Raluca – articole tulburatoare

steagu.ro  •  25 aprilie 2007, 12:41

are rost viata? o astfel de viata? se pierd din vedere lucrurile importante in viata… cine are cit de cit legatura cu biserica stie…

Gabi Costea  •  25 aprilie 2007, 12:44

http://www.viata-dupa-munca.ro/

cool  •  25 aprilie 2007, 12:46

pt. Fotbal
merci….crede-ma ca nu merita se te stresezi…eu personal incerc(si reusesc) sa vad partea plina a paharului….cand ma trezesc dimineata i-mi spun asa: hai baiete fa-ti o zi buna incercand sa gandesti pozitiv…daca sunt sanatos,totul e ok.Si crede-ma am avut destule momente grele in viata.Cum era sa pun totul la suflet? Sanatosi sa fim,ca restul….

fotbal  •  25 aprilie 2007, 12:55

pentru cool:

ai un tonus bun si m-ai facut sa rad! in principiu, procedez la fel. dar acum am de lucru, in registre diferite, cu acelasi nivel de acuratete si sinteza.
hai UTA!

cool  •  25 aprilie 2007, 13:03

misto de tot site-ul http://www.viata-dupa-munca.ro
ce-i naspa ca la raspunsurile pe care le-am dat mi-a iesit ca as fi vreun milionar in euroi,sau ca mai am putin si ma dau astia afara de la lucru…..
o zi buna tuturor ,ma pregatesc de meci.

Internatsionalu’  •  25 aprilie 2007, 13:07

Am citit parte din mesajele lasate de voi si este regretabila moartea Ralucai.
Singurul comentariu pe care vreau sa-l fac este ca nu trabuie sa cadem in vesnicul pacat al romanilor de a-si plange soarta. Personal cunosc o gramada de oameni si care NU sunt romani care muncesc in conditii de stress si de o intensitate foarte mare. Asta este pretsul care trebuie platit in lumea in care traim de majoritatea oamenilor (nu numai a romanilor inca o data), alegem sa muncim ca niste roboti pentru niste banutsi in plus sau alegem sa asteptam sa castigam la LOTO. Stiti oare cum lucreaza chinezii, pakistanezii care le construiesc cladiri de lux arabilor sau africanii care rup tot pentru cativa dolari sau francezi, turci, americani, sau alte natsii care lucreaza tot mai mult doar pentru a avea o sansa in plus pentru a fi promovati in functie? Imi pare rau, dar pentru cei ce mai cred inca ca-si pot construi o casa, cumpara o masina, intretine o familie si termina lucrul la 5 dupa-amiaza trebuie sa-i dezamagesc, dar tot asa or sa lucreze daca li s-ar oferi sansa – asta este LUMEA CIVILIZATA in care traim, o societate de consum (al produselor si al oamenilor) impotriva careia nu ne putem impotrivi.
Regretele mele inca o data.

