A împlinit 75 de ani și Gazeta îi aduce azi un elogiu pe care l-am pregătit cu răbdare.

Jurnalista Mirela Neag a descoperit acum ceva vreme în arhiva ziarului o fotografie cu atleta Iolanda Balaş, citind o carte în iarna lui 1960, spre finalul anului, “chiar cînd mă mutasem în garsoniera de pe strada Cîmpineanu, vizavi de Palatul Regal, oferită după ce cîștigasem aurul la Olimpiada de la Roma la săritura în înălțime”.

S-a scurs o jumătate de secol de la acea dimineață în care atleta primea o echipă de ziariști ai Gazetei de atunci. Bucureștiul s-a schimbat, lumea s-a schimbat, dar lumina albă care o împresoară pe femeia înaltă, puternică și blîndă a rămas aceeași.

Gazeta Sporturilor repetă ședința foto din 1960 și dedică pagina 1 de azi acestui moment. Din cele două imagini, ne atinge zîmbetul discret al unei uriașe campioane, semn că moștenirea valorilor trece peste timp, ne onorează și ne confirmă umanitatea.

Citeşte şi:
» Ovidiu Ioaniţoaia face o reverenţă în faţa unei supercampioane » Sărut mîna, Doamna Ioli!
» Întîlnirea pe care Mirela Neag a avut-o cu Iolanda Balaş

Așa sîntem toți.

Cînd Raed Krishan, fotoreporterul în vîrstă de 29 de ani al Gazetei, a surprins imaginea oglindită în zgură a neamțul Florian Mayer, cîștigătorul Openului de tenis de la București, ne-am uitat și-am zis: “Ce frumos, păcat că nimeni n-o va băga de seamă!”. Era septembrie.

Acum e decembrie și ATP, instituție netulburată a economiei moderne, învîrte silențios miliarde de euro în fiecare an în jurul unei mingi fosforescente, nu doar că a observat imaginea, dar a și inclus-o în lista Imaginilor Anului 2011. Ce a adus turneul din România, pentru prima oară, pe lista scurtă a emoțiilor anului? O clipă de inspirație a unui om talentat?

Ar fi prea simplu. Raed a stat an după an, săptămîni întregi la rînd, pîndind în savana arenelor după unghiurile nepovestite ale meciurilor de tenis. Apariția fotografiei lui e asemănătoare cu citarea, neașteptată și flatantă, a Gazetei Sporturilor în The Economist, moment petrecut tot în 2011.

Parcă de nicăieri, revista aceasta răsfoită în toate cabinetele lumii a scris elogios despre ideile unui ziar românesc, ziar care inovează în plină criză a presei scrise. Nu, nu a fost un accident.

Așa ne place tuturor să credem. Că sîntem doar picioare înfipte în solul tare. Că sîntem materie, adică minut, improvizație și noroc, sau nimic. Dar nu e așa. Despre asta povestește fotografia lui Raed Krishan, în care tălpile blurate ale tenismanului sînt continuate cu silueta stabilă a trupului lui, ștanțat pe roșul zgurei.

Poate că această metaforă a pus fotografia pe lista scurtă a ATP. De regulă, materia este fermă și spiritul tremură precum aburul. Aici, în imaginea de la București, lucrurile stau exact invers, ca un avertisment delicat că ceea ce ne însoțește trupurile tot mai greoaie pe măsură ce anii trec este adevărata noastră esență, surprinsă în acest contur roșcat, fără vîrstă.

UPDATE: Despre această imagine, colega mea Luminița Paul a scris mai bine decît am putut eu.

UPDATE:

Era doar o repetare a ideilor susținute de ei încă din 2004. Tot Belu a fost în 2006 primul care a adus în discuție modelul Ungariei, care are un prag de vîrstă de 35 de ani. Repet, nu e nimic greșit în faptul că Belu și Bitang au fost avocații introducerii unui barem de vîrstă, opinia celor mai titrați antrenori din lume este extem de valoroasă pentru o temă publică, vreau doar să fie clar că, atunci cînd am amintit că ei au pledat pro barem, am relatat exact.

Dacă asta este o furtună perfectă, ochiul ei se găseşte acolo unde nu se aşteaptă nimeni. La Botoşani. Dar întîi facem un popas pe strada bucureșteană Vasile Conta, sediul istoric al sportului românesc.

Omul care a coordonat comisia de schimbare a Legii Sportului se numeşte Ştefan Cristian Săndulache. De un an ocupă poziţia de secretar general al ANST. Are 34 de ani, a fost antrenor de baschet şi asistent la Facultatea de Educaţie Fizică de la “Spiru Haret”.

Bărbatul solid, cu un sacou maro care nu-şi ascunde uşoara nervozitate, porneşte cu maşina către “lansarea bazei sportive a şcolii 190 din Berceni”. Noroc cu traficul Bucureştiului, care blochează străduţele mici dinspre Inter. Avem timp să vorbim chiar în mașina lui.

Săndulache e un pic deranjat, conştient că propunerea cu ridicarea la 30 de ani a vîrstei de la care curge renta viageră a sportivilor a venit dinspre comisia condusă de el. O tulburare pe care o exprimă prin murmurul “toată lumea vrea scandal, m-am bucurat că la Gazetă căutaţi totuşi informaţia”.
- De cînd coordonaţi această comisie de schimbare a legii?
- De anul trecut. Din februarie 2010, de cînd am fost numit secretar general de către doamna Melinte. Dar a fost o decizie colectivă. Am lucrat ca o echipă şi ceea ce a rezultat e o propunere. Vreme de o lună am supus-o dezbaterii publice, pînă pe 24 noiembrie.
- Cîţi oameni fac parte din comisie?
- 12.
- Şi cum v-a venit ideea.
- Staţi aşa. Ideea a venit din ţară. De la Suceava sau de la Botoşani nu-mi aduc acum aminte exact. Încă din 2010 noi ne-am gîndit să modificăm Legea Sportului. Am cerut propuneri de la federaţii, de la cluburi, de la direcţiile judeţene. N-au venit foarte multe, vă mărturisesc. Trebuia să facem proiectul în mai, dar l-am prelungit pînă în noiembrie, tocmai pentru că n-au fost propuneri. Au fost doar două legate de existenţa unei limite de vîrstă, din Suceava şi Botoşani. Unii au spus 25, alţii 30, nu mai ştiu exact care, există în hîrtii.
- Şi după ce aţi primit propunerile?
- Ne-am întîlnit în comisie, l-am redactat şi l-am pus pe site. Acum aşteptăm reacţii de la federaţii, de la domnişoarele gimnaste, dacă vor să facă.
- Înainte de a fi secretar general la ANST ce poziţie aţi ocupat?
- Am fost un an şeful direcţiei de Sport Bucureşti.
- Aţi fost membru PD-L?
- Vreţi neapărat să apară şi asta în discuţie? Acum nu mai sînt pentru că sînt înalt funcţionar public. Da, am fost membru.
- Din ce an?
- Păi simpatizant sînt demult. Membru am devenit în 2009.
- Înainte de a deveni şef al sportului la Bucureşti?
- Da.
- În privinţa proiectului ce veţi face în continuare?
- Aşteptăm observaţiile pe proiect, apoi mai facem înainte de 1 decembrie o şedinţă a comisiei şi abia după aceea înaintăm proiectul la minister. Dînşii sînt iniţiatorii, nu autoritatea.

