Arma lui Moldoveanu, rătăcită și regăsită, ultimul membru al lotului României ajuns la Rio

Peripețiile unei puști cu aer comprimat pe aeroportul Galeao

miercuri, 3 august 2016, 7:16

Corespondență din Rio de Janeiro – 2 zile până la deschiderea Olimpiadei

 

Sorin Babii și Alin Moldoveanu își ridică bagajele de civili de pe bandă.

„Echipamentul ți-a venit, Alin?!”, întreabă antrenorul. „Da!”, zice campionul olimpic, arătând către un geamantan cu înveliș dur, care îți mută mâna dacă vrei să-l ridici.

Și pușca?

Cu pușca e o problemă.

Cei doi bărbați se apucă s-o caute.

Cum să pierzi o pușcă?

Pentru un neavizat, în traducere un jurnalist, liniștea lor e cam inconștientă. „Aaa, ni se întâmplă tot timpul”, spune Babii.

Ce vi se întâmplă tot timpul?!

„Să fie probleme cu pușca sau cu muniția. Câte țări, atâtea obiceiuri la graniță”, spune antrenorul care a trăit șase Olimpiade ca sportiv.  Șase!

Regimul special al armelor

Adevărul e că a trecut o jumătate de oră de când ultimul sportiv român a ieșit prin porți și cei doi caută încă pușca.

Cum să pierzi o pușcă într-un aeroport în care și dacă lași o pungă de pufuleți desfăcută apar cei de la antitero?

„Tot timpul se întâmplă”, explică ei, calmi.

Armele au un regim special.

După o vreme, o văd, ghemuită ca un copil care a făcut o prostie, lângă un perete. E într-o cutie dreptunghiulară, pe care sunt lipite toate etichetele înconjurului lumii.

Organizatorii îi lasă să-și ia pușca, dar numai ca să meargă la primul control.

E controlul armatei braziliene. Doi ofițeri simpatici îl roagă pe Alin să deschidă valiza. Sunt simpatici pentru că ne lasă să filmăm.

Pliculețe din cutie

Momentul e delicios.

Dezvelită, pușca scutură de pe ea niște plicuri de silicon. Parcă strănută.

„De ce le pui acolo? Sunt din acelea care absorb apa?”.

„Da”, răspunde Alin, cu stilul lui de a rosti puține litere, cât să consumi tu energie să te gândești.

„De ce?”.

„Ca să nu ruginească”, spune el, amuzat.

”Acum mulți ani, eram în Thailanda și pușca era în spate, într-un camion. Afară ploua, nu mi-am dat seama, am curățat-o doar când am ajuns acasă și era deja ruginită”, povestește tiristul.

„De atunci sunt atent și la diferențele de climă, pentru că generează condens”.

Lipsește o hârtie!

Pușca cu aer comprimat trece testul armatei doar pe jumătate. Are seria potrivită, mai are și alte chestii pe care nu le înțelegem, dar nu posedă o hârtie misterioasă.

Alin o bagă înapoi în culcuș și o duce la poliție. Aici începe o altă examinare, de data asta a actelor puștii.

Ea așteaptă, parcă nerăbdătoare, trăgându-și de mână prietenii. Ce faceți?

Așteaptă. „Ştiți, mai e un sportiv australian. Mai puteți aștepta un pic? Vă putem duce pe amândoi?”, întreabă voluntarul care va asigura în final transportul armei la poligon.

După un drum cu două avioane, care a durat de 20 de ore, Alin le spune și lor, simplu: „Da”. Îl va așteapta și pe celălalt sportiv ca să ușureze munca voluntarilor.

Când are hârtie, nu are pix
20160801_193600

Vine următorul pas. Un polițist editează la calculator, cu Moldoveanu în spate, hârtia care lipsește.

O printează. Dar își dă seama că nu are pix s-o semneze. Se duce la un alt birou, unde două fete și un băiat se amuză pe telefoanele mobile.

Alin e calm și nu poți să nu te gândești că, dacă în locul lui și al antrenorului era vreun lot de fotbal, aerogara ar fi răsunat deja de fițe în română.

Campionul olimpic stă însă cuminte și așteaptă ca omul să vină cu pixul. În total, de când au început să caute pușca, au trecut aproape 45 de minute.

Amintire cu japonezi

„Stați să vă spun o poveste, apropo de obiceiurile fiecărei țări”, zice Babii. „În 1995 am avut două etape de Cupă Mondială, prima la Hiroshima și a doua la Seul. Zborul durează cam o oră și jumătate. Am făcut vreo 14 ore”.

