Generaţia care încă n-a.

Șerban Alexandrescu, directorul de creație de la Headvertising, scrie din postura de invitat al generației 40+

sâmbătă, 24 septembrie 2016, 9:58

Născut în 1970, Șerban Alexandrescu este unul dintre creativii de top ai publicității din România.

Numele lui e legat de compania ”Headvertising”, de o sumedenie de premii și, mai ales, de un soi de atitudine tranșantă, necomercială și prea puțin căutată.

Ne știm de la începutul anilor 90, de cînd scriam împreună pentru revistele studențești. Apoi am evoluat în profesii diferite și, deși ne-am urmărit constant de la distanță, n-am avut timp să bem mai mult de trei beri în 25 de ani, ceea e și asta o bună definiție a ”decrețeilor”.

Mi-a trimis articolul imediat după ce am semnalat interviul lui Vasile Ernu din Timpul.

Dacă parcurgi textul lui Șerban, te simți inspirat să-ți exprimi propria versiune cu privire la generația ta. Așa a apărut ideea unui ciclu, nu știu cît de lung, publicat în fiecare sîmbătă dimineață de la ora 10, cu articole despre ceea ce cred ”decrețeii” în legătură cu ei înșiși.

O încercare, o reflecție fără mofturi, fără elitisme și fără resemnări.

Generația 40+ critic despre ea însăși.

Cred că acest joc nu-și putea găsi un început mai bun decît textul sincer al lui Șerban Alexandrescu.

Am tresărit găsind recent în prefața cărții ”Cu ultima suflare”, următoarele cuvinte:

”Pregătiți-vă. Așezați-vă. Ascultați cum sună curajul!”.

 

Generația care încă n-a.

de Șerban Alexandrescu

 

Nu doar în fotbal e dificilă „schimbarea de generaţie”.

Şi deşi de câţiva ani de zile DNA-ul parcă încearcă să ne dea o mână de ajutor, şi în politică treaba se va dovedi deosebit de grea.

Pentru că alternanţa de care avem nevoie e una extrem de complexă: nu va trebui să schimbăm doar un partid cu altul, nu vom schimba doar o generaţie de politicieni cu alta. Dar, ca discuţie de human resources, asta cu „generaţia” rămâne o discuţie foarte interesantă.

Până ca „hipsterimea activă”, angajată social, să dobândească experienţa de viaţă necesară în mod obiectiv pentru a ajunge „la butoane” va trece nişte timp. Timp în care nu putem rămâne în fundul gol. Eh, cine pune muzica până atunci?

Moment în care toate privirile se îndreaptă spre decreţei: sunt „next in line” şi sunt cei mai numeroşi.

OK, „decreţeii” reprezintă o etichetă extrem de elastică: unii îi consideră decreţei doar pe cei născuţi în ’67-’69 (după „Decretul 770” care interzicea avorturile), alţii lungesc perioada până prin ’72-’74, iar alţii trag de ea până în 1984, când natalitatea practic scade până la nivelul ei „pre-decret”, din 1966.

Însă eu nu mă refer aici la „copiii nedoriţi, dar născuţi din cauza decretului”, ci numesc aşa toată generaţia masivă numeric şi omogenă cultural, care astazi reprezintă forty-somethingii ţării ăsteia.

Dacă vorbeşti de antreprenori, de middle-class, de managerime, de corporaţii, de bani, de case, de credite, statistic vorbind cam despre „decreţei” vorbeşti.

Ca vârstă şi ca experienţă, cel puţin teoretic, decreţeii ar trebui să fie numai bine copţi pentru „sarcina istorică” de a se sui la volanul schimbării – însă mie mi-e că s-ar putea ca ei deja să fie şi arşi, nu doar copţi.

Sunt mulţi, sunt foarte mulţi, sunt cei mai mulţi, însă n-au conştiinţa puterii lor şi n-au nici „conştiinţa de generaţie”.

