Antrenorul campioanei olimpice la maraton atacă FRA: „Nu tac!”

vineri, 5 septembrie 2008, 12:17

Valentin Tomescu, 32 de ani, acuză „sistemul învechit”

„M-am decis să vorbesc despre problemele mari din atletismul românesc!”, spune bărbatul care acum două săptămîni era la Beijing, peste cîteva zile va sosi la Londra, peste alte cîteva în Colorado, dar care acum stă în faţa unei beri şi a unui teanc de cărţi pe o terasă de lîngă Baza Olimpică de la Izvorani.

– Ştiţi ce se va spune? Că v-aţi căţărat pe medalia de aur şi aţi început să loviţi!
– Da… M-am gîndit la asta. Ceea ce urmează să declar nu este efectul medaliei. Ea nu a făcut decît să-mi dea dreptul să vorbesc. Şi obligaţia. Într-adevăr, mulţi mi-au zis: „Dacă te pronunţi contra Federaţiei, te elimină din sistem!”. Dar ştiţi ceva? Am o obligaţie morală pentru că România e plină de antrenori nemulţumiţi.

„Federaţiei de atletism ar trebui să-i fie ruşine, nu să se mîndrească după Beijing! Pentru că medalia Puşei nu are nici o legătură cu Federaţia”

– De ce spuneţi că nu are legătură cu FRA?
– Ştiţi, de pildă, că federaţia i-a tăiat 15 zile de diurnă pentru că a participat la Maratonul de la Chicago?! Sigur că se cîştigă bani la maraton, dar nu face parte tot din planul de pregătire?!

– Atletismul are una dintre puţinele federaţii care şi-au construit un sediu, un stadion, piste sintetice în ţară.
– Corect, însă acestea sînt beneficiile prezenţei doamnei Iolanda în fruntea Fundaţiei. Dînsa a adus banii. Toată lumea ştie asta!

– Cine e omul pe care-l vizaţi?
– Întrebarea e improprie. Nu vizez pe nimeni şi nu am un discurs personal.

„Oamenii trebuie să afle ceva: antrenorul federal Zsolt Gyongyossi nu m-a sunat niciodată în SUA să mă întrebe despre planul de pregătire întocmit de mine pentru Puşa”

– Deci nemulţumirea are un nume.
– Mie mi se pare incredibil. Un om precum Gyongyossi, care a reuşit cu Gabi performanţe extraordinare, să nu vrea să rămînă la nivelul său de calitate! Este răzbunător şi gata să umilească pe oricine.

– Daţi-mi un exemplu.
– Vă voi da un contraexemplu care spune multe. Publicul ştie că în momentul finişului Puşei eram turist, singur prin oraş.

– Da, pentru că grupa de maraton n-a avut un antrenor.
– Aşa e. Deşi noi am trimis încă de la finalul lui 2007 o scrisoare din SUA către FRA prin care solicitam un antrenor la Beijing.

– Dar cînd a fost fesivitatea de premiere, de după-amiază, aţi fost prezent?

„COSR mi-a dat un bilet din proprie iniţiativă”
Valentin Tomescu susţine că, spre deosebire de FRA, „COSR a avut o atitudine deschisă. Oamenii de acolo s-au zbătut şi, la cîteva minute după ce Puşa devenise campioană olimpică, am primit un telefon de la Ion Dobrescu, care mi-a spus: «Ai un bilet pentru gala de după-amiază, cînd se decernează medalia olimpică». Aşa am ajuns pe stadion, altfel nu intram”.

„Cei din atletism nu sînt capabili de atitudinea lui Vizer. A acces în conducerea federaţiei sale şi şi-a trăit triumful cu un aer aristocratic pentru care îl felicit! Cine de la FRA poate intra în conducerea FIA?!”

– Care e totuşi nemulţumirea principală?
– Că sîntem departe de ceea ce se face în sportul modern. Există seminarii internaţionale. Antrenorii nu sînt trimişi. Există studii, volume de valoare. Nu sînt popularizate. Există, uneori, performanţe. Nu sînt popularizate. Jos pălăria, de pildă, în faţa celor de la judo! De cînd am venit în România am văzut imaginea Alinei Dumitru peste tot. În lumea de azi, fără comunicare nu exişti ca om de sport.

„Nu mă consider un mare antrenor. Sînt încă jos pe curba carierei şi am multe de învăţat. Chiar dacă instinctul e util, dar nu cred în instinct fără educaţie”

„Să spună Tomescu…”
Soţul Gabrielei Szabo îşi prezintă propria versiunea

– Domnule Gyongyossi, antrenorul campioanei olimpice spune că…
– Să stai în America şi să critici…

– Staţi să auziţi afirmaţiile. Că nu l-aţi sunat niciodată din proprie iniţiativă ca să discutaţi planul de pregătire al Puşei.
– Dacă aţi vedea planul trimis de domnul Tomescu v-ar apuca groaza. Iar domnul Tomescu n-a fost antrenorul ei din ianuarie pînă în mai. Sigur că acum i-a ieşit cu această medalie, dar eu cred că 90% e meritul Puşei!

– Ca om din FRA vă simţiţi vinovat de ceva în raport cu pregătirea maratonistelor?
– Tot timpul noi, cei din linia întîi, sîntem vizaţi. Lucrăm cu oameni cu personalitate. E normal să ne acuze.

„Tomescu să spună şi faptul că FRA i-a dat lui şi sportivei cîte 50 de dolari diurnă pentru fiecare zi cînd s-au antrenat în SUA. Şi că Puşa a primit cîte 1.000 de euro pe lună de la sponsorul Actavis, adus de Gabi Szabo la FRA”

– Rămînînd în zona dezbaterii pe fapte, e adevărat că FRA i-a tăiat 15 zile de diurnă pentru că a participat la Chicago?
– Nu ştiu, chiar nu ştiu. Dar ştiu că i s-au decontat 8 masaje pe lună a cîte 70-75 de dolari masajul. Bani de la Federaţie. Chiar n-am făcut nimic bun? Plătim drumuri, cazări, tot. Au fost situaţii în care, nu dau nume, alţii au venit în ţară ca să-şi schimbe paşaportul şi tot li s-a decontat.

– Din tonul dumneavoastră, vă simţiţi atacat pe nedrept?
– Mă simt ca un om dintr-o instituţie care duce greul şi văd că frustrările unora sînt foarte mari. Nu vreau să intru în polemică, sînt obişnuit să se lege de mine şi de Gabi ca să nască teme.

Cum se împart banii
80% rămîne sportivei
10% managerului
10% antrenorului

Valentin Tomescu spune că „principiul nu se aplică în cazul cîştigurilor de la Olimpiadă. Managerul ia bani doar din premiile concursurilor sau evenimentelor la care participi prin el, iar Puşa nu va împărţi nimic cu mine din două motive:
1. Sînt premiat de Guvern. Voi lua, de la Guvern şi de la Dinamo, aproximativ 100.000 de euro cumulaţi.
2. Medalia olimpică de aur îmi aduce şi mie beneficii, aşa că e normal ca toţi banii ei să-i rămînă Puşei”