“Noi nu avem secţie de gimnastică, da, poate că gimnastele merită o excepţie “

Telefon la Clubul Sportiv Botoşani. Directorul Andrei Amos, 44 de ani, fost profesor de sport, răspunde fără ezitări.

– Dumneavoastră aţi propus apariţia limitei de vîrstă pentru renta viageră în noua lege a sportului?
- Da, clubul nostru a trimis propunerea scrisă la Bucureşti.
- Şi ce limită aţi propus?
- 30 de ani!
- Ştiţi că de aici s-au stîrnit protestele gimnastelor şi ameninţările că nu mai merg la Londra?
- Au mai făcut probabil şi alţii propunerea.
- Nu, doar dumneavoastră aţi mers pe 30. Voi verifica şi la Suceava, dar aşa cred acum.
Directorul tace. E surprins. Realizează că a lansat o temă naţională. E o blîndă revanşă a unui club din nord-estul extrem al ţării, unde 145 de sportivi legitimaţi şi 21 de antrenori, medici, funcţionari “şi personalul de la cantină”, fac sport într-o tăcere asurzitoare.
- Cum aţi gîndit?
- M-am consultat cu antrenorii de la haltere, canotaj şi box. Acestea sînt secţiile noastre, plus atletism şi lupte greco-romane. Şi am zis că e în interesul sportivilor să rămînă cît mai mult în activitate şi e şi în interesul cluburilor şi al sportului în general. Eu apreciez că ziarul a avut o poziţie echilibrată în chestiunea asta. Trebuie să spună cineva că se investeşte mult în aceşti sportivi şi e normal să încercăm să-i ţinem cît mai mult în activitate!
- Dar în cazul gimnastelor?
- Noi n-avem secţie de gimnastică şi, recunosc, nu ne-am gîndit la asta. Dar se poate rectifica oricînd. La fete, într-adevăr, 30 de ani e cam mult.
- După toate discuţiile, v-aţi menţine propunerea?
- Da, sigur. Păi, totuşi, au fost foarte mulţi antrenori care au cerut asta de-a lungul anilor, unii dintre ei foarte cunoscuţi, de la Bucureşti.
- Aş vrea să vă mai întreb ceva. De doi ani urmărim chestia politizării în sport. Multe funcţii au fost ocupate cu recomandări politice. Dumneavoastră sînteţi membru de partid?
- Da, sînt membru PD-L. Întîi am fost membru PNL, apoi am trecut la PD-L, în 2007. La noi, la Botoşani, s-a trecut în masă la PD-L.

Suceava: “Noi am propus 25 de ani”
Cezar Moscaliuc, 36 de ani, şeful DJTS Suceava, este al doilea om care a semnat o propunere de instituire a unui prag de vîrstă. “Am propus 25 de ani pentru că, pînă la această vîrstă, sportivii pot fi integraţi şi într-o formă de învăţămînt şi au aşadar o protecţie socială”. A urmărit dezbaterea şi 25 de ani i se pare corect. Îşi menţine propunerea. Dintre cei doi interlocutori de azi, şeful de la Suceava este singurul care susţine că nu a fost membrul nici unui partid. Fost campion naţional la nataţie, Moscaliuc continuă să antreneze la CSŞ 3 Suceava.

Bitang: “Rentele au făcut şi bine şi rău”
Mariana Bitang a intervenit joi seara la “Sinteza Zilei”, pe Antena 3. Ea a spus că a susţinut de-a lungul timpului introducerea unei limite de vîrstă de la care să se încaseze rentele, dar că nu a propus niciodată concret vîrsta de 30 de ani. “Rentele au făcut şi bine şi rău”, a spus Bitang, dînd exemplu momentul de după Olimpiada de la Atena din 2004, atunci “cînd gimnastele tinere s-a lăsat doar ca să ia rente” şi a spus, că din perspectiva ei, ar trebui modificate în lege şi alte lucruri, “astfel încît să existe o mai corectă recompensă, pentru că acum e suficient să iei o medalie şi eşti foarte aproape ca bani de o sportivă care are zeci de medalii”.

De fapt, e chiar  duminică, duminică dimineață, duminică, 17 august 2008. S-a terminat cursa de maraton feminin și calmul micului grup de la subsol ascunde o bucurie uriașă. Constantina Diță a cîștigat cursa de maraton! E prima femeie din istoria atletismului nostru care reușește această performanță. Lidia Șimon a venit pe 8, iar Luminița Talpoș pe 18.

Luminița stă jos, lîngă vestiare, sprijinită de un zid, epuizată și un pic amărîtă, deși locul 18 înseamnă o performanță olimpică în această probă supraumană. “La ce se gîndește o maratonistă în timpul cursei?”. Zîmbește. “La ce crezi? Nu la rețete de bucătărie, în nici un caz. De fapt, într-o cursă de maraton nu ai timp să te gîndești la ceva din afară. Alergi, calculezi și ești atent la corp, la energie, la toate variantele”. De afară, totul se vede altfel.

Diță și Șimon sînt dincolo de ușa albă, la controlul doping. Au intrat de peste o oră și jumătate. După un asemenea efort, proba de urină este ea însăși un maraton. Talpoș le așteaptă și se joacă, absentă, cu fermoarul de la rucsac. A venit din America, acolo unde se antrenează, prin partea cealaltă a globului, cu o cursă aeriană San Francisco – Tokyo. Apoi a zburat aici, la Beijing. “Ne întoarcem tot prin Tokyo și apoi, peste Pacific, în State. Călătorim la economic pentru că la business e scump”. O așteaptă o cursă de 11 ore cu tălpile întinse cu greu sub scaunul din față.

