Mai multe despre proiect pe hotnews.

Am cules opiniile citorva dintre graficienii romani. “E un ziar frumos, modern, cu o diferenta uriasa fata de vechiul design, insa nu un blockbuster”, crede Marian Toader, omul care a desenat, de-a lungul timpului, Gazeta Sporturilor, Prosport, Evenimentul Zilei, Cotidianul, ziarele locale Pro sau Cancan. “Deschiderile de pagini imi plac mult, dar fonturile de titluri nu mi se par la fel de inspirate”, mai spune Toader.  

Cristi Lipan, premiat in citeva rinduri pentru grafica sa de la Business Standard si Adevarul, spune ca “eu nu sint un fan al lui Garcia, e clar ca e mai bine ca inainte, mai rau nici nu putea fi!, insa nu-mi plac fonturile, mi se par old fashion. E mai bine, dar nu m-a cucerit deloc, nu e un proiect de 100.000 – 150.000 de euro”. Lui Lipan, nici noul logo nu i se pare original.

Si citeva impresii personale la rasfoirea primului numar, mai putin categorice decit cele ale lui Lovin.

1. Este interesant, ambitios si pe deplin riscant ca, si la relansare, RL a ales sa ramina broadsheet, fiind singurul ziar national generalist important in format mare. Este o optiune asumata doar de Ziarul Financiar, dar cotidianul de business nu are pretentia ca se citeste in ritmul vietii de azi, in spatiile inguste, metrou, masina si chiar la birourile normale, ci mai degraba in cabinetele unei elite pentru care lectura e obligatie profesionala si sursa de informare vitala. Cinstit? Broadsheet-ul e un format extrem de incomod, aproape imposibil de citit. “Mult prea mare“, spune Toader.

2. De azi, RL costa 1,9 RON, un pret cu 60% mai mare decit  Jurnalul, Adevarul  si Evenimentul (1,2 RON), competitorii sai pe categoria quality. Pretul este o declaratie de intentie evidenta catre o nisare in timp, pentru ca e de neimaginat ca tirajul va putea creste in  conditiile in care exista o lunga istorie care arata ca cererea de ziare are o elasticitate accentuata functie de pret. RL si-a fixat probabil asteptari realiste, neiluzionindu-se ca relansarea sincronizata cu marirea de pret va duce la cresterea vinzarilor ci, mai degraba, la o scadere.

3. Din editorialul lui Cristian Turturica, redactorul-sef al ziarului, pe care il gasiti pe siteul inca nemodificat, dar se va lansa si pe on line noua versiune, se deduce schimbarea de mecanism editorial. Ziarul declina lupta pentru informatie ubicua cu netul si TV si va insista pe analize, explicatii, contextualizari, exclusivitati si pentru plasarea subiectelor in ziua de miine, nu ieri sau azi. E o teorie care se vehiculeaza de citiva ani pe piata mondiala a ziarelor, impartasita si de Garcia, potrivit careia continutul nu mai trebuie impartit in functie de domenii, ci mai degraba cronologic. Trecut, prezent si viitor, cu accent pe ultimul. O astfel de abordare presupune o resetare a sistemului editorial si un numar semnificativ de oameni foarte buni pe toate segmentele vietii unei redactii.

Pe scurt, Romania Libera a parasit, dupa 20 de ani de conservatorism explicit si care a scazut permanent cota ziarului, infatisarea unei publicatii de tipar inalt si a intrat in epoca offset. Relansarea nu e insa un placebo, mai ales ca ea e mai putin radicala decit se astepta, aflindu-se la intersectia intre ce a intentionat Garcia, ce a vrut redactia si ce cred proprietarii despre viitorul presei. 

Ce se va intimpla de acum inainte cu acest titlu de mare prestigiu tine de vointa patronilor de a investi, de resursele financiare si de competenta ale redactiei si de contextul unei epoci care e, in cel mai bun caz, dura pentru ziare.

In prima instanta, cind Udrea a spus “Ma voi ocupa personal de dumneavoastra! Voi cauta informatii despre dumneavoastra si familie prin care voi demonstra ca sinteti rau intentionat. Eu nu sint Ridzi, tineti minte, am mijloacele mele sa aflu lucruri! Atentie, voi avea grija personal de dumneavoastra!”, am simtit doar iritarea oricarui cetatean  in fata functionarului platit de el, fie om de la ghiseu, politist de circulatie sau inspector financiar, care incearca sa-l domine, in virtutea convingerii inflate ca nu el, ci tu ii datorezi ceva, in primul rind supunere.

Apoi, dupa ce intilnirea a fost vazuta de zeci de oameni, unii dintre ei au auzit si frinturi din ea, am realizat ca avertismentul Elenei Udrea are datele unei relatii patologice intre stat si contribuabil si ca, precum orice nevroza care se respecta, este periculoasa tocmai pentru ca se prezinta drept normala! “La urma urmei, ce e atit de nefiresc ca un om politic, ministru, om de afaceri si apropiat al presedintelui tarii sa urmareasca un jurnalist sau pe oricine doreste cu resursele nelimitate de care dispune?”, cam asa sintem impinsi sa gindim.

