Urmarea? Băieții veseli n-au închis acoperișul care ne-a costat 25 de milioane de euro și în arenă s-au revărsat tone de zăpadă, cînd mai e o săptămînă înaintea meciului de Europa League dintre Steaua și Twente. “N-am avut ce face. Nu erau condiții ca să se închidă acoperișul”, au explicat cei din Primărie.

Niciodată nu sînt condiții, cu asta ne-am lămurit! Tichia stadionului e inutilă, exact cum a comunicat în scris Primăriei consultantul Cătălin Crețu de la Louis Berger, adresă datată 9 aprilie 2008 și descoperită de Gazetă. Dar de ce să asculți sfatul unei firme plătite, la rîndul ei, cu 1,5 milioane de euro cînd poți să crești factura cu 25 de milioane?!

Apropo, cînd toate aceste supracheltuieli se puneau la cale, între noiembrie 2007 și iunie 2008, știți cine era directorul economic al Primăriei conduse de Videanu? Tînărul și eminentul ministrul de finanțe din noul guvern al României, Bogdan Drăgoi, pus să gestioneze azi un buget de criză al întregii țări! “Profesioniști excepționali”, după cum i-a caracterizat premierul. Sigur. Profesioniști excepționali fără realizări profesionale excepționale nici în privat, nici în serviciul public. În privința risipei de la stadion, administrația Videanu a luat decizia, cea a lui Oprescu a semnat contractele, trăiască nașul mare!

Revenind la zilele noastre, pe mușuroiul de zăpadă înghețată din burta Național Arena Spitsbergen s-au înălțat două declarații monumentale. Prima aparține acelorași subordonați ai lui Oprescu care au dat iama în iarbă cu lopețile.

Ei au spus că să nu-i mai batem la cap cu închiderea acoperișului “pentru că dacă nu era deschis, ar fi intrat mai multă zăpadă pe porți și printre inelele stadionului, din cauza curentului”. De fapt, în incompetența lor senină ca noaptea polară, oamenii au dezvăluit adevărul. Românii au plătit cu 190 de milioane de euro singura construcție de pe glob în care plouă, ninge și bate vîntul mai mult cu acoperiș decît fără acoperiș!

Cînd am sesizat, încă înainte de inaugurare, că stadionul de cinci stele, hai, lăsați-ne!, este neînchis și lipsit de izolația care aduce spectatorilor confortul normal al unei arene moderne, ni s-a spus că avem ceva cu Oprescu. Între timp, a început să plouă pe scaunele unor sectoare întregi, iar oamenii suportă, meci de meci, curentul, frigul și vîntul. Pînă la urmă, se va face desigur și izolarea stadionului, asta dacă arena nu va primi numele “Antibiotice Iași”. Dar vor fi cheltuiți alți bani!

A doua declarație a oferit-o Dumitru Dragomir, care a zis că să mai terminăm cu tevatura asta caraghioasă. Șeful Ligii zice că pe 16 februarie, la Steaua – Twente, va fi bine în tribune, pentru că oamenii se vor încălzi unii în alții. Unde mai pui că respirația a 55.000 de români va înmuia aerul de deasupra stadionului.

Președintele Ligii rostește și el un mare adevăr. De la Videanu la Oprescu și de la Dragomir la Dragomir, l-am numit de două ori pentru că are dublul mandatelor oricărui om politic, ei tocmai pe asta se bazează. Ca în multpremiatul film documentar Calea Împăratului, în care migrația pinguinilor regali devine obiectul unei epopei emoționante și dureroase, asta sîntem și noi: niște pinguini disciplinați, mărșăluind eroic, generație după generație, generații crescute greșit, în subcultura sacrificiului, îndreptîndu-ne spre o Antarctică pe care o finanțăm cu firea noastră temperat continentală.

Un cititor a reacţionat la acest text » “Stadionul nostru e amărît, afară sînt condiţii superioare la stadioane din ’95″

La colţul străzii, un om îl priveşte atent. E un agent în civil. Renunţă să pună sticla în coşul care l-ar trăda imediat. Merge cîteva minute ca să găsească o clipă de solitudine. Se simte mereu urmărit; pe străzi întîlneşte oameni care-l fixează. Nu sînt toţi poliţişti sau agenţi, ci şi informatori voluntari “de care Cairo e plin şi care creează un mediu ermetic, în care totul se află imediat”. Nici să arunci o amărîtă de sticlă de bere nu poţi.

Aşa funcţionează un regim totalitar, prin vigilenţa, neîncrederea şi laşitatea mulţimii, explică reporterul şi scriitorul polonez Ryszard Kapuscinski în această amintire despre Egiptul anului 1960, cînd ţara era condusă de colonelul Nasser. Au trecut 50 de ani. Egiptul a trecut prin altă dictatură, cea a generalului Mubarak, spulberată de primăvara arabă.

Egiptul s-a întors pe ecranul televiziunilor din toată lumea după ce miercuri noapte au murit 79 de oameni şi 1.000 au fost răniţi cînd suporterii rivali s-au încăierat la meciul de campionat dintre Al Masri şi Al Ahli. La final, galeria gazdelor din Port Said a atacat echipa adversă şi pe susţinătorii sosiţi din Cairo.

Cele două echipe cunosc o rivalitate istorică, dar date despre carnagiu adunate în ultimele ore vorbesc despre o răfuială pe baze politice, în care stadionul n-a fost decît locul de întîlnire a unor reglaje sîngeroase între diverse facţiuni din societatea egipteană. Poate că a fost o luptă pro şi contra Mubarak, poate că e mai complicat de atît, oricum, e limpede că fotbalul decontează un haos social care fierbe pe locul unei dictaturi vechi de decenii.

Cînd un regim despotic colapsează, regulile se pulverizează, dar suspiciunea, agresivitatea şi relaţiile umane tensionate rămîn exact acolo, la colţul străzii, și-l privesc cu ochi goi pe străinul care vrea să arunce o sticlă de Pilsner.

La Port Said, fotbalul a fost pretextul şi victima.

2012 se deschide cu un semn bun. Mihai Neşu simte contracții la bicepsul mîinii stîngi. Pînă acum, el putea mișca doar mîna dreaptă, în timp ce partea stîngă a corpului era complet paralizată și toți se întrebau dacă nu cumva este afectată iremediabil.

Era octombrie 2011 şi vorbeam la telefon. Mihai Neşu era încă în clinica De Hoogstraat, înregistrat sub numele unui bărbat cu rezonanţe olandeze, ca să-şi conserve anonimatul recuperării chinuitoare. Fotbalistul îşi mişca doar puţin mîna dreaptă. Ambele picioare şi mîna stîngă erau inerte.

MAI
E adevărat, traversase zile şi nopţi mai dramatice. Pe 10 mai 2011, imediat după accidentul de la antrenamentul lui FC Utrecht, “medicii nu mi-au dat mari şanse să respir singur”. Viaţa lui a fost în pericol săptămîni în şir, săptămîni petrecute la terapie intensivă, pînă cînd a reuşit să respire neasistat, să mănînce, să vorbească.  Împreună cu Maria au improvizat un sistem de comunicaţie, apoi cuvintele lui s-au lăsat purtate de către invenţia lui Steve Jobs.

OCTOMBRIE
În toamna anului trecut, începuse să se folosească de mobilitatea parţială a mîinii drepte ca să se plimbe cu scaunul în clinică şi pe străzile din apropiere. “Zi-mi ceva din ţară!”, mă somează el, folosindu-şi iPhone-ul ţinut la nivelul feţei de un dispozitiv special.

Apoi o pauză. “Stai niţel că am o problemă”. Aud dialogul în engleză. “Vă rog, ajutaţi-mă să-mi pun braţul la loc pe scaun!”. Tăcere pe faţa întunecată a Lunii.

Revine la discuţia cu mine. “Îmi căzuse antebraţul drept de pe scaun şi nu mai puteam manevra scaunul. M-a ajutat cineva care era pe aici şi l-a pus la loc”. Aceasta era mîna dreaptă, cea bună, de 5 sau 6 ori mai slabă ca forţă faţă de o mînă normală.