Ușa de la cabinet se deschide. Ies Diță și Șimon, trase la față și tăcute. Le însoțește o femeie între două vîrste, calmă. Pare șefa grupului de trei, atletele se iau după ea, căutîndu-i parcă ocrotirea. “Două ore a durat să dea proba”, oftează ușor femeia. Mioara Conea are 59 de ani și de 40 este medicul lotului național de atletism.

Afară totul e altfel, dar aici, pe teritoriul nevăzut al performanței, ierarhiile se schimbă. Vedetele se aliniază și merg împreună, umăr la umăr cu doctorița care schimbă cîteva cuvinte cu fiecare. Lidia, Pușa și Luminița sînt atente. Campioanele știu exact că, de fapt, cursa a început în nopțile dinainte, cînd Mioara Conea le-a urmărit starea, și se va termina cu îngrijirea în zilele chinuitoare care urmează. “O vreme ne vom da jos din pat doar ca să mergem la toaletă”, spune Lidia Șimon.

Acum au ajuns mari, au propriii preparatori în unele etape ale pregătirii, dar cînd erau mici, cînd au început totul, cînd cantonamentele nesfîrșite se înșiruiau anotimp după anotimp, sus la Piatra Arsă sau la recuperările de la Băile Felix, această femeie cu ochelari fini le însoțea zi de zi pe puștoaicele în căutare de glorie. Generație după generație, de la Doina Melinte la Maricica Puică, de la Violeta Beclea la Gabriela Szabo, toți au avut-o drept ocrotitoare și șefă blîndă pe doctoriță. Afară, în zbuciumul lumii, totul e altfel, dar aici autoritatea medicului este deplină, de necontestat și regală.

Chinezii care însoțesc grupul îi zoresc. “Repede, că pierdem maşina!”. Se urcă în lift și ajung, dintr-o dată, în afara stadionului. Lumina zilei izbucnește din toate părțile, ca și zgomotul oamenilor. Camerele TV își fac instantaneu apariția, atrase de steagul tricolor de pe umerii celor trei sportive.

Cu un gest îndelung exersat, Mioara Conea se trage cîțiva pași înapoi și preia din mers din bluzele și din gențile fetelor. Se aprind blitzurile, se întind microfoanele și, în razele filtrate de poluare ale soarelui din Beijing, silueta femeii din planul secund devine transparentă. Dincolo de ea se ghicește forma verde a crestelor dulci de la Cîmpina, “acolo mi-am cumpărat un loc unde vreau să stau”.

Mioara Conea, 62 de ani, a murit în urma unei tumori cerebrale și a fost înmormîntată ieri, la Cîmpina. În lume e altfel, dar aici se văd dealurile și vine iarna.

Vine azi acasă. Priviți fotografia! De duminică încoace, imaginea aceasta domină ierarhiile nevăzute ale emoțiilor. Directa de stînga a lui Bute tamponează crunt falca lui Glen Johnson. Jamaicanul de 42 de ani are un corp perfect. Bicepșii lui arată ca două mingi de tenis stopate în fileu, la primul serviciu. În jur, transpirația sare din trupuri și plutește precum apa cu care se joacă astronauții în imponderabilitate. Aerul negru al ringului se umple de mărgele strălucitoare pline cu săruri umane. Pînă și Bute, cîștigătorul clipei captate de fotografie, are cearcăne adînci din cauza deshidratării.

Poza Reuters arată formidabil, ca o piesă unică. Și ceea ce șochează este pielea capului lui Johnson, facînd valuri pe oasele craniului în momentul pumnului lui Bute. “Un Shar-Pei!” a exclamat Răzvan Boanchiș, shar-pei adică rasa istorică a Chinei de Sud, acei cîini cu pielea nisipie cutată pe care-ți vine să-i întinzi pe felia de pîine cînd sînt mici.Gazeta  a publicat, a doua zi după meci, aceeași fotografie-eveniment pe două pagini și a titrat “Glen Johnson arată ca un klingonian”, în amintirea filmului science-fiction care a ținut generația “Almanahului Anticipația” în fața televizoarelor. “To boldly go where no man has gone before!”. Cu îndrăzneală. Cu mult curaj să ajungi acolo unde nici un om n-a fost înaintea ta. De fapt, unul a ajuns.

Numele său este Aurel Toma (foto stînga). Ziaristul Octavian Pescaru a publicat povestea boxerului român dintre cele două războaie mondiale, tot Gazeta Sporturilor l-a descoperit într-un colț de pagină din vara lui 1931 și l-a descris drept “un mărunțel, dar iute și foarte ambițios”. Toma a avut o viață trepidantă, și-a supus adversarii în ringurile Europei, a ajuns peste Ocean și a luat-o de jos, pentru a ajunge apoi să fie primul român care a luptat și a învins, în 1937, în Madison Square Garden, cînd l-a bătut pe Joey Archibald în fața a 18.000 de spectatori, audiență pe care România n-o poate atinge într-o sală nici acum, în alt secol!

Toma s-a întors în Europa, a boxat în Franța, a trecut iar în America, apoi s-a înrolat în armata SUA și a trăit Ziua Z pe plajele cețoase ale Normandiei, ca infirmier. A revenit în Statele Unite.

20 de ani a muncit ca băiat care căra bagajele la un hotel din California și și-a trăit ultimii ani atins de tulburările de memorie. Pe atunci, suferința extremă era regulă la luptătorii din ring. Nu numai atunci.

La începutul anilor ’70, Aurel Toma se îmbrăca la costum, împacheta lucrurile din casă în geamantane și apoi le scotea pe prag, așteptînd iluzoria limuzină care să-l ducă departe pe client. Se credea în continuare la hotel. Scena s-a repetat de zeci de ori. Campionul din MSG a murit în 1973, la 62 de ani.

Încă o dată imaginea! Pumnul lui Bute, încremenirea lui Johnson, “a fost un meci prietenesc cîștigat de campionul român” a scris presa americană, fidelă luptelor sîngeroase, cum arată atunci secvențe din aceste lupte?! E limpede, americanii nu-l iubesc pe Bute, el a dus la perfecțiune stilul precaut, tehnic și elaborat. E aproape imposibil de bătut, dar, da, nu face show pe stilul lor. “Visul meu e să boxez la Madison Square Garden”, spune însă și Lucian, vrăjit de lumina clădirii din  care se zărește Empire State Building. Azi ajunge acasă și, chiar de aici, atracția New-York-ului rămîne.

Au trecut 74 de ani și silueta subțire a lui Toma e încă acolo, în sală, ca o seducție și ca un avertisment.

