Nemuritoarele lucruri mici, inginerești, ale Regelui Mihai

O amintire cu Majestatea Sa, cel pe care l-am crezut fără de moarte

miercuri, 6 decembrie 2017, 7:12

Locul a fost neașteptat.

Am avut acest privilegiu, să stau în apropierea Regelui Mihai.

Era la New York, undeva la finalul anilor ’90, când se organiza un festival al românilor din exil.

Mai mulți ziariști au participat la o întâlnire cu Majestatea Sa.

Lucram la Media Pro. De la celelalte ziare mi-i amintesc pe Sorin Roșca Stănescu și pe Radu Tudor, reținuți și emoționați, ca toți cei prezenți. Primul era extrem de apropiat de Casa Regală.

Întâlnirea a avut loc pe o barcă, nu pot să-i spun yacht că nu e cazul, un vas de mici dimensiuni care dădea o tură în sudul Manhattanului. Majestatea Sa a dat mâna cu fiecare dintre noi.

Turnurile World Trade Center străjuiau încă insula.

Era seara și luminile orașului se reflectau pe apă, într-un joc oniric.

Puntea strâmtă a vasului era aglomerată. Am coborât trei trepte și am ajuns în cabina căpitanului, om bun la toate.

Am înlemnit.

În dreapta bărbatului care mânuia vaporașul stătea Regele Mihai.

Majestatea Sa era îmbrăcat simplu, cu un pantalon de stofă și un sacou cadrilat. Părea un lord scăpătat, ca-n filmul ”Rămăşiţele zilei”, ecranizarea după povestea lui Kazuo Ishiguro.

Urcat pe un scaun înalt, fără spătar, Regele vorbea liniștit cu căpitanul.

Discutau despre barcă, motor, comenzi și alte ”banalități” tehnice despre care habar n-aveam ce înseamnă.

Mihai I îl întreba politicos, americanul răspundea și bărbatul de 78 de ani asculta atent.

Regele îl trata pe meseriașul din fața sa cu o deferență care îți umezea ochii.

Vorbea distins și prietenește cu ”nea Manivelă”.  Într-o engleza impecabilă vorbea românul de sânge regal.

Engleza perfectă, bunul simț și lipsa revanșei fuseseră remarcate de ziarele din toată lumea, în lungile decenii de exil. ”Bunătatea și iertarea sa au învins relele”, cum avea să spună Principesa Margareta în primul său mesaj, după moartea bunului rege.

Straniu destin am avut și noi!

La 70 de ani de la abdicarea forțată, când lumea s-a schimbat de atâtea ori și generații s-au succedat, acest bărbat ”ajuns la vârsta patriarhilor”, cum îl caracteriza Emil Hurezeanu, a rămas conducătorul statului român cu cea mai bună limbă engleză vorbită.

Am urmărit îndelung scena, la câțiva metri în spate, fără să știu cum respir, poate prin urechi.

Conversația tehnică, una care te pierdea complet, a durat aproape cât întreaga croazieră, vreo două ore. Căci după scurtul protocol de întâmpinare a oaspeților, Regele se refugiase aici, în cabina căpitanului.

Și n-a mai plecat.

Cei doi au continuat să se aplece unul spre celălalt, cu complicitatea meșterilor proiectați de un hobby comun într-o bulă doar a lor.

Lumea dispăruse.

Am crescut în școli alături de generația de ingineri competenți în România comunistă.

Văzându-l pe regele Mihai, mi-am regăsit colegii, prietenii, rudele îndrăgostiți de mecanică, de electronică, de motoare, de limbaje de programare și de ecuații, oameni de o pricepere tehnică și practică copleșitoare pentru cineva cu două mâini stângi.

Prin geamul întins al navei se zăreau sutele de zgârie-nori luminați, spectacolul orașului New York dezvăluit înaintea provei.

Iar pe fundalul copleșitor îl vedeai din semiprofil, culcușit deasupra bordului, pe bărbatul în sacou britanic, ațintit spre micile cadrane rotunde unde citea viața internă a motorului.

Mi-am zis că pasiunea este formula secretă a mulțumirii sufletești.

Să iubești ceva mic când lumea se dărâmă în jurul tău.

Să ții la un șurub, la o carte, la un motor.