DECEMBRIE
Despre mîna stîngă, nici o părere. Doar o pulsaţie incontrolabilă, cînd stătea la orizontală. Marea temere: nu cumva partea stîngă s-a decuplat total nervos în momentul fracturii coloanei?

“Am ajuns la nivelul despre care mi-au vorbit medicii cînd mi-au evaluat perspectivele după cîteva luni. Dar eu i-am mai infirmat o dată, aşa că sper că mă voi reface mai mult de atît”, spunea Mihai în decembrie, chiar înainte de Crăciun.

Cifrele mîinii drepte evoluaseră. 63 de newtoni forţă faţă de 119 cît are braţul Mariei. Plecase de la mult mai puţin. Totuşi, nu-şi controlează încă toate degetele şi pe cel mic nu şi-l simte.

Despre mîna stîngă, liniştea celor 20 de newtoni. Pînă într-o dimineaţă oarecare.

INTERVIU. Fotbalistul descrie fără patetism mica minune a organismului său. Este stilul Neşu, îl cunoaşteţi deja.

-  Cum ai simţit, Mihai?
- (Rîde). Într-o zi, aşa am simţit.

- ?
- Am simţit ceva deosebit faţă de starea obişnuită. Într-o dimineaţă, am avut senzaţia că pot să contract puţin ceva la mîna stîngă. Nu mi-am dat seama ce anume se contracta. Am chemat un fizioterapeut. Mi-a spus că e bicepsul. Ceea ce eu

simt ca o contracţie e mişcarea bicepsului.

“Am chemat un fizioterapeut, apoi încă unul şi încă unul ca să fiu atît de sigur cît se poate. Toţi mi-au spus că bicepsul stîng se contractă”

-  Şi poţi mişca mîna stîngă?
- Nu. Va dura trei sau patru luni pînă cînd sper să o pot muta de pe spătarul scaunului, aşa cum fac acum cu mîna dreaptă. Nimeni nu ştie exact, îţi dai seama. Aşa că mi-am obţinut un nou job. Să-mi contract bicepsul stîng. Oricum altceva n-am de făcut.

(Oamenii sînt obişnuiţi să citească articole despre instrumente minunate din slujba bolnavilor, precum scaunul electric pus de Primăria din Utrecht la dispoziţia lui Neşu, care costă 20.000 de euro, atinge o viteză de 10 km pe oră şi are o autonomie de 25 de km. Dar adevărul e că recuperarea lui Mihai şi a oricărui om în situaţia sa înseamnă infinite momente în care sprijinul îi vine de la el sau de Sus. Nu e misticism, ci opinia medicilor care îngrijesc de zeci de ani bărbaţii şi femeile paralizate din toată lumea).

- Şi altceva ce faci?
-  Pregătesc lansarea fundaţiei, împreună cu prietenii mei şi cu cei de la FC Utrecht. Pe 16 ianuarie organizăm o conferinţă de presă aici, în Olanda. Cei de la club vor invita şi presa din România. Sper să aveţi loc toţi. (Zîmbeşte)

- Vorbeşti şi tu?
- Da. O să explic cum intenţionez să ajutăm copiii suferinzi din România. O să trimitem în ţară nu doar scaune şi alte lucruri. Vreau mai mult. Voi începe în Bihor, zona mea, și sper să ne putem extinde.

- Eşti foarte concentrat pe destinul copiilor.
- Ştiu că unele lucruri ar trebui să le facă primăriile din România. Am citit legea, sînt obligaţi să asigure condiţii persoanelor cu dizabilităţi. Nu mai discutăm de ce n-o fac. O să încerc s-o fac prin fundaţie, cu puterile mele, evident. Pe 16 ianuarie facem conferinţa penru presă, apoi, pe 19-20 februarie, lansăm oficial fundaţia, printr-o gală, la Utrecht. Îmi doresc înainte de orice seriozitate şi durată. Mă apuc să fac un lucru sincer, dincolo de orice suspiciuni şi care să folosească oamenilor în situații grele mulți ani de acum înainte.

-  Gala cum va fi?
-  Vor fi aproape 300 de oameni. Se vor cumpăra locurile la mese, sînt 10 locuri la o masă şi costă 290 de euro locul, poate, cine ştie, va cumpăra şi cineva din România o masă. Nu ştii niciodată de unde sare iepurele bun! Mai multe veţi afla pe 16 ianuarie, la conferinţă.

“Ceea ce-mi doresc să realizeze fundaţia mea e să-i ajute pe copiii paralizaţi din ţară să aibă pe cît posibil o viaţă normală. Vreau să instalez lifturi speciale în şcolile din Oradea. Țin la ideea că oamenii paralizați au nevoie de o viață normală”

Dar nu vremea, ci grijile îl fac să revină acasă, potrivit propriilor exclamaţii. ”Aşa nu se mai poate!”, a strigat el. Da, are dreptate, întotdeauna are, nu se mai poate aşa! Dar cum aşa? Dinamo e pe primul loc, are un vestiar unit şi un antrenor respectat de fotbalişti. Financiar, clubul se administrează cum poate, nu sînt vremuri în care să licitezi fotbaliştii ca pe tablouri, dar acţionarul din Miami spune că asta e insuportabil.

De fapt, el vrea să spună că nu se poate să se poată fără el. Este logic. Pentru că, în realitate, nu Dinamo este invenţia lui Borcea, ci invers. Nerăbdarea şi frustrarea lui sînt naturale. Identitatea sa publică nu există fără această echipă. Ce ar rămîne Cristi Borcea în afara ei? Un exilat genial, acest Bălcescu al şaormelor, afacerist care a avut ideea sclipitoare de a deschide un fast-food în America. Cam puţin.

De aici şi atacurile lui Borcea la Dragoş Săvulescu, cel care îl copiază instinctiv, deocamdată la scară modestă, dar nu mai puţin amuzantă.  Săvulescu era un anonim înainte să fie anunţat în prim plan la Dinamo. Imediat, a dat interviuri TV, a intervenit în emisiuni de dezbatere fotbalistică şi s-a pozat ca tînăr om de afaceri. Fundalul era decupat din biblioteca milaneză a lui Umberto Eco, iar Săvulescu stătea la  poză cu atitudinea zîmbitor încordată de om aflat în sala de forţă. Cum să nu se enerveze Borcea?! De atîta umor involuntar, nici el n-a fost în stare.

Aşa că Borcea ameninţă că revine în România ca să facă ordine la echipa lider al campionatului. Şi foloseşte pretextul transferurilor ratate de Dinamo în faţa naşului său, Gigi Becali. Căruia îi declară război. E ca şi cum ai declara război cursei de a-ţi arde propriii bani. Pentru că asta face Becali. În absenţa punctelor, stelistul transferă jucători. Nu e nimic nou, acum e perioada cumpărăturilor, iar peste două luni va veni momentul decepţiei post achiziţie, ca la doamnele de lume, care suspină după o poşetă şi o uită de cum ajung acasă.

Deocamdată însă, salvatoarea reîntoarcere a lui Borcea e doar o intenţie. Totuşi, la Miami sînt  25 de grade! În timpul ăsta ploaia îneacă România, iar zăpada a lovit inima Europei, dacă nu crezi dă-i un telefon prietenului Nicu Gheară la Kitzbuhel, acolo unde ruşii bogaţi stau în recepţie uitîndu-se la telescaunele legănate de vînt şi bînd whisky de 15 euro paharul de 50 ml.

În schimb, în Florida, cînd bate vîntul dinspre Caraibe, oamenii simt cele 25 de grade Celsius ca pe 27, parfumate.

Asta-i culmea! La doi pași în față, apare Monica, mama, încă un obstacol involuntar între priviri și televizor. Cele două femei știu că Steaua – AEK Larnaca e un meci important, încă unul dintre miile de jocuri decisive, nemaiîntîlnite, supercalifragilistice, jocuri de calificare și de enervare, jocuri care par a decide într-un fel misterios viața bărbaților de lîngă ele.

