Parchetul General s-a întors din Iran

Pentru tinerii care n-au trăit acele vremuri: să fiți mândri de România, pentru că revoluția din decembrie 1989 a fost autentică, iar oamenii au stat curajoși în fața gloanțelor, a tancurilor și a TAB-urilor!

marți, 19 decembrie 2017, 12:42

Parchetul General s-a transformat în Secretarul General.

Ieri, Parchetul General a făcut o declarație publică în care a spus, în esență, că revoluția din 1989 a fost, de fapt, o lovitură de stat.

Televiziunile au înțeles din ce spun procurorii militari că, pe 21 decembrie 1989, la mitingul organizat de Ceaușescu la București, au existat provocatori profesioniști care, cu o tehnologie militară sofisticată, au generat spargerea adunării.

Mie mi se pare că Parchetul explică în comunicat că dispozitivele militare ar fi fost folosite nu pe 21 decembrie, ci la dezinformările de după 22 decembrie, însă procurorii nu au revenit cu lămuriri după ce mai toată lumea a înțeles așa.

Iar ca esență, e limpede ce se înțelege, de vreme ce azi, pe prima pagină, ”Evenimentul zilei” a ieșit cu titlul: ”Parchetul General confirmă: în decembrie 1989 a fost lovitură de stat”.

Printre altele, Parchetul General spune clar: provocarea cu sunetul din 21 decembrie a fost premeditată și decisivă.

Pentru că așa s-a stârnit demonstrația care a culminat cu alungarea dictatorului.

Totul a fost calculat de cei care au preluat mai apoi puterea, folosind și sprijin străin.

Vorba lui Cristian Pârvulescu, la Digi 24, uluit și el.

”Parchetul reia tezele național-comuniste de după revoluție potrivit cărora totul a fost organizat de militarii români racolați de serviciile secrete ale URSS” Cristian Pârvulescu, sociolog

Parchetul General s-a transformat în Secretarul General.

Întors pe 20 decembrie din vizita în Iran, Nicolae Ceaușescu a ținut o cuvântare la televizor.

Mulți români așteptau în acea seară caldă de decembrie ca și ”Ceașcă” să accepte evidența și să renunțe la putere.

În schimb, secretarul general al PCR a fost la fel de rupt de realitate, de crud și de mincinos.

Și Secretarul General, și Parchetul General au comis o eroare majoră.

Ei cred că noi, timișoreni, bucureșteni și români, am uitat acele zile și că pot citi istoria în cheia care le convine.

E o formă minimă de respect de sine ca neam să amintim:

1. Mult înainte de prima zi de revoltă de la Timișoara, cuțitul le ajunsese românilor la os.

În București se petreceau lucruri nemaivăzute într-un regim care credea că poate controla totul: când cădea curentul în tot cartierul, oamenii fluierau și îngânau la ferestre, sub protecția întunericului, ”Partidul, Ceaușescu, România”, cântecul odios al vremii.

Din fereastră în fereastră, se năștea un cor al îngânărilor ironice, reverberat între blocurile apropiate, tot mai tare, tot mai departe.

2. După ce Timișoara s-a ridicat în 16 decembrie, pe străzile Bucureștiului au apărut patrule militare cu arme.

Oamenii au înlemnit când au văzut arme pe străzi. Niciodată nu se mai întâmplase asta. Trecătorii se uitau urât la patrulele mixte, la care participau și gărzile patriotice.

Resimțeam totul ca pe o ocupație în propria țară.

Plutea o asemenea ostilitate în aer încât militarii, milițienii și securiștii o simțeau. Deși aveau ordine să patruleze continuu, uniformele înarmate evitau locurile aglomerate.

3. În facultăți se vorbea la ore despre crimele regimului de la Timișoara.

La București, profesorii erau întrerupți în aulele cu sute de studenți și întrebați ce e la Timișoara și de ce permitem așa ceva.

4. Gloanțele de la Timișoara, transmise de Europa Liberă, au fost auzite în tot Bucureștiul.

Transmisia de la ”Europa Liberă”, în care s-a auzit înregistrarea cu militarii trăgând în mulțime la Timișoara, a coborât asupra capitalei României un sentiment de teamă și de ură la adresa regimului.

