ProSport la 20 de ani. Trei secrete ale lui Sârbu și Ioanițoaia

Pe 2 iulie 1997 apărea primul număr al ziarului

duminică, 2 iulie 2017, 7:32

ProSport începe în primăvara lui 1997 cu o discuție între Adrian Sârbu și Ovidiu Ioanițoaia.

Conversația lor crește, se repetă și nu se oprește nici acum, deși cei doi nu mai lucrează împreună de peste un deceniu.

E un spectacol să-i vezi pe cei doi sfădindu-se la finalul anilor 90.

Sârbu lansează întâi Canal 31 și, mai apoi, ProTV. Când negociază fondarea unui nou ziar de sport, mogulul e deja un personaj înconjurat de glorie.

Adrian Sârbu arată, se îmbracă și se poartă ca un poet persan sosit într-un bloc de gheață ca să coloreze finalul morocănos al secolului XX.

Ioanițoaia e ziaristul trecut prin multe, calm, cult, neimpresionat de faima niciunui interlocutor.

Rar poți vedea doi oameni mai diferiți.

Ioanițoaia moderează deja ”Procesul Etapei” la Sârbu, dar un ziar și o redacție sunt altceva decât o emisiune. ”Ovidiu, ascultă-mă!”. ”Hai, măi Adriane…”.

Adrian face desene fantastice și calcule care se închid la cer.

Ovidiu ia pixul.

Trece meticulos și enervant prin toate afirmațiile vizionare ale interlocutorului.

Și totuși cei doi se înțeleg.

ProSport apare pe 2 iulie 1997.

El continuă să existe și azi, ca site.

În plus, face pui, pentru că grosul echipei de atunci e acum la Gazeta Sporturilor, iar o sumedenie de buni jurnaliști din vechea redacție pot fi văzuți și auziți pe la aproape toate televiziunile.

Cum se explică succesul unei idei, al unei întreprinderi?

Fiecare are, desigur, propriile explicații.

Ca martor la discuțiile de atunci dintre Sârbu și Ioanițoaia și ca om care și-a trăit aproape toată viața de adult în această redacție, pot decanta trei motive ale succesului.

Despre ele se vorbește prea puțin în presa și în economia noastră:

1. Crește tineri, învață generațiile să coabiteze și predă puterea.

Sârbu era un nebun care amenința încă de pe atunci că el nu lucrează ”cu angajați de peste 40 de ani”.

Ioanițoaia, care avea 50, zâmbea și spunea ”Adriane, hai să vedem opera, nu vârsta sau caracterul!”.

Și, de fapt, fiecare a metabolizat argumentul celuilalt, îmbogățind întregul.

Redacția și-a făcut un principiu fondator din a crește permanent oameni noi. S-au organizat concursuri, cursuri, premieri și promovări.

Jurnalismul proaspăt a fost sistematic încurajat.

Moștenirea profesională s-a transferat astfel de la generație la generație.

Așa s-a ajuns la situația că în redacția actuală a Gazetei coexistă generația lui Ioanițoaia (70), a noastră (50 plus sau minus), o foarte puternică generație de 30 plus și o deja consacrată generație de 20 plus sau minus!

Nu mai puțin de patru generații profesionale de ziariști, întinse pe parcursul a 50 de ani de existență, vorbesc aceeași limbă și împărtășesc aceleași valori ale meseriei.

Acest lucru nu e întâmplător.

A fost programat și urmărit încă de la întâlnirile secrete dintre poetul persan și scribul egiptean.

A durat 20 de ani și va mai dura oricât de acum înainte.

Pentru că regulile corecte se rostogolesc dacă le îngrijești.

2. Salariile mici nu duc nicăieri.

Astăzi, Adrian Sârbu are tot soiul de probleme legale. Le va desluși justiția, cea care ne arbitrează tuturor destinul social.

Dincolo însă de orice.

Ceva va rămâne întotdeauna în dreptul numelui lui Adrian Sârbu.

