Mai multe despre proiect pe hotnews.

Mi s-a părut mereu o răutate. Una dintre acele exagerări care fac savoarea fotbalului vorbit, dar simplifică fotbalul jucat pînă la a nu-l mai înţelege. “Lupescu a fost singurul jucător din naţională care dădea pase de 5 metri cu latul”, au spus mai mulţi oameni de fotbal despre fostul internaţional. Numai că, acum, cînd aproape nimeni nu mai ştie la “naţională” această banalitate, pasa repetată şi exactă cu latul, şi deviem cu ristul la adversar sau la pompierul din tribună, procedeul incriminat la Ionuţ ne lipseşte al naibii de mult!

Oricum, nu aşa şi-a construit el cariera. Ci cu muncă, multă muncă, dublată de o vocaţie sportivă şi de o seriozitate care l-au făcut om de bază la echipele din Bundesliga şi verigă tare în mijlocul Generaţiei de Aur.

Cît despre lat, ce bine ar fi să-l practice şi directorul de azi al FRF! Pare mai degrabă preocupat de şpiţuri în gura presei. De cînd a fost numit, nu ales, n-a reuşit-o încă!, în conducerea Federaţiei, Lupescu n-a scăpat ocazia de a afişa raţionamente strîmbe în momente drepte.

Gazeta Sporturilor, prin semnătura lui Viorel Tudorache, a adus la lumină fenomenul despre care toată lumea vorbea, dar nimeni nu probase: selecţia pe pile şi donaţii. Jurnalistul l-a convins pe tatăl juniorului Sergiu Negruţ să vorbească despre cei 7.000 de euro pe care un oficial FRF i-ar fi pretins pentru ca băiatul să ajungă la “naţionala” UNDER 17! Părintele susţine că are înregistrarea audio a convorbirii şi, surpriză de ultimă oră, contul bancar unde trebuia să verse suma. Naşpa! S-au ferit de flagrant şi au furnizat singuri proba invocată de Negruţ senior, om de afaceri în Cluj şi tip care s-a enervat în faţa tentativei de extorcare.

Ce spune Lupescu? Să producă Gazeta probele la FRF! Ei, aş! De cînd zînt ziariştii obligaţi să aducă dovezi altundeva decît în faţa instanţei?! Plus că lucrurile s-au lămurit repede, probele sînt la tatăl fotbalistului şi el declară că le va aduce în tribunal dacă oficialii acuzaţi neagă.

Lucrurile sînt atît de simple că, sătul să-l suporţi şi să-l înţelegi pe Lupescu-şeful, ilogic precum orice om măcinat de resentimente continue în faţa unor inamici închipuiţi, ţi se face dor de o pasă clară cu latul. E timpul să se lămurească lumea fotbalului: Lupescu nu înţelege sau se preface?! Răspunsul e important pentru că, după datele de acum, el e succesorul planificat al lui Sandu.

Am cules opiniile citorva dintre graficienii romani. “E un ziar frumos, modern, cu o diferenta uriasa fata de vechiul design, insa nu un blockbuster”, crede Marian Toader, omul care a desenat, de-a lungul timpului, Gazeta Sporturilor, Prosport, Evenimentul Zilei, Cotidianul, ziarele locale Pro sau Cancan. “Deschiderile de pagini imi plac mult, dar fonturile de titluri nu mi se par la fel de inspirate”, mai spune Toader.  

Cristi Lipan, premiat in citeva rinduri pentru grafica sa de la Business Standard si Adevarul, spune ca “eu nu sint un fan al lui Garcia, e clar ca e mai bine ca inainte, mai rau nici nu putea fi!, insa nu-mi plac fonturile, mi se par old fashion. E mai bine, dar nu m-a cucerit deloc, nu e un proiect de 100.000 – 150.000 de euro”. Lui Lipan, nici noul logo nu i se pare original.

Si citeva impresii personale la rasfoirea primului numar, mai putin categorice decit cele ale lui Lovin.

