„Clauza de eliberare” Mihai Ghyka :-)

Mihai Ghyka, CEO Inbev Romania, a anuntat, deocamdata neoficial, ca pleaca. Nu la alta companie, nu intr-un business personal, nu pentru ca a intrat in conflict cu sefii internationali sau cu actionarii. Pur si simplu pleaca. Seful Bergenbier si cel care spunea acum trei ani ca „nu renuntam sa sprijinim echipa nationala! Exista sponsori care la insuccese aleg sa taca, noi nu tacem”  si-a activat propria „clauza de eliberare”.

joi, 20 martie 2008, 10:10

Mihai Ghyka, CEO Inbev Romania, a anuntat, deocamdata neoficial, ca pleaca. Nu la alta companie, nu intr-un business personal, nu pentru ca a intrat in conflict cu sefii internationali sau cu actionarii. Pur si simplu pleaca. Seful Bergenbier si cel care spunea acum trei ani ca „nu renuntam sa sprijinim echipa nationala! Exista sponsori care la insuccese aleg sa taca, noi nu tacem”  si-a activat propria „clauza de eliberare”.

Ce este „clauza de eliberare?” Cutuma fotbalului nu permite jucatorilor sa plece de la o echipa fara ca sportivul sau noul angajator sa plateasca o suma de bani clubului. De ani buni, UE incearca sa schimbe aceasta regula si sa-i asimileze pe fotbalisti oricaror angajati, iar justitia a marcat deja citeva precedente.

Exista cel putin inca o categorie de oameni pentru care „clauza de eliberare” se aplica greu. E vorba de managerii companiilor. Nu pentru ca cineva s-ar opune, desi e si asta, ci pentru ca ei insisi renunta cu dificultate la cariera, la un stil de viata, la avantajele financiare si de status.

Dar, in ultima vreme,  in industriile si companiile importante din Romania, sint tot mai multe exemple de oameni care fac downshifting. Unul dintre cele mai clare si mai puternice discursuri despre fenomen il puteti vedea aici, cu Aurora Liiceanu in studioul TVR.

Generatia care are acum 35 – 45 de ani si care a schimbat Romania a obosit. Si nu e vorba doar de manageri. Sint zeci de exemple in jurul fiecaruia dintre noi care arata ca cei 18 ani de la Revolutie au fost traiti precipitat si cu intensitate. Sintem arsi.

Imi aduc aminte, acum cu amuzament, de un episod in care si Mihai Ghyka si eu era sa ne ridicam de la masa discutiilor, atit era de pornit fiecare sa-si sustina punctul de vedere. Pur si simplu ne-am fi jupuit si nu stiu daca doar metaforic vorbind 🙂

In media, in publicitate, dar si in fmcg, in industria auto si in multe alte domenii sint sute de astfel de momente in fiecare an.  Si presiunea se simte la fiecare nivel.

 Ironia face ca Mihai Ghyka, nu neaparat un partizan al afisarii in presa, sa-si fi anticipat decizia tocmai intr-un ziar. Acum doua luni, el a scris in Capital un articol care incepea asa: „Trăim timpuri ciudate. Cu manageri ce îşi petrec mai bine de trei sferturi din viaţă la birou şi în trafic. Viaţa de după business se reduce la televizor, somn şi mall”.

La 36 de ani, din care o treime i-a petrecut in Inbev, dupa aproape doi ani si jumatate ca CEO, Mihai Ghyka a ales sa-si activeze singur „clauza de eliberare”.

Cred si acum ca eu si nu el aveam dreptate la acea discutie despre presa si publicitate 🙂

Comentarii (16)Adaugă comentariu

Big Pim  •  20 martie 2008, 10:18

poate a obosit, dar dupa o luna-doua de odihna nu va rezista si va reveni intr-un fel.

Ovidiu Miron  •  20 martie 2008, 12:48

Da, banuiam eu ca esti incapatanat:). Intr-adevar, omul este de inteles. Pur si simplu i-a ajuns. Probabil ca vrea sa isi organizeze altfel viata.

Cristina  •  20 martie 2008, 13:21

Adevarul este ca situatia actuala din Romania te epuizeaza rapid. Nu e vorba de duritatea conditiilor de aici, poate conditiile din alte parti sunt cel putin la fel de dure, poate si mai si. Problema ar fi, ca sa o numim asa, un soi de instabilitate, un nivel de trai mai redus, ceea ce face ca munca sa para inutila.