”Huo, nu vă e rușine, români ca noi, mă!”, strigau oamenii. Și apoi rafale.

Se ajunsese prea departe.

5. Discursul TV al lui Ceaușescu de după întoarcerea din Iran a risipit orice iluzie.

Mesajul lui din 20 decembrie fost ascultat de oameni cu sonorul dat tare la televizoare.

Când și-au dat seama că dictatorul nu renunță, pe scările blocurilor s-au auzit fluierături și huiduieli.

Iar în acea seară, în oraș, oamenii înjurau pe stradă, în metrou, nu mai exista nicio reținere. Era clar că se ajunsese la care pe care.

6. La mitingul din Piața Palatului mulțimea a fost ostilă, tăcută și amenințătoare încă de la început.

În fine, în dimineața mitingului despre care Parchetul General susține că a fost spart cu mecanisme sonore, revolta mocnea de la sine.

Mulți dintre cei aduși cu întreprinderile în Piața Palatului au aruncat pancartele și portretele lui Ceaușescu.

Ne-am condus în Piață prietenii, cu teamă, că nu știai ce va face nebunul de Ceaușescu, și am văzut zeci de pancarte, portrete și steaguri ale Partidului aruncate pe margine, în spatele mulțimii.

Căci era inevitabil să se întâmple ceva!

În afara primelor rânduri, care fluturau anemic steagurile, celelalte zeci de mii de bucureșteni stăteau muți.

Asta se vede clar și pe imaginile TV.

Nu aplaudau, nu scandau. Semnalele sonore ale activiștilor erau inutile, capetele de lozinci strigate de ei rămâneau agățate în aer, căci nimeni nu le prelua.

Era umilitor pentru grangurii din balconul CC.

Pentru prima oară, Nicolae și Elena Ceaușescu aveau înaintea lor o mulțime ostilă pe față, care fierbea de mânie și de spaima că demenții din balcon pot să ordone să se tragă, exact ca la Timișoara.

Zecile de mii de siluete tăcute erau ca o mulțime de strigoi veniți să facă dreptate morților de la Timișoara.

Când procurorii vorbesc despre rolul vital al ”dezorganizării mitingului”, ei nu țin cont de faptele care arată că mitingul era deja modificat, de la sine!

Dintr-o mare adunare națională de sprijin pentru Ceaușescu, mitingul se transfigurase într-o adunare ostentativă de sfidare.

Martori oculari povestesc că s-a strigat, izolat e adevărat, ”Timișoara! Timișoara!”, înainte de a se auzi orice altceva.

Să nu ne îndoim vreun moment. Era exclus ca Bucureștiul să lase Timișoara să fie măcelărită!

Pentru că, în 21 decembrie, când regimul deja pierduse controlul pe Bega, Timișoara era liberă și doar un măcel putea restabili ordinea comunistă.

În acest timp, mulți oameni, mai ales tineri, am rămas în zonă, în apropierea Pieței, simțeam că se va întâmpla ceva.

Nu eram agenți ai GRU și ai nimănui. Nu aveam informații, aveam un sentiment că ajunge!

Eram români furioși, speriați și îndoliați că ajunseserăm singura țară comunistă în care Armata, Ministerul de Interne și celelalte forțe de ordine fuseseră puse să lupte împotriva propriului popor.

Toate aceste 6 puncte sunt lucrurile pe care le-a văzut cu ochii lui un singur om.

Fiecare dintre sutele de mii de români care au fost în stradă în București în acele zile are propriile amintiri, în detalii exacte care reconstituie caracterul inevitabil al căderii regimului.

Inițial, în Piața Palatului s-au auzit țipete, un huruit și mulțimea a fugit.

Piața aproape că s-a golit.

Dar zeci, apoi sute și în scurt timp mii de oameni s-au regrupat atât pe Calea Victoriei, în zona fostului Hotel București, cât și la Inter, de unde a avansat spre strada Onești, care pătrundea în Piața Palatului.

Pe Victoriei au apărut camioane în care civili securiști și milițieni în uniforme îi arestau pe manifestanți, în serii de scatoalce.

Dincolo, spre Inter, unde strigau mii de protestatari, au mărșăluit scutierii, ca să împiedice revolta să ajungă în sediul CC, unde era Ceaușescu.

