facut, eu te omor") si continuand asa...stam si ne intrebam de ce suntem unde suntem si nu o sa ajungem niciodata la nivelul altora. Nu avem curaj sa privim lumea in ochi, pentru ca la un moment dat, copii fiind (1.40m si 35kg) am luat cateva palme parintesti de la o matahala de 1.80m si 100kile pt ca am indraznit sa fim umani si astfel sa le stirbim autoritatea. Huiduma e erou national acum si sustinut de toti *** fani ai educatiei prin violenta, va lacrima nelamurit si indurerat de lipsa de loialitate a victimelor sale.

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

cristian  •  31 mai 2016, 18:44

Așa e , avem această problemă ca nație. Dar doar trebuie sa o recunoaștem si sa o rezolvam, prin evoluție. Rușine nu prea avem de ce sa ne fie in comparație cu orice alta nație, fiecare prezentând aspecte *** in trecutul lor( vezi japonezii de ex, sau nemții cu detașamentele de sacrificiu..e plina lumea de mizerii , nu doar biata n tra Românie..)

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

aurora  •  31 mai 2016, 18:58

Sunt un fost copil al Romaniei ,decretel,din cea mai sacrificata generatie.Nu m-a batut nimeni,cu exceptia profesoarei de engleza care dadea cu liniarul in palma,asta intamplandu-se prin clasa a 2-a ca apoi am scapat de ea.Am urmat un Liceu de elita unde sigur profesorii,oameni si ei,mai foloseau unele expresii carora azi li s-ar parea jignitoare unor sensibili.Dar uite ca am supravietuit si datorita lor ne-am format ca oameni ceea ce nu cred ca se va intampla cu elevii zilelor noastre care traiesc precum vegetalele si isi imagineaza ca au doar drepturi nu si obligatii,vorbesc cu profesorii si cu parintii ca si cum ar fi carpele lor!

Cosmin  •  31 mai 2016, 18:58

Auza-l si pe nenea asta senin ;) de mai sus... Ca au imbracat sportul romanesc in aur. Omule, au schingiuit niste COPII. Cui dracu ii pasa de sportul romanesc in situatia asta? Cu ce te-ai ales, ma, de pe urma imbracarii in aur a sportului romanesc de catre acesti impostori sinistri si violenti? Copiii sunt batuti si marcati pe viata ca sa poata Ion sa se simta mandru ca e roman.

Dragos  •  31 mai 2016, 18:59

Bai neprihanitilor cu incredibil, incredibil este cum manifesteaza tinerii frumosi si liberi pentru caini sau cum se voteaza, dar sa nu uitati ca traim in tara inca mor copii cazuti in haznale prin scoli insalubre. Nimeni si nimic nu a tinut-o pe MO la lot cu forta. Ca un gand, nu cumva, zic doar poate gresesc, MO vazand ca nu mai este rasfatata tv publicului, cum era invatata, sa aiba un pic de invidie pe BB ca inca sunt in centrul atentiei. Sau poate un popor iubitor care uraste evreii, ***, ungurii, rusii si strainii nu cunosc sentimentul de invidie.

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

George  •  31 mai 2016, 19:16

O sa incerc sa comand cartea. Lipsa unui sistem piramidal de obtinere a performantei, cu selectarea copiilor de mici catre ceea ce le place, a dus in Ro la heirupisme gen Deva. Acum am exemplul unui stat din vestul Europei, unde in fiecare sat exista un club de fotbal ( pentru copii gratis) , la cateva comune handbal, baschet, ping pong... Stai de vorba cu un student care vine in practica la tine, aaa, am fost trei ani campion national de box. Ai o asistenta se aproape 50 de ani pe sectie, afli ca e fosta campioana europeana la downhill. Asta se repeta in orice comuna sau orasel. Noua, romanilor, ne lipseste cultura sportului, si nu din vina noastra. Prefer sa merg 10 km dintr un loc in altul cu bicicleta, incearca adta in Bucuresti. Ma semnez sub tine George Udrescu Chirurg plastician Troznit de un mare profesor in timpul rezidentiatului, la frumoasa varsta de 28 de ani

Cătălin Tolontan  •  31 mai 2016, 19:43

@Adi: concursul este un proiect derulat impreuna cu Google, in curind veti avea detaliile.

