Gazeta a aflat că, în curînd, va exploda încă un contract pe bani publici atribuit de Monica Ridzi

“2 Mai nu a fost un caz izolat. MTS nu e un caz izolat. Ceea ce ziarul vostru a scos la iveală anul trecut şi ce va deveni public în curînd sînt părţi ale sistemului prin care banii publici sînt repartizaţi în buzunare private prin deciziile miniştrilor noştri!”, povesteşte o sursă din interiorul MTS. Vocea anticipează furtuna care va începe.

In vara lui 2009, Gazeta a dezvăluit în detaliu felul în care peste 700.000 de euro din buget au fost cheltuiţi pentru 2 Mai, acţiuni care ar fi costat în mod just cel mult jumătate din sumă. Imediat, DNA i-a învinuit pe Monica Iacob-Ridzi şi pe încă 10 subalterni ai săi, mulţi dintre ei membri PD-L. În curînd o parte a lor vor fi trimişi în instanţă, ca acuzaţi. Dar nu numai pentru 2 Mai, ci şi pentru încă o acţiune aproape identica! E vorba de mai putini bani decit la 2 Mai, dar relevant este modelul, general valabil pentru felul in care se fac achizitiile publice in Romania. Fie ca e vorba de o scena sau de o autostrada, asa se fura! Cazul Ridzi, la plural incepind de azi, a reusit sa developeze pe intelesul oamenilor mecanismul.

“Nici un moment, Ridzi si pedelistii pe care i-a adus in minister nu au crezut că presa, opinia publică şi, mai apoi, procurorii vor merge mai departe. Au contat pe imunitatea politică”, spune aceeaşi sursă. De aceea, s-au petrecut urmatoarele:

1. Trupa lui Ridzi a falsificat acte oficiale, fabricind retroactiv contracte pentru 2 Mai;

2. Miniştrii PD-L care au urmat, de la Placinta la Funeriu, au promovat sau tolerat oameni băgaţi pînă la gît în dosar. Vezi cazul Paul Diaconu, directorul economic semnatar al tuturor contractelor de 2 Mai si devenit sef la “Lia Manoliu”!

3.  Ministerul a devenit astfel o maşinărie politică de scurs bani publici si de livrat protectie personajelor implicate, pentru ca functionarii sa inteleaga “ca ei sint foarte tari si ca, practic, au inamovibilitate, iar noi trebuie sa ne supunem. De altfel, uitati-va, Ridzi e si acum membu PD-L, iar pedelistii continua sa soseasca in MTS. Ce demonstratie de forta mai vreti?!”.

Mărturiile oamenilor din MTS, documentele care au ajuns la DNA şi cercetările au scos la iveală adevărul: operaţiunile prin care, conform surselor, au fost delapidaţi banii sportului şi tineretului au făcut parte dintr-un model de hoţie instituţionalizată, încurajată politic şi, odata cu deschiderea acestui al doilea dosar, devenită simbol al unei guvernări corupte.

Gazeta va publica în zilele următoare detalii despre această afacere şi despre persoanele implicate.

“Nu credem că se mai poate întampla ceva, tranzactia este ca şi făcută, urmează semnăturile finale” este comentariul unei persoane apropiate dealului.

Grupul B1TV este fondat printr-un parteneriat managerial, financiar si publicistic între Bobby Păunescu şi jurnalistul Radu Moraru. În ultimii ani Ringier a avut mai multe oferte pentru Evenimentul Zilei, dar le-a declinat, criza pieţei de publicitate din presa scrisă şi pierderile inregistrate în ultima vreme de EVZ schimbînd însă planul elveţienilor pînă la iminenţa vînzării catre grupul B1TV.

PS.  Colegii din media care preiau informaţia sînt rugaţi să specifice sursa, ca să poată explica telespectatorilor, ascultătorilor sau cititorilor lor, în cazul în care contractul nu se va semna, că de vină pentru ştire este acest blog. Mai ales că risc şi un pronostic: Ion Cristoiu mi se pare favorit pentru poziţia de şef al ziarului. Dar asta nu este o informaţie, ci o opinie.

Radu Beligan în dialog cu Justin Gafiuc. Prin porii albi ai paginilor Gazetei plus ecranul computerelor reprezentaţia maestrului  ajunge în faţa a aproape 1 milion de oameni. Cam asta e audienţa cumulată  într-o zi din viaţa ziarului, dar actorul urcă pe scenă de 70 de ani şi a adunat demult milioane de suflete în memoria sa. Pînă la el, nici un artist român n-a reuşit asta… 80 de roluri în teatru, mii de spectacole, piese regizate, urcuşuri şi căderi.