1. Este interesant, ambitios si pe deplin riscant ca, si la relansare, RL a ales sa ramina broadsheet, fiind singurul ziar national generalist important in format mare. Este o optiune asumata doar de Ziarul Financiar, dar cotidianul de business nu are pretentia ca se citeste in ritmul vietii de azi, in spatiile inguste, metrou, masina si chiar la birourile normale, ci mai degraba in cabinetele unei elite pentru care lectura e obligatie profesionala si sursa de informare vitala. Cinstit? Broadsheet-ul e un format extrem de incomod, aproape imposibil de citit. “Mult prea mare“, spune Toader.

2. De azi, RL costa 1,9 RON, un pret cu 60% mai mare decit  Jurnalul, Adevarul  si Evenimentul (1,2 RON), competitorii sai pe categoria quality. Pretul este o declaratie de intentie evidenta catre o nisare in timp, pentru ca e de neimaginat ca tirajul va putea creste in  conditiile in care exista o lunga istorie care arata ca cererea de ziare are o elasticitate accentuata functie de pret. RL si-a fixat probabil asteptari realiste, neiluzionindu-se ca relansarea sincronizata cu marirea de pret va duce la cresterea vinzarilor ci, mai degraba, la o scadere.

3. Din editorialul lui Cristian Turturica, redactorul-sef al ziarului, pe care il gasiti pe siteul inca nemodificat, dar se va lansa si pe on line noua versiune, se deduce schimbarea de mecanism editorial. Ziarul declina lupta pentru informatie ubicua cu netul si TV si va insista pe analize, explicatii, contextualizari, exclusivitati si pentru plasarea subiectelor in ziua de miine, nu ieri sau azi. E o teorie care se vehiculeaza de citiva ani pe piata mondiala a ziarelor, impartasita si de Garcia, potrivit careia continutul nu mai trebuie impartit in functie de domenii, ci mai degraba cronologic. Trecut, prezent si viitor, cu accent pe ultimul. O astfel de abordare presupune o resetare a sistemului editorial si un numar semnificativ de oameni foarte buni pe toate segmentele vietii unei redactii.

Pe scurt, Romania Libera a parasit, dupa 20 de ani de conservatorism explicit si care a scazut permanent cota ziarului, infatisarea unei publicatii de tipar inalt si a intrat in epoca offset. Relansarea nu e insa un placebo, mai ales ca ea e mai putin radicala decit se astepta, aflindu-se la intersectia intre ce a intentionat Garcia, ce a vrut redactia si ce cred proprietarii despre viitorul presei. 

Ce se va intimpla de acum inainte cu acest titlu de mare prestigiu tine de vointa patronilor de a investi, de resursele financiare si de competenta ale redactiei si de contextul unei epoci care e, in cel mai bun caz, dura pentru ziare.

In prima instanta, cind Udrea a spus “Ma voi ocupa personal de dumneavoastra! Voi cauta informatii despre dumneavoastra si familie prin care voi demonstra ca sinteti rau intentionat. Eu nu sint Ridzi, tineti minte, am mijloacele mele sa aflu lucruri! Atentie, voi avea grija personal de dumneavoastra!”, am simtit doar iritarea oricarui cetatean  in fata functionarului platit de el, fie om de la ghiseu, politist de circulatie sau inspector financiar, care incearca sa-l domine, in virtutea convingerii inflate ca nu el, ci tu ii datorezi ceva, in primul rind supunere.

Apoi, dupa ce intilnirea a fost vazuta de zeci de oameni, unii dintre ei au auzit si frinturi din ea, am realizat ca avertismentul Elenei Udrea are datele unei relatii patologice intre stat si contribuabil si ca, precum orice nevroza care se respecta, este periculoasa tocmai pentru ca se prezinta drept normala! “La urma urmei, ce e atit de nefiresc ca un om politic, ministru, om de afaceri si apropiat al presedintelui tarii sa urmareasca un jurnalist sau pe oricine doreste cu resursele nelimitate de care dispune?”, cam asa sintem impinsi sa gindim.

Asta spune Raportul Departamentului de Stat al SUA! Dincolo de nume si de situatia concreta, putem intelege ca daca subestimam costurile democratice ale unor astfel de intimplari, le vom inghiti si repeta la infinit, cultivind absoluta siguranta de sine a guvernantilor si neincrederea noastra in ei, in noi, in orice. Calm. Un roman nu trebuie sa tremure in fata celui platit de el sa-l serveasca sau sa-l reprezinte.