2 milioane de copii s-au născut în România între 1967 și 1972

Sunt generaţia crescută în cea mai mare competitivitate – pururi enşpe mii pe un loc, la orice ar fi candidat. Sunt însă şi o generaţie formatată în obedienţă. De aceea a fost şi atât de uşor de manipulat, de oricine a vrut să o manipuleze.

Au pornit la ţanc în viaţă: aveau în jur de douăzeci de ani la revoluţie.

Carne de tun proaspată, energică, au umplut cu entuziasmul lor toate crăpăturile tranziţiei. Mulţi, destul de bine educaţi, obişnuiţi cu puţin şi – cum am mai spus – foarte competitivi. Extrem de uşor de momit cu mărgele şi mărunţiş, cu lucruri străine, cu maşini, cu prime, cu cuvinte mari scrise pe cărţi de vizită mici.

Au crescut ca Piperuş Petru, au crescut într-o zi cât alţii din Vest într-un an.

S-au căţărat prin ierarhii şi prin organigrame, apoi au început să „monetizeze” şi să strângă ca hârciogii. Ce? Orice. Au fost cei care n-au avut şi au visat să aibă – şi au fost şi primii care au putut să aibă.

Aşa că majoritatea dintre ei şi-au lăsat tinereţea prin birouaşe cu mochetă şobolanie, sub tavane false, aşezati între rafturi Neoset, sau aşteptând să se facă verde în Matizuri şi Cielo.

În schimbul tinereţii au primit jetoane cu care foarte mulţi au participat la Marele Joc Imobiliar. La care – Crac! Trosc! – majoritatea dintre ei au pierdut spectaculos când a venit criza.

N-au intrat „generaţional” în societate când ar fi fost normal, n-au însemnat ce ar fi putut să însemne, nici cultural, nici politic.

Au fost detaşamentele de şoc ale biznisului; cu capul îngropat adânc în Excel-uri n-au văzut (şi nici n-au vrut să vadă) nimic din ce se întâmplă cu România în jurul lor. N-au mai ieşit în stradă, n-au mai protestat, n-au mai militat, au ţinut capul jos şi au săpat.

Au devenit colaboraţioniştii perfecţi pentru jegul şi slinul politic care a otrăvit întreaga ţară. Au fost un volum mare de gaz politic inert. Cei mai mulţi s-au ferit obsesiv de politică, nu cumva să rişte ceva business-wise. Ba chiar s-au mândrit cu asta. N-au zgâlţâit barca şi astfel nici n-au văzut câtă apă intră în ea, de fapt.

Egoişti, au mizat totul pe propria prosperitate.

N-a prea curs nimic dinspre ei înspre societate. Dacă apartamentul lor era OK, li se rupea că trotuarul e spart şi strada e ruptă. Dacă plodul lor era la şcoala englizească, li se rupea că învăţământul e praf şi pulbere.

Criza economică a venit pentru ei ca o surpriză; te-ai fi aşteptat ca nişte oameni cu ochiul pe bani să o fi înţeles măcar pe asta cu economia, dar autohipnoza a fost foarte eficientă.

Prima generaţie a „economiei de piaţă” a fost şi prima generaţie care a primit în plină figură o criză economică de amploare. Chiar bunul lor prieten, businessul, i-a înjunghiat pe la spate; şi încă nu şi-au revenit din surpriză, dezamăgire şi frustrare.

Acum sunt o generaţie tuflită. Criza a ţinut ceva vreme, iar revenirea e rahitică. Cam toate lucrurile prin care se defineau sunt în curs de redefinire. Mulţi nu înţeleg exact ce li s-a întâmplat şi unde au greşit. Însă la fel de mulţi încep să înţeleagă.

Încep să înţeleagă că prosperitatea individuală e ceva foarte cu dus şi întors. Şi că nu poţi fi foarte fericit într-o ţară deloc fericită. Încep să înţeleagă că maşina lor particulară merge doar pe drumul public. Încep să înţeleagă că au şi drepturi, nu doar îndatoriri în relaţia cu statul.

Încep să-şi dea seama că au plătit multe impozite şi că nu prea au primit vreo mare brânză înapoi pentru ele.