UPDATE: Doina Melinte a anunțat astăzi oficial FRB că, dacă va fi dezafiliată de AIBA, nu va mai primi finanțare de la bugetul de stat. FRB primește în 2011 aproximativ 30.000 de euro pe lună de la ANST.

Românul i-a acuzat că manevrează judecătorii, iar șefii AIBA au spus că, de fapt, el e cel care a vrut să cumpere medalii

Sportul românesc e în pragul de a încasa o lovitură despre care știe foarte puține. În urma conflictului dintre Federația Internațională de Box Amator (AIBA) și Rudel Obreja, președintele FRB, cei de la AIBA spun că vor dezafilia FRB pe 1 septembrie!

Consecința: boxerii și antrenorii nu vor mai putea participa la competiții și, pentru prima dată din 1932, România va merge fără boxeri la ediția Londra 2012 a Jocurilor Olimpice.

Sursa acestui conflict e aproape necunoscută publicului și lumii sportului din România.
Aici a început totul
Dosarul a erupt cu violență la Beijing, în vara lui 2008, cînd atenția românilor era acaparată de performanțele sportivilor. Printre medaliile de aur de la atletism, judo, gimnastică și canotaj știrea că Rudel Obreja a fost suspendat de către AIBA și expediat din Satul Olimpic a reprezentat un incident fără precedent în istoria oficialilor români prezenți la Olimpiade, dar nimeni nu avea chef de scandaluri. A fost unul dintre momentele în care, pe de o parte, forța și grația sportului au eclipsat potențialul polemic al oficialilor și apetitul de senzațional al presei și al publicului, dar, pe de altă parte, oamenii nu au cunoscut faptele și n-au putut anticipa consecințele conflictului.

Dat afară în plină conferință de presă
În acea zi, Obreja, care era unul dintre vicepreşedinţii AIBA, s-a prezentat drept victimă a sistemului corupt manufacturat de unii dintre colegii săi.

Pe 22 august 2008, în plină Olimpiadă, Obreja a organizat o conferință de presă neautorizată de AIBA, în care a reclamat faptul că “judecătorii erau stabiliţi în mod dubios”, acuzîndu-i pe mai mulţi membri ai federaţiei internaţionale pentru acest lucru. Unul dintre cei acuzaţi, directorul tehnic Ho Kim, ar fi delegat şi schimbat judecători ai meciurilor după bunul plac, fără să ceară acordul nimănui. În timp ce Obreja vorbea la microfon, Ho Kim a intrat în sală şi a luat cuvîntul, spunînd că acea conferinţă nu era autorizată şi trebuia oprită imediat. Obreja s-a opus, dar i-a fost tăiat microfonul şi a fost scos din sală, din funcție, din Satul Olimpic și din China!!!

În urma episodului, președintele FRB se consideră un luptător al cauzei împotriva malversatiunilor din boxul mondial. El personal, federația română și, indirect, sportivii și antrenorii au devenit oile negre ale boxului mondial, un organism permanent ros de lupte de putere și de suspiciuni de corupție. Acesta e un fapt.

“Obreja a atacat primul ca să-și acopere urmele”
AIBA are propria versiune asupra intimplarilor de la Beijing. Cu o zi înainte de conferință, conducerea AIBA a cerut Comisiei de Disciplină să ancheteze unele suspiciuni privind o tentativă de mituire în care era implicat Rudel Obreja. Ho Kim a relatat atunci că Obreja “a sperat să-şi acopere urmele fiind primul care atacă”.

Conform unei anchete realizate de universal.sport.com, care a primit acces la documentele Comisiei de disciplină, la jumătatea întrecerilor olimpice de la Beijing, la iniţiativa lui Obreja, a avut loc o întîlnire secretă într-o cameră de hotel la care au participat trei persoane. Celelalte două, cu greutate în boxul internaţional, au fost Humbert Furgoni, preşedintele federaţiei franceze şi al forului european de box, şi Franco Falcinelli, şeful boxului italian.

Francezul Furgoni: “Contra 100.000 de euro, Obreja a cerut medalii”
Potrivit mărturiilor adunate, Obreja era frustrat că nu ştia componenţa celor 5 grupe de judecători de ring, pierzînd astfel controlul, şi asta din cauză că Ho Kim îi recuza pe unii dintre cei stabiliţi de computer. În aceste condiţii, Obreja i-ar fi oferit bani lui Falcinelli în schimbul influenţării rezultatelor meciurilor. Furgoni a precizat că în schimbul acestui “ajutor de 100.000 de dolari”, Obreja ar fi cerut medalii pentru România şi pentru “ţări prietene”.

AIBA a ascuns inițial cazul
Italianul Falcinelli nu a putut să confirme suma de bani amintită de francezul Furgoni, dar a spus că “amicii” invocați de Obreja și care trebuiau ajutați la pachet erau Uzbekistan şi Kazahstan. Furgoni a mai mărturisit că Obreja le-a prezentat şi o schemă de împărţire a medaliilor de aur: “Două pentru Rusia, două pentru China, una pentru Uzbekistan, una pentru Kazahstan, una pentru SUA, Cuba, una sau două, nu mai sînt sigur…”.

Cum lista nu coincidea cu rezultatele din ring, unde SUA şi Uzbekistan nu cîştigaseră nici un aur, în schimb, Mongolia şi Republica Dominicană, da, AIBA a decis să aştepte terminarea Olimpiadei, fiindcă acuzaţiile nu puteau fi dovedite, iar o suspendare pe loc a lui Obreja ar fi cauzat un “uriaş scandal care ar fi afectat imaginea federaţiei internaţionale şi a boxului”.

Rudel Obreja însă nu a mai aşteptat deloc şi a organizat conferinţa de presă ad-hoc, ceea ce i-a atras imediat suspendarea din toate funcţiile din AIBA şi excluderea din Satul Olimpic.

N-au găsit probe pentru mituire
Concluziile Comisiei de disciplină a AIBA sînt seci: “Nici unul dintre cei implicaţi nu a putut prezenta vreo dovadă în plus în afara mărturiilor făcute de fiecare şi între care există şi unele discrepanţe esenţiale. Astfel că Rudel Obreja beneficiază de prezumţia de nevinovăţie”. Practic, n-au putut dovedi că discuția a fost o tentativă de mituire, deși dialogul a avut loc.

Suspendarea pe trei ani şi jumătate i-a fost menţinută românului din cauza “gravităţii ofenselor făcute public de Obreja la adresa AIBA”. “Ei procedează pervers! Vor să mă suspende cu orice preț și stabilesc pedeapsa întîi, iar abia apoi caută argumente”, spune Obreja.