tallfrog  •  25 aprilie 2007, 13:07

am citit articolul lui tolo care este (gazetar de sport..) si opiniile voastre interesante, pertinente in unele cazuri…si cred ca fiecare e liber sa aiba o parere.
e nevoie de situatii extreme cum este moartea unui om, pentru ca aceste lucruri si modul de gandire al nostru si al anagajatorilor sa se schimbe?nu e suficient, de fapt nu se va schimba nimic, cel putin momentan pentru ca mecanismul e prea mare si prea bine uns ca se se opreasca asa usor.
am auzit de la multi si am vazut personal ca in alte tari stilul de viata este mai relaxat, se pune accent pe odihna si angajatii au pauze de masa de cate 2 ore (vezi italia, franta, spania, grecia, tarile arabe…etc ), timp in care poti sa mananci decent si chiar sa tragi un pui de somn acasa.
va place? mergeti acolo, mie imi place romanica si sunt un prost sentimental care nu poate sta departe de tara asta!
la noi asta nu se va intampla in romania curand, e clar ca buna ziua!
vom fi asa in continuare pana cand nivelul nostru de trai va creste, vom fi mai educati si vom invata sa ne respectam viata si pe noi insine.
muncesc intr-o multinationala si…nu am muncit mai putin zilele astea (cu exceptia timpului in care am citit despre moartea Ralucai…ce ironie trista!)
si tot astept o promovare, chiar daca asta va insemna sa muncesc mai mult, pentru ca imi va aduce mai multi bani, prestigiu, noi cunostinte …etc, desi nici acum nu o duc rau, salariu decent, munca pana peste cap…:)dar vreau mai mult!!!!
vedeti voi, asa am fost invatati sa gandim, asa o spun pana si copii care stiu de pe Playstation „get rich or die trying”…e aberant de simplu cum ni se inoculeaza ideea asta in subconstient prin toate mijloacele posibile.
echilibrul intre efortul de a reusi in viata si fericirea personala, cred ca trebuie sa fie gasit de fiecare om pentru el insusi, pentru ca reteta care i se potriveste colegului de langa mine nu imi este si mie buna in mod automat.
putem vorbi la nesfarsit de principii de viata, reguli, pachete de beneficii..alegeri si dobitoci care ne influenteaza viata la servici si acasa.
eu nu vreau sa fac asta, m-as multumi sa am prezenta de spirit sa nu mi se intample mie asa ceva si mai important, sa am puterea sa ma uit la oamenii aproape de mine, cei pe care ii iubesc si apreciez si sa nu ii las sa isi distruga viata…
„Ii multumesc lui Dumnezeu ca exist”

Baghera  •  25 aprilie 2007, 13:34

Am lucrat 6 ani in Big 4 si la inceput a fost o scoala foarte buna. Nu sunt genul de carierist si vreau si eu sa lucrez cate 8 ore pe saptamana. Din pacate, precum majoritatea romanilor esti bagat la niste cheltuieli (casa, masina etc) pe care trebuie sa le acoperi intr-un fel ba chiar mai mult vrei sa fii liber sa-ti poti face o vacanta „pe afara” si cumva sa nu mai tanjesti „dupa bananele de pe vremea lui …”. Toate aceste lucruri se fac cu destul de mult chin. Am schimbat cateva locuri de munca in cautarea acelui ceva care sa ma multumeasca din toate punctele de vedere … din pacate am aterizat la alti mizerabili care ma chinuie ca pe hotii de cai cate 12 – 15 ore pe zi pentru salariul oferit. Problema de principiu nu este compania in sine ci aceia care conduc respectiva companie, aceia care au devenit manageri calcand pe cadavre atat la propriu cat si la figurat. Problema este ca atunci cand intri intr-o asemenea companie ti se spune ca reprezinti „the most valuable asset” dar personal cred ca esti mai mult o piesa de schimb. In fiecare an la evaluari nu conteaza problemele tale personale ci faptul ca ai gresit ajustarea de „deferred tax” sau nu ai fost foarte „professional” cu clientul. Pe nimeni nu intereseaza ca ai si tu viata ta si ca poate lucrurile nu stau tocmai roz. Partea mai trista este ca nici cei pe care i-ai considerat partizanii acelorasi idei in momentul in care sunt promovati incep sa te considere un inadaptat iar pana la procesul de izolare nu mai ramane mult…
Din pacate, oameni mor din aceasta cauza iar partea cea mai trista este ca sunt foarte tineri.
Pacat…

sugardaddy  •  25 aprilie 2007, 13:35

e regretabil ce s-a intamplat.
si eu am prieteni care lucreza de ceva ani in KPMG si de vreun an, de cate ori de nevedm, primul lucru pe care mi-l spun este „suntem rupti de munca, nu mai putem”, dar uite ca nu pleaca desi programul este realmente infernal, de dimineatza pana in creierii noptii. stai sa lingi dosare de contabilitate si sa faci rapoarte. chiar nu inteleg de ce nu pleaca.
insa mult mai mult ma enerveaza ceea ce bine a sesizat si Catalin „in Romania nu se munceste” sau cei care intind mana. si eu lucrez de dimineata pana seara si uneori e greu, dar incerc sa am si o viatza:)
ideea e ca in ziua de azi chiar ai sanse sa te realizezi prin munca cinstita.

inc-o data mii de regrete pentru saraca fata si i-as cam vrea trasi la raspundere atat pe EY cat si CMU (fugiti de ei ca sunt 0)