Sorina  •  20 martie 2008, 14:46

Intr-adevar „traim timpuri ciudate”. Timpuri in care nu mai avem ragaz sa mirosim florile, sa admiram cerul, sa simtim ca suntem vii. Viata nu merita irosita la birou. Viata este un dar. Important este sa ne trezim din acest somn profund inainte sa fie prea tarziu…

Constantin  •  20 martie 2008, 14:57

Cele scrise de Sorina sunt cat se poate de adevarate…si vin in completarea articolului „Tirania timpului nostru” scris de M. Ghyka in urma cu 2 luni…rog carieristele care au nascut pe birou, sau pe cei care la 27 de ani s-au trezit top manageri,sau cei care isi tocesc limba de atata pupat dorsal pt o amarata de avansare si 200 euro in plus pe luna sa nu citeasca comentariul Sorinei si articolul lui Ghyka, oricum nu ar intelege mare lucru…

Sandi  •  20 martie 2008, 15:08

Depinde de valorile fiecaruia, care valori se schimba in timp. Eu am parasit o lume cu 3-4 servicii care imi mancau viata pentru timp de joaca cu baiatul meu.

Nu-mi pare rau. Inca e mic, asa incat mai avem multe de jucat impreuna 🙂

Homo Erectus  •  20 martie 2008, 16:00

Tot respectul lui Ghyka pentru tot ce a facut.

Insa poate omul si-a dorit sa mai schimbe ceva. Nu trebuie sa imbatraneasca in acelasi job.

Cătălin Tolontan  •  20 martie 2008, 17:49

sandi: rar un comentariu imi provoaca un zimbet 🙂 multumesc mult!

Orlando » Blog Archive » viata  •  20 martie 2008, 18:58

[…] – Clauza de eliberare – Mihai Ghyka la Tolontan […]

Mihai  •  20 martie 2008, 19:22

Frumos articol, frumos si ce spune Sandi, numai sa nu vedem peste 2 saptamani un comunicat de presa despre noul job de top-manager al lui Mihai Ghyka.. 🙂

Tudor  •  21 martie 2008, 22:18

Eu va pot marturisi, din proprie experienta, ca atunci cand te lasi ai o groaza de lucruri nefacute (eu aveam o agenda de cativa ani buni), las la o parte ce vine in plus „aaaa, ia tu ca acum ai timp” asa ca cineva care chiar isi propune sa se lase de „serviciu” are cu ce sa-si „umple” timpul, plictiseala este boala de om prost.

bradut florescu  •  25 martie 2008, 1:38

Ce putine comentarii…

Catalin Lascu  •  31 martie 2008, 9:03

interesant articol…desi nu e sigur ca MG s-a retras din motivele banuite mai sus, pentru ca are in minte altceva, pentru ca era nemultumit sau pentru ca a fost „retras” pentru a face loc altcuiva…

dar sa ne bazam deocamdata pe ideea eliberarii din titlu…

care explica si propria mea decizie de acum doi ani, de a parasi, in culmea succesului, o alta multinationala…putin din cei din jur, daramite altii, au inteles-o atunci ca pe o „rascumparare a clauzei de eliberare”…a implicat un sacrificiu destul de mare, dar a meritat, credeti-ma

Mihai, daca citesti cumva aceste randuri si ai chef, cauta-ma, mi-a venit o idee

Maria  •  23 aprilie 2008, 21:33

Intamplarea face ca tocmai azi sa particip alaturi de Mihai Ghyka la o emisiune TV.A fost sustinatorul echipei mele la un concurs de proiecte de CSR.Am vorbit putin cu el, mi-a placut mult, recunosc…Printre altele mi-a spus cu zambetul pe buze ca s-a retras sa planteze copacii si sa se bucure de viata.Eu il cred.

HR: Profesionalism si substanta- Cosmin Alexandru si Adrian Stanciu | FocusBlog  •  22 octombrie 2009, 21:42

[…] si o noua clasa de lideri. Pacat ca Adrian Stanciu a ales  sa faca downshifting, cum a facut un alt om extraordinar, Mihai Ghyka. Sper ca  intr-o zi se va […]

fuga de pamantul natal | FocusBlog  •  13 ianuarie 2010, 2:48

[…] scurt timp, Catalin Tolontan anunta intr-un articol ( “Clauza de eliberare Mihai Ghyka” ) retragerea lui Ghyka din […]

Comentează