Cu cîţiva ani în urmă, spectatorii din Sala Mare a Teatrului Naţional au simţit că rămîn fără aer atunci cînd “Take, Ianche şi Cadîr” s-a întrerupt sub ochii lor pentru că Radu Beligan a rămas îndelung pe scaun, fără reacţie. Piesa s-a întrerupt şi oamenii şi-au adus aminte că el s-a născut doar la cîteva zile după Unirea din 1918. “Are 90 de ani”, spuneau ei, ieşind din sală.

Actorul n-a cedat. După o vreme s-a întors pe scenă şi şi-a transformat lungile plimbări zilnice “într-un mod de refacere”. “Pe vremuri jucam fotbal şi tenis, astăzi mi-au rămas pasul şi drumul”, surîde el.

Îşi aminteşte în interviu că juca extremă dreaptă. O coincidenţă. Povestea Andrei Pleşu cum Constantin Noica îi mărturisea, la Păltiniş, una dintre experienţele puternice ale tinereţii sale. “Fotbalul mi-a dat o lecţie pe care n-am s-o uit”, spunea filozoful învăţăceilor săi. “Pe vremea cînd jucam extremă la juniori, un antrenor mi-a strigat: aleargă, leneşule, pentru că cele mai importante sînt mingiile pe care nu le prinzi!”.

Pentru Radu Beligan, amintirea acelor curse grele a rămas intactă. Se bucură de prietenia lui Patzaichin sau Năstase şi ar dori să-l cunoască pe Hagi. Ce compliment pentru Gică! După o viaţă plină de atîtea întîlniri memorabile, “am autograful lui Dali”, maestrul îşi doreşte nu o semnătură, ci strîngerea de mînă a unui fotbalist. Reverenţa fostei extreme în faţa conducătorului de joc.

Niciodată nu s-a întîmplat asta. Vreme de 5 ore, toate televiziunile din România au difuzat ştirea cu Mutu prin dopat în Italia. Imagini de arhivă, intervenţii ale medicilor, reacţii din Italia, declaraţii ale celor din fotbal. “Opriţi-vă! I se atribuie lui Mutu un rol pe care nu l-a cerut niciodată: cel de model”, a reacţionat un cititor al gsp pe net. Corect.

Fără moralizări, mereu ipocrite! Faptele. Maradona, englezul Turley şi Mutu sînt singurii fotbalişti importanţi prinşi dopaţi de două ori a descoperit imediat Mediafax.

Din acest moment, Mutu e suspendat automat. Are termen o săptămînă ca să solicite şi efectuarea probei B, “dar şansele ca să fie invalidat primul rezultat sînt infime şi ar fi mai bine să recunoască”, a sugerat pentru Gazetă un oficial de la Comitetul Olimpic Italian. Tipul a cerut să nu i se publice numele, probabil că a folosit prilejul telefonului din Bucureşti ca să-i transmită un mesaj public lui Mutu.

Fotbalistul Fiorentinei va ajunge în faţa unui tribunal antidoping sportiv, care are în componenţă magistraţi! Orice pedeapsă de la 1 la 6 ani de suspendare e posibilă. Chiar dacă e vorba de un medicament în principal de slăbit, el favorizează creşterea performanţelor prin stimulările de la nivelul creierului.

Cel mai greu va atîrna recidiva. După 6 ani de la cazul Chelsea, românul e prins din nou în mecanismul suspiciunii şi al negării. N-a cerut niciodată să fie erou, e adevărat, dar cînd intri în sport la nivelul elitei înveţi că oamenii te proiectează direct pe soclu şi că admiraţia lor nu e decît preludiul dezamăgirilor ulterioare.

S-a terminat cariera lui Mutu? Asta întreabă toţi prezentatorii TV. De unde naiba să ştii?! Numai profeţii docţi îi lipsesc acum lui Mutu, fotbalistul cu o viaţă ca un film în care banda de celuloid s-a încurcat de atîtea ori pentru ca, miraculos, ceva să contrabalanseze indiferenţa lumii şi imaginile să pornească din nou pe ecranul alb.