15% pe an s-a numit programul creșterii veniturilor din redacție din 2003, care a dus la dublarea salariilor în cinci ani

Cu 20 de ani înainte ca România să realizeze că salariile mici sunt un drum înfundat, Sârbu a știut că oamenii bine plătiți vor produce lucruri de calitate.

El s-a bazat pe ideea că valoarea costă. Că locurile de muncă sunt create de clienți, nu de patroni.

Deși mai făcea uneori circ demonstrativ pe tema asta în ședințe, în adâncul lui Sârbu nu vedea salariile bune ca pe o formă de generozitate, un dar de la patron, ci ca pe un serviciu reciproc.

Și cum media salarială poate păcăli, deformată de salariile șefilor, salariul mijlociu e cel care contează.

Veniturile au fost gândite motivant, de la șoferi la redactori.

Și aici Ioanițoaia l-a ajutat enorm, pentru că Ovidiu nu e genul care să accepte să fie devalorizat, în niciun fel, de către nimeni și niciodată.

3. Păstrează respectul fiecăruia în condițiile încurajării diferențelor de opinii.

Redacția ProSport și oamenii săi au crescut împreună, promovându-și libertatea de opinie și simțul polemic.

Defectele fiecăruia au fost acceptate.

Diferențele de păreri nu au fost tolerate, ci chiar încurajate în redacție. Sesizați diferența.

Temperamente amestecate, pasiuni opuse și competențe complementare, toate au fost cultivate cât ne-a dus capul și cât ne-au permis egourile.

Rezultatul? În general, ne-am creditat unul altuia plusurile, nu am stat să ne vânăm minusurile.

Asta e valabil și pentru descrierea de față. Nu doar Sârbu și Ioanițoaia au contribuit, au fost sute de oameni care au participat, au gândit și, mai apoi, au îmbunătățit principiile.

Așa au trecut 20 de ani.

Cele trei reguli au radiat și au reușit să producă efecte de durată, de la profit și până la investigații ziaristice în zone și cu efecte la care nimeni nu se aștepta.

Principiile și procedurile care le pun la lucru au fost convingătoare.

Indiferent dacă s-au numit Ringier sau Intact, grupurile care au găzduit dezvoltările ulterioare le-au acceptat.

Niciun proiect nu poate fi idealizat.

ProSport, Gazeta și noi împreună cu ele, înseamnă lucruri valoroase, dar și articole cu care nu ne putem mândri.

Am trăit erori sâcâitoare, perioade grele și victorii profesionale.

Peste toate însă, este timpul.

El a avut răbdare cu noi.

Ajuns cu echipa națională de fotbal în Anglia, Cornel Dinu îl întreabă pe îngrijitorul stadionului Wembley: ”Cum se crește gazonul așa de bine la voi?”.

”Îl udăm zi de zi”, răspunde omul.

”Doar atât?”.

”Da, îl udăm zi de zi de sute de ani”.

În cazul nostru, zi de zi, vreme de 20 de ani.


Comentarii (70)Adaugă comentariu

Octavian Stăncioiu  •  2 iulie 2017, 17:47

Păcat că nivelul calitativ al ”ProSportului” anilor 1997-2002 nu a mai fost atins, de atunci încolo, niciodată, nici măcar de ”Gazeta Sporturilor”.

sf  •  2 iulie 2017, 17:58

am citit articolul dvs privind tineretea primului ministru.Am cateva nedumeriri 1PRIMUL MINISTRU A STARNIT O PRIMA IMPRESIE NEFAVORABILA,CUI? 2CE STITI DESPRE PERCEPTIA INTERPERSONALA? 3DE UNDE STITI CA INFORMATIILE CARE AU PRODUS ACEA IMPRESIE SUNT UN BUN PREDICTOR AL COMPETENTEI MANAGERIALE?4.AVETI O ECUATIE DE REGRESIE ? 5 CE IMPRESIE INITIALA V-AU FORMAT CIOLOS,BOC,LIS,BASESCU ? 6 DACA AVETI ACCES,SI PUTETI AVEA,CITITI CARTEA MEA CU 2 CAPITOLE IMPORTANTE-PERCEPTIA INTERPERSONALA SI ATRIBUIREA.....PS SE INTELEGE GREU

