Ce scria ”Sportul” acum 39 de ani, când Virginia Ruzici câștiga Roland Garros

A doua zi după finală, victoria de la Paris a prins doar câteva rânduri în ziar!

sâmbătă, 10 iunie 2017, 7:08

Astăzi e 10 iunie.

Finala a picat atunci pe 11 iunie.

Duminică, 11 iunie 1978, Virginia Ruzici câștigă Roland Garros.

O învinge în finală pe Mima Jausovec, din Iugoslavia, cea care câștigase titlul în anul precedent și partenera de dublu a Virginiei, cu care triumfă tot la Paris în ’78.

Isprava din 1978 a rămas, până azi, ultimul succes la simplu al tenisului nostru într-un turneu de Mare Șlem.

Recordul stă în picioare, indiferent că e vorba de fete sau de băieți.

Ce s-a întâmplat atunci?

Cum a întâmpinat presa din Romania momentul de glorie al Virginiei Ruzici, managerul de azi al Simonei Halep?

LUNI

A doua zi după finală Sportul deschide ziarul cu ”Marea Adunare Populară din Capitală”.

Adunare care ”exprimă voința întregului popor de a-și strânge și mai puternic rândurile în jurul Partidului Comunist Român, al secretarului său general, tovarășul Nicolae Ceaușescu”.

Victoria de la Roland Garros prinde un colț de pagină întâi și o continuare meschină în pagina a șaptea.

Mai puțin decât campionatele individuale de lupte greco-romane.

MARȚI

Ziarul următor se deschide cu Virginia Ruzici, dar articolul are o continuare de numai câteva rânduri.

Două file de text sunt oferite publicului.

Atât.

MIERCURI

”Sportul” publică primul interviu cu câștigătoarea Roland Garros, 6 întrebări și răspunsuri, abia miercuri, 14 iunie.

Și asta e tot, pe parcursul a trei zile.

Aceste câteva pagini, pe care colegul meu Andrei Crăițoiu le-a regăsit în arhiva astăzi digitalizată a Gazetei Sporturilor, descriu foarte bine o epocă si un drum. Drumul parcurs de Romania.

O lume schimbată

Priviți aceste pagini!

Nu judecăm pe nimeni, dovadă ca păstrăm pe pereții redacției poze gigantice ale celor pe care îi moștenim: Ioan Chirilă,  Eftimie Ionescu, Aurică Neagu, Ion Cupen.

Prețuirea pentru ei nu ne oprește însă să amintim oamenilor cum arătau timpurile.

Astăzi, în 2017, ne rușinăm ca societate și cu motiv și, mai ales, fără.

Când spunem ”pe vremuri sportivii erau respectați” să ne uităm la aceste ziare în care Cornel Burtică e pomenit la fel de des precum Virginia Ruzici!

Un mare campion era cenzurat, iar bucuria oamenilor venea cu pipeta.

România de azi, chiar și în cele mai zănatice și întunecate momente ale ei, e o altă țară.

Conducătorii sunt chestionați, nu elogiați fără limite.

Oamenii se pot exprima liber.

Puteți critica deschis acest articol dacă îl considerați eronat.

Comentați dacă nu vă place comparația, dacă o găsiți exagerată!

Fiecare dintre noi ne putem exercita drepturile.

Axa Paris – Washington

Când, în acele zile de după finală, Nicolae Ceaușescu pleca în vizită în Marea Britanie, Virginia Ruzici era de o sută de ori mai puțin importantă pentru presa de atunci.

Priviți aceste pagini îngălbenite!

Venim de departe, din vremurile în care nimic altceva decât Șeful nu conta.

Astăzi, ar fi de neimaginat ca apariția comună a lui Klaus Iohannis și Donald Trump, de la Washington, să înghesuie finala Simona Halep – Jelena Ostapenko.

Aseară, televiziunile au redat pe larg momentul de la Casa Albă.

Astăzi, aceleasi televiziuni sunt copleșite de imagini cu Simona Halep, în timp ce președintele Iohannis devine știrea de ieri.