1. Mesajul din octombrie 2009 a fost identic cu cel pe care pe care Gheara i l-a adresat lui Mutu dupa “Dosarul cocaina” – Chelsea 2004! Si atunci si acum i-a reprosat mediul periculos in care fotbalistul se invirtea. N-a detaliat, dar era clar ca stie mai multe.

2. Gheara a avut dreptate si abia acum, dupa trei luni, cind Mutu a fost depistat pozitiv pentru folosirea unui medicament interzis, se dezvaluie una dintre cheile enervarii nasului sau, aparent inexplicabila prin duritate in acel moment.

Asta scriam in octombrie despre propozitia bizara a lui Gheara, propozitie confirmata dureros joi, 28 ianuarie 2010,  pentru Mutu si pentru fotbalul romanesc.

Aşa îţi dai seama. Întotdeauna după. Criticile la adresa lui Octavian Belu pe vremea cînd era şeful Agenţiei Naţionale pentru Sport nu erau decît elogiul adus unei competenţe care a ales să facă atît cît poate şi nu să-şi transforme mandatul într-o uriaşă conferinţă de presă.

Belu a echilibrat fondurile pentru federaţii, s-a luptat pentru premierile sportivilor, a întreţinut bazele naţionale de pregătire, a blocat transformarea Stadionului Tineretului într-un deşert urban. Cînd n-a mai putut, a renunţat cu moderaţie. Omul care curba tavanele sălilor olimpice în patru limbi deodată, a vorbit puţin şi asta a frustrat. Dar ce era de făcut? În spatele lui se ridica cel mai înalt val de purificare politică din istoria sportului românesc. Niciodată nu s-a ajuns ca directorii de stadioane sau de cluburi sportive şcolare să fie numiţi de un partid. PD-L în acest caz.

Pentru orice om de dreapta, situaţia e o ruşine. Dar spulberarea iluziilor e mai degrabă sănătoasă decît cumplită. Ar fi bine ca asta să înţeleagă şi Doina Melinte, actuala şefă a sportului şi galerie de lux a preşedintelui Băsescu la emisiunile electorale, care speră, candidă, că “poate că bugetul se va rectifica pozitiv şi sportul va primi şi el mai mulţi bani”. Dumnezeule! În 2010, bugetul se va rectifica, e adevărat, însă în minus, iar sportul va avea de cheltuit, în cel mai bun caz, cu 25% mai puţin, în euro, faţă de anul trecut.

Desigur, optimismul guvernanţilor este încîntător. În timp ce pe noi ne îngrijorează prezentul, ei sînt reconfortaţi de trecut şi îi înveseleşte viitorul. La un moment dat, Dean Wareham, liderul trupei rock Luna, îi povestea psihologului său că se simte prins între trecut şi viitor. “Adică te pişi pe prezent!”, îi spune terapeutul, şocîndu-l. “Cum?!”. “Important e să trăieşti ca un matur azi! Dacă ai un picior în trecut şi pe celălalt în viitor, atunci te pişi pe prezent!”.

UPDATE: Pe acelasi plan al discutiei, un articol al lui Andrei Plesu in Adevarul despre destinul lecturii.

Interviu cu Mircea Cărtărescu, autorul volumului unicat pe care joi îl puteţi cumpăra în premieră în România

Un obiect mic cît o casetă audio va însoţi Gazeta Sporturilor la chioşcurile de ziare. Formatul cărţii e o idee olandeză, descoperită la tîrgul de carte de la Frankfurt de ziarista gsp Ramona Mânzat, şi îmbrăţişată imediat de editura Humanitas şi de Mircea Cărtărescu. Aceste nume şi titlul “Nostalgia” vor rămîne legate mereu de intrarea în România a ceea ce voci din industria comunicării numesc Cartea Viitorului.

Nu doar dimensiunile gingaşe şi hîrtia subţire sînt aparte. Ci şi autorul. Sunat în pripă la Berlin, “criza e alibiul perfect, domnule Cărtărescu”, cel mai bine vîndut scriitor român în viaţă a pătruns în dialog nu ca o maşinărie umană de PR, ci ca un tip care-şi menţine viziunea proprie chiar şi atunci cînd se confruntă cu brutalitatea României reale.

În locul lui, eram infinit mai precaut şi mai laş. Mircea Cărtărescu nu vrea să facă pe plac nimănui. Ne pune o carte în palmă, să o deschidem e treaba noastră.

