Dacă Erdogan este întrebarea, Burleanu este răspunsul

Cum a înflorit de plăcere un tânăr progresist când s-a întâlnit pe stadion cu un dictator copt

joi, 23 noiembrie 2017, 12:15

 Răzvan Burleanu, șeful FRF, a postat pe Facebook o fotografie dând mâna cu Recep Erdogan, președintele Turciei.

Înainte de orice, cine este Recep Erdogan?

Este ”padișahul nostru”, omul care acuză ”statul paralel” și care își începe discursurile țipând ”Ia ascultă, Uniune Europeană!”, ”Ia ascultă, Papă!”.

Apoi își beștelește inamicii și, la final, tună câte o poezie. Așa vorbește Erdogan.

Jurnalista turcă Ece Temelkuran povestește o întâmplare teribilă.

Cartea ei, ”Turcia între nebunie și melancolie”, a apărut în seria de istorie a editurii Corint. Găsiți volumul în acest week-end la târgul Gaudeamus.

Momentul amintit de jurnalistă are loc pe 31 mai 2011 la Hopa, ”un orășel din Regiunea Mării Negre”.

Erdogan, pe atunci prim-ministru, întâlnește un mic grup de protestatari, pe când traversa urbea.

”Prim-ministrul detestă protestatarii. Știind asta, poliția folosește, în voie, gaze lacrimogene. Metin Lokumcu, profesor pensionat, suferă un atac de cord din cauza gazului respectiv și moare pe loc”.

Trec câteva zile.

Presa ezită.

Când un ziarist îndrăznește să-l întrebe pe prim-ministru, el răspunde: ”Da, unul dintre ei – nu știu nimic despre el și nici nu am chef să mă interesez – a murit de infarct”.

Internetul explodează.

Ece Temelkuran scrie că ”împietrirea sufletească este complicele crimei”.

Studenții nu pot accepta ”lipsa de omenie” cu care e privită moartea unui profesor pensionat.

În replică, trolii AKP, partidul lui Erdogan, scriu pe forumuri: ”L-a înfruntat pe prim-ministru, așa că a meritat să moară”.

După alte câteva zile, un ziarist dialoghează cu Recep Erdogan, ”o convorbire care reprezintă o piatră de hotar în istoria imoralității”.

Ziaristul: Eu… am ceva pe suflet… nu vorbim despre asta, nu punem întrebări… și totuși, eu sunt din Hopa, după cum știți. Răposatul… Metin Lokumcu este rudă cu mine. Am fost distruși cu toții. Până la urmă, un om a murit de o manieră nefericită. Am murit și prima dumneavoastră… reacție… ne-a mirat pe toți. Sunt convins că ați reconsiderat reacția de atunci. Ați dori să spuneți ceva?

Erdogan: În primul rând, bineînțeles, aș vrea să spun condoleanțe, fiind vorba de un membru al familiei. Însă, prieteni, permiteți-mi, cu voia lui Allah, să vă arăt niște fotografii și înregistrări. Când veți asculta aceste înregistrări veți admite că acesta nu este un comportament normal pentru un profesor pensionat.

Ziaristul: (pe un ton deznădăjduit și după câteva secunde de liniște în studio) Dar a murit, domnule!

Erdogan: Nu știu. Am spus ce-am avut de spus. Pentru că mi se pare degradant ca un profesor pensionat să spună asemenea lucruri și nu vreau să văd un profesor pensionat cu o piatră în mână. Pentru că eu sunt cel din calea pietrelor și eu sunt prim-ministrul Republicii Turcia.

Astăzi, Recep Erdogan este președinte.

Și e absolut normal ca el să-și salute un oaspete în tribuna de la Istanbul.

După cum e logic ca, în calitate de președinte al FRF, Burleanu să dea mâna și să schimbe câteva cuvinte cu șeful statului turc.

Discuția este dacă devii protocolar sau sincer entuziasmat când îi strângi mâna lui Erdogan.