Ieri, la câteva minute după moartea Regelui, în studioul Digi 24 a venit Elena Vijulie.

Ediția specială de azi a ziarului Gazeta Sporturilor, unul dintre cele mai vechi ziare de sport din Europa, jurnal fondat din 1924 și contemporan cu primii ani de viață ai Regelui Mihai.

Ziarista era tulburată.

Elena și-a amintit cum a filmat un material despre crucea de pe Caraiman.

Monumentul din Bucegi a fost terminat în 1928,  la inițiativa bunicilor lui Mihai: Regina Maria și Regele Ferdinand I al României.

Unul dintre bătrânii care cunoșteau istoria Crucii i-a mărturisit jurnalistei: ”N-am mai renovat-o de aproape 100 de ani. Noi credem că e eternă. Ne-am obișnuit așa de mult cu ea că o considerăm eternă”.

”Așa l-am considerat și noi pe Regele Mihai. Ca pe ceva etern, un dat pe care îl vom avea cu noi tot timpul”, spune Elena Vijulie.

O observație care îți aduce fiori.

Pentru că, după cum scria Alina Mungiu Pippidi, ”În ziua când moare Regele gândiți-vă la moartea voastră”.

Și apoi a venit ninsoarea.

Întâi în munți. Aseară, când s-au aprins becurile la Cruce, zăpada a continuat să forfotească, mânată de vânturile de pe platoul Bucegilor.

Și la Peleș ningea; parcă cineva punea fulgii cu mâna în imaginile corespondentului de la Digi.

Dintr-o dată, de nicăieri a început să ningă în București.

Au podidit fulgii din senin pe trotuarul din fața Palatului Regal, prima zăpadă din această iarnă.  A fost ca o răbufnire stranie, cinci minute să fi ținut ninsoarea, apoi s-a făcut din nou cerul clar și au răsărit stelele.

El nu mai e.

A plecat Regele iubitor de oameni, de lucruri mici inginerești și, mai ales, loial patriei lui care l-a crezut nemuritor.

 

 


Comentarii (72)Adaugă comentariu

Zoldi Tibor  •  6 decembrie 2017, 17:39

Un editorial care merita citit! Bravo Cataline!

Stoia Pavel  •  6 decembrie 2017, 17:45

A fost un OM exceptional.Am fost fericit ca ma-m nascut in Regie la Palat.Membri ai familiei mele au lucrat si servit pe REGE.

haideusicfr  •  6 decembrie 2017, 19:18

Frumos comentariu.Felicitari !

Lila  •  6 decembrie 2017, 19:27

La nivelul tau, oare de ce folosesti pleonasmul, adica nu aveai cum sa inlemnesti, tu fiind de lemn dintoteauna!

Comanaru  •  6 decembrie 2017, 19:33

In afara de faptul că s-a născut print altceva nu imi aduc aminte sa fi facut. Bineinteles si ca ne-a lăsat pe mâna comuniștilor. Sunt curios cati romani care au muncit in fabricile comuniste au ajuns la vârsta lui. Oricum a murit regele trăiască prostia!!!!

Cătălin Tolontan  •  6 decembrie 2017, 19:34

@Comanaru: aveti dreptate nu e un merit sa te nasti print, dar e o mare calitate ca, nascindu-te print si fiind de doua ori rege, sa traiesti ca un om obisnuit.

Antoniu  •  6 decembrie 2017, 19:50

@ticbis, cunostintele tale de istorie sunt dintre cele medii. Ma bucura. Iar recomandarea de a pune mana pe o carte, e intotdeauna bine venita. Multumesc! Simeon al Bulgariei a fost doar un exemplu. Era minor cand a plecat cu familia din Bulgaria. Aici nu avem ce compara. Nu e un model de eroism, pentru mine, ai inteles gresit. L-am propus ca si comparatie doar cum s-a compartat cu diaspora bulgara si cum a reusit sa fie un lider postcomunist. Poti sa spui tu ca regele Mihai a fost un lider? Pentru acuratea informatiei istorice, Mihai a semnat adbicarea in 30 decembrie 1947 si a plecat din tara pe 4 ianuarie 1948. NU inseamna ca a rezistat mai mult. Atunci i-a venit randul. Iar in ceea ce priveste amenintarea iti recomand un document de arhiva din 22 ianuarie 1947 scris chiar de mana "eroului" tau: http://evz.ro/document-exploziv-din-1947-regele-mihai-il-anunta-pe-petru-groza-ca-e-de-acord-cu-abdicarea-n-am-avut-copilarie-tinerete-si-mama-va-trebui-sa-inteleaga.html Istoriografia se face pe izvoare, nu pe emotii.