Cand Donald Trump l-a intrebat pe Klaus Iohannis daca „Si la voi presa e atat de dură?”, răspunsul pe care il indică aceste vechi pagini de ziar este: „Presa nu e la fel de dură ca la voi, dar ar trebui să fie. Cu cit mai dură, cu atat mai bine!”. 

In obsesia lui de a plăcea, presedintele Trump nu intelege care e pericolul unei societati blande față de Putere.

Noi avem amintiri si avem martori in paginile de ziar.

Pentru că varianta la presa de azi e presa in care uriasa performanță de la Roland Garros din 1978 era ascunsă ca să nu concureze cu Șeful.

E o lume perfectă?

Nici vorbă.

Dar e lumea noastră, pe care am ales-o și în care numărăm orele până când, pe covorul roșu de la Paris, se va auzi: ”Ready? Play!”.


Comentarii (75)Adaugă comentariu

dan  •  10 iunie 2017, 12:42

spuneti ca exista o arhiva digitalizata a vechiului ziar Sportul. Este publica aceasta arhiva? O putem accesa si noi? Multumesc,

Pitc  •  10 iunie 2017, 12:50

"Sportul" de-atunci era un ziar micut, de doar 4 pagini. Chiar si intr-o editie cu Congresul PCR gaseai mai multa informatie relevanta decat in ziarele de 16 pagini de-acum.

Urod  •  10 iunie 2017, 12:50

Apropo...la la finala de la Roland Garros , ne uitam la SIMONA...ÎN CARE STATUL NU A INVESTIT UN LEU , SI REPREZINTA ROMANIA !!!!.... cum este mai normal, acum sau înainte de "89 ?....atunci chiar aveau dreptul sa apară pe prima pagina alaturi de sportivi , ca doar tot sportul era ținut de stat....acum ce drept au politicienii sa se bucure de ce face Simona ?!!!....HAI SIMONA....SIMONA SIMONA...

marian  •  10 iunie 2017, 13:29

Domnule Tolontan, sunteti in eroare. Titlul ales de dvs. (Ce scria "Sportul" acum 39 de ani ...) nu respecta adevarul. Materialul aparut in Sportul din 12 iunie 1978 (si in toate celelalte ziare - nu foarte multe - de atunci, de altfel) nu era scris de "Sportul" ci reprezenta o circulara Agerpres pe care presa, aflata 100% in proprietatea si sub controlul strict al statului, era obligata sa o preia ca atare. Comiteti o impietate pomenind in ceea ce publicati astazi pe blogul dvs. numele unor ilustri gazetari sportivi care scriau in "Sportul" acelor vremuri, pentru ca oamenii aceia, asemeni ziarului, nu aveau nici o legatura cu omagiile istorice, vorba lui nea Iancu, de la '48. Va rog sa faceti o modificare: Ce scria IN "Sportul" acum 39 de ani. Ar fi corect si necesar din punct de vedere al eticii profesionale, nu credeti ? Nu de alta, dar nici dvs. nu v-ar conveni ca in perceptia cititorilor blogul Tolontan sa fie amestecat cu vasta zona de tabloid a GSp-ului !