addriann  •  2 iulie 2017, 18:15

Felicitari pentru articol, domnule Tolontan! Vad ca toti gasesc drept cauza a scaderii tirajelor ziarelor de sport acea ,, manelizare ".DAR trebuie sa ne aducem aminte ca majoritatea cititorilor din anii 1997 cumparau ziare pentru stirile si articolele despre fotbal- in general fotbal romanesc.Ziarele care comentau rezultatele ,, generatiei de aur ", in special dupa meciuri importante, aveau tiraje mari, care se epuizau foarte repede...Cu siguranta, scaderea calitatii fotbalului romanesc, neparticiparea nationalei la multe turnee finale, au avut ca rezultat reducerea drastica a numarului de ziare cumparate de microbisti .Ulterior, acea ,,manelizare " a incercat sa atraga ( alti) diversi cititori, dar acestia nu pot compensa numarul de cititori-microbisti, pe care l-au pierdut TOATE ziarele de sport...

Rapid_Visiniu  •  2 iulie 2017, 18:49

@TUDOR CFR...respectele mele!

Ramon  •  2 iulie 2017, 18:54

eram la mare, deci cumpăram dacă vroiam să citesc ceva, acasă oricum aveam abonament la GSP , Sport XXI și SR. *** era mai scump, dar oferea 12 pagini mari, pline de știri scurte și editoriale. Au trecut 20 de ani și cunoașteți cifrele foarte bine. Dacă valoarea jocului de pe teren a scăzut, scăderea numărului de spectatori pe stadioane, a numărului de cumpărători (din 4 cotidiene a rămas unul singur, siteul PS nu-l urmăresc, nici al GSP nu este atractiv, orice schimbare de design a fost (părerea mea) mai proastă. Suntem pe 2 iulie, după 20 de ani. Reușiți să repetați creșterea de atunci a ***ului ? Dacă nu, de ce ?

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

schoenbirk  •  2 iulie 2017, 19:26

Cătăline ,Ioantoaia cu al sau "Proces al etapei" , nu a fost altceva decât un Dan Diaconescu al presei sportive ! *** promovată drept "analiza competentă" a promovat personaje grețoase și a alungat adevaratii iubitori ai fotbalului! Efectele acelui mod de a face jurnalism ,le regăsim astăzi in 90% din presa românească ! Am cumpărat ani mulți "Gazeta" ,pana când ați ajuns sa- mi băgați pe gât doua zile consecutiv,pe doua pagini, pildele și perlele Anei Maria Prodan,exclusiv in ediția tiparită ! Și aceste lucruri trebuia sa le spui la ceas aniversar !

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

cucu  •  2 iulie 2017, 19:53

o singura inadvertenta. salariul mare nu era marca competentei la sirbu, ba dimpotriva. poate pe la inceputuri cind banii de la laude erau suficienti si publicul era avid de sport si dezbatere (epoca chestiunea zilei - aia adevarata-). daca facea audienta buna, nu mai conta daca se face opinie impotriva fluxului, per total se facea treaba. la inceputuri visele au crescut cu munca unor oameni competenti. dupaia, a venit prapadul. cine a prins vremea buna, a invatat lucruri si obiceiuri bune, pe care sa speram ca le vor trimite mai departe

yoz7777  •  2 iulie 2017, 20:40

@vlad Ce bine ca ai pogorat tu in mijlocul nostru, al nulitatilor, sa ne luminezi. Acum ca ti-ai facut datoria fata de nea ovi, fugi si inchinate la blogul lui, ca oricum se comporta ca un zeu... Adica nu raspunde la postari, nu se coboara asa ca Tolo, sa vorbeasca cu nulitatile. Dar pt tine exista speranta...

yoz7777  •  2 iulie 2017, 20:50

Mea culpa, mi-a tremurat mana cand am citit ca tocmai tu ai coborat printre noi si n-am scris corect inchina-te. Asa suntem noi, nulitatile, mai gresim.