Man on the Silver Mountain  •  6 decembrie 2017, 20:04

Catalin, departe de ce s-a intamplat la 23 August, pt cine a fost Regele Mihai sta poza de familie a Reginei Angliei facuta acum cativa ani. La dreapta reginei sta Regele Mihai. Mi-a ramas in minte acea poza. Imi mai amintesc doua lucruri acum: cum Regele, invitat in Parlamentul Romaniei acum cativa ani, pur si simplu ii domina pe toti cei prezenti acolo. Prin absolut orice, de la carisma incepand. Poate ai ocazia sa revezi inregistrarile de atunci. Si alta amintire este legata de cum conducea. Mereu respecta viteza legala. Era primul om care trebuia sa respecte legea si oamenii. Este auzita de la un sofer al Majestatii sale indignat ca Regele conduce cu 50 in localitate, fata de cum era el obisnuit sa conduca, sofer fiind inainte la SPP.

ticbis  •  6 decembrie 2017, 20:47

@Antoniu: Imi cer scuze, dar n-am facut altceva decat sa comentez aberatiile pe care le-ai debitat aici. Citez: "Masurati faptele lui ca rege si comparatile, spre exemplu cu cele ale regelui Simeon al Bulgariei. A stras Mihai diaspora in jurul sau, cum a facut-o Simeon?! Simeon nu a abdicat , ceea ce ii da dreptul sa-si pastreze titlul de rege. Mihai a adbicat! Tehnic, nici nu mai poate fi numit rege!" Repet, Simeon n-a abdicat pentru ca a fugit, ceea ce Mihai n-a facut niciodata! Iar tehnic vorbind, schimbarea formei de guvernamant in Bulgaria din monarhie in republica comunista s-a facut prin decizia poporului, in urma unui referendum national, in 1946. In Romania, un astfel de referendum n-a existat niciodata. Deci, tehnic vorbind, Bulgaria este republica prin vointa poporului, Romania, nu!!! Tot tehnic vorbind, pe cale de consecinta, Simeon nu mai poate fi in veci rege al Bulgariei, pentru ca poporul a spus NU monarhiei adoptand prin vot national republica in locul acesteia. In schimb, NICIODATA romanii nu au au ales republica in locul monarhiei, schimbarea s-a facut abuziv si fara votul poporului. In consecinta, tehnic vorbind, Regele Mihai (obligat prin forta sa abdice) era mai legitim ca monarh al Romaniei decat Simeon ala al Bulgariei de o mie de ori. Juridic, istoric, tehnic, asa se vad lucrurile si cam asa arata realitatea faptelor. Cat despre ce-a facut Simeon al tau in diaspora si ce-a facut Mihai al meu, sunt multe de povestit si nu cred ca e cazul sa dezvolt aici ca oricum nu vei pricepe mai nimic. Te sfatuiesc sa pui mana pe o carte de istorie adevarata si sa te abtii sa debitezi astfel de ineptii, nici macar pe net, daca nu tii cu tot dinadinsul sa te faci de ras! PS: de mare "rege" ce a fost Simeon al tau, a acceptat sa fie premier in Republica Bulgaria anilor 2001-2005; deci a fost inregimentat politic, ceea ce intr-o monarhie este exclus din principiu o asemenea postura pentru un vlastar regal. E ca si cum Regele Mihai ar fi acceptat sa fie prim ministru sub presedintele Iliescu... iti dai seama cum suna chestia asta??? Repet, pune mana pe cartea de istorie si abtine-te de la comentarii de nivelul mahalalei din spatele blocului...:))

emil  •  6 decembrie 2017, 21:09

Domnule Antoniu,mai au si altii cunoștinte de istorie si încă solide!Trimiterile la arhive sunt valabile si pt d-ta!Sau poate d-ta ai fi rezistat mai mult pe tron,cine stie!Daca mai cauti si alte documente la arhive(care au mai rămas,desigur!)s-ar putea sa-ti mai schimbi părerea!Oricum,nu mă aștept să faci public acest lucru!