Totul s-a petrecut extrem de repede!

Nici dacă veneau împreună GRU, CIA, Mossad și toate serviciile lui pește nu puteau să determine mii de oameni să protesteze cu mâinile goale contra celui mai sângeros regim comunist european.

Ceea ce ne-a mânat au fost ura, disperarea, dorința de libertate și sentimentul de revanșă.

Puțin mai târziu a venit și armata.

Iar noaptea a început măcelul.

Nici a doua zi dimineața, pe 22, nu s-a ieșit spontan?!

Păi, au năvălit milioane de bucureșteni de peste tot, oripilați de focurile de armă care se auziseră toată noaptea nu doar în centru, ci și mai departe, mai ales spre sudul muncitoresc.

E un minim respect de sine, ca nație, să nu uităm acest lucru.

Că revoluția a fost mai apoi confiscată, după 22 decembrie, aceasta este o altă discuție, corectă.

Dar, până la plecarea lui Nicolae Ceaușescu, nimeni nu putea manipula milioane de oameni, nu putea planta un sentiment de ură și de disperare la nivelul fibrei unui popor, nu putea scoate în stradă bătrâni și copii, femei și bărbați.

Zilele de 16 -22 decembrie la Timișoara, ziua și noaptea de 21 decembrie la București și tot ce s-a petrecut în celelalte orașe, precum Arad sau Sibiu, au datele istorice ale unei revolte populare autentice.

Nici Secretarul General și nici Parchetul General n-au cum să șteargă acest lucru.

Au fost zile în care am fost curajoși, solidari și ne-am ajutat unii pe alții.

În ceasul cel mai greu, în momentul de cumpănă întunecată, nu ne-am abandonat și nu ne-am lăsat să cădem.

La aproape trei decenii de atunci, e greu să fim mândri de țara pe care le-o vom lăsa copiilor noștri.

Dar cei care n-au trăit acele zile pot fi convinși măcar de atât: indiferent cine a profitat, indiferent de intențiile ascunse ale oricui, românii au ieșit milioane în stradă, spontani, curajoși, autentici și demni.

 


Comentarii (108)Adaugă comentariu

bg  •  20 decembrie 2017, 7:13

La noi, istoria se schimba in functie de cine este la conducere. Ce fel de istorie lasam copiilor si nepotilor nostri (nu mai vorbesc de tara)? FALSIFICATA! Probabil ca ei vor invata ca noi, in 1989, am fost un popor salbatic, sangeros si nerecunoscator care si-a omorat conducatorul, desi acesta i-a vrut numai binele. Se vor gasi destui fripturisti care sa spuna ca Ceausescu a fost un erou si merita statuie, a construit fabrici, blocuri, a dat de munca tuturor, educatia era educatie, sanatatea era sanatate, fara sa aminteasca si partea cealalta - frigul, mizeria, frica...Asa este si acum, incet, incet, dupa 27 de ani, aflam ca revolutia din decembrie a fost de fapt lovitura de stat. Ce vor face urmasii nostri peste 72 de ani cand vor afla adevarul gol-golut? Pentru noi nu va mai conta, dar pentru ei, DA... Se dovedeste ca pentru conducatorii nostri nu conteaza decat prezentul, ce daca spun acolo niste minciuni ca sa-si legitimeze puterea? JALNIC...

mihaiadi  •  20 decembrie 2017, 7:57

Au nevoie de declararea loviturii de stat pentru a putea aduce acuzatii la adresa celor care au organizat-o si condus-o. In principal Iliescu si ce mai pica pe langa el.