Mircea  •  2 iulie 2017, 21:03

Domnul Sarbu a vrut sa detoneze o masina - capcana cu dinamita in Piata Universitatii in timpul demostratiilor pasnice din 1990. Pentru a ucide demonstrantii si a inchide subiectul frumos si repede in folosul puterii fsn... Sa fie liniste si sa se poata concentra pe business... Iar puterea sa-l lase sa se dezvolte fara prea multe intrebari si impozite... Super talentat acest Domn Sarbu! Excelent! Un barbat adevarat, decis, inteligent, pragmatic. Cateva tone de trotil si am inchis subiectul! Ca la furnici! Dai cu benzina si gata! Felicit pe toti lucratorii din trusturile Domnului Sarbu ca lucreaza pentru un asemenea leader. Bravo Domnule Ioanitoaia, Bravo Doamna Esca, Bravo Domnule Tolontan, Bravo tuturor! Aveti un stapan pe masura valorii voastre! Fara niciun fel de respect, Un amarat

genu  •  2 iulie 2017, 23:40

''Adrian Sârbu arată, se îmbracă și se poartă ca un poet persan sosit într-un bloc de gheață ca să coloreze finalul morocănos al secolului XX''. Citeam in presa italiana o propozitie referitoare la noul director sportiv al Inter-ului, Walter Sabatini, in care e descris drept un ''Byron invecchiate sulle Marlboro''. Mi-am sunat si prieteni ce nu prizeaza fotbalu pentru a le semnala aceasta bujuterie stilistica pe care un om de fotbal o poate asorta personajului sau. Asa cum, in urma cu vreun an doi, semnalasem o afirmatie a lui Sacchi despre Inter, care ''are un joc de o frumusete inestetica''. Problema e ca domnul Sarbu provine dintr-o sarada a unor timpuri neconcurentiale . De asta, alti regizori l-au distribuit intr-un altfel de cub racoros, unde dansul se poate inchipui chiar si poet persan. I-am lecturat cateva editoriale din ''Gandul'' si m-am simtit precum in sceneta celebra cu Toma Caragiu citind etichete scrise in limbi exotice . Mi-ati adus aminte de ele cand v-am citit ''portretul''. In rest, viata lunga ''Gazetei'' - cat amintirea poetilor persani!

++  •  3 iulie 2017, 0:46

"Ioanițoaia e ziaristul trecut prin multe, calm, cult, neimpresionat de faima niciunui interlocutor." ***

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

pif  •  3 iulie 2017, 1:19

daca au atit de mult succes de ce poarta amindoi sacouri de-a deptul ridicole si nu-s in stare sa-si cumpere camasi decente? totusi la virsta asta intelepta e greu de inteles.

Octavian  •  3 iulie 2017, 4:36

Dinu a'ntrebat de iarba. HoHoHo ce chestie! Ce genial, maica! Sa ma ierte Dumnezeu, am fost multa vreme dinamovist. Sant batrin, traiesc in America de 27 de ani. Privind in urma, tot ce a lasat Dinu in spate e tare putin. O alura de mare sef, eliminari peste eliminari cu Dinamo in multe cupe europene, inclusiv o suspendare de sase (6) etape care a durat patru (4) ani pntru ca in fiecare an Dinamo n'a jucat decat doua meciuri (!). O eliminare in fata RDG la mondialul din 74. De ce oare il citati ca pe un mare preot?

Alexandru Chis  •  3 iulie 2017, 10:21

Dle @sf, sunt curios cam ce impresie va face acest "Prim Ministru' in momentul in care va face o vizita oficiala in vreo tara din Europa sau de aiurea! Poate numai daca s-ari fi dus la rusi, pe vremea lui Gagarin sau Eltin, ca ambii erau in... "bransa".