Asta spune Raportul Departamentului de Stat al SUA! Dincolo de nume si de situatia concreta, putem intelege ca daca subestimam costurile democratice ale unor astfel de intimplari, le vom inghiti si repeta la infinit, cultivind absoluta siguranta de sine a guvernantilor si neincrederea noastra in ei, in noi, in orice. Calm. Un roman nu trebuie sa tremure in fata celui platit de el sa-l serveasca sau sa-l reprezinte.

Din partea jurnalistilor, mesajul pentru Departamentul de Stat al SUA este urmatorul: multumim Josh, Toby, CJ, Leo, Sam si domnule presedinte Bartlet Sigur ca sinteti doar personaje de film, dar ceva subtil si fragil  din valorile despre care vorbiti si pentru care lucrati ne sustin sa incercam sa facem si din lumea noastra altceva decit pustiul care ar putea fi!

1. Analiza formidabila a lui Iulian Anghel in Ziarul Financiar, cu perspectivele romanilor in urmatorul deceniu. Va recomand editia tiparita ca sa vedeti si graficele! Banuiesc ca n-o veti cumpara, dar vreau sa va frustrez nitel

2. Articolul exclusiv din Jurnalul National despre un caz de coruptie de la o multinationala, tema care nu se abordeaza decit foarte rar in media, investigat de Gabi Golea. Tot Jurnalul a descoperit crima din Scandinavia a fostului ucigas al disidentului Ursu, ceea ce a facut prima pagina din Evenimentul de azi.

3. Editorialele, diferite, dar egal de lucide, scrise de Horia-Roman Patapievici in Evenimentul si de Alina Mungiu Pippidi in Romania Libera.

4. Cronica lui CTP din Gandul despre filmul Shutter Island.

5. Punctele tari si cele slabe, cele care dintr-o complezenta inutila se reflecta rar in presa!, ale noului Duster, SUV-ul Dacia, articol al colegului meu Razvan Scaesteanu, de la Gazeta Sporturilor.

“Dumnezeu a făcut lumea, iar olandezii au făcut Olanda pe care au scos-o de sub ape”, spun despre ei compatroţii lui Wotte. Noi ce putem spune despre noi, mama mă-sii de treabă?!

“Sînt multe lucruri ciudate aici”, declară Mark Wotte, antrenorul olandez al Universităţii, pentru presa din ţara sa. Are doar două etape pe banca “juveţilor” şi trăieşte o saga pe care doar discreţia civilizată îl îndeamnă s-o camufleze sub domolul “multe lucruri ciudate…”.

În meciul de debut, echipa lui a fost declasată de arbitru, în cel de-al doilea a jucat afară din oraşul-matcă pentru că primarul s-a certat cu patronul Universităţii. Iar ieri dimineaţă, a aflat că primarul Craiovei a fost arestat după ce primise 40.000 de euro pentru o autorizaţie de construcţie plus încă 10.000 ca să mute staţia de autobuz în faţa magazinului unui prieten! Care prieten era preşedintele unui club rival, totul fiind dat în vileag prin participarea finanţatorului echipei sale. Ce-ai înţelege din asta? Şi au trecut doar două etape!

Ce-ai înţelege dacă vii din Olanda? Circulă pe net în aceste zile imagini de pe stadionul din Amsterdam. În primăvara anului trecut, înainte de meciul Ajax – Olympique Marseille, muzicianul olandez Andre Rieu a apărut la centrul terenului cu violina şi a cîntat împreună cu 50.000 de oameni. Făcuse asta pentru prima oară încă de acum 15 ani, în pauza unui alt meci al lui Ajax.

Muzica lui Şostakovici, rusul iubit şi apoi interzis de comunişti, şi steagurile albe, care dansează la unison, umflînd tribunele ca pînzele corăbiilor, îţi strecoară un ghem în gît. Negociezi cu sentimentele, bărbaţii nu plîng!, murmuri fără ureche muzicală în ritmul acelui stadion de departe şi te gîndeşti la ce ai înţelege în locul lui Wotte, ce ai pricepe tu ajuns aici, în ţara unde locuitorii ies în stradă să apere un politician şi primar cercetat pentru luare de mită?

Pînă la urmă, diferenţa nu decurge din PIB, din bani, din industria florilor şi nici măcar din talent. Ci din altceva. În timp ce în casa unui nimeni ca Solomon, nu-l mai alungi pe Dinescu în Bulgaria?!, procurorii găsesc 200.000 de euro bani de buzunar, Andre Rieu concertează în aprilie în Africa de Sud, apoi la Linz, în mai, după care urmează Baltimore în State, Sidney, alte zeci de oraşe, 57 de spectacole într-un an, Mexico City, în decembrie e în Florida, iar pe 1 ianuarie 2011, ora patru după-amiază fix, cîntă la Koln.