Makoto  •  25 aprilie 2007, 13:43

Acum intelegeti nevoia Curtii Constitutionale de a trage oblonul la 16:30 joia trecuta?

tudor  •  25 aprilie 2007, 13:47

De Siveco nu spune nimeni nimic? Nu am lucrat la E&Y dar din descriere Siveco e un fel de E&Y al IT-ului. Am avut colegi care s-au imbolnavit de ficat din cauza programului , unii cu nervii si au renuntat. Te toaca efectiv, si pe salarii clar mai mici decat ce avea Raluca. E normal sa te prinda 4 dimineata la birou si la 6 dimineata sa iei trenul spre Constanta iar la 10 sa fii deja la client in port si cu un calculator in brate?

PS Catalin , spui „Ei au reusit sa schimbe Romania,”. NU POT FI DE ACORD CU TINE, am ajuns intr-o situatie politica grava si pentru ca pe ei nu i-a interesat deloc desi la salariile lor contributia catre buget este foarte mare. Ma intreb de ce nu sunt constienti ca ei ii platesc deplasarile lui Vacaroiu in Elvetia, numai in aprilie a fost deja de 2 ori si se va mai duce inca odata ca presedinte interimar. Acelasi Vacaroiu care s-a plans „iar Elvetia?!”
Da, sa muncim pana cadem lati iar Vacaroiu sa manance inghetata la Movenpick, din banii nostri normal. Pentru ca el merita, nu?

Marius  •  25 aprilie 2007, 13:57

Sunt foarte impresionat de aceasta poveste. Sincere condoleante si pareri de rau. Pacat ca s-a ajuns atat de departe cu exploatarea angajatilor.
Aceasta disparitie ar trebui sa lanseze o mare revolutie in randul angajatilor din firmele de consultanta – decizia daca vor continua in acelasi stil le revine in totalitate lor si managerilor lor (buni sau prosti – asa cum sunt)

Revenind acum la fimele din Big 4$
Pentru Romania abordarea lor este foarte simpla – angajam cat mai putini oameni, ii platim bine, dar nu foarte bine (probabil Raluca ajunsese pe la 3.000-4.000 de Euro pe luna – dar nu e mult avand in vedere ca lucra norma dubla plus weekenduri) si ii muncim pana nu mai rezista. Cand nu mai rezista.. angajatii stiu ca sunt cautati de orice comapanie mare pentru posturile de director in departamentele de contabilitate, tax, legal, etc. – unde evident ca se plateste mai mult….

Cei care merg in Big4 stiu foarte bine ce-i asteapta sau descopera in scurt timp – insa majoritatea spera sa reziste cat mai mult si sa prinda un job bun de manager financiar, contabilitate intr-o alta companie dupa 3-4 ani.

Si eu consider ca vina este a managementului acestor companii care si-au propus sa scoata cat mai mult profit fara a-i interesa soarta angajatilor.
Acest deces este doar varful piramidei – cate persoane din firmele acestea de audit au insa probleme mari de sanatate, cate au ramas cu afectiuni cronice legate de stres, cate si-au scurtat viata si cu 10 ani din cauza ca au muncit acolo 2 ani…nimeni nu stie..dar toti stim ca exista.

Exemplu real si foarte des intalnit in aceste firme – se sta in audit la client pana la ora 19-20 si apoi se merge la firma pentru a se face raport si asfel se face 12-01 noaptea. Iar a doua zi la ora 9 sunt iar la client pentru a continua auditul.

Inspectia pe care am auzit ca o vor face cei de la fortele de munca ar trebui sa se extinda la toate firmele din big4 si sa cuprinda si fostii angajati – care vor fi mult mai deschisi in a spune cu adevarat ce se intampla acolo.
Dar evident ca nu se va face nimic si povestea va fi ingropata in maxim 3-4 saptamani…iar lucrurile vor reveni la acel normal nefiresc specific unor companii straine prezente in Romania.