Din partea jurnalistilor, mesajul pentru Departamentul de Stat al SUA este urmatorul: multumim Josh, Toby, CJ, Leo, Sam si domnule presedinte Bartlet Sigur ca sinteti doar personaje de film, dar ceva subtil si fragil  din valorile despre care vorbiti si pentru care lucrati ne sustin sa incercam sa facem si din lumea noastra altceva decit pustiul care ar putea fi!

Cazul Rapid – Poli Timişoara, 1-0 pe teren, 0-3 ieri la prînz şi ?-? în acest moment, cazul acesta care a început la Comisia de Disciplină a LPF şi se va încheia pe malul lacului Geneva, la Lausanne, acest caz se rezumă la un singur cuvînt: incompetenţă!

De la Dragomir la Sandu şi de la Lupescu la Kassai, cei care conduc fotbalul românesc n-au fost în stare să facă regulamente neinterpretabile. Tot ei îşi declară explicit incapacitatea de a aplica legea. Un fotbal care îşi exportă, pentru al doilea an consecutiv, ierarhia finală pentru rectificare la Lausanne nu mai naţional şi, de fapt, nu mai e fotbal, ci o competiţie a apelurilor, dosarelor şi pledoariilor. De ce să mai transfere cluburile fotbalişti de vreme ce avocaţii contează mai mult?!

Să recapitulăm! Şefii fotbalului eşuează la alcătuirea legilor şi la aplicarea lor! De ce mai stau acolo?! Nu mai discutăm despre jocurile de putere, despre sensibilitatea la ameninţări şi presiuni! Din cauza dependenţelor de toată lumea, LPF, în primul rînd, dar şi FRF, au ajuns să nu mai poată da nici un verdict tranşant. Ele asistă la un proces evident fraudulos, prin care Rapid legitimează în perioada prohibită doi fotbalişti, dar îi vizează transferurile, efectuate prin crăpăturile legilor sportive, iar apoi îşi dau seama că e prea de tot şi nu ştiu ce să facă. Dacă penalizează Rapidul, cum de le-au mai dat jucătorilor dreptul de joc?! Iar dacă nu răspund pozitiv Timişoarei încalcă evidenţa!

Acest caz nu e despre hăţişuri procedurale, ci despre cum ajungi să nu mai ai nici o legitimitate şi nici o putere ca şef al fotbalului atunci cînd ţi-o exerciţi abuziv ani în şir.

“Se vorbeşte despre doping, dar nu se ţine seama de cît au crescut performanţele omului. Capacităţile corpului uman sînt altele faţă de acum 50 de ani”, spune bărbatul. Îl întîlneşti pe culoarul larg cît Arcada Ipoteticilor din romanele SF ale lui Robert Charles Wilson. În jur, campionii roiesc în bazinele de antrenament. Văzuţi de aproape, sportivii de performanţă te sufocă prin vitalitate. Mişcările lor sînt de zece ori mai rapide decît ale unei persoane obişnuite.

Doctorul Ioan Drăgan îi urmăreşte prin sticla şlefuită. “Alergăm şi înotăm mai repede pentru că sîntem mai sănătoşi şi trăim mai mult. Cu 10 ani mai mult, în medie, faţă de generaţia bunicilor”, adaugă el. “Ne vedem după concursurile de dimineaţă şi povestim mai multe”, promite. E a douăsprezecea oară cînd participă la Jocuri. Ştie încă de pe rost “parametrii Nadiei”. Sau cifrele pulsului lui Patzaichin de după curse. A făcut o obsesie ştiinţifică din limitele omului.

Urci în tribună. “Cubul de apă” construit de chinezi pentru Olimpiadă e plin de spectatori. Încep cursele. Cîteva semifinale şi trei finale. Agitaţia e teribilă. Steagurile americane, australiene, ei sînt mai aproape, sau olandeze pastelează tribunele. La start, lumea aproape că se ridică în picioare, ajunge pe vîrfuri şi, în momentul finişului, îşi aruncă braţele în sus. Mereu cîştigă cineva, ca şi cum se sărbătoreşte o zi de naştere la fiecare cinci minute.