Maria, soția lui Mihai, se dă ușor într-o parte de la capul patului și continuă să frece cu cremă de gălbenele gleznele subțiri și imobile ale fostului fotbalist. Blondul mă corectează. “Sînt încă sub contract, dar eu și Costea ăl mic am ratat pregătirea de vară”, spune Neșu. “Umorul lui negru”, zîmbește Mircea, tatăl fost fotbalist și arbitru internațional.

Mihai murmură “Tot stadionul, să cînte tot stadionul!”, refren clasic prin care galeria cheamă la solidaritate,  în timp ce Steaua conduce cu 3-1 în minutul 90 al partidei cu Larnaca și e din nou în primăvara europeană!

O cameră TV orbită parcă de lumină prinde o imagine cu un banner alb lipit undeva pe aorta de beton a vulcanului. “Ne vom califica pentru Neșu”, citește Mihai cu voce tare literele îndoite de vînt și aș mînca rahat să spun că e entuziast sau că-i dau lacrimile.

Transmisia live arată cum, la București, tribunele dau să se prăvale de bucurie! Iar aici, la Utrecht, în livingul cu ferestrele îndoite de vînt, asta o fi o metaforă oriunde, dar nu în Olanda, aici bărbatul de 28 de ani paralizat de la gît în jos face cronica partidei și continuă să îngîne, parcă pentru sine, “Tot stadionul, să cînte tot stadionul!”, în timp ce crema de gălbenele își trimite încet compușii de pe buricele degetelor celor două femei către carnea albă pentru care începe o nouă noapte de nemișcare și de amintiri.

Regele cu IPhone

Au trecut 7 luni și 4 zile de la accidentul petrecut la antrenamentul lui FC Utrecht și fix trei luni de cînd Mihai Neșu a deschis ușa salonului său pentru cititorii Gazetei Sporturilor. E unul dintre oamenii, poate că nu atît de puțini, care, cu unele excepții, nu are încredere în televiziuni și care preferă ziarele. Acum pe net.

Dialogul se mută în casă. N-am venit pentru cronica meciului Steaua – AEK Larnaca. Într-un fel, e de înţeles și Maria.

“După accidentul lui Mihai, mă uit la biatlon”, spune cea care e împreună cu fotbalistul încă din liceu. În livingul acoperit cu dușumea lată, senzaţia la călcat e bestial de mișto!, stau soţia, mama, tata și doi prieteni tineri, români care trăiesc într-un sat apropiat de locuinţa lui Mihai, înfiptă cu acul pe planșă de un antreprenor imobilar la 13 kilometri de Utrecht.

Tocmai s-a terminat meciul pierdut de Vaslui la Zurich. “Păcat, mi se pare că au cei mai buni fotbaliști din România”, zice Mihai.

“Pun pariu că Gerlem va fi certat la televizor pentru că a greșit la gol”. Peste cîteva minute, vine confirmarea. Mihai nu a ghicit numele inchizitorului dintre oficialii Vasluiului, dar, în rest, declaraţiile dure la adresa lui Gerlem sună așa cum, amuzat, și le-a imaginat Neșu. De fapt, fiecare dintre noi o facem la fiecare meci fără să ne dăm seama: nici nu e mare lucru, anticipăm în gînd previzibilul.

Biatlon, nebiatlon, toată lumea din casă bagă fotbal la televizor.

Concurs de cățărare

Peste aceste două triburi, unul care idolatrizează fotbalul și altul care l-ar mînca de viu, tronează Neșu cel blond, în scaunul său “cu suspensii faine, ca la mașină”. Tocmai a terminat concursul de căţărare cu prietenul său Mihai, pe băiat îl cheamă la fel. E o căţărare cu scaunul, vă amintiţi scena de la frizeria “Dictatorului” lui Chaplin, cînd Hynkel și Napaloni, caricaturile lui Hitler și Mussolini, își urcă succesiv fotoliile ca să nu rămînă unul mai jos decît celălalt!

Deși aburcat pe un scaun de bar, prietenul a pierdut, în final, în faţa fotbalistului care și-a înălţat la maximum verticala mecanismului cu rotile.

Zîmbește, e satisfăcut, poate începe meciul Stelei!

Mihai manevrează cu buzele paiul pentru a utiliza opțiunile de sms, voce, net sau mail pe iPhone

Sceptrul cu ecran touch

Adevăratul sceptru al regelui din sufragerie este însă iPhone-ul prins de scaun, la nivelul feţei lui Mihai. De acolo, el își exercită puterea și, în pauzele de publicitate, indulgenţele de a muta și pe alt canal decît cel unde curge fotbalul. Mamei îi place Moise Guran, lui Mihai, Mircea Badea.

“Vino să vezi aplicaţia!”, îmi face el semn cu ochii. Ţine cu buzele cu pai negru de plastic, aproape identic ca dimensiune cu cel pe care-l lăsăm la sfîrșit rezemat în paharele de cola. Cu vîrful paiului atinge ecranul touch.

“Am descărcat din App Store o aplicaţie care mișcă antena de satelit prin receiver”. Și-a găsit singur softul cu care mută canalele. “Aci, oamenii paralizaţi sînt încurajaţi să fie autonomi, să se comporte normal și ei, și cei din jur”, povestește Mircea Neșu, aprinzîndu-și o ţigară în grădina udă. “Mihai, care e un ambiţios și un încăpăţînat de cînd îl știu, este croit exact pe acest stil vestic”.

Neșu cel mic selectează ProTV în lista de pe iPhone și Stadionul Naţional, cu cele peste 50.000 de locuri pline ale sale, dă iama în sufrageria casei olandeze.

Tată și fiu

Steaua pornește cu suflet și fără mare clarviziune. “Cîștigă”, sună pronosticul lui Mihai. “Nu așa!”, zice Mircea, fostul fotbalist al lui “U” Cluj și apoi arbitru plus “domn’ doctor”, cum rîde Mihai ori de cît ori îl simte apropiindu-se de scaun. “Mereu ești pesimist”, îl ceartă fotbalistul și apoi începe tachinarea tată-fiu, în care puștiul spelb de 7 ani se revoltă că nu vrea să se ducă la antrenamentul pornit în curtea școlii.

Face fiţe, tatăl insistă, în jur e Oradea cu străzile sale curbate, cele două siluete se tot contrazic în aerul de primăvară, și juniorul de la FC Bihor crește an după an, aparent disociindu-se de cel bătrîn, dar, de fapt, însușinduși-l prin opoziţie pînă cînd rămîn legaţi pe viaţă, el, bărbatul uscat și serios în trening, stînd cîș pe canapea și avînd mari dubii că Steaua se poate califica, și puștiul său aflat într-un scaun cu rotile, “ai dreptate, tată, nu prea atacăm clar, dar ascultă-mă că batem”. Îl lăudă pe Latovlevici , “e mereu prezent în meci și cînd îl simt așa, mătură tot”.

“Atenție la Garcia, e mega tehnic!”

Sîntem în minutul 30, Mihai îi avertizează pe steliști să fie atenţi la Garcia, îl știe bine, “decarul” despre care Costi Mocanu spune că “poartă 10 și face ce trebuie să facă un număr 10”. “Auzi, dar ce face un director de televiziune?”, întreabă Mihai, după ce îi zic că Mocanu comentează meciuri cu o pasiune reziduală de pe vremea cînd era ziarist, înainte de a deveni directorul ProTV. Tac pentru că nu știu exact.

“Deci ce face?”, insistă el, calm, cu nonșalanţa masculilor care se uită la fotbal și discută, între parantezele centrărilor lungi, soarta lumii. Ridic din umeri, “e mult de zis”, noroc că mă scoate ratarea lui Rusescu, din minutul 42, la care Mihai pornește un protest și uită de curiozitatea cu televiziunea.

Se apropie pauza și tatăl se ridică de pe canapea. Se duce la Mihai și îi apasă cu degetul pulpa de sus a piciorului drept, acolo unde sub trening a apărut o umflătură. E punga de urină. Face pipi cu un cater în pungă.

