Donald Trump încremenește lumea! Și nu, să nu spunem că au votat ”cei din Teleorman”!

Cronica unei nopți americane. ”Perdanții globalizării” au vorbit și au vorbit clar

miercuri, 9 noiembrie 2016, 7:51

”Democraţia şi libertăţile nu sunt câştigate pentru totdeauna. Nicio izbândă nu este eternă. Omul îşi câştigă în fiecare zi dreptul de a avea un ‘mâine’. Ţara îşi redobândeşte, cu fiecare generaţie, privilegiul de a continua să existe” Regele Mihai, după drama de la ”Colectiv”

Plouă mărunt în București, dar furtuna vine din Florida și din Michigan.

Donald Trump scoate în Florida cel mai bun scor al unui candidat republican din ultimii 60 de ani. Pînă la 80% dintre voturi centralizate, cei doi candidați merg cap la cap.

Florida, un stat cu 9 milioane de voturi și 29 de voturi electorale, este un simbol al acestei nopți din miezul căreia Nick Confessore, reporter de la The New York Times scrie: ”Am o știre: sîntem o țară divizată, o națiune la capătul puterii, paranoică și neîncrezătoare”.

Jurnalist cu mare experiență, Confessore povestește cum colegii săi au vorbit cu oamenii care au ieșit de la vot din toată țara.

Și au găsit două țări. Este, dacă vă amintiți, exact anunțul lui Adrian Năstase în 2004, în noaptea înfrîngerii în fața lui Traian Băsescu.

”Sîntem realmente două țări, ostile și dezamăgite una de alta. Am mai văzut asta în alegerile din 2000, dar acum este mult mai rău”, crede Confessore. Noi am văzut-o de mai multe ori. ”America rurală și America urbană”, scrie și The Washington Post.

Cînd numărul voturilor numărate în Florida trece de 90% avansul lui Donald Trump crește întîi la cîteva mii, apoi la zeci de mii și, în jurul a 95% dintre voturi, se stabilizează la peste 100.000 de voturi în fața lui Hillary Clinton!

Semnul nopții sosește la 4, ora României, cînd Barack Obama distribuie pe BuzzFeed un discurs de două minute în care spune: ”Indiferent cum se vor încheia aceste alegeri, soarele va răsări mîine dimineață”.

Este evident că Hillary Clinton subperformează în statele cheie și că alegătorii lui Donald Trump s-au mobilizat.

Președintele îi invită pe fanii ambelor tabere la toleranță.

FOX News comentează noi emailuri WikiLeaks în care o vedetă a CNN a cooperat cu Hillary în alegerile pentru nominalizarea democrată.

Pe Twitter nu se mai discută, se trage fără somație.

Obama amintește că întotdeauna alegerile au fost dure în America, dar, prin încrederea reciprocă a americanilor, această rivalitate a dus la progresul țării. ”E un mare dar”, spune el, referindu-se la capacitatea democrației de a renaște nu doar prin alegeri, dar și prin implicarea fiecăruia, zi de zi.

Președintele cere ”încredere unii în alții”.

Lumea testează șocul unui gînd: Trump președinte!

Thomas L. Friedman povestește, tot în NYT, că un prieten venit din Zimbabwe în anii 80 i-a spus: ”Voi, americanii vă purtați cu democrația ca la un meci de fotbal. Dar nu e minge de fotbal, e un ou Faberge!”.

Noaptea în care se sparge oul Faberge?

”Ceea ce a lipsit acestei campanii a fost empatia pentru alegători lui Donald Trump”, crede The Washington Post. Și criza de empatie o cunoaștem, încă din 2000, uite cum ajunge România să ghicească în chip postmodern viitorul, nu degeaba Pămîntul e plat, așa s-a întîmplat la noi cînd ”lumea bună” i-a luat peste picior pe votanții lui Vadim Tudor.

Votanții lui Vadim n-au dispărut, problemele lor s-au înmulțit, și oamenii s-au transformat apoi în votanții despre care aceeași ”lume bună” consideră că sînt ”fraierii și înapoiații” care tot trag țara înapoi, alegeri după alegeri! Și nu-i așa, n-o trag înapoi?

Nu-i așa deloc!

Iar ceea ce se petrece în această noapte americană vine în linie cu orele de după Brexit și cu sentimentul că învinșii globalizării nu mai vor să tacă.

Friedman vorbește despre ”industria furiei, cea mai dinamică industrie din America” și despre ”era post adevăr”.

Gautam Mukunda, profesor la Harvard Business School amintește că ”e un truism să observăm că lumea e într-o criză de leadership, dar sîntem și într-o criză de followership”. Oamenii nu mai cred, nu mai urmează, nu mai recunosc adevărul.

Și asta e adevărat, dar e la fel de adevărat că, într-un moment de amară înțelepciune, cineva a atîrnat prin 2009, la o întîlnire de alumni la Harvard: ”Bine ați venit la cea mai prestigioasă facultate care a prăbușit sistemul economic al lumii!”.  

Din nou exemplul românesc este util de reamintit. Că tot ne apropiem de alegeri și ne scăldăm în aceeași apă neagră a divizării și a neîncrederii.

Fără încredere nu poți construi un numitor comun, dar, indiferent care va fi vestea din SUA, nimic nu se rezolvă dacă nu se rezolvă ceea ce a generat și pe Orban în Ungaria și dreapta sau stînga autoritară din România, că au fost la fel!, și Brexitul și ascensiunea lui Donald Trump. Sursa curgătoare a anxietății vine din problemele reale din viața oamenilor cărora le e greu să înțeleagă ce fel de lume e aceea care raportează crește pe scăderea lor.