Anton  •  6 decembrie 2017, 21:16

pacat ca ati avut un rege si n-ati stiut sa-l pretuiti, cine se simte reprezentat de regele Mihai in romania? La 27 de ani de la revolutie, inca o tara in deriva, condusa de grupurile de interese ***, ultima ca dezvoltare din UE, institutii slabe, birocratizate si neguvernate mancate de coruptie, un parlament nemodernizat ramas in nivelul anilor 90 cu politicieni criminali si corupti, guvernand pe interese de grup., cu o populatie mai mult de jumatate saracita si idobitocita, ce s-a schimbat din 97 de cand s-a intors regele in Romanai? A murit cu dezamagirea in suflet ca n-a fost lasat sa se implice mai mult, omul a fost dat la oparte din viata publica de Iliescu si ***, le era frica ca-si pierd privilegiile. Ti se face sila, toti comunistii ii tin elogii pe toate canalele mass media, pana acum cativa ani nici nu vroiau sa auda de el.

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Mirela Alis Dobrescu  •  6 decembrie 2017, 21:41

Rămas bun, Majestate! Dumnezeu să te odihnească în pace!

stefanita  •  6 decembrie 2017, 21:48

Catalin, multumesc pentru articole. Un mare roman s-a stins, multi dintre noi avem puterea sa apreciem si sa fim recunoscatori. Dumnezeu sa il odihneasca pe Rege!

Catalin Lazar  •  6 decembrie 2017, 23:32

Mulțumiri pentru articol! Amintirile împărtășite m-au ajutat să revăd o valoare personală împletită cu puterea unui simbol care trece dincolo de acest trist moment ca "un dar etern".

Talpaiadului  •  6 decembrie 2017, 23:47

Despre morti numai de bine!

gd  •  6 decembrie 2017, 23:51

Felicitari! Frumos articol. Regele merita aprecieri pentru simplitate si inalta tinuta de care a dat dovada. Singurul discurs adevarat in Parlament a fost al sau. In 27 de ani am avut un discurs adevarat, restul, mananca timp si bani. Degeaba!

Nina  •  7 decembrie 2017, 1:42

Minunat articol, cele mai frumoase si sensibile lucruri spuse despre cel care a fost cu adevărat "unsul lui Dumnezeu".

sundance kid  •  7 decembrie 2017, 3:08

Ba v-am mai spus de mai multe ori !! Nu au trecut 27 de ani de la lovitura de stat data de serviciile straine si acoloitii lor . Au trecut 28 de ani . Sau voi socotiti si zilele !

idan  •  7 decembrie 2017, 3:28

Multumiri pentru articol,casa regala ,regele Mihai un mare prieten si aparator al comunitatii mele in timpuri grele de razboi.Majestate va multumim si fie ca Cel Preainalt sa va daruiasca odihna si binecuvantata sa va fie amintirea. Doresc sa relatez o intamplare povestita de insusi Regele Mihai,auzita de mine la postul de radio ''Europa libera'' in perioada comunista la inceputul anilor 1980 .Plecarea in exil a regelui Mihai de la palatul Peles.Pe drumul de la palat spre gara din Sinaia drumul era impanzit de soldati din divizia ''Tudor Vladimirescu'' ajuns in gara Sinaia cand regele Mihai intra pe peron, inpreuna cu Regina mama, pentr a-l injosi si umili pe Rege,soldatilor li se ordona sa se intoarca cu spatele la Rege,nefiindule permis sa-l priveasca.Imaginativa tristetea Regelui si Reginei mame.Cu o durere si tristete nemarginita odata urcat in tren,Regele Mihai ,de la geamul vagonului ,cand trenul se pune in miscare,priveste pentru ultima oara cordonul de soldati aliniati pe tot peronul cu spatele la tren,moment in care observa un soldat intors cu fata spre el si cu obrajii scaldati de lacrimi care-l privea, contrar ordinului primit.Lacrimile acelui soldat au produs speranta si mangaiere tanarului Rege ,si acele lacrimi ne dau si noua speranta in viitor.Somn linistit, Marite Rege.