Nimic nu e rușinos, nimic nu e pitit în spatele eufemismelor din gesturi. Echipele intră la vestiare și Mihai se duce cu scaunul la baia amenajată în garaj, pentru ca Mircea să arunce punga. Se termină o repriză fără istorie.

Schimb de zîmbete cu Nikolici, atacantul “mega-tare” care i-a înseninat seara lui Mihai Neșu și celorlalți fani steliști

Cîntecul de leagăn al macaralei

Zi de zi, Mihai e ridicat dimineața și pus în pat, la culcare, cu un dispozitiv ca un ham, acționat de brațul silențios și puternic al unei mini-macarale

Partea a doua de pe Naţional Arena debutează mai bine pentru Steaua. Se simte presiunea.

Îl privesc pe Mihai, care urmărește meciul fără verdicte, cu conștiinţa îndelung exersată a sportivului care a învăţat că sensul jocului se poate inversa într-o clipă de inspiraţie, “hai, Tănase, tu poţi să treci,poți să driblezi”, sau de ghinion.

Sau de șansă. Pentru că, în minutul 54, Nikolici cade după o ţinere-împingere reciprocă și arbitrul dă penalty! Penalty pentru Steaua, penalty de nicăieri, mie mi se pare că e ușor, Mircea zice la fel, Mihai e sec: “La limită”. Tatăl său mustăcește ca un fost arbitru și adaugă: “La FC Utrecht, deasupra tunelului, e o inscripţie: «Arbitrul are dreptate și cînd nu are dreptate ». Acesta e ultimul lucru pe care-l văd fotbaliștii înainte să intre în teren”.

Mihai urmărește tensionat bucuria steliștilor de după decizie. “Asta nu e bine, mereu mi-a fost teamă de bucuria de dinainte de penaltyuri”. Fotbalul e o colecţie cosmică de superstiţii individuale ale jucătorilor, superstiții care se luptă una cu cealaltă pentru anihilare.

Vîntul și ploaia în geamuri

Rusescu se pregătește să execute, Mihai își duce cu tremur mîna dreaptă la pometele drept, este progresul lui din ultimele trei luni, nu se mulţumește cu asta, ar vrea mai mult, Rusescu se îndreaptă spre balon, șut, gol, g!o!l cum ar scrie pe iPhone.

Mihai și toţi cei din cameră respiră ușor, în timp ce lumea ia foc pe Naţional Arena, aproa pe că simţi tremurul camerei TV, ca pe vremuri, pe fostul 23 August.

E 1-0 pentru Steaua! Suflul tribunelor din Muncii bate în canalul care mărginește complexul din Utrecht și se izbește, ca o bucurie riscantă, în geamurile înalte de 5 metri ale livingului.

A început și ploaia, o ploaie care se așterne pe sticlă, prinzîndu-i pe oamenii din case în palate tăcute de cristal.

Vizita lui Iniesta

Farmecul golului de la București se prelungește. Steaua continuă să atace, Mihai își consultă cu băţul ecranul din faţă și anunţă ritmic că nemţii conduc în Israel, ca într-o cursă cap la cap din care ai lui ies învingători pînă acum.

Se aude soneria de la ușă. Apare Marvin, asistentul care îl va pune în pat pe fotbalist. Mihai e mulţumit că este schimbul puștiului mic și subţire, “el și o tipă sînt FC Barcelona mea care mă spală și mă aranjează dimineaţa, iar seara mă pun în pat. Marvin e Iniesta al asistenţilor”. Rîde.

Asistentul se mișcă într-adevăr repede, repede, după standardele lumii noi și unice a lui Mihai. Marvin are cam 25 de ani și-și face treaba cu grijă și cu fermitate, cu siguranţă și cu poante. Îi trece un ham mare, albastru, prin spate, ridicîndu-i părţi ale corpului, cît timp Mihai stă în căruţ și trage cu ochii la evenimentele colorate de pe Naţional Arena.

Mihai privindu-și mica grădină de dincolo de geamul bătut de ploaie

Un hamac și copilul din el

E greu de dus? Sincer, nu. Privești tabloul și te învăluie un soi de liniște; nu știi de unde vine, dar nici nu contează, ce atîtea explicaţii?! Poate liniștea vine de la calmul asistentului sau de la faţa atentă a Mariei, care-i ţine deoparte pe părinţi, “lăsaţi-l, vă rog, că-și face singur treaba!”. Sau de oriunde.

Pintado egalează pentru ciprioţi cu o lovitură de cap și Neșu se încruntă. “Ce facem? Îmi porţi ghinion?”, îl ceartă amuzat pe asistent, care tocmai vine cu “macaraua”, un sistem de scripeţi mare cam cît un aparat de la sala de sport, cu care îl ridică pe Neșu din scaun, ușor, ușor, cu butoanele albe ale telecomenzii.

La București e 1-1, calificarea e în aer, iar Mihai e el însuși suspendat la aproape un metru deasupra pămîntului, ca într-o pătură vînturată ușor de ramura unui vacanţe. “Ce bine e în hamac”, spune el, copilul din hamacul vertical și sportivul care așteaptă renașterea foștilor săi colegi de la Steaua.

În pat

Macaraua îl transportă, așa agăţat, cei trei metri lungi pînă la pat și îl așază ușor pe saltea. Mihai are reperele sale, exact ca pe teren. Spaţiile noii vieţi, în care distanţele se măsoară în centimetri. “Nu așa, puţin mai în faţă picioarele”, îi cere lui Marvin. Vorbește o combinaţie de engleză și olandeză, toţi cei din jurul său, asistente, kinetoterapeuţi, medici și vecini, fac la fel.

Abia așezat, Marvin realizează că degetele lui Mihai ating puţin tăblia patului și asta nu e OK, pentru că leziunile prin roaderea lentă a pielii, de zi cu zi, sînt dușmanul vizibil.

Mihai e cooperant și foarte atent, îl încurajează pe asistent să-l ridice din nou ca să-l pună mai spre capătul patului. A ajuns cunoscătorul la microscop al propriului trup.

Dincolo, la București, Steaua trece prin propria ei sincronizare dureroasă cu măsurile. Trage de ea și puterea de luptă a românilor îi grupează pe ciprioţi tot mai mult spre propriul careu.

“Ce bine bate Brandan cornerele!”

În minutul 70, steliștii au o lovitură de colţ. Mihai stă în pat și Maria îi scoate șosetele strînse, făcute din materialul de bandă elastică pe care fotbaliștii îl folosesc ca să-și protejeze gleznele.

“Le ţinem toată ziua așa ca să nu se umfle picioarele cînd stă în cărucior”, explică ea.

“Stai că bate Brandan, a bătut excelent ultimele cornere”, spune Mihai. Într-adevăr, Brandan centrează tare, cu efect, Nikolici se înalţă și trimite cu capul la colţ, formidabil!, e gol, gol real, calificant și ameţitor pentru Steaua!

Mihai aproape că strigă, a transpirat, nu are timp să-și revendice presentimentul acelui corner decisiv pentru că cei din jur încep inspecţia picioarelor. La rîndul lor, sînt inspectați de privirile lui Mihai. Unghiile i-au crescut în carne, el nu simte nimic, “doar un pic în vîrful piciorului drept”, va trebui să se ducă zilele astea să-l vadă un medic la spital ca să nu se infecteze.

Camera s-a umplut de bucurie din două motive: Steaua conduce și bătăturile din vîrful călcîielor inerte n-au avansat deloc. “Dimpotrivă, par c-au stagnat”.

Cu tatăl său, Mircea, într-un moment în care a rămas fără sistemul care-i ține telefonul

SMS de “Noapte bună”

Golul trei e beatitudine pură, Mihai își face cinste cu un magneziu și un ceai verde, “din ăla care se bea la restaurantele chinezești”, apoi, chiar și așa, culcat, baleiază pe toate canalele de sport, ca să audă declaraţii. Nu îi e somn, nu are teamă de insomnii, “au trecut doar 7 luni de la accident, nu știu cum o fi mai buștean, abia mă trezesc ai mei dimineaţa la 8, cînd vine Iniesta să mă scoale din pat și să mă aranjeze”. E cinstit pînă la capăt: “Într-un fel, noaptea e cel mai bine”.