După o jumătate de oră, realizezi ce nu-ţi dă pace. Îţi revine o senzaţie pe care ai avut-o în ultima vreme la marile întreceri. Tu, cel de lîngă tine şi cel din partea opusă a tribunei, urmăriţi, de fapt, ecranul uriaş agăţat de tavan şi nu zbaterea din apă. Acum 15 ani, ochii fugeau, contrariaţi, pe tabela-televizor, doar după final, ca să distingi o eventuală sosire la fotografie. Acum, e altfel! Docilă, privirea părăseşte realitatea de la cîţiva zeci de metri şi preferă contrastul puternic şi nefiresc al ecranului. Chiar şi apa pare mai strălucitoare pe proiector. Reflexul de a urmări televizorul îţi comandă şi cînd ajungi în faţa a ceea ce poţi vedea cu propriii ochi.

Nu apuci să te mai vezi cu doctorul Drăgan ca să-l întrebi dacă şi lui, un om născut între cele două războaie, i se întîmplă acelaşi lucru.

Acum trei zile, la doi ani după Beijing şi la 80 de ani de viaţă, Ioan Drăgan a murit, lăsînd în urma sa povestea celui mai cunoscut medic sportiv din România, împreună cu istoria scrisă a mii de sportivi trataţi, cu cea nescrisă  a deceniilor în care dopingul era politică de stat în România şi cu întrebarea care capătă tot mai mult contur: cum se va schimba sportul prin apariţia transmisiilor 3D?! Pentru că înfrîngerea lui “Avatar” la Oscaruri n-a fost decît un fel fragil de a spune “Deocamdată, ne uităm la ce se întîmplă pe pămînt şi în apă”. Deocamdată.

Şi înainte de a-i reproşa lui Golanski lipsa şarjei elementare la omul cu mingea, să se gîndească la Ovidiu Petre! “Ceasul” a marcat şi a făcut unul dintre cele mai bune meciuri ale sale. Nu că celelalte ar fi slabe, dar acum a deposedat, a alergat, dar a şi riscat mai mult, greşind unele pase, pentru că a trebuit să ceară mai mult de la el, să încerce să tragă mijlocul terenului şi echipa după el.

Da, mai mulţi stelişti au greşit, inclusiv Tătăruşanu, pe care-l trădează candoarea lipsei de experienţă şi imobilitatea şi, poate, deficitul curajului.

Nu poţi cere însă mai mult acum acestei echipe. Aş vrea să pot descrie figura lui Andrei Vochin atunci cînd a văzut pe cine pierde şi pe cine ia Steaua în această iarnă. S-a pus la masă, a tras cîteva linii, deloc demonstrative, o ciornă pentru el şi, apoi, ne-a zis: “Le va fi foarte greu, aproape imposibil!”.

Aceasta e valoarea Stelei şi, cu sufletul, nu se poate mult mai mult. Campionatul nu e nici pe departe terminat, dar în trei meciuri Steaua a luat două puncte din nouă. Acestea sînt eficienţa, oglinda şi potenţialul echipei!

1. Analiza formidabila a lui Iulian Anghel in Ziarul Financiar, cu perspectivele romanilor in urmatorul deceniu. Va recomand editia tiparita ca sa vedeti si graficele! Banuiesc ca n-o veti cumpara, dar vreau sa va frustrez nitel

2. Articolul exclusiv din Jurnalul National despre un caz de coruptie de la o multinationala, tema care nu se abordeaza decit foarte rar in media, investigat de Gabi Golea. Tot Jurnalul a descoperit crima din Scandinavia a fostului ucigas al disidentului Ursu, ceea ce a facut prima pagina din Evenimentul de azi.

3. Editorialele, diferite, dar egal de lucide, scrise de Horia-Roman Patapievici in Evenimentul si de Alina Mungiu Pippidi in Romania Libera.

4. Cronica lui CTP din Gandul despre filmul Shutter Island.

5. Punctele tari si cele slabe, cele care dintr-o complezenta inutila se reflecta rar in presa!, ale noului Duster, SUV-ul Dacia, articol al colegului meu Razvan Scaesteanu, de la Gazeta Sporturilor.