ninel  •  20 decembrie 2017, 13:32

Eu cred ca este foarte corect acest articol. Si cred ca rezuma foarte bine situatia. 1. Nu a fost o lovitura de stat: a fost o revolutie. Dintr-un motiv elementar: nu s-a schimbat un nene cu alt nene , a avut loc o autentica schimbare de regim politic de paradigma sociala. De la socialism/comunism (care presupune proprietatea de stat asupra mijloacelor de productie si in general a tot ce misca) la democratie/capitalism (presupune proprietate privata si libertatea agentilor economici si a oamenilor de a produce, cumpara si a vinde orice doresc + alegerea conducatorilor prin vot). Dex-ul ne spune foarte clar chiar din prima definitie: "Schimbare fundamentală a valorilor, a instituțiilor politice, a structurii sociale, a conducătorilor și ideologiilor unei societăți"= Revolutie. 2. E de presupus ca puterile interesate in schimbarea de regim sa nu stea cu mainile in san. Insa regimul era extrem de fragilizat de o tensiune sociala uriasa. Si la care nu exista supapa. Ceausescu refuza sa plece. Ideea este ca daca acesti provocatori/agenti straini au existat (ramane de dovedit existenta lor- dincolo de nazbatia aia cu 30 000 de agenti sovietici) era o simpla formalitate sa incite o populatie ajunsa la capatul rabdarii. CAPATUL RABDARII - cu majuscule pentru e o exprimare literala nu metaforica. Sentimentul, in Bucuresti cel putin, ca nu se mai poate continua asa, ajunsese la paroxism in dec. 89. 3. Trebuie remarcat un lucru. Pe 21 dec 89 au fost foarte putini oameni in Piata Universitatii, in comparatie cu numerul locuitorilor din Bucuresti, si mai ales cu numarul celor care participasera la miting. Nu pot sa apreciez foarte precis, dar probabil in jur de 5-6 mii pe dupa-masa. In ciuda sentimentului apasator de care am vorbit la punctul anterior. Frica/instinctul de conservare au fost mai puternica. Nu au fost 1 milion atunci. 3. Au fost un milio a doua zi din acelasi motiv ca si la Timisoara. Faptul ca niste zeci de oameni fusesera impuscati cu o noapte inainte in centrul orasului. Toate nemultumirile cauzate de viata infecta de zi cu zi au cazut pe planul 2. Au iesit un milion de oameni pe 22 pentru ca nu au putut accepta ideea ca se poate trai intr-o tara in care puterea isi macelareste in plina strada cetatenii. Urmatorii puteau fi ei. Si si-au invins frica. Sangele lui Abel a strigat. 4. Activistii,securistii si miltarii au tinut-o langa cu agenturile, incercand sa acrediteze ideea rolului lor determinant, ca sa scape de propria lor raspundere. Care era uriasa. In primul rand ca au fost atat de *** incat sa-l tina in brate pe Ceausescu pana in ultima secunda. Pana acolo incat sa i permita sa omoare niste sute de cetateni (romani cum le place lor sa zica , patrioti cum ii stim) ca pe niste caini in plina strada. Pana acolo incat sa i permita sa fure cadavre si sa le arda ca pe gunoaie si cenusa sa o arunce la canal in Popesti-Leordeni. Ca sa isi scuze propria lor nimicnicie. Sa nu se iluzioneze. Istoria o sa-i retina exact cum au fost: niste *** si lase.

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Ioan  •  20 decembrie 2017, 14:21

Despre solidaritatea Bucurestiului cu provincia (in speta prezenta cu Timisoara) ar fi multe de spus. De ex. faptul ca in Bucuresti puteai face 4 plinuri de benzina pe luna, iar in provincie cota lunara varia intre 10 litri in luna decembrie si 40 litri in lunile de vara(iulie si august). Sau ca in Bucuresti mancarea se mai gasea si era la liber. In provincie carnea sau mezelurile erau pe cartela , carnea numai de 1 Mai si de Anul nou 1 kg. per persoana porc si vita (pt. ce dapasea 3 kg primeai numai pui din aceea "fratii Petreus" si formatia "ABBA" numai piele si os). Foarte solidar a fost Bucurestiul si in 1987 cu cei de la Brasov . Si mai pot continua. Referitor la "revolta populara" am mari indoieli. Personal cel putin 3 persoane din randul cunoscutilor (vecini, colegi de munca etc.), persoane pe care le cunosteam ca avand legaturi cu Securitatea -politie politica- m-au indemnat la protest. Mi-am dat seama ca ceva nu este in regula. Si nu m-am lasat manevrat desi si eu doream caderea dictatorilor. Asa ca nu am participat la acea mascarada. Orice om normal care a facut armata stie ca exista regulamente stricte. Cum poti sa dai arme civililor (!) contra actul de identitate. Iata cum se fabricau teroristi. Si multe altele. Imi pare rau ca sunteti asa de suparat dar ati fost si sunteti obiectul unei manipulari. Schimbarea de conducatori (nu de regim) din decembrie 1989 a avut un scenariu bine pus la punct, in care au existat multe victime din masele de manevra: civili si militari. Sprijinul din afara e evident. aceasta e realitatea. Entuziasmul cu care unii s-au lasat folositi crezand ca sunt de capul lor e frumos dar plin de naivitate. Puteti avea si dvs. o opinie personala dar la o cafea intre prieteni. In ziar doar faptele . Si acestea sunt ca toti am jucat dupa un scenariu care ne-a provocat si a intuit foarte bine raspunsul nostru. Dubla lovitura *** s-a creat si prilejul de a elimina pe unii care deranjau mult. De asta spun ca nimic nu va merge bine in Romania pt. ca temelia e mincinoasa. Pana nu vom cunoaste adevarul nu vom putea merge curat mai departe. Atunci vom putea curata si societatea de pleava ajunsa la putere.