Prietenii săi Mihai și Oana pleacă, e noapte în Olanda, Mihai vede pe un site că lumea a ieșit în Piaţa Universităţii ca să serbeze calificarea Stelei.

În Utrecht, turnurile catedralelor cîntă parcă la pian, anunțînd miezul nopţii cu sunete armonioase, întrerupte doar de un bipăit de telefon. Găsesc mobilul chiar cînd urc scările hotelului. E un sms de la Mihai, neobosit și orgolios: “Auzi declaraţia lui Porumboiu pe DolceSport! Cică au pierdut meciul din cauza lui Gerlem”.

Și adaugă un zîmbet de “Noapte bună”.

Informațiile sînt corecte, mai puțin cea cu răceala, dar modul de exprimare și titul nu sînt doar ilogice, ci și lipsite de o compasiune elementară. Cornel Dinu trece prin momente dramatice pentru că soția lui e internată cu o formă severă de diabet care-i amenință viața. Presa va continua să publice fapte, asta face parte din partea ingrată a meseriei noastre, dar, tocmai de aceea, e regretabil cînd discernămîntul ni se încețoșează și comitem erori pe care sincer le regretăm.

Nu poate fi o justificare, dar adevărul e că abaterea a fost posibilă din cauza comprimării timpului, în minute și secunde, în care se realizează prima ediție tipărită după un meci.

Mecanismele de verificare din redacție au funcționat și, imediat, știrea a fost eliminată atît de pe net, cît și din ediția a doua tipărită, astfel încît majoritatea oamenilor care citesc această scuză nu știu despre ce e vorba. Ea a fost tipărită doar într-o ediție a ziarului.

Dar asta nu are nici o importanță, pentru că eroarea rămîne o eroare și, ca redactor-șef, am simțit nevoia să fac actul personal de recunoaștere a greșelii față de Cornel Dinu.

“Și nu v-a fost frică?” îl întreb pe Bogdan Hreapcă. De aici reluăm discuția. De la întrebarea dacă nu i-a fost teamă. De ce teamă?

Pentru că stadionul Național Arena fusese contractat inițial la 411 milioane de lei și el, directorul de investiții în vîrstă de 35 de ani, abia numit de cinci zile în funcție în vara lui 2008, după ce devenise amic cu Oprescu junior și se declarase sedus de planurile lui Oprescu senior, el dă verde constructorului Max Bogl să meargă înainte pe un alt proiect decît cel din contractul semnat. Contract care era încă în vigoare, nemodificat.

În noua și scumpa variantă, acoperișul retractabil și cubul-tabelă adăugau investiției 100,34 de milioane de lei. Pentru acești bani, cuvîntul lui Bogdan Hreapcă a ținut loc de un act adițional, care va veni mai tîrziu, se va numi Actul Adițional 3 și îl va semna tot el. 

- Nu mi-a fost teamă. Întăream verbal un ordin de reproiectare, care la rîndul aplica o hotărîre a Consiliului Local. Noi, la Primărie, sîntem executivul care aplicăm ce decide Legislativul, adică oamenii din Consiliu. O delegație condusă de Vladimir Sommer (foto stînga), șeful de cabinet al primarului Videanu, văzuse în 2007 acoperișul la Frankfurt, îi plăcuse și Consiliul aprobase să facem și la București la fel.

- Am înțeles. Dar pentru finala Europa League, pe care ați invocat-o, nu era nevoie de acoperiș. Există stadioane Elite fără acoperiș. Ați decis “Mergeți înainte!” angajînd costuri de zeci de milioane de euro.
- Da, dar chiar dacă am fi renunțat la ideea acoperișului, pierdeam aceste zeci de milioane.

- Explicați, vă rog.
- Inițial, e adevărat că proiectul fusese fără acoperiș. Însă, după vizita lui Sommer, s-a votat și s-a trimis către constructor acel ordin de reproiectare. Asta înainte să apar eu în Primărie. Cînd am venit eu, în 2008, reproiectarea cu acoperiș era deja realizată de către Max Bogl.

- Dar nu se apucaseră să lucreze. În vara lui 2008 abia se începea lucrul pe stadion.
- Aveți dreptate. Însă erau costuri angajate. Dacă reveneam la proiectul fără acoperiș trebuia să plătim, probabil în instanță, în primul rînd proiectul cu acoperiș.

- Adică cel care a costat aproximativ 10% din construcția finală, cam 16 milioane de euro?
- Exact!

- Nu mai revin la dezacordul de principiu că ne-a costat 16 milioane un proiect neoriginal, cu multe similitudini cu cel de la Frankfurt. Observ doar că Max Bogl nu avea un act adițional ca să reproiecteze.
- Chiar și fără act adițional, cu ordinul venit de la noi ne-ar fi învins în instanță. Deci urma să plătim degeaba 16 milioane de euro despăgubiri. Plus alte milioane, probabil vreo 10, tot despăgubiri.

- De ce?
- Pentru că se apucaseră să toarne piese pe care le puteau folosi doar la proiectul cu acoperiș. Cu acoperiș, tot stadionul e gîndit altfel. Produseseră stive întregi de piese de beton turnat, dintre care doar 40% mai puteau refolosi.

- Și costau 10 milioane de euro acele piese pe care nu le-ar fi putut refolosi constructorul?
- Da, costau enorm!

“Dacă alegeam în 2008 varianta fără acoperiș ar fi trebuit să plătim despăgubiri către Max Bogl egale cu prețul acoperișului. Am decis să merge înainte așa”

- Deci ați mers înainte.
- Era singura variantă legală. Altfel, am fi atras costuri de despăgubiri fără rost. Ne-am gîndit, am făcut calcule, dar legal nu puteam face altfel.

- Dacă intrați în Consiliu cu o altă propunere și era votată atunci era legal fără acoperiș.
- Da, dar v-am explicat, riscam procese, despăgubiri. De fapt, cele două variante de care vorbiți, cu acoperiș și fără acoperiș, deveniseră una singură în vara lui 2008. Plus încă ceva fundamental, cel mai important: riscam o întîrziere de cel puțin 4 luni, iar UEFA ne avertizase că dacă nu avem stadionul gata în august 2011 ne iau finala Europa League din 2012.

Scurtă întrerupere pentru descifrarea unui model de cheltuire a banului public
Ping-pong-ul argumentelor e fără sfîrșit. La un moment dat se intră în cerc și nu mai obții nici o informație pentru tine și pentru public. Am învățat asta din sutele de interviuri cu funcționarii de stat, de la cei mici și pînă la președintele țării.

Există un tipar al acestui tip de creștere a valorii unei investiții în România. Un tipar cu care m-am întîlnit ca jurnalist în peste 20 de ani de meserie. Am îmbătrînit în acest cerc în care patinezi în gol.

PASUL 1 » SEMNĂTURA OMULUI INVIZIBIL
Cineva, cu o poziție relativ minoră, semnează o hîrtie care angajează instituția pe bani mulți. În acest caz funcționarul s-a numit, potrivit lui Hreapcă, Aurora Abas, de la investiții. Dacă te uiți pe organigrama Primăriei, Aurora Abas venea pe al patrulea nivel executiv. Al patrulea! Din biroul ei, pe care foștii colegi și-l amintesc plasat lîngă librăria Eminescu, a pornit ordinul de reproiectare. Apoi, persoana a fost mustrată, ”am băgat-o în comisia de disciplină” și a dispărut din peisaj.

În dosarul Ridzi, funcționarul a fost un director de la achiziții, Dan Toia. Și el a plecat înainte de finalizarea contractului. Ca și Abas.

Într-un alt caz, al controlului ANRMAP la MTS pentru acțiunea “2 Mai”, doi inspectori i-au albit pe cei din minister și apoi au dispărut și ei rapid din ANRMAP.