De ce?

„Pentru că, la intrarea în țară, japonezii ne-au pus să completăm un formular cu câte cartușe avem și câte vom consuma. La ieșire, ăia care nu prinseseră finala și rămăseseră cu mai multe cartușe au fost siliți să le predea! A fost un mare tămbălău, dar ne-am supus. Apoi au urmat alte peripeții în Coreea…”.

Cei de la COSR sună din nou, cu grijă, ca la niște duși pe câmpii. „Sunteți bine?”. „Da, nu mai durează mult”.

Piața comună a puștilor recunoscătoare

Auziți, dar la Londra în 2012 cum a fost cu pușca?

Am obosit. Că milă ne e de pușcă, dar mai milă ne e de noi.

„În Europa armele cu aer comprimat folosite la competiții circulă liber”, răspunde Alin. Uite o armă care la Brexit ar fi votat pentru rămânerea în UE!

Mai durează?

Lotul de handbal, de atletism, de judo, toți ceilalți au plecat deja spre sat, în timp ce Babii și Moldoveanu iau din nou frumușel arma, care dă din coadă de bucurie, și pornesc, de data asta spre vamă, unde într-adevăr se rezolvă repede.

Dormim în paturi separate și ne vedem mâine!

Când ajung în sala de așteptare, șeful delegației, Alexandru Epuran, dă cu bufa sa albastră de pământ de bucurie! Ies cei doi, însoțiți de pușcă, ultimul membru al delegației României de la Rio.

Dar nu s-a terminat. De aici mai începe încă un drum de câteva sute de metri, drum în care arma ajunge în transportul special.

Apoi, fiecare cu viața lui. Alin și Babii către sat, pușca, fericită, către poligon.

Mâine se vor revedea pentru că încep antrenamentele.

 


 

 

Celelalte articole trimise azi de echipa GSP în Brazilia

Recordmanul din Bistrița » Adrian Crișan este sportivul cu cele mai multe prezențe olimpice dintre cei 97 de sportivi români de la Rio

Ziua de naștere în avion » Eliza Buceschi a petrecut 12 ore pe drumul Amsterdam-Rio de ziua ei, dar nu ar fi vrut să fie în altă parte

Sistemul a sucombat » Cu două zile înainte de începerea Jocurilor Olimpice de la Rio, gazdele nu mai fac față problemelor apărute în fiecare moment

Omul care nu se teme de nimeni! Campion mondial la APB, Mihai Nistor așteaptă cu mare încredere întrecerea olimpică de la Rio

CUPRINS: Aici ai toate corespondenţele din zilele anterioare de la Rio


Comentarii (22)Adaugă comentariu

Iulian Cotun  •  3 august 2016, 7:55

Foarte frumos scris, dar trebuie să observăm că organizatorii suflă și în iaurt. Ieri se plângeau jurnaliștii de controale mult prea amănunțite, azi vedem că până și la armele sportive sunt protocoale respectate la sânge...nu mă așteptam să fie brazilienii așa zeloși. Dar mai bine să plângă jurnalistul că a stat la coadă decât mama lui că-l bagă în groapă...dacă vine presa ISIS, sau trimit și ei concurenți la proba de tir(cu arme rusești cumpărate de la americani).

onu  •  3 august 2016, 8:54

Maine nu o sa o gaseasca, eu zic ca se va pierde. Pariu?

dana  •  3 august 2016, 10:00

Alin Moldoveanu, calm esti, bun - se stie, bafta-ti mai trebuie! Bafta, bafta, bafta!

comabi  •  3 august 2016, 10:41

Sunt foarte curios ce va face Alin la acest turneu olimpic. Are o raspundere mare venind din postura de campion olimpic calificat cu wild-card :). Oricum, apreciez, d-le Tolontan, faptul ca ati oferit atentia jurnalistica unui campion olimpic cu bun simt, fara "fitele" acelea de 4 clase, gen fotbalisti (dar nu numai). Altfel, in afara de apropiatii sai si cunoscatorii tirului, putini cred ca si-ar fi adus aminte de isprava titlului olimpic de acum 4 ani. Bafta, Alin, multumim, Catalin!