Mario  •  31 mai 2016, 19:48

Aflasem despre viata plina de privatiuni inca din copilarie a gimnastelor. Trebuie insa sa recunosc ca nu am asteptam sa fie asemenea fapte la limita penalului. Nu impartasesc opinia unora care spun ca nu se vor mai simti mandri pentru medaliile gimnasticii. Eu cred ca trebuie sa ne bucuram ca aceste fete au fost recompensate sportiv pentru munca lor, durerea si umilintele traite. Dar mai cred ca Procuratura ar trebui sa se autosesizeze pentru rele tratamente aplicate minorilor. Nu stiu care este perioada de prescriptibilitate pentru aceste fapte in Codul Penal.

marian  •  31 mai 2016, 19:48

Razvan, dumneata nu ma cunosti, asa cum nici eu nu stiu cine esti. Nu cred ca am spus ca 6000 de lei pe luna justifica un tratament umilitor. Am spus doar ca oamenii trebuie judecati cu bunele si cu relele lor, pentru ca nimeni nu este perfect si, prin urmare, nimeni nu cred ca are dreptul sa arunce primul piatra. Eu nu doresc sa continui un schimb de replici cu dumneata sau cu oricine altcineva pe aceasta tema, pentru ca nu vad sensul uni astel de "dialog". Am avut sansa si onoarea sa conduc ierarhic multi tineri dupa anul 1990 si as accepta oricand cu sufletul deschis opinia lor despre mine. Iti doresc si dumitale, si lui Daniel si tuturor celor care au scris pe acest bloc numai si numai bine.

Balica  •  31 mai 2016, 20:25

Filtrul Tolontan, precum si cele cele 9 luni mentionate in care sunt sigur ca Tolo a facut verificari suplimentare, inseamna mult, foarte mult. Aproape suficient, dar de asta exista autoritati, iar aspectele relatate sunt extrem de grave, necesita raspuns. Tolontan=Anticorp de democratie. Multumesc.

bellu zbang zbang  •  31 mai 2016, 20:28

acum se explica de ce marii antrenori batausi nu au acceptat sa antreneze in strainate... Niste batausi *** nu ar fi avut nici o sansa in strainatate.

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Danut Munteanu  •  31 mai 2016, 21:16

***

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Stefan  •  31 mai 2016, 21:57

Cum vad eu lucrurile. Probabil ca pentru unii existenta medaliilor si titlurilor este un plus mult prea mare pentru a mai blama modul in care ele au fost castigate si abuzul psihic si fizic la care au fost supusi copiii. Uitati un lucru simplu. Pentru fiecare dintre copiii astia care au ajuns campioni, au fost sute daca nu mii care au fost demolati metodic, pe ideea ca acei mai tari se vor cali si vor rezista, iar restul la revedere. Si din sutele sau miile astea, mult prea multi au ramas cu sechele pentru o viata intreaga. Asta ignorand si partea condamnata si pedepsita de lege, doar na, la noi ca la noi. Legea e deseori optionala. Daca sunt copii care fac fata abuzului fizic si psihic pentru ca sunt mai tari nu inseamna ca ei trebuie abuzati. Oricum, ce s-a intampla acum 30 40 de ani nu mai conteaza. Conteaza ce se intampla acum si ce se va mai intampla de acum inainte. Restul e cancan. Si nu stiu ca parinte cat de mult ati accepta ca sa va vina copilul batut acasa de la antrenament. Sau abuzat verbal.

aa  •  31 mai 2016, 22:07

aaa

??????  •  31 mai 2016, 22:32

Domunule Tolontan, ***e, iar acum ca incheiasi cu Hexipharma nu mai gasesti alte subiecte legate de dezinfectanti desi ai mai mentionat niste firme implicate , care ar fi contribuit si ele la numeroasele infectii nosocomiale din spitale ? Hexipharma a fost cumva o exceptie in activitatea publicistica cu referire la acest domeniu ? Cumva Google iti dicteaza si subiectele ?