Aceștia sînt și oamenii din Michigan, unde tot Trump conduce, aici în zona muncitorimii albe.

Și sînt oamenii din sudul lui Leeds, despre care presa britanică a scris la  Brexit că au votat ”cap în cap” cu cei de la doar cîteva mile de ei, bancherii din zonele spălate ale orașului.

Sînt oamenii din Ohio și din Bărăgan. Trump cîștigă Ohio, un alt stat cheie.

Sînt teleormănenii din Detroit, oraș de care acum, cînd se face aproape 6 dimineața în România,  democrații își leagă ultimele speranțe!

Michingan și Wisconsin, fiefuri ale democraților, Hillary nici măcar nu a fost în Wisconsin după ce a fost aleasă candidata democraților, sînt și ele conduse de Trump, într-o cursă umăr la umăr.

Fără să fie oficial, rezultatul pare fixat.

Un strălucit demagog e la un pas de a ajunge președintele celei mai puternice democrații, consacrate economii și creative țări ale lumii. Cum?

Nimeni nu e imun la demagogie și nici la insultele dinspre cei care se consideră superiori. Chiar echipa lui Clinton recunoaște că ”în multe locuri din America rurală au ieșit cu 10% mai mulți oameni la vot decît ne-am așteptat”. Ceva i-a scos din case ca să voteze cu Trump. Dorința de cineva diferit?

Instrumentele guvernării sînt grele, Donald Trump nu va putea reinventa binele public, iar viața nu se poate îmbunătăți decît cu răbdare, iar oamenii nu mai au. Pericolul autoritarismului e mare.

Democrația liberală suferă.

Se va spune ca netul a cîștigat alegerile, că presa și televiziunea sînt moarte.

Vor începe răfuielile și se va scanda după paternalism în numele libertății. Siteul autorității de emigrare din Canada a căzut din cauza cererilor bulucite de la americanii care vor să ia cetățenie la vecini. Cei răniți de rezultat îi vor răni în continuare pe cei care au votat pentru că au fost răniți. 

Noi am văzut acest film.

Și, din păcate, va fi mai ușor de încălcat, pe ici, pe colo, democrația, ceea ce este exact lucrul de care nu aveam nevoie, aici, în Est, unde nici măcar nu am croit-o! E o mare victorie a lui Trump și este, totuși, o teamă pentru că nu poți trăi cu tonul furiei de acum înainte. Nu așa vin soluțiile, cu mînie.

Dar să nu ne grăbim cu explicațiile că perpetuăm aceeași eroare.

Cît despre noi, există și părți bune: nimeni nu salvează Romania, trebuie să ne batem pentru democrația liberală, undeva în spatele norilor a răsărit soarele, s-a făcut ora la care oamenii pleacă la muncă. E singura soluție.

Ironia blîndă a destinului face ca vorbele Regelui Mihai, singurul supraviețuitor dintre foștii șefi de stat din Cel de-al Doilea Război Mondial, să se potrivească atît de bine acum aliaților săi și ai noștri americani.

”Democraţia şi libertăţile nu sunt câştigate pentru totdeauna. Nicio izbândă nu este eternă. Omul îşi câştigă în fiecare zi dreptul de a avea un ‘mâine’. Țara îşi redobândeşte, cu fiecare generaţie, privilegiul de a continua să existe”.


Comentarii (101)Adaugă comentariu

FMS  •  20 noiembrie 2016, 23:16

Democratia din Romania este inca atipica. Nu as comenta-o pt. ca mai toti o cunosc deja. In schimb, pe Trump americanii il stiu demult, nu e chiar o surpriza ca a cistigat si nici nu e un populist in sensul banal al cuvintului. ASA cum vorbeste Trump la un meeting electoral - sau acum dupa ce a fost ales, exact in acest mod simplu si direct se vorbeste la orice sedinta intr-o firma. Se comunica simplu pe idei simple subalternilor, altfel nu ar pricepe nimic si nu ar executa in conformitate cu cerintele. Trump e un om de afaceri, care a pierdut in 1999-2000, foarte mult avind atunci datorii la banci de peste 980 milioane de dolari, adica aproape un miliard. Pe acea vreme, il divorta si prima sotie - Ivana, cea cu care a construit buna parte din hoteluri si au avut primii 3 copii. A fost la un pas sa dea faliment, daca nu se ambitiona nebuneste sa iasa din probleme, ceea ce a si facut incepind cu 2001. Tot Trump, a scris o carte - are mai multe, editate de autori dar in cartile lui de afaceri ii intilnesti exact stilul sau direct. Are in schimb o carte publicata in 1999 unde punea accentul pe ce probleme avea atunci America si ce se va putea intimpla. Nu e un populist, este un afacerist care a pierdut totul si a trebuit sa se reculeaga si sa-si refaca averea. Aceste lucruri nu se uita. Hillary e o avocata, la fel ca si Bill Clinton, la fel ca si Obama si sotia. Ei sint vorbitori de democratie. Vorbim mult si frumos si implementam nimicul, cam asa se spune prin America de Nord. Mai jos, va pun link-ul cu cartea lui TrumpL America We Deserve (America pe care o meritam), unde puteti observa ca are aceleasi idei pe care le avea atunci, adica a detectat de atunci problemele care s-au aprofundat intre timp in SUA si nu numai. https://www.amazon.com/America-We-Deserve-Donald-Trump/dp/1580631312/ref=cm_cr_arp_d_product_top?ie=UTF8

Comentează