- Cum vă sună, puse împreună, Gazeta Sporturilor, Mircea Cărtărescu, Humanitas şi un format nou de carte? Nu e un moft?
- Nicidecum! Formatul pe care-l oferiţi cititorilor Gazetei Sporturilor mi se pare minunat. Cuprind “Nostalgia” în mînă şi cred că varianta aceasta olandeză e prima inovaţie tipografică la nivel de carte după zeci de ani. Cît despre legătura cu Gazeta, sînt convins că e o asociere foarte bună! Ideea revoluţionară a acestei cărţi de buzunar va ajunge exact la publicul tînăr. Vor găsi în carte un fel de Ipod, un omolog al gadgeturilor moderne cu care sînt obişnuiţi.

- Şi….
- Va avea succes, veţi vedea! Dincolo de conotaţiile culturale e frumoasă, e uşor de manevrat, se ţine într-o mînă şi se citeşte lesne, oriunde, în maşină, în metrou, la birou. E cool şi sper să mai apară şi un “t” la sfîrşiul cuvîntului. Faptul că se răsuceşte şi se citesc paginile atît de comod îmi place mult!

“Magia acestei cărţi e că o poţi ţine în palmă. Ca un palm computer, dar care miroase precum o carte adevărată”

- Astăzi multe cărţi se citesc pe net.
- Ştiţi cum văd eu diferenţa între tipar şi calculator? Înainte de formatul cărţii aşa cum îl ştim noi azi, cel de codex, sulul de pergament reprezenta suportul scrierii. Parcurgeai sulul fără să poţi reveni la o zonă anterioară a lecturii. Revoluţia cărţii faţă de sul a fost faptul că omul a putut răsfoi, selecta, reveni sau rezuma. Cărţile care se citesc pe computer sînt o întoarcere în timp la o lectură incomodă. Uitaţi-vă şi la faptul că, în limbaj tehnic, se uzitează acelaşi termen: scroll, adică sul. Rezumînd, nu cred în varianta electronică a vechiului papirus pentru că e un pas înapoi! Sigur că au apărut şi cărţile electronice, e-book-urile, care sînt altfel concepute.

“Nimeni nu poate opri evoluţia e-book-urilor, dar, la fel, nimeni nu poate înlocui sentimentul cărţii citite pe hîrtie”

“Multă lipsă de educaţie”
- Cum percepeţi, din Germania, criza românească?
- Am predat aici, la Berlin, 5 luni. Ţările şi companiile au batjocorit această criză şi uite că a ajuns să ne batjocorească ea pe noi. Cînd în Berlin rata şomajului e de 20% asta se observă şi pe feţele oamenilor. Desigur că e alt nivel decît în România, dar Germania s-a schimbat. Trenurile nu mai ajung mereu la timp, stilul de viaţă e diferit. Aşa că, revenind în ţară, nu mă întorc din Paradis în Infern, ci de pe o treaptă a Purgatoriului pe alta, mult mai jos plasată…

- Unde veţi găsi ce?
- În România, marea problemă este calitatea morală a oamenilor. E şocant cît de multă lipsă de educaţie există, cît de puţine aspiraţii! Televiziunile şi ziarele, generalizez, desigur, flatează straturile sociale joase.

- Şi instinctele joase ale fiecăruia dintre noi…
- Da, corect! Asta se observă pe net. Observaţi revărsarea de ură, de insulte!

“Vom scuipa pe jos şi în navele spaţiale”
- Nu e straniu cum ne purtăm pentru un popor care a fost învăţat să creadă despre el că e cultivat, inteligent şi bine antrenat cultural?
- Ni s-a propagat o iluzie. Întîi, prin ideologia poporului superior. Dacii erau cei mai buni dintre traci, deci şi românii deveniseră cei mai buni. Apoi, ne-am supraevaluat pentru că, înainte, ne exprimam mai ales prin elita noastră, care este sclipitoare. Dar cînd toţi vorbim, şi e bine că avem acest drept, se vede cum arată, de fapt, România profundă. Cea a fiecărei zile.

- Şi ce rămîne? O carte frumoasă azi în mîna tinerilor şi acelaşi scuipat pe stradă peste 20 de ani?
- Oamenii, nu doar românii, vor scuipa şi în navele lor spaţiale, cînd vor goli planeta. Aceasta e natura umană. Dar sperăm. Tot ce rămîne e speranţa.

“Volumul inovativ scos de Gazeta Sporturilor şi de Humanitas reprezintă răspunsul cărţii la asaltul e-book-urilor”
Gabriel Liiceanu