Victor  •  7 decembrie 2017, 18:35

...MÁCAR O ZI DE DOLIU NATIONAL...!

rege de paie  •  7 decembrie 2017, 19:19

tradatorul asta a semnat capitularea neconditionata a Armatei Romane fara semnarea unui armistitiu, practic i-a condamnat la moarte pe toti si voi ii ridicati statui. Se cer zile de doliu si se dau sute milioane de euro pentru un tradator nemernic in timp ce oamenii mor in spitale. E cumplit cum doar tradatorii sint apreciati in tara asta de *** spalati pe creier.

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Cătălin  •  11 decembrie 2017, 23:09

Dle Tolontan, ințeleg din articol că deși regele Mihai nu v-a acordat deloc atenție, nici măcar nu a vorbit cu românii din barcă, ci doar in engleză cu americanul "Nea Manivela", ați simtit iubirea lui pentru români. Așa o fi fost. Mihai a știut dintotdeauna să joace la perfecție rolul de victimă, până la a deveni legendă. A avut un destin extrem de mioritic și parcă nu întâmplător va fi înmormântat alături de soția sa Ana la Curtea de Argeș, așezământ în jurul căruia s-a țesut o adevărată legendă a "victimei". Coincidență într-adevăr, căci mănăstirea Argeșului a fost clădită în jurul unei femei pe nume Ana, îngropată în clădire, sacrificată de soțul ei, pe nume Manole (aceeași inițială cu Mihai). Manole însuși moare și el, victimă a unui dictator al acelor vremuri care nu dorea ca Manole să ridice o altă mănăstire mai frumoasă în altă parte. Vorba lui Johan Cruyff, ilustrul filosof al fotbalului: "Coincidența este logică". Dar legenda lui Mihai este șubredă, pentru că înainte de a a poza cu abilitate în victimă repetată a mai tuturor celorlalți din viața sa, Mihai a avut grijă să se folosească din plin de așa zișii lui prigonitori. Ulterior, după ce le devenea chipurile victimă, Mihai avea grijă să se șteargă din amintirea publică modul în care chiar el, Mihai, a beneficiat din plin de avantaje de pe urma "prigonitorilor" săi. A mai jucat și cartea omului bun, dar a fost nemilos cu adversarii săi. Astfel Mihai s-a prezentat pe rând drept victima următorilor: 1. Tatăl său, Carol II, care i-a alungat mama, care juca poker și primea alte femei la palat (așa se plângea Mihai colegilor de la școala înființată doar pentru el chiar de către tatăl său), care l-a alungat și pe Mihai de pe tron la 9 ani, și care a plecat din România cu un tren plin de bogății, plus mulți bani deja trimiși în conturi străine cu ani înainte. (E drept că deși Carol II a plecat în 1940 cu mulți bani, Mihai a găsit ceva "mărunțis" în 1943 să cumpere castelul de la Săvârșin cu 7,5 milioane lei, plus alte 7, 5 milioane renovări, centrală electrică, pistă de aterizare, marmură, mobilă, tacâmuri de argint etc) Drept răzbunare, Mihai nu își invită propriul tată la nuntă, nu merge la înmormântarea tatălui său în Portugalia, și nici la reînhumarea din 2003 a lui Carol II de la Curtea de Argeș. Ba chiar Mihai aranjează ca propriul lui tată să nu fie înhumat în cripta familiei. Cum s-a folosit Mihai de Carol II? Păi Mihai a ajuns rege datorită unui singur lucru: pentru că era copilul lui Carol II, că doar nu a dat concurs! 2. Ion Antonescu, care l-a ținut sub papuc și l-a luat cu el pe front, etc. Dar exact datorită lui Antonescu a ajunt Mihai rege, pentru că Antonescu a fost cel care l-a obligat pe Carol II să abdice, amenințându-l cu moartea (mai precis că îl dă pe mâna legionarilor). Mihai s-a răzbunat și pe Antonescu, arestându-l la 23 august și predându-l pe Antonescu direct comunistului Emil Bodnăraș, spion sovietic condamnat de justiția din România. Mihai îi chemase la insurecție pe Titel Petrescu și pe Iuliu Maniu pe 26 august, iar pe comuniști îi chemase pe 23 august. Mai apoi răzbunarea lui Mihai a fost și mai mare. Nu l-a grațiat pe Antonescu, nici nu i-a comutat pedeapsa, astfel că Antonescu a fost executat in iunie 1946. 