ara  •  25 aprilie 2007, 14:14

Are dreptate Catalin. In primul rand, Dumnezeu sa o odihneasaca macar acolo unde a plecat !
Asa se intampla in multe locuri, eu chiar am sa dau un nume: „marea” firma de avocatura „Nestor Nestor….Petereson” unde se lucreaza pe branci de dimineata pana noaptea la ora 2, aproape fara oprire; dar se trage in special pe personalul auxiliar (secretare, asistente sau ce-o fi ele…), caci dansii…marii avocati trebuie bibiliti in permanenta, trebuie sa li se puna si sa li se scoata robele cand ajung „extenuati” dupa o pledoarie…ce mai, o viata de caine si asta doar pentru ca esti orice altceva (inginer, economist, whatever…) si nu esti ca ei….
Si exemplele pot continua…..
Dar este clar ca vina ne apartine in mare masura; ce s-ar face domnii patroni, asociati, partners, etc., daca am pleca TOTI la ora oficiala de sfarsit de program ? Oare ar putea chiar sa ne dea pe TOTI afara ?! Sinecr, ma indoiesc…
Romanul a fost, este si va fi las mereu; insa tot mereu se va plange de cat de rau o duce si cat este de sarac…..

Pacat….

Silviu S  •  25 aprilie 2007, 14:20

Stiati ca a functionat o perioada (cam in toamna anului trecut) site-ul desprefirme.com, unde vizitatorii postau pareri despre mediul de lucru din firmele la care lucrau ? Ei bine, dupa ce au inceput sa apara cam multe pareri critice despre firme importante, multinationale dar si exclusiv romanesti, site-ul a fost inchis. La inceput, pentru revizie. Care continua si in prezent.

ara  •  25 aprilie 2007, 14:21

Si inca ceva: pentru tudor: asa este, Siveco este ca un lagar al extenuarii si indepartarii de familie; sotul meu a lucrat acolo 1 an si am ajuns la concluzia: ori cu ei, ori familia; si a ales bine (sau mai bine spus, ceva mai „uman”); dar este adevarat, siveco este durere…nu au mama, nu au tata, in schimb doamna director este ridicata in slavi prin toate revistele de specialitate….

tudor  •  25 aprilie 2007, 14:24

Stiti site-ul ala desprefirme? A fost inchis in scurt timp de la lansare la presiunea unor firme mari, din pacate nu stiu exact care. Mare pacat.

tudor  •  25 aprilie 2007, 14:25

ha, gand la gand Silviu 🙂

Silviu S  •  25 aprilie 2007, 14:27

Si inca ceva, Catalin. Cred ca e foarte bine venita atentionarea ta din final: vorbim despre o adevarata stire de interes public. Anticorpii formati de agresiunea presei tabloide ne-ar fi putut face sa consideram, reflex, acest articol ca pe inca un subiect ieftin de senzatie. L-au publicat 7Plus si Evenimentul… in alte parti nu a fost loc de Vacaroiu, Voiculescu, Geoana Tariceanu & Co.

Silviu S  •  25 aprilie 2007, 14:34

Acesta e ultimul post, nu vreau sa exagerez, dar nu ma pot abtine: oare companiile mentionate pe aceasta pagina vor declansa presiuni asupra lui Catalin Tolontan pentru a sterge din proteste ? Pentru ca vad ca multa lume are multe lucruri de povestit, iar comentariul inital al lui Tolo (impreuna cu stirea) a fost ca o scanteie. A deschis o bresa prin care se revarsa acum muuulte lucruri nespuse in public… lucruri „desprefirme”

Eva  •  25 aprilie 2007, 14:38

Sunt sigura ca Raluca nu avea 500-1000 euro salariu, ci cel putin dublu…sau asa ar fi fost normal…
Problema este ca intr-adevar se pune o mare presiune pe angajati in aceste multinationale si departamentele sunt subdimensionate ca personal, pentru a se asigura salariile de zeci de mii de euro ale top managementului (pe de o parte) si o repatriere cat mai mare de profit pentru shareholderi (pe de alta parte).
Moartea ei se traduce in vilele si jeepurile hidoase din Pipera precum si in EPS (earning per share) al EY la NYSE.
In top managament sunt de obicei baietii lui taticu’, taticu’ care a avut grija sa-si faca bani si relatii pe vremea lui Ceausescu, sunt copiii celor din vechile structuri, carora li s-a asigurat un job onorific bine platit pentru a rotunji averea familiei.
O parte din vina o poarta si saraca Raluca…fiecare dintre noi trebuie sa inteleaga faptul ca respectul de sine e mai presus de orice.
Ma intreb daca mai avea timp sa se ingrijeasca, sa se spele…
Imi pare rau ca nu a avut curajul sa spuna: STOP, sa impuna niste limte.
Nici macar nu a murit in demnitate, au gasit-o intr-o mizerie crunta…
E f. f. trist!