Urmele acestor oameni sînt protejate, rareori li se află destinația și aproape niciodată nu vor să vorbească despre trecut. Doar sînt amintiți cînd e cazul prin declarații, eventual ca să li se dea niște semnale.

Șirul anonimilor silențioși, care schimbă de fapt cursul istoriei bugetare, e nesfîrșit și aproape identic ca model. Acum aproape 15 ani, în cazul Piatra Arsă, l-au pus pe cabanierul Casandrescu să semneze creșterea investiției pînă la cote care au provocat investigația jurnalistică, intervenția Curții de Conturi care a constatat prejudiciul și apoi un lanț inutil de procese. Totul de la semnătura unui cabanier. “Băteau cu pumnul în masă ca să semnez eu”, avea să povestească șeful complexului sportiv la o afinată.

PASUL 2 » INEVITABILITATEA PREŢULUI MARE
După aceea, instituția nu mai poate reveni în cheltuielile planificate și se duce înainte pe spirala prețului. Nici nu există vreo voință de a reveni la costuri mai mici.

Cei care continuă se prezintă drept prizonierii unui singur scenariu, rezultat din faptele predecesorilor și din cadrul legal. “Ne obligă legea” este replica standard.

PASUL 3 » SUCCESUL FINAL AL OMULUI NOU
În asculți, îi privești, uneori îi placi, sînt din ce în ce mai tineri, mai inteligenți și mai puternici, anturați de consilieri și de firme specializate în imagine, firme peste firme, firme care se ocupă de presă, firme care se ocupă de net, firme de PR care au legături politice și de business, și-i înțelegi.

Între timp, au învățat și lecția de a lăsa ceva în urma lor, adevăr incontestabil și lovitură formidabilă în orizontul așteptărilor mici al unei populații mulțumită să spună, precum o izbăvire, “Poate fură, dar măcar fac ceva!”.

Toate aceste întîmplări care au ajuns la depășiri de sute de milioane de euro, numai în sport sînt sute de milioane de euro pe an!, devin elogii pentru adaptarea la legalitate dar insulte pentru noțiunea de bună guvernare.

PASUL 4 » UNDE SE DUC BANII
În spatele lor stau, la mize mari, marile companii. Unele sînt din străinătate. Ele își permit acest joc pe bani mulți, bani care vin din impozitele românilor, bani fără culoare și fără miros pentru ele, bani în numele cărora codurile etice se duc naibii.

Așa se nasc unele din micile și dintre marile averi autohtone, așa se învîrt motoarele partidelor și așa sucombă motorul cu iluzii al alegerilor libere și, mai ales, ceea ce se scrie foarte puțin sau deloc, așa se obțin profiturile corporatiste în România sau se mută direct în afară. Vom reveni pe această temă, cu Max Bogl și cu alte nume, nu, nu e stîngism de criză, este realitate cinică, realitatea care rămîne după ce-ți bagi dinții în marțipanul discursului de piață în model metropolă – colonie.

Vom reveni, oricum ei știu deja asta, la resursele pe care le au la dispoziție e o joacă să afle tot ceea ce facem, dovadă și ușurința cu care au monitorizat în timp real drumul Gazetei la Frankfurt!

Ce reprezintă Bogdan Hreapcă în tot acest mecanism? Un om decent, după propriile promisiuni, exasperat de bătaia de joc la adresa bucureșteanului de pînă la mandatul Oprescu, “șeful meu pe care-l respect și-l iubesc”. Nu e nicicum un tip-preș, am văzut pe fețele celor din Primărie atracția magnetică la auzul numelui Sorin Oprescu.

Hreapcă nu dă vina explicit pe cei dinainte, dar din faptele povestite rezultă că a preluat un proiect întîrziat, deja umflat ca preț și prost gîndit de Adriean Videanu și de echipa acestuia. Un proiect care nu prevăzuse nici măcar turnicheții de la intrarea în stadion sau mobilierul interior.

- Cît a costat mobilierul interior?
- 18,4 milioane de lei.

- Deci pînă în 5 milioane de euro, depinde de cursul din momentul facturării.
- Să știți că la Frankfurt a costat 18 milioane de euro.

- Ce include mobilierul interior?
- Scaunele din sălile stadionului, mesele, mobilierul vestiarelor…

- Ați fost vreodată la DNA?
E surprins de întrebare. Îşi ia timp.
- Pentru stadion? Să știți că, pentru stadion, Curtea de Conturi nu a scris nici o observație negativă cînd a făcut controlul pe 2010. Acum o lună am primit raportul. Au fost observații la alte investiții, dar nimic la stadion.

- Despre DNA v-am întrebat.
- Am fost o dată, m-au întrebat ceva despre o licitație la una dintre școlile recondiționate. Nu știu în ce calitate m-au chemat, a fost o invitație amabilă, așa. Nu semnasem nimic, licitația nici măcar nu se ajudecase. M-am interesat și, apoi, le-am trimis o hîrtie procurorilor în care le-am zis că blochez investiția ca să nu greșesc. M-au chemat din nou…

- Adică ați fost de două ori.
- Da. M-au chemat din nou la DNA și mi-au spus că pun presiune pe actul de justiție. Nici vorbă! Numai că nu vreau să fac ceva interpretabil. Eu, unul, nu cred în teoria că DNA face dosare la comandă politică. Cînd mi-am asumat statutul de funcționar public am știut că risc să fiu chemat cîndva și, dacă voi fi chemat în chestiunea stadionului, ceea ce nu cred, mă voi duce, nu am nimic, dar nimic!, de ascuns.

E calm și-mi arată cifrele stadionului de la Frankfurt. “Apropo de comparație, să știți că noi am demolat un stadion, ei, nu”. Mă mir. Mă mir că încearcă asta, pînă acum s-a menținut în zona lucrurilor ușor de verificat și agreate de ambele părți. “Nu e așa, domnule Hreapcă. Și la Frankfurt au demolat vechiul stadion. Plus că ei l-au făcut extrem de funcțional”. Vă propun să vedem continuarea comparației, făcută de colegii mei Viorel Tudorache și Cristian Preda!

“Da, dar Bucureștiul are un alt regim seismic, lucru care ridică mult costurile, cu cel puțin 30%”, adaugă el. Așa e, are un alt regim de proiectare seismică. Vom reveni, nu e nici o grabă.

CITEŞTE ŞI:
» PARTEA 1 / Stadion made in România la preț de Germania!
» PARTEA A 2-A / Upsss. A trecut acceleratul!

“Da, v-am pregătit cifrele”. Mă blochez. N-am cerut încă nimic și persoana cu care vorbesc, una dintre cele care se ocupă de imaginea lui Sorin Oprescu, spune că are deja răspunsuri la întrebările nepuse.

Discuția continuă prin același tunel al oglinzilor. “Știm că ați fost la Frankfurt ca să vedeți stadionul”. Îi simt zîmbetul, dincolo de telefon. Da, așa e, colegii mei Viorel Tudorache și Cristian Preda au documentat la Frankfurt dosarul Commerzbank Arena, modelul după care s-a construit Național Arena din București.

“Știam încă de săptămîna trecută”, insistă omul lui Oprescu, încîntat de avansul pe care-l are. Îi cer o întîlnire cu Bogdan Hreapcă, directorul care a răspuns în ultimii ani de investiția din București. Interlocutorul se amuză discret, acea discreție a oamenilor care, cînd apar într-o încăpere, îi domină pe ceilalți, făcîndu-le concesia să nu le arate fățiș: “Bogdan e și el pregătit”. Desigur, Bogdan e și el pregătit.

Așa a început runda de discuții cu oficialii Primăriei, Gazeta mai făcuse una în martie 2011, despre Național Arena.

Și, de fapt, reprezintă cea mai bună introducere posibilă. Pentru că ea a stabilit raportul de forțe. Discutăm cu o primărie puternică, ce cheltuiește anual aproape un miliard de euro, mai mult decît aproape orice companie privată din România, și discutăm cu Max Bogl, o influentă firmă de construcții din Germania. Și amîndouă au făcut în așa fel încît să știm de la început cu cine discutăm!