Anuta Laurentiu  •  10 iunie 2017, 13:38

Sunt rusinoase comparatiile sportive de dinainte de '89 si dupa. Orice individ cu o cultura medie, stie ca sport de performanta fara finantare solida nu exista. Toate tarile cu performante in orice sport, au investit serios in sportul respectiv. Asa plina de nereguli, conducerea dinainte de '89, a investit destul in sport si nu numai in sportul de performanta, cu rezultate notabile, ceea ce a nemultumit profund marile puteri. Industria noastra ii speria. Dupa '89 , prin tradatori de tara au desfiintat-o. Agricultura noastra le facea o concurenta de neacceptat, mai ales ca era bio si enorma cantitativ, asa ca au pus-o pe butuci prin cozile lor de topor instalate la conducere. Fara a mai continua cu alte domenii, sa spunem ca sportul da vigoare unei natiuni. S-a dorit spulberarea acestei natiuni, iar sportul era printre obiectivele lor in indeplinirea scopului. Doar presa aservita celor ce ne doresc neantizarea, mai poate minti ca sportul romanesc de atunci era mai slab decat cel de acum, ca sportivilor nu li se acorda atentie, etc... Dupa '89 practic s-a stopat orice finantare adevarata si eficienta a sportului. Cluburile si asociatiile sportive au sucombat pe capete. Sportivilor li s-a stopat sprijinul si supravietuirea lor in acest neocapitalism salbatic de piata, fara ajutor financiar, i-a determinat pe multi dintre ei sa renunte . In curand nu prea vom mai putea vorbi de sport romanesc. Vor practica doar cei ai caror parinti isi permit sa investeasca bani seriosi in copiii lor. Pe Halep nu a sustinut-o financiar statul roman. Ea a si declarat ca parintii au facut un imprumut la banca si asa si-a inceput adevarata cariera sportiva. Asa ca, despre ce vorbiti Dle Tolontan ? Cei din presa dinainte, cu toate inconvenientele, scriau despre un sport viu. Dvs. si cei din presa actuala comentati pe mormantul sportului romanesc. Nu exista grade de comparatie. Lucruri total diferite. In sport, performanta se mai face si cu inima, cu mandria si ardoarea de a lupta pentru culorile tarii, asa numitul patriotism. Cand acest termen a devenit aproape o ilegalitate, cat Lipa a interzis chiar la un moment dat intonarea imnului national la competitiile interne, ar trebui sa nu mai vorbim de trecut, deoarece se rasucesc in groapa eroii neamului nostru. Atata doar ca nu stim fiecare ce eroi are.

Ilie Vlad  •  10 iunie 2017, 13:40

D-le Tolontan, Cronica d-stra este conjucturala si speculativa. Aseara s-a jucat meciul cu Austria ptr calificarea la CM. In echipa Romaniei joaca cea mai buna handbalista a lumii din ultimii doi ani si din anul 2010, inainte de acele accidentari grave...nu simple entorse. Cum este cronicuta d-stra? Nu seamana izbitor cu cea de acum 39 de ani?

Matei  •  10 iunie 2017, 14:00

Societatea respectiva era intunecata, si cu toate astea astazi suntem asa departe de performantele sportive de arunci. Nu este vorba de tenis, ci de sport in general. Performanele sunt minuscule chiar daca presa a progresat. Insa nu mai are despre ce sa scrie, de aici si titlurile can-caniste care cersesc click-uri. Halep este o exceptie insa paradoxul este ca avem acum acces la informatie, prezentata profesionist, insa nu mai avem performante. Nationala de fotbal se duce in Polonia ca mielul la taiat, la Olimpiada am stat pana in ultimul moment fara medalii iar bazele sportive dispar pentru a face loc ansamblurilor rezidentiale. Asta e drama presei sportive de azi, fortata sa inventeze subiecte pentru ca performantele au ramas in ziarele ingalbenite de timp.

Paul  •  10 iunie 2017, 14:05

Ar fi interesant de văzut ce relata presa internațională despre succesul Virginiei Ruzici, la Roland Garros... Să putem face o comparație și în presa vremii.

Ilie  •  10 iunie 2017, 14:16

Alte vremuri, e bine sa nu uitam si sa nu idealizam! Dar nu mi se pare prea grozav nici sa citesc articolele prost scrise si neinformative ale colegilor dvs impanate de sexism, nationalism si mitocanie. Si mai sunteti si plini de mandrie ca ati trimis un jurnalist la Paris. Decat baiatul ala sarac cu duhu, fara simtul stirii sau al povestii si plin de certitudini nationaliste si interpretari etnicizate, doar Geambasu putea sa fie mai rau. Macar era mai amuzant ***

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Ilie  •  10 iunie 2017, 15:33

De ce m-ati moderat? E dreptul meu sa cred ca cineva e macho si rasist! Nu cred ca e o insulta, dupa cum scrie Geambasu cred ca este mandru de ideile lui. De ce el poate sa zica de o sportiva ca e prea bine hranita, de alta ca-i femeia-barbat sau hercule in fustita si de alta ca e uzina de urlete si eu de ce sa nu pot sa spun ca mie mi se pare ca el e un macho ramas in urma vremurilor. Mi se pare ca e un fel de mamut radioactiv ca o jena pentru gsp.