3. Iuliu Maniu. Mihai i-a fost "victimă" lui Maniu pentru că acesta l-a adus rege în 1930 pe Carol II. Devenit rege cu ajutorul lui Maniu, Carol a alungat-o din țară pe mama lui Mihai, Elena, după ce în 1928 aceasta divorțase de Carol. Drept răzbunare, Maniu, așa cum am spus și mai sus, a fost chemat de Mihai la "insurecția" de la Palatul Regal cu o întârziere de trei zile, pe 26 august, exact cât trebuia ca Mihai să arate sovieticilor că el, Mihai, doar pe comuniști îi ia asociați în arestarea lui Antonescu. Mihai s-a folosit astfel de Maniu pentru a arăta credință lui Stalin. Mai apoi, după ce în octombrie 1947 Maniu a fost condamnat la 20 de ani temniță după o înscenare, "bunul" rege Mihai nu l-a grațiat pe Maniu, știind bine că acea condamnare e moarte sigură pentru bătrânul Iuliu Maniu. 4. Groza și Dej. Abdicarea forțată a lui Mihai e prezentată acum ca un mare martiraj, unic în istoria României. Groza avea revolverul la el. Mihai a plecat apoi cu un tren gol din țară, spre deosebire de tatăl său, Carol II, care plecase cu un tren plin de bogății. Se trece intenționat sub tăcere faptul că și Carol II a abdicat forțat, tot sub amenințarea morții, și că legionarii chiar au tras asupra trenului lui Carol, fiind cât pe ce să îl ucidă. Dar tot Groza și Dej l-au lăsat pe Mihai să plece teafăr și nevătămat din România, nici măcar nu s-a tras asupra trenului, în condițiile în care elitele politice, academice, economice, culturale etc ale României erau pur și simplu exterminate. Comuniștii aveau atunci absolut toate mijloacele să-i însceneze lui Mihai orice, de la trădare la fugă, apoi să îi facă un proces ca lui Maniu sau lui Antonescu, urmat de execuție, dar nu au făcut-o! 5. Hitler. Mihai victimă a lui Hitler, care l-a împins în război dincolo de Nistru, unde Mihai nu ar fi vrut să lupte (dar "curajosul" Mihai nu a luat atitudine publică față de acest lucru, nici nu a abdicat, chiar dacă la Cotul Donului mureau sute de mii de oameni, deși el ne spune că în 1947 a abdicat ca să salveze viața a 1000 tineri arestați de comuniști). Mihai nu a abdicat atunci pentru că visa deja la promisiunile lui Hitler de noi teritorii în Est și poate și la retrocedarea Transilvaniei. Datorită alianței cu Hitler România înglobase atunci teritorii până la Odesa inclusiv, teritorii pe care nu locuiau români, și Mihai nu s-a opus, ba a primit foarte bucuros să fie rege și peste acele ținuturi. 6. Stalin. Acesta a instaurat comunismul în România și a ocupat țara cu armata roșie. Dar tot Stalin a fost cel care a decis ca România să primească înapoi Transilvania de la Ungaria, astfel că Mihai a rămas în istorie ca regele sub domnia căruia s-a făcut acest lucru. 7. Ceaușescu. Care l-a scos pe Mihai din istorie și l-a marginalizat. Dar Ceaușescu l-a scos și pe Dej din istorie și l-a marginalizat total. În plus, Ceaușescu, cel care a dat ordin să fie uciși unii realizatori de la Europa Liberă și dizidenți din străinătate, nu s-a atins de niciun fir din părul lui Mihai. 8. Iliescu. Nu l-a primit inițial în România. Dar tot Iliescu mai târziu a modificat legile proprietății special pentru ca Mihai să primească 200 km2 de păduri, cât suprafața Bucureștiului, i-a dat palatele înapoi iar palatul Elisabeta a fost dat cu titlu de protocol ca la un fost șef de stat (adică cu utilități: încălzire, iluminat, pază, curățenie etc, plătite de la buget), asta în timp ce Iliescu personal a refuzat o reședință pentru foștii șefi de stat! Oare cât o fi factura de încălzire la Palatul Elisabeta? Nici nu mai contează dacă ne gândim la bunuri de aproape 100 milioane euro restituite lui Mihai de regimul Iliescu, când aceste bunuri puteau fi puse la succesiune să intre moștenitor și Carol Lambrino. 