Chiar și foști aliați din boxul românesc murmură împotriva lui
De atunci, relațiile dintre Obreja și conducerea AIBA s-au degradat permanent. El a mai fost investigat că a transformat un turneu amator din România într-unul profesionist, unde s-a boxat în finale fără cască. “Exista un responsabil delegat pentru asta, nu răspunde președintele pentru orice abateri”, explică Rudel, acceptind ca cineva din Romania  a gresit in privinta turneului, dar nu el in mod direct. De aceea, spune presedintele FRB, suspendarea a doua este absurda. 

Reproșul că se ocupă doar de boxul profesionist și ca l-a degradat prin nepasare pe cel amator este capul de acuzare și al contestatarilor interni la adresa lui Obreja. Ei apar tot mai numeroși zilele acestea, după ce s-a aflat că cei 12 boxeri români, băieți și fete, din lotul olimpic nu pot participa la Campionatele Mondiale și, implicit, la Olimpiadă pentru că AIBA cere expres îndepărtarea lui Obreja.

Obreja a trecut în statut că nu pot candida decît șefii!
Pe de altă parte, Obreja și-a securizat poziția ca președinte al FRB și singur deținător al informațiilor despre drumul banilor din federație. De pildă, Gazeta a cerut să afle ce a făcut FRB cu banii pe care companiile de stat i-au dat ca sponsorizare în luna Galei Bute, dar răspunsul întîrzie, deși informația este publică.

Printr-o prevedere introdusă în statut și unică în rîndul federațiilor din România, pentru funcția de președinte la box nu poate candida decît unul dintre cei care sînt acum în conducerea FRB! “E o formă machiavelică de a vă păstra puterea!”, îl acuză într-o scrisoare deschisă 6 foști boxeri și conducători de club.

“AIBA nu justifică niciodată clar, cu puncte regulamentare, măsurile împotriva mea! Procedează incorect, în afara propriului statut și nu pot fi de acord cu așa ceva. În septembrie cazul meu se judecă la TAS și sper ca acolo să se facă dreptate pentru că AIBA se supune Tribunalului sportiv, care e instanța supremă. Tocmai de aceea ar fi trebuit ca AIBA să aștepte acel verdict, nu să amenințe cu dezafilierea dacă rămîn eu președinte!”
Rudel Obreja

FRB si COSR au primit acum o saptamina un document-ultimatum pe care nu l-au facut public pina cind Gazeta nu a aflat de existenta lui 

Federaţia Internaţională de Box a transmis FRB că dacă nu-şi schimbă preşedintele pînă pe 31 august, sportivii români nu vor putea concura în nici o competiţie, nici la Olimpiada din 2012.

Pe 9 august, FR Box a primit o adresă din partea AIBA prin care este anunţată că dacă nu-şi alege un nou preşedinte pînă la data de 31 august, aceasta va fi dezafiliată, iar pugiliştii români nu vor mai fi acceptaţi deloc în concursurile internaţionale începînd cu 1 septembrie.

În prezent, FRB este suspendată provizoriu, decizie luată de forul internaţional în luna martie a acestui an ca urmare a faptului că preşedintele Rudel Obreja, suspendat la rîndul său, este păstrat în funcţie.

Pentru ca pugiliştii români să nu sufere din cauza acestui conflict, Comitetul Olimpic şi Sportiv Român a obţinut în luna mai o derogare de la AIBA şi a reuşit să preia sub controlul său pregătirea lotului naţional de box.

“De data aceasta, AIBA este foarte fermă şi ne-a anunţat că această clauză va dispărea în cazul în care federaţia de box nu-şi alege o nouă conducere”, a declarat pentru Gazetă secretarul general al COSR, Ioan Dobrescu. Aceasta înseamnă că sportivii români vor rata Campionatele Mondiale din Coreea de Sud, ce vor debuta pe 16 septembrie, şi care reprezintă criteriu de calificare la JO Londra 2012.

Obreja nu se retrage
Forul olimpic român a răspuns către AIBA imediat. “I-am anunţat că vom respecta deciziile lor, dar în acelaşi timp vom apăra drepturile sportivilor. Nu este corect ca regulile să fie schimbate în timpul jocului. În urma înţelegerii din luna mai am investit bani şi timp în aceşti sportivi şi nu putem să le spunem acum că s-au pregătit degeaba”, a mai declarat oficialul COSR.

Practic, FRB  are cum să organizeze alegeri pînă pe 31 august dacă va convoaca Adunarea Generală extraordinară, susţin contestatarii lui Obreja, care îl acuză că a păstrat în sertar somaţia de la AIBA şi că “scufundă un întreg sport pentru interesul lui”. Preşedintele FRB Rudel Obreja spune că nu e posibilă nici Adunarea extraordinară “pentru că e nevoie de 45 de zile de la convocare” si ca nu va respecta somatia AIBA pe care o considera “un abuz grosolan”.

Dobrescu încearcă să rămînă neutru: “Prin suspendarea sportivilor din competiţii, AIBA pune o presiune suplimentară şi forţează lucrurile pentru că este puţin probabil ca FRB să-şi aleagă o nouă conducere într-un timp atît de scurt”.

Scrisoarea AIBA a ajuns şi la conducerea Autorităţii Naţionale pentru Sport şi Tineret. “Am luat legătura cu Rudel Obreja şi i-am spus că nu este normal ca sportivii să fie sacrificaţi pentru o persoană. Acesta mi-a zis că nu se va retrage din funcţie pînă cînd nu se va termina procesul cu AIBA“, a mărturisit Doina Melinte, preşedintele ANST. Adica pina dupa Campionatul Mondial, unde Romania va fi fortata sa nu aiba participanti.

Martor împotriva lui Obreja
Rudel Obreja se judecă cu AIBA din 2009, de cînd a fost suspendat prima dată. Pe 21 septembrie este programată judecata la TAS. Printre martorii citaţi la proces de către AIBA şi care vor depune mărturie împotriva lui Obreja se numără şi fostul pugilist Vasile Cîtea, care a fost suspendat de către Obreja din funcţia de vicepreşedinte în 2010 pentru a nu putea candida la funcţia de preşedinte al FRB.

- Domnule Cîtea, mergeţi la Lausanne?
- Sînt invitat de federaţia internaţională de box şi voi merge.

- Aveţi calitatea de martor?
- Da. Voi prezenta toate abuzurile din Federaţia Română de Box şi nu sînt puţine deloc!