Ilie  •  10 iunie 2017, 15:35

A propos de jena:)Va rog mult nu-i mai puneti sa faca video sau faceti un training inainte. Iulian Pavel in selfie video e un dezastru. Ati auzit voi ca oamenii se uita la video, dar n-ati citit pana la capat cum vine asta...

RG40  •  10 iunie 2017, 18:13

V-am zis eu ca Halapeno mai asteapta pina la anul, sa se implineasca cifra rotunda, 40 ani.

GicaHagi  •  10 iunie 2017, 18:14

Ziarele nu prea au prea multa importanta in fata "lui" Ostapenko , meci castigat cu talent si daruinta , Parisul are campioana pe care o merita !

hlp  •  10 iunie 2017, 18:19

Inca o data se demonstreaza cit se poate de clar ca nu poti ascunde sub pres problemele psihologice si de comportament. Nu e o problema care se rezolva de pe o zi pe alta si nu e atit de usor incit, de pe o zi pe alta, sa vii sa spui gata, esti o alta persoana...

BRAVO  •  10 iunie 2017, 18:29

Multumim Halep ca ne-ai mai demostrat inca o data ca esti romanca, nu ca ar mai fi fost nevoie. Ne-ai reamintit cu durere cum stim noi romanii sa dam cu bita in balta, ca nimeni altii. Astia sintem, *** si ne batem joc de orice sansa...

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

cornel  •  10 iunie 2017, 21:17

Este nelinistitor numarul foarte mare de nostalgici care isi exprima ideile vis-a vis cu situatia existenta acum 39 de ani si chiar mai mult sau mai putin. Era relativ simplu ca un popor intreg sa fie condamnat la strans cureaua pentru 33% din bugetul tarii, fond de acumulare pentru investitii, de multe ori in industrii intregi care mergeau in pierdere, (ex. mineritul).Acum, departe de faptul ca nu traim vremuri ideale, dar putem macar sa avem opinii chiar si contrare pe care sa le exprimam.

AG  •  10 iunie 2017, 21:25

EXCEPTIONAL Simona....ce pacat ca ai gresit tactic...nefolosind loviturile tale recunoscute... O previziune bazata pe jocul si rezultatele fetei acesteia de 20 de ani....: NU are valoare... si nici nu va avea... E doar o forta si atata... si nu are nimic din loviturile frumoase si variate ale Serenei ... care e o forta cu talnt si finete... =MARE VALOARE Fata aceasta nu are DECAT FORTAbruta necizelabila...si mult tupeu ... Ce prevad: imediat va fi invinsa in urmatoarele turnee.. de jucatoare modeste..... Cu prima ocazie Simoina o va bate urat...ca pe Svitolina... ASTEPT sa fiu contrazis peste cateva luni si peste cativa ani cand lumea va vorbi la trecut de o fata fara sa ii mai stie numele....ocastigatoare norocoasa si intamplatoare ... disparuta din fruntea topului ...Se va intoarce si va ramane in zona 50-100 ...ASTA PREVAD...Am rabdare sa vad daca am vazut bine...

GabiC  •  11 iunie 2017, 1:01

Pe prima pagina, sus in dreapta, ce vroiai mai mult pentru vremurile acelea? Ziarul se vindea in sute de mii de ex., impactul era imens. Vad ca habar nu ai, din pacate, ce insemna sa fii pe prima pagina de atunci.