187.372 de copii s-au născut în 2015 în România, de aproape trei ori mai puțin decît la ”decreței”

528.000 de copii s-au născut în România în 1967, primul an al ”decrețeilor”

Târziu, unii încep să-şi asume lucruri – dar mai bine mai târziu decât niciodată. Unii trag pe dreapta şi se refugiază în copii. Dar alţii încep să se lepede de frică – poate şi unde nu prea mai au mult de pierdut dacă tac.

Loviti de midlife crisis, mulţi dau cu toporul în fostele lor valori calpe.

Şi bine fac.

Cum va arăta această generaţie când va ieşi din „terapie”? Poate ea cu adevărat să se vindece de tunnel vision? Poate ea să dea afară toxina egoismului? Se poate ea reintegra în societate? Poate deveni actorul politic care ar putea fi? N-am vreun răspuns – totul e încă work in progress.

Ce are ea bun este exact partea „managerială”; e generaţia care poate plănui şi poate executa lucruri. Poate nu doar să viseze, ci poate şi livra; a tot făcut-o până acum, doar că a făcut-o pe mize mici şi a făcut-o pentru alţii.

Are mai mult spirit practic decât oricare altă generaţie activă şi are încă nişte energie rămasă. Important de asemenea: încă are nişte bani şi nu moare de foame.

E într-un punct bun, dacă poate scăpa de obsesia carierei, de număratul apartamentelor, de frică, de obedienţă şi de auto-plâns de milă. Dacă îşi poate canaliza mândria şi orgoliul înspre domenii din care mai multă lume ar avea de câştigat.

Sunt cei mai mulţi, au bani, au experienţă.

Dar încă n-au făcut nimic cu adevărat important. O generaţie neîmplinită.

Au muncit, dar li s-a cam dărâmat. Au muncit, dar nu prea se vede în jur.

Mai au nişte timp, au să facă oare ceva cu el?

Dacă era un film american, acum se ridicau de pe jos, îşi scoteau flinta din dulap şi…

Dar nu e un film american. E românesc.

Şi mi-e un pic fricuţă să nu fie unul de Daneliuc. Sau de Puiu.

Putem totuşi să facem chetă şi să vorbim cu cineva de la Pixar?


Comentarii (66)Adaugă comentariu

RACKEL  •  25 septembrie 2016, 17:08

am descoperit termenul ”decreței” echivalent la ”birthers” la americani. HEY, numai că ca perioadă nu corespunde. Nu este o generație desenchantée, nu-s ratații. din contra - foarte mulți sunt realizați profesional dar și în viața personală - nu-s lăsați repetenți, cine n-are nimic din acestea este un *** de bureau ratat total, definitiv. Alta este că decrețeii se mai reangajează în altceva nu numaidecât să se integreze, ajusteze, adapteze la epoka de neon!!!! millenials - te asigur, autor, cu toată convingerea mea de observator în profunzime a pattern-urilor de comportament - sunt total-total DEPENDENȚI de internet. millenials sunt la techsupport (prin asociere cu life-support).

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Eugen Chiticariu  •  25 septembrie 2016, 17:09

prost mesaj. tipic dupa sablonul parvenitului suficient prin propria cultura de sine (mereu mai tare ca a celorlalti). nici cei dinainte de decretei nu au lasat nimic, nici juniorii de azi nu vor lasa. asa ca Tolontan a publicat ceva de dragul publicarii. mecanismul actual (- 50 si +50 ani) al societatii pe Terra nu permite altceva decat incolonare de Lemmings cu sacrificiul programat pentru unii din grup pe mereu singura cale din traseul prestabilit catre urmatorul nivel. cat despre „un mesaj serios” in romgleza, inca o data il declar pe scriitor, un parvenit mult prea suficient in preaplinul sau limitat

Cris  •  25 septembrie 2016, 19:16

Decreteii astia au vazut multe si fac deja mult mai mult: sunt leadership-ul care invata pe cei ce vor veni dupa noi. Eu cred ca fac treaba buna😊 Generatia epocii de aur e inca o problema pentru toti.

jemanfish  •  25 septembrie 2016, 21:29

Cine zice, ala e! Nascutii prin 70 au ales sa faca si sa lase pe altii sa dea din gura sau pix. Varfuri destule, artisti, ingineri, sportivi. Militanti de succes concret, cu multe schimbari vizibile in cotidian. Gargara pe post de curaj inca vinde? Clic bait...