clujean  •  3 august 2016, 11:23

@ Iulian Cotun Zici, cum că "nu mă așteptam să fie brazilienii așa zeloși". Eu, da. Trăiesc ei pe altă lume ? Doresc ei să guste ce gustă naiva UE ? http://europe.newsweek.com/brazil-isis-olympics-rio-terrorism-attacks-islamist-militants-intelligence-448581 https://www.theguardian.com/world/2016/jul/21/brazil-police-isis-sympathizers-arrested-olympics-plot http://www.express.co.uk/news/world/691163/Rio-Olympics-Brazil-extremist-group-support-Islamic-State-ISIS-terror Cei mai mulți români scriu, nedocumentați, în bloguri. De aceea, cei mai mulți sunt o pradă ușoară pentru cei arătați cu degetul de oficiali români și NATO.

Hentzcumana  •  3 august 2016, 17:30

Forza Romania, hai ca se poate!

Ana  •  3 august 2016, 18:14

Cam amatoresti si putin infantile filmuletele! Ma intreb daca merg la pustime pt ca am impresia ca noi care citim textele, chiar si cand sunt lungi, sau nu le deschidem sau ne miram de ce nu sunt la nivelul textului. Mi se pare buna intentia doar ca mai e foarte mult de lucrat la executie:) Ma intreb cat de mult urmariti ce fac altii ca multimedia sau chiar ca mini video cu impresii. Si cat de des folositi telefonul (sau tableta) ca sa cititi stiri din alte tari decat Romania si sa accesati social media. Dar nu va mai intreb pentru ca am vazut ca raspundeti doar la ce va convine. De exemplu nu ne-ati raspuns (mie si lui @Odette) de ce nu exista paragrafe si bold si italic pe tolo.ro.

zava  •  3 august 2016, 19:13

Ana, ai dreptate. Ceea ce trebuie sa retinem ref. la tolo.ro e ca : 1. sunt neprofesionisti, chiar infantili si 2. au o problema cu spelluirea in italic si bold. Daca mi-a scapat ceva *** .

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Odette  •  3 august 2016, 19:21

@ zava: Eu nu scriu niciodata pe blogul unor infantili! Asadar, cere-ti scuze, te rog!

Odette  •  3 august 2016, 19:37

@ Ana, ma scooooateeee din saaariteee Catalin fiindca nu ne raspunde! E nemanierat si moftangiu! Parol! Auzi, pliculete de-alea impotriva umezelii am si eu in cutiile de pantofi. Stiam eu ca pantofii cu toc sunt niste arme redutabile, nu-i asa? :))

Ana  •  3 august 2016, 19:40

@zava: am spus de filmulete (care sunt un inceput timid de adaptare la internet) nu in general autorii! Este o mare diferenta! Si am spus ca nu se ridica la nivelul textului:)

Ana  •  3 august 2016, 19:57

@ Odette: cred ca e dreptul lui sa nu ne raspunda la tot ce scriem insa sa nu pretinda ca il intereseaza dialogul cu cititorii cand nu raspunde la lucruri factuale despre ceva ce este neclar in ce face el sau ziarul al carui redactor sef este. Ma enerveaza ca nu stiu daca are un plan cand raspunde si cand nu :) ma enerveaza ca uneori are tonul ca se ratoieste la unii si in acelasi timp ignora niste aberatii care ar merita sa fie corectate pt ca sunt factual eronate.

Ghita  •  3 august 2016, 20:16

@Odette @Ana Voi n-aveti ce face?!? Se vede de la o posta ca sunt in pana de inspiratie si noroc cu voi ce mai au comentarii!!

Cătălin Tolontan  •  3 august 2016, 20:22

@Ana: ne straduim, e un amestec de profesii, incercam sa invatam.

Odette  •  3 august 2016, 20:50

Ana, nu e dreptul lui sa nu ne raspunda! Daca si-a facut blog si vrea ca cititorii sa-i scrie doua randuri, acolo, pai, sa faca bine si sa le raspunda la fiecare in parte. Poate nu zilnic, dar cat mai des. Altfel, pare ca ne sfideaza si nu e frumos deloc! Sau ma intreb de ce i-as mai scrie? N-am nevoie sa-mi etalez talentele pe net. Ii scriu pur si simplu cum imi vine, cum stiu eu sa scriu atunci cand apreciez un om talentat si inteligent. Merita sa-i mai spuna cineva si lucruri frumoase daca tot m-am trezit aici. De comentarii abjecte o fi satul. Desi sunt extrem de dura si de exigenta cu alti ziarisiti. Merita Oscarul pentru anchetele pe care le-a facut ca in filmul ,, Spotlight". Greseste pentru ca face sa parem doua tabere: el si noi. Pare arogant cu toate ca sunt sigura ca nu e asa in viata reala. Blogul asta zici ca-i mort. Nimeni nu vorbeste cu nimeni de zici ca suntem certati de la pomana, de cand a murit bunica, si ne-am incaierat de la mosteniri. Intr-un cuvant, ma enerveaza!!!