De fapt, despre ce vorbim? Despre un stadion care fusese cîștigat prin licitație și apoi contractat la 100 de milioane de euro și care a ajuns aproape la un preț dublu, cu amenajările din jur, nu toate definitivate sau bugetate pînă acum.

Discutăm despre faptul că, folosind aceiași bani cheltuiți la București, nemții au construit o gară feroviară, cu peroane și toate amenajările, și au tras un capăt de tramvai la stadion. Noi am pus o placă nouă la stația de tramvai dinspre Bulevardul Basarabia.

Apare Bogdan Hreapcă. E tînăr, nu-și arată cei 38 de ani, e de succes și zîmbește.

Faceți cunoștință cu Bogdan Hreapcă, directorul de investiții care s-a ocupat de stadion » A lucrat în asigurările de risc, a condus o companie și a venit în primărie, cîștigînd acum 3.500 de lei ”pentru bucureșteni și pentru Sorin Oprescu”

Deși nu e un tip cu aparență sportivă, Bogdan Hreapcă parcurge imponderabil cele 22 de trepte și pătrunde în spațiul grandios al intrării VIP. “Cînd am terminat stadionul ăsta și am văzut oamenii în tribună am simțit că am trecut o piatră de hotar în viața mea”, spune el. Reformulează pentru că a simțit că folosește persoana întîi singular. “Știu că spun «Am făcut stadionul» ca și cum l-aș fi făcut singur. Mi-a atras atenția și soția”, surîde directorul care se mișcă natural prin atriumul de la Național Arena. E reprezentantul proprietarului. Iar proprietar e primăria.

“Soția lucrează și ea în primărie?”. E nițel mirat, dar își păstrează zîmbetul. “Da, Andreea are o firmă de PR. A lucrat pentru Sorin Oprescu în primărie, dar fără bani”. De fapt, nimeni nu pare a cîștiga bani, o va arăta discuția, sîntem o țară în care sigur e că doar unii plătesc, dar fără ca nimeni să cîștige. Aceasta e singura certitudine! Unii plătesc. Singurul lucru sigur.

În rest, o arată construcția acestui stadion care a șocat și bucurat România, nimic nu e sigur, lucrurile se schimbă, e suficient ca cineva să trimită un fax, veți vedea, și investiția o cotește spre alte zeci de milioane de euro, iar oamenii care își sacrifică carierele și timpul și care decid pe aceste zeci de milioane sînt plătiți prost, extrem de prost, cel mai prost de pe întreg stadionul.

- De cînd sînteți directorul Direcției de Investiții și Dezvoltare din Primăria București?
- Din vara lui 2008.

- Ce ați făcut pînă atunci?
- Am terminat ASE-ul și am făcut asigurări. M-am specializat în străinătate pentru asigurări de risc.

- Explicați-mi, vă rog, ca unui copil de zece ani ce făceați.
- De pildă, ca să vă dau un caz real la care am lucrat, au loc inundații și producția unei fabrici de bere din Cehia este periclitată. Fac parte dintr-o echipă care merge la fața locului, analizează tot contextul și elaborăm un document cu sute de pagini în care arătăm toate vulnerabilitățile fabricii, de la cele naturale pînă la cele tehnologice sau economice.

- Și ce funcție aveați cînd ați ales să vă angajați în primărie?
- Eram președinte – director general la London Brokers, o firmă de asigurări.

- Cîștigați bine.
Se lasă puțin pe spate. Nu e nevoie de nici un calcul.
- Numai din bonusul de final de an luam cam 100.000 de euro.

- Asta înseamnă că, împreună cu salariul, depășeați o medie de 12.000 de euro pe lună.
- Da.

- Și acum cît cîștigați?
- 3.500 de lei pe lună.
Trage aer în piept și răspunde la întrebarea nenăscută și implicită.
- Da, știu ce vreți să mă întrebați. De ce am făcut asta? Pentru că am vrut să fac ceva pentru bucureșteni. Mă săturasem, ca bucureștean, ca lucrurile să stea într-un anume fel. Și aveam 35 de ani în 2008, deci eram la vîrsta cînd îmi puteam permite asta.

“Eu sînt apolitic, dar am acceptat să vin și pentru Sorin Oprescu, cel care cred că merita să conducă orașul”

- Concret, cum ați ajuns să lucrați pentru Sorin Oprescu? E adevărat că-l cunoșteați pe fiul acestuia, Mircea?
- Da, eu am început la Asirom și apoi am lucrat împreună cu Mircea Oprescu la Interamerican. Eu eram șeful unui departament, iar Mircea Oprescu a devenit șeful unui departament medical, cînd Interamerican a făcut primul spital privat, Euroclinic.

- Cum v-ați defini relația cu Mircea?
- Amici. Ieșim împreună, soțiile s-au cunoscut, dar nu facem concediile împreună, nu sîntem genul acela de prieteni vechi.

“Am fost amic cu Mircea Oprescu, băiatul primarului, și am rămas amici, nu mi-am schimbat viața după ce am fost angajat la primărie”

Cum și-a adăugat Național Arena acoperișul și multe alte lucruri neprevăzute în contractul inițial » Povestea liniștită a unor întîmplări senzațional de birocratice și îngrozitor de scumpe

Bogdan Hreapcă se oprește puțin. “Pot să vă întreb și eu ceva?”. Înclin din cap. “Interviul este despre mine sau despre stadion?”. Acum zîmbesc eu.

- Sînteți șeful Direcției de investiții și dezvoltare din cea mai mare primărie a țării. Și sînteți un om puțin cunoscut. Cîți bani vă trec anual prin mînă?
- Cam 300 de milioane de lei în 2011.

- Deci undeva la 70 de milioane de euro. E răspundere mare, merită să fiți cunoscut.
- De acord, știam asta cînd am devenit funcționar public. Dar să știți că numele meu nu e legat doar de stadion, lucru cu care oricum mă mîndresc, ci și de repararea și extinderea Teatrului Tănase, de Teatrul Excelsior, de cele 102 școli reabilitate din proiectul finanțat parțial de Banca Europeană…

- Și aceste 102 școli cît au costat?
- Cam 220 de milioane de euro.

- Aproape cît stadionul.
- Stadionul a fost mai puțin, 178,8 milioane dacă luăm cursul din decembrie 2009.

- Dar parcarea n-o puneți?
- Cea care se face acum?

- Da, acea parcare, cu ea se va urca spre 190 de milioane de euro. Plus că veți mai băga bani. La Frankfurt, de pildă, mare parte din stadion e închis cu geamuri exterioare.
- Și la noi se poate asta. Dar aș vrea să revenim la școli, pe care le terminăm în 2012. Apoi mai e parcarea de la Universitate, făcută în parteneriat public-privat, pasajul de la Charles de Gaulle… Toate s-au făcut sau s-au început în acești ani și m-am ocupat de ele.

“Cred că e corect să recunoaștem că mandatul lui Sorin Oprescu va rămîne drept unul al investițiilor. Iar stadionul are un preț corect. Dacă e un stadion prea scump pentru România, asta e o altă discuție”

- Să ne întoarcem la stadion, vă rog. Cînd ați aflat că vă veți ocupa de el?
- În 2008, la cinci zile după numire m-am întîlnit cu cei de la Max Bogl. Erau pe picioarele din spate. Adică supărați! Vorbesc despre Max Bogl Germania, care participase la licitație cu divizia lor civilă din Germania, nu la reprezentanța din România. Stadionul a fost adjudecat de o entitate condusă de Max Bogl Germania, cu care s-a asociat și firma italiană Astaldi.

- Și de ce erau nervoși?
- Pentru că se încurcaseră lucrurile. Ei demolaseră stadionul vechi, apoi supraînălțaseră pentru că se greșise studiul inițial.

- Cine îl greșise?
- Cei angajați de primărie. Așadar Max Bogl înlălțaseră cu peste un metru și, apoi, se porniseră să facă proiectul construcției, dar a intervenit ceva și primăria a cerut modificarea.