Silpres  •  11 iunie 2017, 5:00

Păi, Ostapenko a câștigat în 2014 titlul junioarelor la Wimbledon, pe iarbă. Acum, la senioare, a câștigat la Roland Garros pe zgură... Anul trecut a fost în semifinala de dublu mixt la Wimbledon. Se pare că nu e chiar neica nimeni venită cu pluta pe Sena. Iar cu Garrigues (dublă campioană de dublu feminin la Roland Garros) se antrenează doar din acest an (înainte antrenând-o mămica, preparator fizic fiind tăticul), fiind și prima sportivă pe care o antrenează spaniola. Or, să câștigi la 20 de ani un turneu de Grand Slam după circa o jumătate de an de antrenamente cu o antrenoare debutantă, spune multe. Wim Fissette a reușit să o readucă pe Clijsters pe locul I și să câștige titluri de Grand Slam plus Turneul Campioanelor. Cu Halep, însă, nu i-a ținut figura. Iar Cahill a reușit să-l facă pe Hewitt cel mai tânăr nr. 1 și pe Agassi cel mai bătrân nr. 1, dar nici lui nu i-a ținut cu Halep: canci nr. 1, nema titlu de Grand Slam... A! Să nu uităm că la Australian Open a pierdut meciul cu Karoline Pliskova, deși servea pentru meci. Se pare că și-a învățat lecția și cu Halep n-a mai repetat greșeala... Ca urmare, sunt convins că vom mai auzi de Ostapenko. Poate chiar la Wimbledon...

LASACOMENTARIU  •  11 iunie 2017, 8:24

tolontane ce pristii poti spune!!!! voi vorbiti ??? la voi juma' de pagina e fotografia, n sfert vreo publicitate si restul un comentariu de doi bani. las-o morta ca iar "manipulezi" la ce castiguri ai ai putea avea macar o farama de profesionalism sportiv. este aproape un zero barat ca jurnalist sportiv. in rest scandal, inventii, totul ca in tv, rating si bani...un articol de ***, cum il numeste base pe marele jurnalist, critic sportiv al unor televiziuni, de *** si ele evident, si al europei fm, alt nou post la care ***ul curge groaznic, de miros nu mai vorbesc. de cand sportul se ocupa de hexifarma, gala bute...si alte acte de coruptie??//

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

don chilote  •  11 iunie 2017, 9:00

Dle Tolontan, nu sunteti cam duplicitari in filiatia dvs profesionala? Pe de o parte va sustineti ca urmasi ai marilor nostri ziaristi sportivi si ai unei populare gazete sportive, iar pe de alta renegati ceea ce credeti ca nu va este convenabil. Dle Tolontan, ziarul sportiv, in orice epoca, depinde de rezultatele sportive; cat si de aplecarea publicului pentru spectacolele sportive. 'Sportul' era un ziar tras la marile rotative cu capacitate de mai multe zeci de mii de ziare pe ora si care era astptat, inca de la 5-6 dimineata, la chioscurile de ziare din toata tara; lumea stia trenurile cu care ajungea acest ziar. Sigur, nu era internetul; dar ce se intampla astazi, in epoca internetului? Cati cititori are ziarul dumneavoastra, iata, in editie gratuita? Cati cititori va viziteaza blogul pentru a citi articolele dumneavoastra? Cati spectatori se mai duc la un meci de fotbal? Si cati vor mai veni, pe site sau la stadion, dupa 0-3 si 1-3 cu Polonia? Nu imi fac probleme: gazetarii vremii stiau bine cat spatiu din cele patru pagini ale lor puteau acorda Virginiei Ruzici. Merita produsul ei, fiindca, intr-un fel, Simona Halep este si produsul Virginiei Ruzici, mai mult? Pai sa vedem: intr-un moment poate de enervare pe suporteri prea pretentiosi, Simona Halep a declarat ca ea se reprezinta pe sine insasi; si atunci, de ce ne-am omora noi, ca suporteri, pentru cineva care nu are , in mod declarat, nici o treaba cu noi? Datorita reporterilor sportivi, a devenit public - si putem regasi articolele - faptul ca dra Halep, ca romanca mai aparte, are o simpatie pentru greci in dauna romanilor si cam la fel si familia ei. Un intaritor al ideii anterioare. Si ce am putea citi astazi despre dra Halep, pe nenumaratele pagini de ziar pe care i le-ati putea aloca, de ordinul terrabaitilor? Ca, in esenta, oricat de frumoase ar fi vorbele, dra Halep a fasolit-o, cum se zice reusind ca, dupa ce a muncit din rasputeri pentru a prinde finala la RG, sa o fure sec, in finala, de la o rusoaica aflata 40 de locuri mai jos in clasament? Ca dra Halep, in acest an, a castigat doar turneul dlui Tiriac? Per global si concluziv, sportul nostru a ajuns sa nu mai poata intretine, din performante, o gazeta sportiva: vedeti si dumneavoastra, a fost nevoie de abordarea altor domenii gazetaresti, pentru a tine steagul sus. Dl Burtica a fost un personaj interesant al vremii sale si poate ca nu ar trebui sa ne agitam post festum asupra numarului de aparitii ale numelui intr-o gazeta, intr-un an in care numele lui Putin a aparut, tot numarat, de 145000 de ori in gazetele rusesti. Daca nu ma insel, Burtica era ministrul economiei si era economist de profesie, adica nu avea cum sa fie din tagma primitiva a propagandistior. Propagandisti ai caror urmasi ii intalnim si astazi, cu aceleasi lipsuri umane.