Cristian Popescu  •  3 iulie 2017, 11:09

Presa sportiva aproape ca a murit ! Mai exista cate un Adrian Georgescu, Radu Paraschivescu, Radu Naum si uneori ... Catalin Tolontan ! In nici un caz Ioanitoaia ale carui ultime editoriale sunt de o platitudine dezarmanta ! In rest manele, Ana Maria Prodan, Gigi Becali, nunti si botezuri de fotbalisti, ce masina si-a luat ala, ce gagica si-a tras celalalt ! Jenant ! Si e valabil si pentru Prosport, si pentru Gazeta ! Si mai ales la PRO Tv-ul creat de Sarbu asta pe care il laudati ! Am avut privilegiul sa-i citesc pe vremuri pe Chirila, Trandafirescu, Fântâneanu, Firanescu, Tranca ! Scriau despre sport, nu can-can-uri ! Pacat de ceea ce se intampla !

adib  •  3 iulie 2017, 14:08

Da Tolo (scuze ca-ti spun astfel - stiu ca nu ne tragem de sireturi) DAR: *dai salarii mari *** - ai putea sa scrii un reportaj despre acest lucru *esti scutit de vreo 3 ori de plata taxelor catre stat - prin santaj sau nu - ramine de stabilit acest lucru, scutire care se aplica doar ca te cheama Sirbu si ai pro-ul... *Sirbu este acelasi care cerea trotil pentru UCIDEREA manifestantilor din Piata Universitatii la mineriade, acelasi care-l pupa in fund pe distrugatorul proaspetei democratii - Ion Iliescu ? Cinstit, poate sa fie mama lui de vizionar..tot un *** *** ramine. Parerea mea!

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

kokosh  •  3 iulie 2017, 21:19

presa tip can-can s-a marit avem ps avem gsp avem fanatik

popescu  •  4 iulie 2017, 2:03

Auzi Cataline, cam nasol momentul asta melancolico-laudativ, dedicat aproape ca in vremurile bune de altadata, unui impostor penal, eventual usor criminal, daca povestea masinii cu trotil evolueaza intr-o directie neplacuta si monumentului platitudinii adormitoare, usor senil de la o vreme. Adica fostul tau angajator, de-i ziceati voi patron si fostul tau sef de redactie, ca sa n-o mai dam de gard degeaba. Totusi, daca vrei sa ne intoarcem in realitate, luam relatarile si opiniile mai vechi si mai noi ale fostului tau amploaiat si coleg Radu Banciu, (google, youtube, pentru cei mai putin familiari cu cetateanul) si ne intristam definitiv. In principiu ar fi multe de spus, dar pentru ca cei care te-au comentat pana acum au zis cam tot ce era important, ma marginesc sa repet o idee a cuiva de mai inainte, ca mi-a placut, nu de alta: cum e sa fii cavalerul luptei anticoruptie din postura de fost si actual angajat al unor indivizi aflati la parnaie din motive de coruptie? Cum ziceam si la inceput, cam nasol. Si nu mai sunt nici salariile de altadata ..

Venom  •  7 iulie 2017, 13:37

Să dăm Cezarului ce-i al Cezarului și să mulțumim și pentru manelizarea presei sportive! Care a fost puternic susținută și dinspre ograda Media Pro! Era o preferință - mai întâi la TV, la Sport, apoi la *** sau site-ul prosport o de a da titluri eye-catching, știri colorate, inventate din întrebare, cancanete și bârfeturi. Iar moda a prins, fiindcă aceasta e capcana "yellow journalism", audiențe și tiraje mari pentru și dintr-un un public ieftin la cap. Și s-a ajuns, în final, ca Mediafaxul, o agenție de presă la nivelul cel mai înalt al profesionismului, să arate acum ca subredacția Libertatea. Și să te pleci tocmai acum în fața lui Sârbu, ca în fața unui adevărat Petronius al presei, mi se pare cel puțin inoportun pentru "paradigma" (sic!) persanului radicalizat la cap. Desigur știi de acuzațiile că, aflat sub protecția puterii din România, Sârbu voia să trotileze la propriu "golanii" din piață. Poate o să-mi spui că măcar nu se chinuiau în explozie, ceea ce este, să recunoaștem o soluție finala elegantă.

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Comentează