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

buteflix  •  21 decembrie 2017, 15:07

nu cred ca intentia Parchetului este de a nega spontaneitatea si demnitatea celor care au iesit curajos in strada, ci mai mult de a arata ca a existat un Plan de a profita de aceste miscari de strada si de a prelua puterea, Plan care a inclus si acele zgomote panicarde din timpul mitingului. nu inseamna neaparat ca acest Plan a avut un rol principal, determinant, in initierea miscarilor de strada si a ceea ce numim Revolutie, dar totusi, o data ce a fost pus in miscare, e de presupus ca Planul a reusit intr-o buna masura sa acapareze miscarea revolutionara si sa o dirijeze intr-un sens predeterminat. avand in vedere amploarea diversiunilor ce au urmat dupa 22 decembrie, e de presupus ca acest Plan era deja pus la punct (de cand?) si ca s-a asteptat un moment favorabil pentru a fi pus in aplicare.

Eugen Chiticariu  •  22 decembrie 2017, 10:00

intre cele spuse, scrise si documentate de un om precum Alex Stoenescu si cele scrise de un jurnalist care apare mereu din spuma marii cu un subiect „tare” sau o concluzie ce bare „beton” prefer ce zic istoricii. A fost lovitura de stat, a recunosc rusii, americanii, francezii, ungurii, multi dintre cei care au stat pe butoanele puterii, la care, da, s-a alipit si o iesire populara masiva (decor de carne de tun), masiva abia dupa ora 11 in 22.12.1989

bancher  •  22 decembrie 2017, 10:32

asa zic si eu, ca a fost o revolta populara, spontana a populatiei, pe baza fondului de nemultumiri la adresa dictatorului comunist si a regimului, care insa a fost puternic incurajata in prealabil de serviciile straine (KGB, CIA, MI6). Am participat la revolutie, nu neaparat ca sunt mandru de asta, insa entuziasmul si curajul maselor populare nu putea fi insuflat sau regizat de niciun serviciu strain. Noi am iesit in strada de foame, de frig si de ura contra regimului. Unii spun ca si frica a fost un motiv; eu fiind foarte tanar nu prea am simtit frica .

mariusmioc  •  5 ianuarie 2018, 20:04

Pe contributors te-am criticat azi într-un articol, că manipulezi cu privire la afirmaţiile Parchetului.

Comentează

Redacția GSP și echipa de investigații te invită să sprijini jurnalismul apăsând butonul DA!

Publicitatea pe net este vitală ca să putem produce în continuare investigațiile, știrile și faptele pe care le regăsești zilnic aici. Așa că avem nevoie de acceptul tău ca să-ți oferim, în continuare, jurnalism independent, în timp real și verificat.

Redacția GSP și partenerii noștri utilizează tehnologii precum cookies, profilare și prelucrare automata a datelor, pentru a personaliza către tine articolele și reclamele. Prin acceptarea cookie-urilor, ne ajuți să utilizam această tehnologie pe site și să ne finanțăm ziariștii. Ai posibilitatea să iei oricând altă decizie, printr-o simplă revenire pe site. Pentru detalii, te rugăm să citești Documentul de informare a utilizatorilor despre prezenta cookie-urilor pe site și Termenii de utilizare.

Da, sunt de acord