Liviu  •  25 septembrie 2016, 22:28

Prietene ai mare dreptate, eu sfarsitul textului il spun de cativa ani, asta simt si eu, dar nu se va trezi nimeni, a te trezi inseamna " a pune mana *** " , nu ne vom trezi, doar visam. Nicio sansa sa schimbe cineva Romania in bine, de fapt nici macar nu e o lume reala, e o prostie, as prefera sa spal la fund batrani in Italia, decat sa stau in Romania ! Din pacate n am obisnuit cu un anumit confort si traiesc in *** de aici !

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

silicon_v  •  26 septembrie 2016, 10:03

Da, da si da! M-am intristat cam tare, dar am si ras cand am citit. Omul are dreptate. Acum e de vazut daca ne putem si ridica (asta e si generatia mea) Doar un exemplu, daca credeti ca nu omul bate campii: cautati persoanele marcante 40+ (adica intre 40 si 50 de ani) din politica romaneasca. Naspa, acolo o sa dati doar de Ponta.

J&H  •  26 septembrie 2016, 10:29

Si generatia care niciodata "nu va". "Din Spitalul de Copii lipsesc citostatice de luni de zile, criza punând în pericol viaţa mai multor pacienţi. Oficialii unităţii medicale, cei ai Ministerului Sănătăţii şi cei ai firmei distribuitoare dau vina unii pe alţii pentru situaţia gravă creată. Problema citostaticelor pentru copii de la Spitalul de Copii „Sf. Maria“ încinge spiritele între distribuitor, spital şi minister. Dacă săptămâna trecută reprezentanţii Ministerului Sănătăţii (MS) au precizat că medicamentele destinate tra­tamentului copiilor cu boli oncologice lipsesc din farmacia spitalului din cauză că „nu au depus suficient efort ca să îl cumpere“, o parte dintre acestea fiind disponibile pe piaţă în alte variante sau sub alte denumiri, de data aceasta reprezentanţii MS au explicat că, de fapt, spitalul nu a transmis către Direcţia de Sănătate Publică (DSP) necesarul de citostatice. Concret, acest lucru este valabil în cazul unuia dintre citostatice, şi anume, Lanvis, care lipseşte de câteva luni din spitalele din toată ţara."(ZDI)

Petru  •  26 septembrie 2016, 11:31

Un articol interesant. Mi-aș fi dorit să am cunoștințe suficiente ca să pot lua vreo atitudine față de ceea ce scrie aici. Am mai putini ani decât acești decretei descriși în text, însă simt ca ma îndrept în aceeași direcție. Textul nu propune si soluții pentru problema, din păcate.

Auctoritas  •  26 septembrie 2016, 13:00

Daca ar ramane ceva creativ, constructiv in urma acestui articol, m-as declara macar, interesat. Altfel, domnule, numai prejudecati, tonuri peiorative, neintelegere si evident, toate relele descrise, in Dvs. Scapati repede de fantome si de clisee si apoi rescrieti. Va iesi mai bine. Pana atunci, eu la 44 de ani, stiind faptul ca prieteni de-ai mei, decretei "ratati" si-au crescut copiii in spiritul libertatii, asertivitatii, valorii de sine, va doresc "a clearer mind" si ...sper ca Chuck Norris va veni naiba intr-o zi sa ne scape. Poate chiar de noi insine. Cu bine!

