Fotbalul ne ameţeşte pe toţi

joi, 12 iunie 2008, 6:14

De ce telespectatorii sînt obligaţi 🙂 să savureze Italia – România

Nu-i nici o supărare. Puteţi să o luaţi oricum! Puteţi crede că „iar se plîng jurnaliştii”. Dar povestea merită spusă.
De fiecare dată e la fel. Te miri. Te miri cînd consumi buletinele de ştiri, emisiunile şi ziarele despre Euro. Pentru că ele sînt create de nişte oameni care nu au timp să înţeleagă meciurile şi să le guste. În cel mai bun caz, le văd 🙂 Dar, aproape niciodată, complet.

Ca să găseşti un jurnalist care va urmări precis, atent şi integral partida Italia – România va trebuie să compui amintirile a 40 dintre ei. De exemplu. Cei care scriu cronica stau cu un ochi la teren şi cu unul la tastatură. Ultimele 20 de minute sînt horror, pentru că, fără excepţie, cronica pleacă spre redacţie în momentul fluierului final. Reporterii aleargă tot timpul şi se reped în zona mixtă înainte de sfîrşit. Fotoreporterii şi cameramanii, ce savoare!, sînt prizonierii unui mic dreptunghi lipit de retină. Meciul printr-un fund de sifon. Comentatorii tv se uită mai degrabă la monitorul de control decît la ce se întîmplă în teren pentru că ei povestesc nu ceea ce se întîmplă, ci ceea ce vedeţi dumneavoastră. Altfel s-ar crea o diferenţă care v-ar enerva între imagine şi poveste. Nu-i mai blamaţi inutil, „băi, frate, da’ ăia nu sînt acolo?!”. Băi, frate, nu sînt!

Ca să pună capac, hop şi factorul uman! Cu puţin timp în urmă, Ioaniţoaia, cu o întindere de zile mari, îl alerga pentru o ştire pe Victor Piţurcă, şi el lovit la muşchi la un antrenament. Noroc că se cunosc de cîteva decenii, aşa că s-au putut sprijini unul pe celălalt, la propriu. După, probabil că îşi vor povesti meciul, pe care unul îl va vedea incomplet de pe bancă, iar cel de-al doilea din faţa unui monitor nerăbdător.

Concluzia: savuraţi România – Italia! Dacă îi luăm în calcul pe toţi ceilalţi, care joacă, antrenează, comentează sau scriu, sînteţi cel mai bine plasaţi.