9. Constantinescu. Deși monarhist declarat, acesta nu și-a ținut promisiunea de a face un referendum cu privire la revenirea la monarhie. Nici astăzi ziariștii moharhiști nu îl iartă pe Constantinescu pentru această "trădare". Dar "prigonitorul regelui " Constantinescu, împreună cu Ciorbea, sunt cei care i-au dat lui Mihai cetățenia română înapoi. Iar cât privește referendumul, cred că e mult mai bine pentru Mihai că nu s-a făcut, dacă ne gândim la rezultatul foarte probabil al unei asemenea consultări populare. Așa că președintele Constantinescu i-a făcut lui Mihai de fapt un mare bine. 10. Papa de la Roma! Acesta a refuzat să îi dea dispensă Anei de Bourbon să se căsătorească ortodox cu Mihai. Săracul Mihai, a fost victimă până și Papei. Ăsta da destin tragic! 11. Guvernul britanic, care nu a făcut nimic să apere tronul lui Mihai, când el s-a dus să ceară ajutor cu ocazia nunții reginei Elizabeth. Dar prima țară care i-a acordat refugiu lui Mihai pe termen lung a fost Marea Britanie. 12. Hohenzollern-Sigmarigen. Supărat că familia nobiliară din care provine nu era mulțumită cu titlul acordat lui Radu Duda, Mihai renunță complet la numele nobiliar german în 2010. Dar datorită apartenenței la această familie el și neamul lui au ajuns regi în România. 13. Nicolae! Da, nepotul lui Mihai, Nicolae, dat afară din succesiunea dinastică, dat și efectiv afară pe ușă, pentru că cică l-a făcut de rușine pe bunic, lăsând se spune gravidă o fată din popor fără să o ia de nevastă. Asta după ce Mihai s-a folosit cu multă abilitate de imaginea micului prinț Nicolae, un copil frumușel, cărat peste tot la adunările publice din anii 1997-2000, pentru a atrage simpatiile publicului față de familia regală. Ce să-i faci, trebuia ca Mihai să fie victimă și unui copil. Și încă trei lucruri despre Mihai: I) Spre deosebire de tatăl său, Carol II, protector al artelor, științelor, culturii, școlilor, care în ciuda tuturor viciilor personale se înconjura cu cei mai inteligenți și mai strălucitori savanți ai vremii: Petrovici, Iorga, Blaga, Ralea, Petre Andrei, Gafencu, etc etc etc. Mihai nu avea nicio înclinație spre artă, cultură, știință, academie, diplomație. Limita lui erau mașinile, să le repare, să le conducă, să piloteze un avion. Nu am auzit de cine știe ce studii universitare urmate de acesta, nici să fi fost vre-un protector al unei științe, arte etc. Carol II de exemplu a subvenționat cercetările sociologice ale lui Dimitrie Gusti, i-a dat bani lui Gusti să înființeze Muzeul Satului, Radioul Public și studenții lui Gusti erau scutiți de armată. Nu am auzit de niciun proiect social, politic, economic propus de Mihai. Carol II apelase la cei mai mari economiști pentru a produce miracolul economic din 1938, recunoscut până și de comuniști. II) În perioada august 1942- februarie 1943 a avut loc bătălia de la Stalingrad. Au pierit acolo 158,000 ostași români, cea mai mare catastrofă umanitară, militară, umană din istoria României. A dispărut 1% din populația țării, iar alte 2-3% din populația civilă a rămas văduvă, orfană sau părinți bătrâni fără copii să-i ajute. Spre comparație la Hiroshima și Nagasaki împreună au murit 100,000 oameni, dar Japonia avea 72 milioane locuitori, față de 16 milioane România. Doar o lună mai târziu, când la Stalingrad încă mai fumegau gropile făcute de obuze în care zăceau sfârtecați ostași români, în martie 1943, regele Mihai cumpără pentru uz personal castelul Săvârșin și mama sa se ocupă personal de renovarea acestuia, dotarea cu centrală electrică, pereți placați cu marmură, mobilă nouă, tacâmuri de argint și...pistă de avioane. Cum ar fi fost dacă după Pear Harbour președintele Roosevelt și-ar fi cumpărat o vilă nouă, sau dacă regina Angliei își lua un