Emy  •  26 septembrie 2016, 13:26

Decreteii anilor 70 nu sunt obedienti. Cei nascuti in anii 50-60 din pacate sunt si au fost exemple perfecte de "oameni noi", asa cum si-i dorea tovarasul Ceausescu. Au prins din plin teroarea si frica. Decreteii cei care nu au suportat mizeria si *** din tara au plecat din ea. Da, ei sunt peste 80% din romanii de peste hotare! Cei care au sperat la o viata mai buna aici, in tara lor, au ramas si asa este, dezamagirea este permanenta. Votezi sau nu votezi (mare greseala ca ii lasi sa-ti fure dreptul) tu tot esti batjocorit in permanenta. Majoritatea decreteilor din tara nu voteaza, din pacate. Ei se abtin de la vot. De ce? Pentru ca esalonul 2, 3.. 100 de *** trepadusi ceausisti nu le-a permis sa acceseze viata politica intr-un mod demn si multi au renuntati, dezgustati. Nici acum nu pot accesa pentru ca progeniturile *** au varsta de tineret si partidele misuna de ei. Deci, daca speranta sta in decretei, hai sa-i vedem pe listele de vot!

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

EUEU  •  26 septembrie 2016, 14:46

Da, da, decretetii care chipurile au inceput sa se trezeasca sclaveti la multinationale, o generatie necoapta pentru ca n-a avut timp sa se coaca, era prea grabita sa infulece hulpav din strugurele capitalismului. O generatie care a fost momita sa joace ,,jetoanele", s-a asezat la masa de joc mai repede decat a avut timp pentru scoala democratiei. Realitatea le-a dat o smetie odata cu criza dar din ameteala loviturii si din lipsa de cunostinte democratice pentru generatia asta de 40+ e totuna si egal plimbatul cu catuse cu justitia, e totuna lipsa scolii, strazii si spitalului daca exista o masa vesela de manevra care le spune ce sa gandeasca. Pentru majoritatea 40+ o moarte e importanta doar daca serveste unor scopuri iar ceilalti, putini desigur care mai gandesc altfel sunt absorbiti de masa amorfa de dang dang din jurul lor. Vor schimba 40+, ceva? Poate doar in rau, lipsa de cultura, educatie si logica nu pot fi inlocuite cu una cu doua, smetiile sunt prea putine si rare ca sa le mai puna in miscare neuronii si sa le trezeasca dorinta de educatie ca apoi sa faca ceva. Pentru tara asta nu mai e nici o speranta de cand 40+ a fost de acord ca trebuie sa ne dovedim nevinovatia, asa ca cine o stefaneste mai repede are cele mai multe sanse sa traisca o viata normala.

lvm  •  2 octombrie 2016, 12:53

Sunt probe solide pana la cei nascuti in 1980. Apoi nu inseamna ca nu s-a mai facut (dupa cum se vede, lucrurile duduie) inseamna ca trebuie sa apara altcineva cu alte probe.

bg  •  6 octombrie 2016, 6:19

POLITICIENII NOSTRI NU SUNT JAPONEZI, GERMANI, ENGLEZI, SCANDINAVI, AMERICANI! Daca ar fi fost japonezi, ar fi cunoscut si respectat CODUL ONOAREI ***. Daca ar fi fost germani, (avem unul, dar cu o floare nu se face primavara) ar fi stiut ce inseamna corectitudinea, moralitatea, onestitatea, adevarul, angajamentul politic fata de alegatori si unii dintre ei ar fi trebuit sa se fi RETRAS de mult din viata politica. Daca ar fi fost englezi, ar fi stiut ce inseamna calmul si echilibrul in declaratii, respectul pentru adversarul plolitic, disputa de idei in politica si unii dintre ei si-ar fi dat DEMISIA. Daca ar fi fost scandinavi, ar fi stiut ce inseamna mandria nationala si puterea de a te dezvolta ca natiune prin tine insati, cu resursele pe care le ai si unii dintre ei ar fi trebuit sa fi RENUNTAT sa mai faca politica. Daca ar fi fost americani, ar fi stiut ce inseamna recunostinta fata de inaintasii lor care au facut ceva bun pentru tara, ar fi fost recunoscatori celor care i-au votat (iar si iar) si unii dintre ei ar fi trebuit (de rusine) sa PLECE PE ALTA PLANETA. Din pacate, politicienii nostri sunt ROMANI, dar nu get-beget (precum dacii, ostasii lui Mircea, Stefan, Mihai, romani care au faurit Unirea Principatelor si Marea Unire, etc...) ei sunt descendenti ai EPOCII FANARIOTE in combinatie mortala cu apucaturi ale EPOCII INTERBELICE si naravuri ale EPOCII DE AUR... Sunt ceva monstruos, abject, corupt, ridicol, caricatural...Nu mai gasesc epitete...Mai reflectati...