Cristian Stoiciu  •  25 aprilie 2007, 14:52

O rugaciune simpla, pentru RALUCA

Doamne,iti multumesc pentru tot ce am,
Caci de la Tine am,si ce sunt prin TIne sunt,
Iti multumesc pentru grija ce mi-o porti,
Zi de zi si clipa de clipa,

Ai mila de mine Dumnezeule in marea Ta
Indurare,ai mila si ma fereste de orice rau
Ce-mi sta in cale!
Te rog Dumnezeule sa nu-mi tii in seama
Greselele mele si nu ma pedpsi dupa faptele mele
Ai mila de mine Doamne!amin

so_be_it  •  25 aprilie 2007, 14:58

Cine e Tweedy ? Am cautat prin comentarii si nicaieri…
A fost sters ?

cricri  •  25 aprilie 2007, 15:18

Foarte fain site-ul http://www.viata-dupa-munca.ro

Am lucrat si eu in Big4 din care am plecat dupa un an bolnava de psoriazis si depresie. Oricum, cred ca vina pentru ceea ce se intampla este impartita intre angajatorii care intr-adevar nu au scrupule si te muncesc pana la epuizare si angajatii care accepta acest lucru neconditionat (si eu m-am numarat printre acestia) din diferite motive: obligatii financiare, dorinta de a reusi cu orice pret sau pur si simplu teama, jena de a spune stop, bun simt.

Am supravietuit experientei si am invatat o lectie de viata. Intre timp am mai schimbat cca. 4 joburi (din care unul dupa doar 2 zile) si cu incapatanare am perseverat in cautarea unui loc de munca unde sa fiu platita decent pentru un program de lucru normal care sa-mi permita si timp pentru familie, film, carti…si am reusit! In Bucuresti, Romania!

Inca ceva…cred ca relatia angajat/angajator se va aseza si la noi, dar acest lucru trebuie sa se faca in primul rand prin noi, prin cerintele pe care le vom avea (Da! si noi ca angajati putem avea cerinte) si conditiile pe care le vom pune la angajare. Cand randurile celor care vor accepta orice pt. a avea un job se vor rari si ale celor care isi vor negocia cu adevarat conditiile jobului se vor ingrosa, poate ca viata noastra se va schimba. E buna campania anti-resemnare de la Radio Guerilla!

Marius  •  25 aprilie 2007, 15:26

Este in primul rand vorba de etica profesionala a majoritatii top managerilor si partenerilor din aceste companii…Big4$

Ei sunt cei care aproba bugetele de resurse umane si care incurajeaza acea mentalitate de care am vorbit intr-un post mai sus.
De ce o fac….??? E clar pentru toata lumea – ramane mai mult profit – iar ei primesc o mare parte din acest profit.
Plus ca dau bine in fata celor din afara tarii…in fata carora raporteaza…o eficienta a muncii foarte ridicata si deci un management senzational.

jane  •  25 aprilie 2007, 15:53

imputitii de patroni!!!

Florea  •  25 aprilie 2007, 15:54

Circulă din când în când pe mailuri glumiţe mai mult sau mai puţin tâmpite, cum e şi aia din seria tipic românească cu „Munca n-a omorât pe nimeni. Dar de ce să-ţi asumi riscul ?”
Iată că de azi înainte o astfel de glumă nu prea ne mai face să râdem.

Cristi Roman  •  25 aprilie 2007, 16:24

Tolo, mersi, dar cred ca e mult spus ca a plecat de la mine. Pur si simplu eu am publicat ieri dimineata primul aceasta informatie, care a circulat apoi extrem de rapid in blogosfera din Romania si in cadrul anumitor companii.
Mediafax a publicat si ea dupa-amiaza povestea tragica, dar ei aveau oricum informatia, numai ca au publicat-o un pic mai tirziu. Oricum, de la Mediafax a preluat toata presa de astazi, nu de la blogul meu.
Cresc blogurile, dar nu atit precum Mediafax :).