Odette  •  3 august 2016, 21:32

@ Ghita, eu vreau sa-l ajut pe Catalin si chiar imi face placere sa-i scriu, iar asta nu e treaba nimanui. E clar?

Costy  •  3 august 2016, 23:08

Nu stiu de ce atata zarva ca nu raspunde Tolo personal. Mie mi-a raspuns (alt articol), cu toate ca nu i-am cerut neaparat pararea la comentariul meu. A fost informativ si de bun simt (cum a fost si comentariul meu, de altfel). Revenim.... cred ca daca tu ii ceri sa-ti raspunda personal, sansele sunt de 300% ca el sa nu te bage in seama :P

Odette  •  3 august 2016, 23:32

@ Costy, perfect de acord cu tine! Puteam sa jur ca daca-l intreb personal, nu o sa-mi raspunda :)))) Desi nu-i frumos sa procedeze asa, tocmai el care mi-a tinut o teorie despre politete, respect, bla, bla, bla... Si pun pariu ca nici acum n-o sa-mi raspunda si nici n-o sa faca decat cum o sa vrea el :)))))

Odette  •  4 august 2016, 0:34

Dar sa fim corecti pana la capat! Si mie mi-a facut o concesie: nu ma mai cenzureaza, cu toate ca nici nu meritam sa ma cenzureze, insa, ma rog.... Multumesc, Excelenta! La varsta ta oricum nu te mai schimbi :P :))

Cătălin Tolontan  •  4 august 2016, 6:04

@Odette: In timp ce va suparati ca nu raspund, raspunsesem deja. Uitati-va la ora, va rog :-) Multumesc.

Odette  •  4 august 2016, 13:21

@ Catalin, i-ai raspuns Anei, nu mie, daca vad eu bine:)Sau am imbatranit subit si m-am scrantit? Cand mai apari si tu si vorbesti cu ,, dumneavoastra '', ma faci sa ma simt ca o piramida din Egipt :)) Se pare ca scortisoara nu-ti place... :(

clujean  •  5 august 2016, 1:42

@ Ana • 3 august 2016, 18:14 Și d-ta consemnezi lucruri interesante, despre peripețiile sportivului nostru, tratat cu considerație de către autoritățile braziliene: "Cam amatoresti si putin infantile FILMULETELE! Ma intreb daca merg la pustime pt ca am impresia ca NOI CARE CITIM TEXTELE, CHIAR SI CAND SUNT LUNGI, sau nu le deschidem sau ne miram de ce nu sunt la nivelul textului. . . ". Așa să fie ? "noi care citim textele". Dacă știi să "citești textele", atunci textul "E controlul armatei braziliene. Doi ofițeri simpatici îl roagă pe Alin să deschidă valiza. Sunt simpatici pentru că NE LASĂ SĂ FILMĂM", ce-ți spune ? Îți spune că a fost o echipă de filmare (cu camcorder profesional), sau un celular, sau chiar o cameră de filmare de mici dimensiuni (camcorder mic), a unui însoțitor ? Dacă ți-ai fi pus mintea pe moațe, te-ai și fi întrebat în ce aeroport înternațional ți se permite să filmezi funcționarii (polițiștii, militarii) care fac controlul bagajelor. Că Brazilia a fost amenințată de DAESH în aceste zile, probabil n-ai știut, când te-ai avântat în blog. Alții, spre deosebire de d-ta, au obiceiul să citesc și alte comentarii, înainte de a se apuca să gloseze. Ai fi aflat că Brazilia a fost amenințată de curând, de DAESH, în legătură cu Olimpiada. Deci, gestul militarilor brazilieni este cu atât mai neobișnuit de curtenitor. Sau, sunt foarte bine informați, inclusiv că n-avem astfel de apucături/conexiuni criminale. Vorbești despre infantilism. Se poate spune că "Gura păcătosului, adevăr grăiește". Sau, că "Gura infantilului, infantil grăiește".

Comentează