- Ştiţi despre somaţia trimisă de AIBA către FRB?
- Am auzit de ea şi ştiu că Rudel Obreja a ascuns acest document.

- Şi ce schimbări aduce această adresă?
- Federaţia Română de Box era deja suspendată. Nici un oficial român nu putea însoţi sportivii la concursuri, excepţie făcînd antrenorii. Acum vor fi excluşi şi sportivii. Nu vor putea participa la Mondiale, deci nici la Jocurile Olimpice. Va fi o premieră tristă pentru sportul românesc.

- Aţi vorbit cu Obreja?
- L-am rugat să lase în pace boxul de amatori şi să se dea la o parte şi i-am spus că o să-l susţinem la boxul profesionist, unde şi-a făcut relaţii….

- Şi a răspuns!?
- Nu a reacţionat. De fapt, nimeni nu reacţionează, nici măcar la nivel de autoritate sportivă….

Poziţia preşedintelui
Rudel Obreja, seful FR Box, a confirmat pentru Gazeta existenta documentului si a insistat pe ideea ca nu va respecta cererea AIBA si ca nu se va retrage pentru ca că “AIBA comite un abuz grosolan şi un amestec în treburile interne ale federaţiei naţionale. Plus că face totul fără să aibă nici o bază legală şi fără să precizeze care sînt prevederile regulamentare pe care se bazează. Mai mult, comite şi o eroare logică şi de lege: dacă m-ai suspendat ca federaţie, mi-ai luat drepturile, dar şi obligaţiile. De ce mă mai pui să fac alegeri cînd vrei tu şi, de fapt, cu ce drept decizi tu, AIBA, să nu mai fiu eu preşedinte la Federaţia de Box dacă am fost ales de oameni?”.

13 sportivi (5 fete şi 8 băieţi) compun loturile olimpice de box aflate sub egida COSR

Ioan Dobrescu, secretar general COSR, a explicat cine sint vitimele ultime ale luptei oficialilor: “Avem patru, cinci boxeri care se pot califica la Londra 2012, dar chiar şi dacă vor putea merge la Mondiale, din cauza conflictului dintre Obreja şi AIBA, aceşti sportivi au şansele compromise”.

“Banii investiți în această gală nu sînt bani publici, ci bani europeni”, a declarat repetat Rudel Obreja.

El e cel a cărui firmă a organizat gala profesionistă de box Bute – Mendy și care are un contract de 1.930.000 de euro, bani europeni, cu Ministerul Dezvoltării. “Dacă cei de la Bruxelles îi acceptă doamnei Udrea cheltuiala respectivă după declarații de genul acesta, atunci sînt boi și merită să fie furați”, scrie Cristian Ghinea în România Liberă de ieri. Cine are dreptate?

Box profesionist la Programul Operațional Regional
Conform lui Obreja, banii europeni nu pot fi socotiți publici. Consiliului Europei, prin regulamentul nr. 1083 din 2006, crede altceva decît Obreja. Cînd te uiți pe contractul de pe site-ul ministerului, vezi că Elena Udrea a încadrat finanțarea galei la “Servicii de publicitate finanțate din fonduri europene în cadrul Programului Operațional Regional 2007-2013″.
Acest program vizează sprijinirea din banii europeni a regiunilor mai puțin dezvoltate ale continentului. Turismul este una dintre axele dezvoltării. Pentru 7 ani, dezvoltării durabile și turismului i-au fost alocate 616 milioane de euro, dintre care aproximativ 90% bani europeni și restul de circa 10% reprezintă participarea directă de la bugetul României. Dar, încă o dată, ce fel de bani sînt acești bani europeni?

Claritate
“Cheltuială publică înseamnă orice participare publică la finanțarea unor operațiuni, provenită din bugetul statului, al autorităților regionale sau locale, din bugetul general al Comunităților Europene privind fondurile structurale și Fondul de coeziune și orice altă cheltuială similară” spune Comisia Europeană în regulamentul citat.

De altfel, atunci cînd prezintă banii rezervați României, pe axe, Comisia Europeană vorbește despre “Contribuția UE”, “Contribuția publică națională” și “Contribuția publică totală”. Ultima sintagmă arată că, pentru ei, toți banii în discuție sînt publici.

Lucrurile par clare din perspectiva Comisiei Europene, cea care operează bugetul general al UE. Banii europeni vin de la cetățenii continentului și sînt bani de utilitate publică.

11 si 21 de secunde plus prelungiri?
OK, dincolo de definiții, lucrurile se complică pentru Elena Udrea și pentru Rudel Obreja la modul practic. Ei oricum n-au fost, susțin oameni din apropierea ambilor, un cuplu extrem de sudat în acest eveniment. Dincolo de aparențe s-a derulat un joc pentru putere, bani și imagine. Exemplu este momentul în care doi pedeliști plus secretarul general al lui Udrea, au vrut, pur și simplu, să-i deturneze gala lui Obreja și s-o organizeze ei. Susținut de apropiați ai lui Udrea, Obreja a fost permanent subminat de alți oameni din PD-L, căutători ai carului alegoric perfect.

Acum, Udrea și Obreja se vor afla față în față pentru post calculul contractului. “Vom urmări dacă s-a respectat fiecare virgulă din contract”, spun cei din minister, alertați de amploarea discuțiilor publice. 1.930.000 de euro plus TVA ar urma să-i plătească ministerul firmei organizatoare dacă s-au îndeplinit zecile de clauze din document.

S-ar putea să fie surprize și un meci terminat în 11 minute și 21 de secunde să se prelungească mai mult decît și-au imaginat cu toții.

Alţi bani publici
Ministerul Elenei Udrea nu e singurul pus pe jar. Companii publice, mai multe decît s-a știut inițial, unele cu pierderi mari, au sponsorizat gala. Din cele pe care gsp le poate confirma, Hidroelectrica este cea care a oferit ajutorul cel mai consistent, de 600.000 de lei (150.000 euro). Este urmată de Romgaz, cu  410.000 lei (102.000 euro), şi de Transelectrica, cu 220.000 de lei (50.000 euro). Sînt trei companii de stat care au finanţat gala la vedere, numele acestora regăsindu-se pe afişul evenimentului.

Sînt însă şi alţi sponsori publici, care au preferat anonimatul. Complexul energetic Rovinari a contribuit la organizarea meciului de box cu suma de 100.000 de lei (25.000 de euro). Acest exemplu a fost urmat de Complexul energetic Turceni. “Da. Am sponsorizat gala lui Bute pentru că l-am considerat un eveniment naţional, însă nu vă pot oferi acum şi o cifră exactă”, a declarat purtătorul de cuvînt Elena Zamfir.