Christiansen  •  25 aprilie 2007, 19:40

Si eu sunt socat de acest caz, insa numai noi putem schimba … stabilindu-ne un raport clar intre timpul alocat profesiei si cel alocat vietii personale. Pana la urma nu trebuie uitat ca profesia are menirea de a ne ajuta sa ne intretinem si sa avem o viata decenta … si pana la urma nu e deloc nevoie sa „petreci” ţ-spe ore la munca pentru a-ti atinge toate obiectivele personale ….

Gabriel  •  25 aprilie 2007, 20:23

Toata ziua am dorit sa pun si eu un post pe aceasta tema…Put si simplu faceam ce faceam si imi venea in minte poza cu fatza Ralucai, o fatza chinuita, trista…Si am citit si comentariile de pe forumuri. Vina este aruncata in bunul stil romanesc ba in Raluca, ba in sistemul corporatist, ba in sistemul guvernamental…Ca intotdeauna, adevarul se afla undeva la mijloc. Despre Raluca nu putem si nu trebuie sa mai spunem nimic rau. Sistemul corporatist are hibele lui. Intr-o tzara in care salariul mediu pe economie este cat este, un salariu de 1000 sau peste de euro nu este un lucru pe care sa il treci cu vederea. Am avut si eu experientze intr-o transnatzionala in care sub tot felul de sintagme se practica spalarea sistematica a creierului. Vreti exemple? Fabuloase teambuildinguri in care era musai sa participi, in care strigam ca zanaticii tot felul de tampenii „mobilizatoare”, trainiguri de „dezvoltare personala” de fapt de schimonosire a personalitatii dupa chipul si asemanarea firmei samd. Dar am spus STOP! Viata mea este numai una. Cunoasc suficiente lucruri ca sa pot fi propriul meu stapan. Guvernul are si el partea lui de vina. Nu am cunostinta sa se fi intreprins ceva in sensul de a verifica daca angajatorii respecta acele drepturi ale salariutului referitoare la timpul de lucru, plata orelor suplimentare…Sper ca moartea Ralucai sa fie un avertisment pentru acei tineri care isi doresc din tot sufletul sa lucreze intr-o „firma”, daca la un moment dat esti stapan pe profesia pe care o ai…Dumnezeu sa o ierte pe Raluca!

Adeline  •  25 aprilie 2007, 21:37

E intr-adevar socant ce s-a intamplat, si sunt de acord cu Gabriel – este doar consecinta ineficientei sau nepasarii unui sistem care nu functioneaza asa cum trebuie. Am lucrat in 3 multinationale, acum lucrez tot intr-o multinationala, insa poate am avut noroc: oamenilor chiar le pasa de noi. E adevarat, de multe ori am senzatia ca ma uzez, ca nu mai fac fata, dar credeti-ma ca de fiecare data a fost suficient sa „tip” – nu mai pot, am nevoie de inca un om etc. O singura data, cand mi s-a spus „nu se poate”, am demisionat pe loc. Cred ca e important sa-ti dai seama cand esti gata sa-ti atingi limita. E drept, e important sa ai bani, ei iti asigura confortul, insa nu as sacrifica niciodata bucuriile simple pentru o cariera. Dar mi-am conturat aceste optiuni dupa 30 de ani.

casargoz  •  25 aprilie 2007, 23:06

Fa un prim pas, vino si depune o floare la Ernst&Young o floare de 1 Mai.
Ca sa nu-i uitam pe cei ca noi.

ics  •  25 aprilie 2007, 23:14

damned UPDATE in entry-ul asta

conteaza daca el sau noi sau voi sau „pulsarul meta” sau cula palului? conteaza cine a dat mai repede drumul unui entry cu topicul Raluca Stroescu?
si cum Dumnezeu sa spui ca tot acest caz a plecat de la un blog, oricat de „corporate oriented” ai fi in timpul orelor de program?

Amice Tolo!
la faza cu update’ul ai fost creatia perfecta a lui Pamfil Seicaru!
sa te felicit? 🙁

Tanase Hagi  •  26 aprilie 2007, 1:49

Pai de ce nu partajati efortul cu altii?

