Meciul

miercuri, 30 aprilie 2008, 8:05

Conducătorii au escaladat violenţa verbală. E timpul să se oprească!

„Dacă Steaua bate cu gol din ofsaid, nu mai iese nimeni din stadion” (Borcea) şi „Poate îţi bate eu ţie galeria aia de papagali” (Becali) sînt cele două declaraţii pe care le publicăm cu corp mic, mic, ca să le citească puţină lume.

Doar inconştienţa celor doi conducători explică incitările la violenţă. Să te joci înainte de Dinamo – Steaua cu declaraţii instabile psihic face parte din autoportretul celor doi. Becali, care a fost provocat, să admitem, evoluează nonşalant între sînge şi mască. El a  anunţat că, dacă Bistriţa încurcă CFR, atunci se va simţi ca la o piesă de teatru. Nu e nevoie să detalieze, e clar că toată viaţa lui s-a hrănit cu Pirandello şi Mazilu.

Dar nu asta contează. Dinamo – Steaua nu va avea niciodată relaxarea pe care şi-o imaginează Becali că o transmite teatrul. Au existat cîteva încercări, infime şi ca număr, şi ca efect istoric. Dar să-l defineşti ca pe un „joc strategic”, după cum a intervenit, involuntar amuzant, Turcu, e riscant şi incorect.

Derbyul etern e un meci, cel mai aprig şi promiţător din cîte şi-a imaginat fotbalul nostru. El trebuie respectat şi ferit de propriile viscere. De exagerări, violenţă şi mistificare prin aducerea tensiunii din loje în teren şi prin propulsarea mizei sub formă de pietre aruncate înapoi în tribună.

Borcea şi Becali să se potolească! Au merite, defecte, însă un lucru nu deţin: Meciul.