Pentru că febrilitatea postării și bucuria federalului, vizibile din ton și din fotografii, mărturisesc cum se raportează Burleanu la această întâlnire.

În 2014, când a candidat pentru FRF, Burleanu s-a prezentat pe sine ca un antiautoritar, un progresist de stofă nouă.

Iată omul! Omul care s-a ridicat nu doar împotriva lui Mircea Sandu, ci împotriva a tot ce înseamnă comportament vetust, nedemocratic și profitor.

Astăzi, Răzvan Burleanu își dă un check in îmbujorat de facebook cu autoritarismul în formă pură.

Tânărul președinte FRF s-a lepădat de democrație exact cum s-a lepădat de promisiuni când și-a plătit singur bonus din calificarea la Europene, adică taman ce acuzase la Mircea Sandu!

Asta ca să înțelegem miza.

Căci nu e vorba doar despre FRF.

Sportul nostru este năpădit de costume scumpe.

Direct în vârf sunt aruncați Dedu la handbal, Petrache la COSR și la CSM București, Burleanu la fotbal sau Stănescu la baschet. Mișcarea e mai largă, aceștia sunt doar cei mai cunoscuți.

Oameni tineri, unii dintre ei charismatici.

Dar toți rostogolesc cuvinte goale și sunt asistați de mecanisme, firme de PR sau prietenii subterane, care se ocupă de imaginea lor.

Ei or zice că e un proiect minunat – tinerii în sport.

Dacă te uiți la finanțări, la consecințe și la apucături, programul e simplu: ”Cum să vindem imaginea unei călugărițe carmelite ca să punem mâna pe toți banii publici care pot fi apucați în sport”.

Unii dintre ei sunt atât de suficienți încât se apucă să fluture apartenențe la ”servicii care fac bine țării” în fața celor pe care-i conving să le dea banii. Că o fi adevărat, deși mai degrabă astea sunt fițe onirice, rămâne însă sentimentul ridicolului.

Cine sunt totuși ei?

N-au reușit, unii nici n-au încercat, nimic pe piața liberă, în calitate de antreprenori.

N-au muncit nici în acvariile corporatiste, angajați care să-și lase viața ”pe mochetă şobolanie, sub tavane false, aşezați între rafturi Neoset”, vorba publicitarului Șerban Alexandrescu.

Așa că s-au conectat direct la banii de la bugetul statului sau ai asociațiilor, în cazul FRF.

Nu înseamnă că n-au calități, ci doar că, fără nicio calificare, experiență și istorie profesională convingătoare, au fost plasați peste instituții de interes public cu bugete enorme.

Afișează un idealism de eremiți visători și nu sunt, de fapt, decât hipsterimea autoritară, călită în BMW ultimul model, care leșină de plăcere când dă mâna cu ”Padișahul”.

Asta în timp ce depășiții, prăfuiții și inadaptații lumii sunt aliniați în fața tribunalelor din Turcia și chestionați ca în acest dialog 100% autentic, de microbist adevărat:

Judecător: Ești acuzat că ai încercat să organizezi o lovitură de stat. Ce ai de spus?

Cem Yakișkan: Dacă am fi avut noi atâta putere, am fi făcut-o pe Beșiktaș campioană!

La un meci al lui Beșiktaș au asistat marți seara, la Istanbul, președinții  Recep Erdogan și Răzvan Burleanu.


Comentarii (57)Adaugă comentariu

Petrache  •  24 noiembrie 2017, 9:11

Daca turcilor le place si le merge bine, CINE ESTI TU sa le spui ca nu e bine? Vezi, asta-i de fapt chestiunea: tu esti un ideolog si unul cu accente totalitare, pentru ca vrei ca toti ceilalti sa fie asa cum vrei tu, nu asa cum sunt ei. Burleanu - pe care-l consider un *** incompetent - a dat mana cu unul dintre marii lideri ai lumii. Atat.