Despre muncă e vorba!

Maria Andries scrie despre “Hurt Locker”, fimul pe care Gazeta il va difuza miine impreuna cu ziarul. E o poveste despre trauma americana, singura pelicula care, in opinia majoritatii criticilor, isi poate imparti onoarea Oscarurilor cu Avatar.

UPDATE1: La Obae, cei car pleaca acuza presiuni editoriale si tot acolo se dezvaluie si numele noului investitor. “Ei spun ca au facut disidenta atunci cind au publicat poza cu Geoana la Vantu. Dar uita sa adauge ca au sunat la Vantu si acesta le-a spus: Faceti-va datoria, publicati ce aveti!“, este contraatacul celor care ramin. Derularea evenimentelor pe Hotnews. Victor Ciutacu remarca, la telefon, faptul ca Adrian Andrici, noul investitor, este mandatat in destule afaceri de mult mai cunoscutul Andrei Siminel, managerul fondului care detine portofoliul de siteuri Netbridge.

Zoso a anuntat primul o stire corecta, dezvoltata apoi de Lovin: o buna parte a redactiei “Academiei Catavencu” se pregateste de plecare. Iata cele doua scenarii posibile ale miscarii, reconstituite dupa discutii cu mai multi oameni implicati:

1. “Catavencu fara mogul” este numele preconizat al noii publicatii construita de revoltatii redactiei. Cei care vor sa ramina le reproseaza rebelilor ca in spatele planului lor se afla un intermediar al PD-L, personaj cu afaceri pe bursa. Cei care vor sa plece sustin ca au fost cenzurati in ultima vreme si ca “administrarea afacerii Catavencu a fost defectuoasa”. “Ba ei au fost niste alintati!”, riposteaza ceilalti, care sustin ca vor ramine si ca ei sint fondatorii spiritului Catavencu, “restul intimplarii fiind o fluctuatie de personal”.

2. Situatia lui “Catavencu SA”, compania care editeaza saptaminalul, este delicata, pentru ca, in ciuda traseului bun financiar si de tiraj al titlului Academia Catavencu, pierderile istorice ale grupului amenita toate entitatile. Solutia ideala ar fi indepartarea ca imagine de SOV si construirea unui brand, continuator al lui Catavencu, in afara societatii care poate intra in insolventa. Cum Vantu este un jucator prin definitie, exista si speculatia ca intreaga miscare ar fi pusa la cale de el, iar pentru ca socul sa fie total nu l-a anuntat nici macar pe Doru Buscu, unul dintre fondatori si redactorul-sef al publicatiei, cel care in acest moment discuta cu redactia, urmind ca in citeva ore sa faca un anunt oficial.

Imaginile cu Gigi Becali războindu-se cu Gazeta stîrnesc un zîmbet de înţelegere şi o şansă

Un om care citeşte şi rupe un ziar e de preferat unuia care nu citeşte nici un ziar. De aceea, izbucnirea de ieri a lui Gigi Becali poate că are semmificaţia ei.

Patronul Stelei a bătut cu palma, a rupt şi a luat apoi la şpiţuri resturile Gazetei Sporturilor. Replica indignată ar fi inutilă. Unele răspunsuri se găsesc în farmacii.

Şi, la urma urmei, ştim. Ziarele nu sînt simpatice, ci utile. Pentru o societate normală, ele joacă un rol asemănător bibliotecilor, spitalelor sau universităţilor, dar n-au beneficiat niciodată nici de sprijinul public şi nici de admiraţia oamenilor. Au stat mereu între nevoia nerecunoscută de informare a fiecăruia şi iritarea celor puternici, care au dorit să restrîngă intruziunea în afacerile lor, politice, economice sau pur şi simplu fotbalistice.

Degeaba aminteşti oamenilor că doar Gazeta Sporturilor, iar exemplul poate fi multiplicat, a adus bugetului printre trei anchete (Piatra Arsă, Dosarul transferurilor, Ridzi) peste un milion de euro, bani recuperaţi de la cei care i-au furat sau nu-i plătiseră.

Văzînd însă un miliardar român, europarlamentar, filantrop real şi proprietar obtuz al celui mai titrat şi iubit brand românesc sportiv cum se războieşte nu doar cu foaia de hîrtie, ci şi cu fărîmele ei ajunse pe covor, te gîndeşti totuşi că aceste litere contează.

În vremuri de anxietate şi frică, în vremuri în care televiziunile sînt lăudate şi ziarele se împuţinează, există în gesturile furioase şi amuzate ale lui Gigi Becali o speranţă pentru informaţia de calitate, aşezată corect în context. Pentru că asta l-a scos din minţi!

Da, e scump să sapi în profunzime şi să acoperi sistematic o realitate în continuă mişcare, dar probabil că meseria aceasta mai are o şansă cîtă vreme irită şi provoacă o frustrare niciodată definitivă.