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

eu  •  31 mai 2016, 22:36

Acel email trimis de dna Bitang nu rastoarna cu nimic situatia, cum s-ar fi asteptat domnia sa. Email-ul, daca este adevarat, este trimis in 2002, cand Maria era inca un copil si abia iesit, probabil, de sub tutela lor. Intre timp, a evoluat, a aflat de unde ii provin traumele, s-a maturizat si a realizat cat rau i-au facut cei doi si ei, si altor gimnaste. Nu in ultimul rand, e posibil ca ea sa fi scris acel mesaj sub un impuls emotional puternic (cine nu pateste asa ceva?) sau pentru a mentine o legatura cu ei, stiut fiind ca acestia faceau legea in gimnastica. Nu trebuie sa eliminam nici macar sindromul Stockholm din ecuatie! In 2002, Maria Olaru inca era sub influenta acestor antrenori care practic au crescut-o, au “educat-o”, e foarte greu pentru un copil provenit dintr-o familie disfunctionala sa isi gaseasca o ancora. A crezut ca sunt cei doi, dar peste ani, maturitatea, viata, experientele si de ce nu, posibil vreo terapie, au facut-o sa realizeze imensele traume si repercusiuni ale acestora in psihicul si viata ei. Acel email nu dovedeste nimic, dna Bitang, si nici nu va spala pacatele de a fi antrenat echipe intregi cu palme, mizerii, teroare, umilinte si depersonalizare! Acel email nu sterge cu nimic umilinta cu care ati lovit-o inainte de concurs, cand i-ati spus ca mama ei alcoolica s-a facut de ras in fata tarii. Acel email nu va pune in nici o lumina favorabila, nu va face un om bun, empatic si cu caracter si nu sterge rautatea cu care ati depersonalizat-o si lovit-o exact atunci cand trebuia sa ii fiti sprijin, SA O INCURAJATI, nu sa o umiliti! Niciodata nu mi-a placut de nici unul dintre dvs. Pe atunci nu erati antrenoare principala ci erati coregrafa lotului national, atat, adica faceati rost de muzica si hotarati pe ce melodii sa evolueze. In fine, e asa cum spun cei de sus, ati refuzat alte tari pentru ca in veci n-ati fi facut perfomante cu sistemul vostru de depreciere, lovire, depersonalizare si abrutizare al gimnastelor! Maria Olaru, aveai nevoie de aceste marturisiri ca sa poti merge mai departe! Nu datorezi nimic acestor antrenori, dimpotriva, datorita voua, ei au devenit un nume. Fara voi, erau nimeni. Voi, gimnastele, fara ei puteati fi campioane si cu alti antrenori! Sa nu-ti para rau, Romania trebuie sa invete odata sa renunte la violenta si ABUZ!

eu  •  31 mai 2016, 22:38

Inca ceva, sa pastrezi niste mesaje de acum 14 ani, cam spune ceva. Au facut-o cu un scop, sa se asigure in caz ca cineva ii "paraste" la presa. Nu stiu cati dintre dvs pastreaza email-uri atata timp!

Gerhard  •  1 iunie 2016, 0:35

Nu e despre copiii din comunism neaparat, e despre copiii din lumea a III-a. Are un cu totul alt inteles.

Flavius  •  1 iunie 2016, 3:55

"Gimnastica nu e un sport, e dresura de copii"

antoniu dumitru  •  1 iunie 2016, 5:11

oricine se apuca sa scrie o carte ar vrea sa fie una de succes. MARIA OLARU - publica acest manuscris. banuiam cum s-au obtinut acele performante- cu multa sudoare si lacrimi. PUBLIC-O sa vada si alte generatii ca performanta se face cu sacrificii.

Madalina  •  1 iunie 2016, 6:55

Dacă aș fi față în față cu Maria Olaru i-aș pune o singură întrebare " de ce faci toate astea?", de ce ai suportat " teroarea" ? Aveai libertatea să pleci la prima palma sau mână ridicată să te locească!? Probabil că nu va avea răspuns la aceste întrebări..... Știu ce înseamnă sportul de performanță din vremurile trecute, inainte de '89 și câte sacrifici pentru a fi pe podium! S-a dus și gimnastica românească pentru câțiva arginți.....

Comentează

Redacția GSP și echipa de investigații te invită să sprijini jurnalismul apăsând butonul DA!

Publicitatea pe net este vitală ca să putem produce în continuare investigațiile, știrile și faptele pe care le regăsești zilnic aici. Așa că avem nevoie de acceptul tău ca să-ți oferim, în continuare, jurnalism independent, în timp real și verificat.

Redacția GSP și partenerii noștri utilizează tehnologii precum cookies, profilare și prelucrare automata a datelor, pentru a personaliza către tine articolele și reclamele. Prin acceptarea cookie-urilor, ne ajuți să utilizam această tehnologie pe site și să ne finanțăm ziariștii. Ai posibilitatea să iei oricând altă decizie, printr-o simplă revenire pe site. Pentru detalii, te rugăm să citești Documentul de informare a utilizatorilor despre prezenta cookie-urilor pe site și Termenii de utilizare.

Da, sunt de acord