Generozitatea CE Turceni este invers proporţională cu profitul companiei, care anul trecut a înregistrat 17 milioane de euro pierderi.

Vizita oficiala a Elenei Udrea in zona combinatelor energetice a rezolvat insa retinerile. Imediat dupa prezenta ministrului acolo, combinatele au inceput formalitatile de sponsorizare.

Au existat şi refuzuri
Nu toate companiile de stat au stat drepţi în faţa ordinului venit de la ministrul economiei, Ion Ariton. Mai mulţi directori au refuzat să participe la gala “Un campion pentru România”. Unul dintre aceştia este şeful Complexului energetic de la Craiova, Constantin Bălăşoiu, care “a spus ministerului pur si simplu ca nu are bani”.

Toti banii de la companiile de stat au venit inainte de gala, in medie cu 10 zile. Banii au fost virati nu catre firma lui Obreja, organizatoarea galei si cea care urmeaza sa ia banii europeni, ci  de catre Federatia Romana de Box, alta institutie publica, finantata de la buget, unde el este presedinte. Obreja n-a facut inca public contractul dintre FRB si firma lui in ceea ce priveste organizarea galei profesioniste.

Reconstituire de Marius Mărgărit și Cătălin Tolontan

Cum vi se pare titlul “Firma care a făcut scena în cazul Ridzi a construit tribunele la gala de box!”?

E corect, spectaculos și totuși, dacă ar umbla singur prin lume, ar fi derutat ca un copil pierdut în mall. Da, e cert, cel puțin două firme care au participat la evenimentul de la 2 Mai – Ziua Tineretului se regăsesc pe circuitul banilor și la meciul Bute – Mendy de la Romexpo! Surprinzător? Desigur. Dar faptele, cu muchiile lor enervant de greu de descoperit și de distins, sînt mult mai complicate.

E riscant și obositor ca în loc să strigi “Bravo, Udrea!” sau “Huo, Udrea!, ceea ce oamenii au dreptul să facă, dar jurnaliștii, nu, să cauți să afli povestea reală, sordidă și generoasă deopotrivă, a meciului care a scos peste 2,5 milioane din bani europeni și publici din buget și l-a ajutat pe un campion să revină acasă. O poveste fără oameni în alb și negru, o poveste cu nume, cifre și firme, și, mai ales, o poveste fără sentințe ale autorilor. Meciul în care singurul cîștigător e curiozitatea voastră. Să vedem.

Contra valului
Gazeta cercetează de cîteva săptămîni aspecte ale finanțării galei. Da, știm. Pe un val de simpatie, sună ca naiba.

Un redactor american scria undeva că: “Dacă vezi 100 de oameni care aleargă afară dintr-o clădire și alți cîțiva năpustindu-se în sens invers, în mod sigur cel puțin unul dintre bezmetici e ziarist”. Bute e iubitul de serviciu al țării. Chiar dacă el n-a știut nimic din ceea ce urmează, articolul va fi impopular. Și ce?

Presa canadiană a observat eforturile jurnaliștilor români de a afla de la Guvern sumele investite în gala Bute-Mendy și a scris că: “În România s-a terminat era comunistă în care statul nu era niciodată criticat pentru deciziile pe care le ia”. S-a terminat era comunistă. Sau poate că nu.

Emil Boc s-a răzgîndit
Istoria galei lui Lucian Bute de la Romexpo începe în 2010.

Pe 17 aprilie 2010, în Canada, Bute îl învinge pe columbianul Miranda. Își păstrează centura pentru a cincea oară. Sună telefonul. E președintele Traian Băsescu. “Ce faci, campionule?”. Discuția durează cîteva minute și pe parcursul ei reapare o idee mai veche, cea a organizării unui meci în România. La cîteva zile după, revenit în țară, Rudel Obreja se întîlnește de mai multe ori cu premierul Emil Boc. Guvernul găsește banii. Bat palma.

După alte săptămîni, contactele cu prim-ministrul îngheață. Este perioada cruntă a tăierilor din salarii și a comprimării sociale. Interbox, clubul lui Bute, convenise deja adversarul care urma să vină la București în vară: americanul Brinkley. Cu tăcerea Palatului Victoriei bubuindu-i în telefon, Obreja tot amînă pe Interbox. Canadienii planificaseră trei meciuri pentru Bute în 2010 pentru că ei cîștigă milioane la fiecare gală. Dar, se află într-un tîrziu, Bucureștiul cade!

Intră în scenă Doamna
Rudel Obreja, președinte de federație guraliv și suspendat și businessman silențios, care are intrările cinice ale afaceristului la mai multe partide, reușește să ajungă la Elena Udrea. “E singura care are boașe să o facă”, îi spune cineva.

Așa e. Udrea folosește fondurile europene pentru promovarea României ca să organizeze gala. În minister nu toată lumea e de acord. Pentru prima oară de la numirea ei ca șefă la Dezvoltare Regională și Turism, cei din subordine cîrîie aproape în masă. Îi șochează suma, 2 milioane de euro net, îi enervează Obreja, “care vine pe aici și dă cu ochelarii de masă,” și îi sperie întreaga operațiune, derulată într-o viteză direct conectată la lumea sportului, greu de armonizat cu mediul de stat. Lucrurile merg totuși înainte. Obreja se bucură însă, dintr-o dată, el află că Udrea are chiar mai multe boașe chiar decît și-ar fi dorit fostul boxer.

“Dați-ne nouă gala!”
Pe 15 octombrie 2010, Bute îl învinge, tot la Montreal, pe americanul Brinkley, prin KO în repriza a noua. În culise, Obreja este el însuși foarte aproape de podea. Fostului boxer, specializat în recuperări și cu un cuvînt greu în lumea întunecată a Capitalei înainte de a deveni un afacerist imobiliar de 46 de ani, nu-i vine să creadă ce i se întîmplă. La meci, printre zecile de invitați, sînt prezenți și cîțiva oameni de la minister care urmau să vadă cum arată o gală profesionistă.

“Totul a început prin niște telefoane. Și, apoi, printr-o întîlnire secretă. Gheorghe Nastasia, secretarul general al ministerului, însoțit de doi politicieni, dintre care unul este primarul PD-L al Bușteniului, Emanoil Savin, le-au propus celor de la Interbox să le dea lor gala din România”, povestește un martor al evenimentelor.