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Cătălin Tolontan  •  24 noiembrie 2017, 9:47

@Petrache: un mare conducator nu persecuta sute de mii de oameni, profesori, militari, functionari, ziaristi, pe care-i da afara din slujbe, ii aresteaza si ii judeca intr-un sistem autoritar pentru ca are sentimentul ca cine nu-i impartaseste ideile e un tradator de tara. Pentru dvs, Erdogan e un mare lider. Pentru mine, un dictator. Sa multumim amandoi luptei oamenilor din decembrie 1989, care ne-au ajutat sa putem trai intr-o tara in care sa convietuim avand idei atat de diferite, pentru care nici unul dintre noi nu risca nimic.

Columb  •  24 noiembrie 2017, 9:52

Eu as vrea sa vad o poza cu Ovidiu Ioanitoaia si Mircea Sandu cu gasca la sprit/ gratar. Sunt convins ca niciunul nu radiaza nimic. Acolo reforma, nu gluma! Toti deontologi, democrati. Dictatura in FRF, la Mircica Sandu? Niciodata!

Cătălin Tolontan  •  24 noiembrie 2017, 9:53

@columb: gratarul lui Mircea Sandu a ajuns celebru datorita echipei de jurnalisti din ziarul condus de Ovidiu Ioanitoaia. Este incorect ceea ce spuneti si amuzant e ca va bazati incriminarea pe o stire corecta si critica oferita tocmai de cei pe care-i judecati :-) Inseamna ca ne-am facut treaba. Important e ca dvs stiti, inclusiv de la noi, ce abuzuri, petreceri si blaturi se faceau pe vremea lui Mircea Sandu.

gigelos  •  24 noiembrie 2017, 10:37

@Catalin Tolontan - cu toata simpatia pentru cativa dintre voi , nu ar strica *** *** *** colegii tai . Noi ne dam fandoiti , democrati si am ramas in fundul gol ( vorbim de tara ) dar suntem corecti politic. Nu tata , suntem oi , vai de capul nostru , dar vorbim de altii . Nu le convine , ies in strada , se lupta , mor , sunt arestati , e lupta lor .De ce vorbesc iepurii de situatia tigrilor ? Sa stea la morcovul lor

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Haralampina  •  24 noiembrie 2017, 11:13

Draga Tolontan ... *** ... ai auzit vreodata de "reductio ad Hitlerum"?

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Yıldırım Rebreanu  •  24 noiembrie 2017, 13:28

@Cătălin Tolontan, 9:47 Erdogan e un dictator? Bine. "ii aresteaza si ii judeca intr-un sistem autoritar"? Da. Dar de ce? Degeaba? Giaba kafe? De ce a facut la fel, cu ani in urma, cu grupul de generali si alti inalti functionari ai statului, din "Ergenekon" sau cum ii zicea organizatiei SECRETE illuminate? Pentru ca respectivii (nu-mi doresc o megamoschee pe Dimbovita sau la mine in Teleorman, si nu sunt adeptul teoriei lui Erdogan despre vinovatia lui Gulen), si cei de-atunci, si cei de-acum, sunt oameni cu mai multe sau cu mai putine legaturi cu CIA, agenti secreti ai SUA *** adica! "Statul Paralel". *** *** A Americii, la fiecare moment cand guvernarea civila ALEASA DE POPORUL TURC dadea semne ca s-ar abate de la ordinele primite de la Washington. Prin astfel de ordine a ajuns si Erdogan in inchisoare! Asa ca in ce-l priveste pe el, personal, razbunarea e extrem de dulce. Iar faptul ca a acuzat structurile militare STRAINE de la baza NATO Incirlik ca erau in spatele planurilor de rasturnare a lui de la putere, sa stii ca nu a fost de Giaba! Chiar daca minte mult si chiar daca manipuleaza informatiile. Ceea ce stie el despre Incirlik, ce a acuzat public atunci in timpul "lovilutiei", si pana la urma a musamalizat, de fapt, a dus la continuarea cu virajul lui catre Rusia, inclusiv la livrarile de armament de varf de acum.

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Comentează