Cineva  •  11 iunie 2017, 11:31

Astazi suntem liberi ! Foarte adevarat. Astazi suntem liberi sa fim someri,liberi sa circulam pe drumurile construite ,,atunci",liberi sa vedem cum ni se fura padurile,liberi sa asistam cum se fura banul public,liberi sa ne bucuram de bunurile importate pentru ca noi nu mai producem,liberi sa ne vindem pamanturile strainilor,liberi sa plecam sa muncim in afara pentru ca in tara noastra nu mai avem unde ..... Foarte multe libertati avem .Bucurati-va de ele !

bănățanu v.2  •  11 iunie 2017, 12:59

Haideți să „tragem” o paralelă, domnilor. Câți bani a câștigat Virginia Ruzici cu victoria ei de-atunci? În toată cariera nu a câștigat cât a pierdut Halep în acest meci. Să pierzi un meci și să încasezi milionul de verzișori, ăsta da sport. Chiar nu v-ați prins că „sportul” prezentului e doar o afacere și „gloria sportivă” aparține trecutului? Într-o lume sufocată de galopul banului nu mai există nimic altceva. Contează numai profitul.

Ramon  •  11 iunie 2017, 17:51

după 1970 Sportul isi dă tributul politicii printr-un colț de pagină care crește la 2-3 pagini după 1985, în special la zilele de naștere ale Ceaușeștilor. Că s-a vrut sau nu, acest tribut a trebuit să fie plătit. Raportați, totuși, eșalonul divizionar de 18+54 + 192 echipe în primele 3 divizii, 4 sau chiar 5 echipe din județele industrailizate în diviziile A si B la ceea ce este astăzi, sau mai acum 2 ani când vreo 3 patroni infundau pușcăriile. Puteți citi și cartea lui Mitică Dragomir, deși cred că știți și dvs cum se învârteau banii pentru fotbal sau pentru construcția stadionului Municipal din Brașov (mai există ?). Dar acel Sportul în 4 pagini găsea spațiu pentru rezultatele de la Roland Garros (Roma, Forest Hills, Masters, etc), pentru cele din diviziile secunde de volet/baschet/hochei/tenis. Scuzați-mă, dar chiar nu știu dacă GSP dă astăzi mai mult decât clasamentele la zi din alte sporturi (acum 30-50 de ani se găseau marcatorii, etc). La începutul fiecărui campionat, Sportul acela mic dădea loturile de la handbal/baschet/ volei, prima divizie, probabil și alte sporturi. Iar eu am vrut să învăț șah citind despre meciul secolului Fischer - Spasski, sau citeam cu plăcere despre alt meci al secolului, Clay vs Frazier. Acum citim despre cometariul (de-a dreptul grețos) al CTP la finala de ieri a Simonei. Încă ceva, Sportul și presa acelor ani nu elogia sportivii decât foarte rar, poate evreica Ruzici chiar a fost o personalitate delicată pentru ziariștii de atunci.

xmen  •  11 iunie 2017, 23:17

tolo s-a schimbat e adevarat dar in bine sau in rau?

Comentează