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

bg  •  8 octombrie 2016, 5:56

GENERATIA.... CARE N-A FACUT POLITICA! "Decretei"...Va inselati amarnic Domnilor...Sunt pline toate partidele de membri 40+, la organizatiile de tineret, la org. judetene, locale, centrale, cativa in Parlament (vezi solistul Mihai Sturzu exclus din PSD dupa prima luare de cuvant critica), dar ei nu sunt lasati sa faca POLITICA ADEVARATA, REALA (cum ne-o dorim noi toti) de cei mai in varsta (care sunt intotdeauna pe listele de vot), acesti dinozauri multipotenti ai politicii romanesti cu relatii si interese in toate domeniile (economic, politic, judecatoresc, presa, social, etc...) care asemenea lui Dandanache a lui Nenea Iancu nu pot ramane fara mandat (ca familiile lor sunt in politica inca de la 1948 - nu, nu am gresit anul). Mai sunt apoi, tinerii politicieni care spera sa acceada la functii (sa le mosteneasca - precum Ponta la mostenit pe Adrian Nastase) printr-o atitudine obedienta, slugarnica, aprobatoare fata de cei dintai (spus pe romaneste: LE DUCE MAPA). Acesti "lideri" de haita impreuna cu gastile lor mafiote controleaza si conduc tot ce misca in tara asta si cultiva generatii de politicieni (chiar odraslele lor) asemenea lor cu aceleasi naravuri maladive si distructive pentru poporul pe care-l pastoresc. Ne trebuie o RUPERE DE RITM...trebuie sa-i batem si sa-i indepartam de la conducere folosind propriile lor arme, pe principiul "DEZBINA SI STAPANESTE" si vad ca s-a inceput deja ceva, dar inca firav...Ei au si puncte slabe: sunt oportunisti, trec de la un partid la altul, nu cred in nimic (doctrina de partid - nici vorba) decat isi urmaresc propriul interes (material si de putere) si cand sunt prinsi "cu mana la cascaval" se toarna unii pe altii (ceea ce este un lucru bun). O vorba inteleapta spune:"Greu la deal cu boii mici". Orice populatie (animala sau umana) este heterogena din pct. de vedere al varstei si nu as opta pe o discriminare politica si sociala de acest gen. Am mai spus-o intr-un comentariu anterior:"Nu conteaza cat de lung ai parul, ci conteaza cum gandesti". Se stie ca: exuberanta, energia creatoare, nonconformismul, graba, curajul, etc..sunt apanajul GENERATIEI TINERE, in schimb calmul, prudenta in luarea deciziilor, viziunea pe termen lung, intelepciunea sunt apanajul GENERATIEI MAI IN VARSTA, coapte, experimentate, tarsita in lupta politica (care peste tot in lume este una murdara - vezi alegerile din in SUA). Ce candidati la presedintie are acum SUA? Are 2 candidati cu varste cuprinse intre 68 si 73 de ani daca nu ma insel...Va spune ceva asta? Si ma intreb din nou:"Ce are ea (SUA) si nu am eu(Romania)? Romania nu are spiritul de unitate, nu are liantul, coeziunea intre generatii (ma refer la oamenii onesti, cinstiti, corecti ai acestei tari - mai sunt pe ici pe colo), pentru ca s-a lucrat in astia 26 de ani din greu si cu toate fortele ca romanii sa fie dezbinati si sa se urasca intre ei (salariati contra pensionari, tineri contra batrani, barbati contra femei, copii contra parinti, pacienti contra medici, etc...). Aproape toate declaratiile politice si ale autoritatilor din institutiile publice, in momente de criza, au continut justificari care se bazau pe DISCRIMINAREA UNOR CATEGORII (un expl. care-mi vine acum in minte: 1 angajat tine 3 pensionari, pe cale de consecinta: "Sa dispara pensionarii"). Nicaieri, intr-o tara civilizata, nu se intampla acest lucru... este neproductiv, ineficient, daunator... dar benefic pentru cei care au condus si conduc Romania si poate ca daca nu ne trezim o data o vor mai conduce. Sa speram ca NU... Trebuie facut ceva pentru copiii, nepotii nostri (sa nu mai fie generatii de sacrificiu, cobai, generatii ratate) pentru generatii ce vor urma. Toti oamenii sunt MURITORI si pentru mine (si cred ca ptr. multi din tara asta) nu conteaza cati bani lasi mostenire urmasilor (averile se pot pierde usor - vezi vedete si personalitati din SUA, Europa care au castigat sume fabuloase si au murit sarace) si conteaza ce fel de societate lasi urmasilor tai. Sigur ca cei care au facut averi frauduloase spera sa mentina si sa perpetueze actuala situatie de la noi si pentru copiii lor (sa-i invete mecanismele puterii absolute)...Eu cred ca noi, cetatenii de rand, trebuie sa ne invatam copiii sa reactioneze si sa spuna NU cand le sunt incalcate drepturile, libertatile, cand vad manifestari de incorectitudine, minciuna, imoralitate, sa se disocieze de indivizii cu apucaturi machiavellice (scopul scuza mijloacele). Odata acesti indivizi ajunsi la putere (cocotati in capul nostru) sunt foarte greu de dat jos... si o simtim pe pielea noastra...Parerea mea...Mai reflectati...