- Ce a intervenit?
- Foștii șefi…

- Adică șefii de la investiții din mandatul primarului Videanu?
- Da, exact. Vă explic. Licitația a fost una cu ofertă alternativă. Adică cîștigătorii au zis: “Vă facem stadionul cu numărul de locuri, cam 50.000, ca acum, și cu anumite caracteristici sportive și funcționale pe care le cereți, dar după un proiect pe care îl alegem noi și vi-l dăm la aprobat”. Au ales modelul de la Frankfurt și așa s-a semnat contractul.

- Pe o sumă de ceva peste 100 de milioane de euro.
- Da. Erau 411 milioane RON în 2007. Și apoi s-a întîmplat sincopa de care vă vorbeam.

Doamna care a trimis ordinul
- Ce sincopă?
- O echipă de la primărie a văzut stadionul din Frankfurt și a zis să facem și noi acoperiș retractabil, ca la nemți. Au aprobat asta în Consiliul General, numai că nu s-a semnat o anexă la contract, un adițional, cum ar fi trebuit, ci li s-a trimis nemților de la Max Bogl un ordin de reproiectare.

Ne oprim puțin. Aici este momentul în care, conform relatării, prețul stadionului o ia razna. Pînă în acest moment se semnaseră doar două acte adiționale, primul doar pentru o schimbare de sediu, iar al doilea pentru ridicarea terenului stadionului din cauza pînzei freatice, cam 2 milioane de euro. Și la ridicarea terenului sînt multe discuții, “a fost doar pretext pentru o umflare de preț și ca să nu mai arunce ce rezultase din dărîmarea vechiului stadion”, susțin unele surse, vom reveni, dar acum să urmărim firul gros al poveștii.

Așadar, o delegație din mandatul Videanu merge la Frankfurt, vede acoperișul și cere să se facă la fel și la București.

100 de milioane de lei a costat acoperișul și cubul-tabelă, dar au crescut imediat și alte costuri pentru că a fost nevoie de reproiectarea stadionului!

- Și cine a trimis ordinul?
- Aici e o problemă. Nu neapărat legală, dar cum să spun… N-aș zice mai mult acum. Cert e că li s-a trimis, parcă inițial prin fax, acest ordin de reproiectare fără să se modifice contractul. Iar acoperișul însemna și alte lucrări de sprijin pe care s-au apucat să le facă și a căror continuare se impunea de la sine.

- Cine a semnat și a trimis ordinul?
- O doamnă, director-adjunct al direcției de investiții care atunci era sub direcția de dezvoltare…

- Să rezumăm, vă rog. O persoană de pe al patrulea nivel ierarhic al instituției semnează și trimite constructorului un ordin care crește prețul cu 100 de milioane de lei noi plus alte costuri rezultate de aici. Sînt peste 30 de milioane de euro. Am înțeles corect?
- Da, dar exista decizia Consiliului. Am băgat-o pe această doamnă în Comisia de disciplină cînd am venit eu la conducere. Între timp a și plecat. Se numea Aurora Abas, dar să n-o transformăm într-un acar Păun.

- Deci aceasta era situația cînd ați venit dumneavoastră în 2008 în primărie.
- Da, prima cărămidă la noul stadion s-a pus în acea vară. Max Bogl era nervos pentru că nici nu terminase proiectul inițal și i se ceruse reproiectarea, prin ordinul despre care v-am vorbit. Dar nu se semnase nimic. M-au întrebat ce să facă. Le-am zis să meargă înainte pe formula nouă, cu acoperiș. le-am zis că vom semna mai încolo un act adițional.

- Și nu v-a fost frică?

Răspunsul lui Bogdan Hreapcă, cum s-a scumpit mai departe stadionul, de ce a costat mobilierul interior aproape 5 milioane de euro și alte peripeții, toate în ziarul de mîine.

În living are un geam mare, cît un perete. Acolo era locul său favorit înainte de accident şi acolo va fi şi acum.
Doar că livingul a devenit şi dormitor pentru Mihai Neşu, fotbalistul accidentat pe 10 mai 2011 şi care s-a externat ieri, după 195 de zile prin spitale şi clinici de recuperare. A revenit în casa din Utrecht, modificată între timp, încă nu cu toate cele necesare, “lumea se mişcă mai lent pe aici, timpul are o altă valoare”, spune Mihai.

“Abia aştept să pornesc fundaţia”, zice, amuzat el însuşi de cuvintele corporatiste de care uzează… “planuri”… “obiective”… Era cucerit de spiritul olandez încă dinainte de drama care i-a schimbat viaţa, acum a devenit şi mai ataşat de precizie, de promisiuni ţinute, de linia drumului drept.

Pe vremuri, un coleg de la Gazetă l-a surprins într-un turneu de pregătire al Stelei cum îşi nota minutele de roaming pe telefon, ca să nu-şi depăşească creditul. “Adevărul e că, într-un fel, am fost mereu un fotbalist atipic”, zice Mihai, un Mihai care începe o nouă viaţă, calculîndu-şi resursele, timpul şi “obiectivele fundaţiei”.

Un fotbalist atipic? Probabil. Unii oameni au spus că interviul său din clinică a făcut mai multe servicii ideii de sport şi fotbalului în sine decît victoriile din teren ale multor echipe. Publicul a cunoscut din altă perspectivă sufletul şi mintea unui fotbalist de performanţă.

E răcoare acasă? În Olanda s-a făcut frig de două luni. “Nu, e bine acasă. La spital mai puneam o căciulă pe cap, ai văzut, salonul era cam mare şi nu puteam controla temperatura”, povesteşte. Într-una dintre seri am vorbit cu el cînd doar buzele cu care apela telefonul îi rămăseseră afară, dincolo de fularul şi de fesul puse de o asistentă la rugămintea lui. Variaţiile cald-rece ale organismului se joacă în continuare cu Mihai, după un ritm care i-a devenit aproape amic.

“Friday night lights”
Schimbările din starea sănătăţii nu sînt spectaculoase. Lucrează la mişcările mîinii drepte, singura pe care o poate urni parţial. Va naviga pe net şi se va uita la filme, îi place serialul “Friday night lights”, o producţie NBC despre o echipă de fotbal american dintr-un orăşel texan.

“Ai văzut? Tipul se accidentează chiar în primul episod exact ca mine”. Tipul e vedeta formaţiei, băiatul exemplar care ajunge într-un scaun cu rotile în urma unei izbituri pe teren, se deprimă în faţa ghinionului teribil şi începe să-şi trăiască noua poveste învăţînd să reziste de la oameni ca el. Oameni care nu-l iau cu uşurelul, ci îl tratează cu bărbăţie, fără iluzia moşmondelii, exact ceea ce aşteaptă şi Mihai de la ceilalţi. Seria TV e, într-adevăr, tare, “sînt multe lucruri acolo din care ar putea învăţa şi antrenorii şi conducătorii noştri”. Apropo, îl interesează şi “cum se scot banii pentru construcţia stadioanelor, au făcut şi la noi săli de fitness, restaurante sau magazine în incinta noilor arene?”. Lasă că-ţi povestim!

Va dormi, va mînca, în zilele bune “bag viteză cu scaunul pînă în centrul oraşului”, îşi va face recuperarea şi pe primul loc va pune fundaţia sau poate, cine ştie, Fundaţia, ca în seria lui Asimov, o mică lume trimisă salvator la celălalt capăt al spaţiului. O lume în care să se grupeze ceea ce avem mai valoros şi mai uman în noi.

Se lasă noaptea umedă în Utrecht, la capătul unei Europe care se gîndeşte tot mai mult la viteze diferite şi la secesiune monetară. Noi, românii, nici n-am ajuns acolo şi aflăm că trebuie să ne despărţim. Noroc că ştim pe cineva care tocmai îşi bate capul cu o fundaţie, un spaţiu mic, gîndit ca un refugiu pentru necazurile şi speranţele celor loviţi de soartă.
Mai multe Mihai nu vrea să spună acum. Ca orice fotbalist, e superstiţios cînd e vorba de transferul la o nouă viaţă.
‎