castel nou după înfrângerea de la Dunkerque? De unde avea Mihai zecile de milioane pentru castel și pentru modernizarea lui totală, plus dotarea de lux, dacă Carol II plecase din țară cu toți banii? De ce nu a folosit banii pentru sutele de mii de orfani, văduve, invalizi de război, pentru bătrânii rămași singuri fără copii să îi ajute? Sau pentru dotarea armatei? III) Mihai a cerut să fie respectat ca rege și a subliniat mereu ilegitimitatea abdicării lui, forțate. A dorit să fie un model pentru români și românii, flămânzi după mituri, l-au luat drept model. Dar Mihai însuși nu a recunoscut ca ilegală abdicarea forțată a tatălui său Carol II, adică după ce a scăpat de Antonescu Mihai nu i-a cedat tronul înapoi lui Carol II. Nu văd un bun model nici în modul în care Mihai l-a tratat pe Carol II ca tată. Ură, ură, înțeleg, dar chiar așa? Nu l-a invitat la nuntă, nu i-a fost la înmormântare, nu l-a primit în cripta familiei (pe propriul său tată - mă rog, unii spun că nu Carol ar fi fost tatăl natural al lui Mihai, dar oricum, toate privilegiile lui Mihai au fost obținute exclusiv pe seama faptului că era fiul lui Carol). Am un prieten plecat în America. Pe când era copil acest prieten al meu a suferit mult de pe urma abuzurilor tatălui. Îi bătea pe fiu și pe mama copilului. Îi alunga de acasă frecvent, trăiau în teroare. Copilul a crescut, a plecat în America, s-a realizat. Tatăl a îmbătrânit, a ajuns invalid, a făcut arterită și a rămas fără picioare, mai întâi fără un picior, apoi fără ambele picioare. Fiul a venit de mai multe ori din America special să îngrijească de tatăl său, același care cu mulți ani în urmă l-a terorizat. Costa destul de mult să vină din America, pierdea și timp, plus banii de îngrijire. Apoi tatăl a murit. Fiul a venit din nou și s-a ocupat personal de toată înmormântarea. Am fost și eu acolo. Niciodată nu l-am auzit spunând ceva rău de tatăl său. Adevărata poveste o știam de la alte persoane. Prietenul meu nu a primit moștenire de la tatăl său decât o garsonieră jerpelită, pe care o primea moștenire și dacă nu avea grijă de tatăl bolnav, și dacă nu se ocupa de înmormântare. Mihai a primit prin filiația cu Carol II titlul de rege, castelul de la Peleș, bani, onoruri, acceptarea în lumea "bună". Dar a refuzat fie și să discute cu tatăl său, l-a îndepărtat de sine cât a putut și a ținut să arate lumii că nu l-a iertat nici după moarte. Carol II a fost oarecum un mare nedreptățit al istoriei României. Lipsurile sale ca om nu au cum să îl micșoreze ca om de stat. Este și o glumă: dintre Roosevelt, Churchill și Hitler, doar Hitler nu consuma alcool, nu fuma și nu își înșela nevasta. Nici Ceaușescu nu fuma, nu consuma alcool (o știu de la chelneri care l-au servit la masă) și nici nu s-a auzit să o fi înșelat le Leana. I se pune în cârca lui Carol II pierderile teritoriale din 1940. E o exagerare. Prima ne-a cerut teritorii URSS, în august 1940. Stalin a ales bine momentul. România avea garanții de securitate de la Franța și Anglia. Dar în iunie 1940 Franța a capitulat în fața Germaniei, Anglia abia mai rezista singură, ce garanții să mai dea ele României. Așa că sovieticii ne-au luat în vizor. Au vrut să ocupe de fapt toată România. Carol II l-a trimis pe Gafencu să negocieze cu Germania. Hitler era însă pornit să recompenseze pe aliații Germaniei, Ungaria și Bulgaria. Carol II a încercat să cotească spre Germania, pentru a salva România și coroana pentru sine. Hitler nu îi răspundea la telefon. România era condamnată să accepte pierderile teritoriale sau să intre în război cu Germania și toți vecinii deodată (URSS, Ungaria și Bulgaria), mai puțin Iugoslavia, care oricum nu ar fi ajutat-o. S-a văzut la Polonia ce însemna colaborarea militară Germania - URSS.

Comentează