Romulus Roman  •  15 octombrie 2016, 11:49

N-am avut răbdare să citesc toată polologhia, nu numai că nu m-a impresionat dar e scris prea prost "prea ca la țară", sunt decrețel și nimic nu mă identifică cu textul ăsta cu excepția unui unic adevăr pe care atunci, pe vremea aia îl consideram ceva normal: "pururi enşpe mii pe un loc, la orice ar fi candidat." Un alt adevăr, pe care nu știu dacă l-a punctat în articol, este faptul că suntem generația pierdută, prea multă competitivitate în fapt ne-a debilitat, nu ne-a întărit și am transmis asta și celor care au venit după noi (mă refer la progeniturile noastre).

Sile  •  19 noiembrie 2016, 18:03

Niciodata nu m-am simtit deschizator de drumuri, varf de lance, sau mai stiu eu ce. M-am simtit, insa, mijlocitor intre generatii. Da, te-ai prins, sunt decretel. Chiar foarte autentic, daca pot spune asa, deoarece m-am nascut in anul in care s-a dat acel decret, 1967. Mijlocitor intre generatii...Nu stiu, poate suna pompos, dar te rog sa nu ai pretentii de la mine. Am doar 10 clase si o amarata de scoala profesionala. Noi, cei nascuti in acea perioada, ne-am dat seama ca nu avem voie sa facem aceleasi greseli ca parintii nostri. Ei, din teama de a-si pierde libertatea, au lasat capul in pamant si au muncit. Atat. Noi nu am avut timp sa facem politica, dar am stiut sa ne educam copiii, sa-i trimitem sa invete, sa ajunga "oameni mari", pentru a putea duce tara asta pe un fagas mai bun. Din pacate, copiii ne-au cam ramas prin tari straine, punand umarul la imbunatatirea PIB-ului tarilor de adoptie. Alti decretei au copii mai putin inzestrati cu darul iubirii de carte. Acestia se zbat sa-si gaseasca un job mai bine platit, un job unde patronul sa nu traga pe ei de dimineata pana seara. Martori fiind la aceste lucruri, ar trebui sa luam atitudine. Iesirea in strada nu cred ca reprezinta o oportunitate. Atitudinea ar trebui sa o luam in ceea ce priveste inlocuirea clasei politice din temelii.

Comentează