Delegația familiei Borgia a mizat pe tăcerea canadienilor. Dar aceștia au fost atît de surprinși încît au vorbit, și românii au aflat instantaneu. Interbox a făcut un pas înapoi. “Noi avem încredere doar în Obreja, îl cunoaștem de un deceniu”, comunică ei politicienilor. Apoi canadienii ies din cameră. Ușa se aude ca și cum s-ar fi închis cu cheia.

Înapoi la Obreja
Politicienii pierd meciul și gala rămîne la Obreja, mai exact la firma lui, Europlus Computers. Vine primăvara și începe nebunia febrilă a apropierii evenimentului. Ministerul plesnește la cusături din cauza presiunii timpului. Și nu doar ministerul, care urmează să plătească 2 milioane de euro bani europeni, ci și un discret sistem de adunat bani care răspunde la comenzile Doamnei.

Nu toată lumea se supune cu zîmbetul pe buze, dar trei companii de stat se execută și dau cîteva sute de mii de euro. Plus cîteva firme private care, ca să nu atragă atenția asupra lor, preferă să nu apară public. Obreja are nevoie de bani. “A venit la noi și a cerut plăți în euro și în avans. Cum să-i dăm așa ceva?! S-a enervat!”. Obreja explică cu glas tare că boxerii trebuie plătiți în avans. “Nu putem!”, zic, iritați, cei din minister.

Demisie și concedii strategice
“Lucrarea”, cum îi spun funcționarii, a devenit un calvar. Udrea e atenționată de cineva din partid că e prea mult. Își pune oamenii să coboare suma, la 2 milioane inclusiv TVA. Obreja zice “Nu”. Începe un alt frecuș. Unul dintre oamenii importanți din minister pleacă în concediu ca să nu semneze contractul.

Altă lovitură! La jumătatea lui iunie, Paul Mărășoiu (foto), director la Direcția Generală Turistică și omul delegat de Udrea ca să conducă implicarea ministerului în gală, demisionează, invocînd “motive de sănătate”. “Plus idioții de la Gazetă care mi-au speriat doi sponsori mari”, se plînge Obreja apropiaților. Vodafone și Orange se retrag din cursă.

Contractul n-a fost inca facut public, dar, desi a semnat documentele preliminare, numele lui Marasoiu nu mai apare pe acest document. Fostul director a venit din mediul privat si s-a intors in mediul privat. Finantarea galei a fost incadrata de Elena Udrea in Programul Operation European 2007-1013. 

Zilele se succed. Bute ajunge pe Otopeni. La Romexpo încep lucrările. Nu e timp. Cei mai mulți bani, în afara boxerilor, merg la două firme, vechi cunoștințe din dosarul Ridzi: Standard Vision și Video Smart SRL. E vorba de cîteva sute de mii de euro, dar Obreja nu confirmă nici o sumă. “Nu mi-a impus nimeni nici o firmă. Eu le-am ales” e ceea ce spune el Gazetei. Cine sînt acestea?

Două firme de sute de mii de euro
Standard Vision aduce tribunele la Romexpo. Compania lui Claudiu Ladin, impresar muzical și deținător de discotecă la Costinești, e aceeași agenție care a angajat cîțiva cîntăreți și a montat scena la Costinești pe 2 Mai 2009, scena reală plătită de Media ProPictures și pe care Monica Ridzi a susținut că a achitat-o ea, pînă cînd minciuna i-a explodat în față.

“Cîți bani ați luat pentru gala de box?”, îl întreabă Gazeta pe Ladin (foto), după o urmărire printr-un șirag de sedii și de ostilități, finalizată la Romexpo. “Nu spun”, răspunde el. Cealaltă firmă, Video Smart, e, ca și Standard Vision, apropiată grupului Pro. Ea a asigurat luminile și sonorizarea la gala de box, exact ceea ce a făcut și la concertul din 2 Mai 2009.

Patronul Video Smart contribuie la Romexpo, dar refuză să facă un contract direct cu Obreja. Omul e precaut pe bună dreptate. Deja a decontat cu cercetări penale, disjunse din dosarul principal, faptul că a lucrat la spectacolul de la care a pornit povestea Ridzi. El și o directoare de la MediaProPictures figurează în rechizitoriul DNA pentru “fals în înscrisuri private în legătură cu acte de corupție”.

Ultimul impus al Elenei Udrea
Arena se montează într-un timp record. Spectacolul va arăta bine, asta o vor spune toți cei prezenți. E certitudinea unanimă a oamenilor epuizați. Așa e, va arăta foarte bine!

“Totul e OK” e încurajat și Lucian, în livingul apartamentului său de la Marriott. L-au ținut departe de orice zbucium organizatoric. Cei de la Interbox sînt destul de neliniștiți. 100.000 de euro pentru Mendy urmează să fie achitați tot de ei, ca și cele 2 milioane promise lui Lucian. Una dintre cele mai mari burse din viața campionului.

Înghesuit de lipsa banilor de la minister, puțin înainte de gală, Obreja ia credit bancar. Bute află și e șocat! Obreja pune garanție contractul cu ministerul Elenei Udrea. Între timp, ca ultimă zvîcnire de implicare a Doamnei, cei aproape 2 milioane de euro din fonduri europene rămîn sumă netă, la care se va adăuga TVA. Obreja aleargă, cu cămașa lipită de coaste, în parcarea de la Romexpo. Se aude sunetul de test al boxelor.

Restul ați văzut la televizor.

Eforturile lui sînt impresionante. Gîndiți-vă că acum o săptămînă avea 8 kilograme peste categorie. Ieri, coborîse în cele 76 de kilograme. Astăzi, în nici 24 de ore, a pus 4 kilograme, iar după meci va scădea din nou cu 4 kilograme. Imaginați-vă ce stres suportă un organism supus unor asemenea oscilații în regim de mare performanță! În privința presiunii, să reziști evenimentelor din jurul tău e în fișa postului pentru orice campion.

Există studii serioase de psihologie care atestă că marii sportivi au o capacitate extraordinară, nativă și antrenată deopotrivă, de a se rupe de tot și de a se concentra exclusiv pe orele, minutele sau secundele competiției. Fișele care există și azi la Institutul Național de Medicină Sportivă arată că Nadia Comăneci a uimit medicii cu abilitatea sa de a se focusa doar pe propria execuție. Ei intră într-o stare apropiată transei și asta poate face diferența.

Pe scurt: Gazeta Sporturilor nu retractează nimic din ceea ce a scris, faptele sînt fapte, dar astăzi e ziua meciului și Lucian Bute merită pe deplin această zi, tocmai pentru că nimic nu e cîștigat dinainte în fața lui Mendy, totul trebuie muncit”.