MT  •  26 aprilie 2007, 7:59

Haideti cu toti pe data de 1 mai sa depunem o floare la sediul firmei E&Y pentru Raluca.
http://ecologie-umana.blogspot.com/2007/04/o-floare-pentru-raluca.html

hrisostomake  •  26 aprilie 2007, 8:35

eu propun sa-i zica firmei Ernst & Die Young 🙂

hrisostomake  •  26 aprilie 2007, 8:36

daca se poate face un pic haz de necaz – da’ corporatistii merita mai bine de-atit

tudor  •  27 aprilie 2007, 10:28

Sa se verifice laptopul ca sa se vada cat a muncit.

Ca minim de informatii, documentele prezinta data si ora la care s-a salvat ultima data. Firma sa puna aceste informatii la dispozitia inspectoratului teritorial de munca, Iar daca aceste informatii au disparut, atunci firma are o mare problema

casual friday « cristiandelcea  •  27 aprilie 2007, 15:33

[…] tabletele si marturiile celor care spun ca traiesc in fiecare zi ultama zi a ralucai. Aici, aici, aici si aici, peste tot oamenii au iesit din case, au intrat pe net si au spus: “nu mai putem, […]

Radiocap  •  28 aprilie 2007, 10:45

E mare nevoie, în România, de un strop de gândire de stânga (poate chiar de mai mult), dar Ferească Pronia să pronunţi „stânga” – te paşte linşarea! Unora dintre yuppies le-ar mai prinde foarte bine (dacă n-ar fi atât de prinşi cu „munca”) să citească American Psycho.

Oroles  •  28 aprilie 2007, 13:47

http://www.monstersgame.ro/?ac=vid&vid=109006682

oripilat din pont  •  28 aprilie 2007, 22:31

BIROUL este un forma teribila de claustrare moderna, in vreme ce marile corporatii (aglomerari infernale de birouri) incep sa aiba alura unor imense spatii de concentrare. Pentru indivizii adulti care isi petrec vietile in aceste spatii rectangulare, monotone, de un gri imposibil, tot ce se afla in afara BIROULUI devine treptat o abstractiune. Singura realitate este BIROUL care se hraneste cu timpul tau, cu gandurile tale, cu imaginatia ta. Cu intreaga ta fiinta, in cele din urma.

Fiecare BIROU este condus de un mic dumnezeu cu o singura preocupare: sa creeze organizatia perfecta. Din cand in cand, micul dumnezeu se pogoara printre bietii muritori de la etajele inferioare, arborand o atitudine ingrijorata prin care sadeste temeri cumplite in mintile sleite. Nu saluta niciodata pentru ca respinge orice apropiere de angajati, insa are cuvinta sa raspunda, ba chiar zambeste ca o recompensa. Are privirea transparenta de parca s-ar uita in sufletul tau, scormonind acolo ca sa vada cat esti de dedicat companiei.

Iar tu, biet angajat, peon truditor pe campul muncii, stiind cati iti ravnesc ciolanul, esti mereu cu ochii in patru pregatit sa adulmeci orice schimbare de atitudine a sefului si te intrebi oare de ce nu mi-a raspuns azi la salut? De ce nu mi-a adresat nici un cuvant? Oare mi s-a parut doar sau chiar imi evita privirile? Te uiti in jur sa vezi daca vreun coleg nu stie ceva. Faci o gluma searbada doar ca sa vezi cine rade si cine nu. Observi inspaimantat ca nu sunt prea multi cei care se hlizesc alaturi de tine. Presimtiri negre incep sa te bantuie si nu mai poti rabda incertitudinile care te asalteaza.

Consultant Resurse Umane  •  7 mai 2007, 7:23

Fiecare dintre noi suntem mai mult sau mai putin o Raluca Stroescu. Toti muncim zi de zi ca sa “traim bine” dar la sanatatea noastra nu ne gandim. Cat suntem tineri alergam cu sanatatea dupa bani iar cand suntem batrani alergam cu banii dupa sanatate dar nu o mai gasim. Solutia este pe http://www.GreutateaTa.ro

gabi  •  24 mai 2007, 13:44

Salut. Cei care aveti experiente teribile in munca puteti sa imi dati un interviu. Scrieti aici: gbaldovin@yahoo.com