Federico şi Crina

O poveste tragică şi una frumoasă. Ca viaţa, cum ar veni

joi, 19 februarie 2009, 4:04

O poveste tragică şi una frumoasă. Ca viaţa, cum ar veni

Tic, cel pe care l-am descoperit înainte de mentolatele Tic Tac, adică Tic din „Cireşarii” se contrazice cu dascălul său de geografie în privinţa vîrfului Aconcagua. Profu’ îl plasează în Peru, Tic îl duce în Chile, de fapt e în Argentina, într-adevăr la graniţa cu Chile.

Ieri, pe net au apărut imagini cu ultimele minute din viaţa lui Federico Campanini, un ghid legendar din Aconcagua. Secvenţele le găsiţi pe youtube şi au ceva imposibil de narat, ca atunci cînd moartea devine familiară şi rece. Oamenii se mişcă în jurul său, încearcă să-l tîrască, dar bărbatul se stinge. Nu e nimic violent, tocmai firescul te doare. Tatăl lui Federico i-a acuzat pe salvatori că l-au abandonat. Totul se petrecea pe 8 ianuarie.

Cu două zile mai tîrziu, o fată de 14 ani, care i-a spus colegei mele Roxana Fleşeru că „am ochi albaştri, dar pentru fiecare sînt altfel”, a urcat pe Aconcagua, însoţită de tatăl său, care şi-a vîndut maşina ca să obţină cei 10.000 de euro necesari expediţiei.

Crina Coco Popescu este româncă, iar Aconcagua, la 6.962 metri, este cel mai înalt vîrf al Americilor, al emisferei sudice şi cel mai înalt vîrf din afara Asiei.

Crina are obiceiul insuportabil de a citi. Inclusiv autori români. Rodica Ojog Braşoveanu, Constantin Chiriţă, iar prietenii săi sînt muntele, motanul Mirciulică din cărţile poliţiste, Tic şi alte personaje pe care nu le găseşti nici pe calculator, nici pe televizor.
Crina e aici. Să o privim!

Comentarii (34)Adaugă comentariu

Combuza  •  19 februarie 2009, 16:57

o sa vorbesc si eu cu al batrin sa-si vinda masina, ca tare m-as
duce si eu in Serengeti!

fan fotbal  •  19 februarie 2009, 17:06

Frumos articol! Tic a fost unul din eroii copilariei mele, si tin minte episodul in care se contrazicea cu profesorul…Dar cate trasnai nu facea Tic…

pisica-albastra  •  19 februarie 2009, 17:17

Pentru Dumnezeu, Domnule Tolontan, de ce ne-ati dat linkul ala?

SEVILLA86  •  19 februarie 2009, 17:23

O,ce povesti frumoase! Pacat ca nu le mai citeste,aproape nimeni,cu exceptia celor al caror parinti au o bibleoteca in casa!

bootwo  •  19 februarie 2009, 17:41

felicitari!
astfel de randuri ne fac bine…

Mihai Zidaru  •  19 februarie 2009, 17:46

Performanta lui Coco consta in special in varsta ei foarte frageda, varsta la care are deja 2 varfuri extrem de inalte, Ojos del Salado si Aconcagua. Bravo ei si felicitari sincere! Eu am ajuns pe Aconcagua in 2003, unde am atins recordul personal de altitudine, si nu cred ca voi mai urca vreodata atat de sus, atat de greu este. Numai cine merge pe munte si a fost si la altitudine, poate intelege cat de greu e sa ajungi in astfel de locuri.

serghei  •  19 februarie 2009, 18:02

bun. sa intelegem ca Aconcagua ii uneste pe cei doi ? sau ce ? ca in afara de asta nu vad nici un element pentru care ar merita comparatia. adik e ceva gen „gigel, ia compara tu strugurii cu vulpea”. uneori, tolontane, esti tenebros rau de tot. ori eu nu sunt indeajuns de pus la punct cu „autorii romani contemporani”. apropo > vezi ca Chirita a scris ultima carte acu’ 30 de ani. tu cati ani ai de te consideri contemporan cu el ? hai respect, contemporane …

ivan  •  19 februarie 2009, 18:18

@serghei -de unde ai tras tu concluzia ca Tolo se considera contemporan cu C. Chirita? Crina alegind acest sport este expusa la riscuri f mari, asta este ideea care se desprinde din acest articol!

drg  •  19 februarie 2009, 18:26

Vreau mai multe detalii despre Crina. Si fiica mea are 15 ani….

explorish  •  19 februarie 2009, 18:30

nu prea vad motive pentru a asocia cele 2 povesti.
mi-ai adus insa aminte cu nostalgie de (pentru cunoscatori) Popocatepelt…

Mihai  •  19 februarie 2009, 18:50

Slabut articol. Ai fi putut sa faci putina documentare si sa explici romanilor
care nu au treaba cu muntele ce inseamna o operatiune de salvare efectuata la mare
altitudine. FOlosestet-ti puterea de formare a opiniilor, domnule Tolontan. Altfel o sa credem ca nu sunteti decat in cautare de senzational.

mircea  •  19 februarie 2009, 18:50

bravo!
dar ce ne facem noi astia care n-avem nici masina?

Gabriel Berceanu  •  19 februarie 2009, 18:51

Am sa incerc sa-mi spun parerea raspunzandu-ti, serghei.

Da, e tenebros textul, pentru că mai există ţânci care citesc şi părinţi care le
construiesc visele în concreteţe şi nu în absurd. E tenebros pentru că
oamenii şi întâmplările din el nu aparţin contemporaneităţii pe care tu o
smulgi cu forcepsul zilnic şi ţi-o asumi, ci contemporanteităţii latente,
adevărului frumos şi viu, acoperit de mâlul valizelor şi scuipatul vitejilor
zilei.
E tenebros totul pentru că se poate muri şi în ascensiune dar iată că se
poate muri şi aparentmonoton, în mersul constant al unui bleg care nici nu
urca parca, ci doar ghidează (ghida) experienţe de miliardari şi vise de
copil, visul Crinei…

Si mai e tenebros pentru că în faţa lumii şi a sportului fie stăm cu ochii
larg închişi, fie cu ei revoltător de aţintiţi.
Fără să ne amintim de privirea în tristeţe, de jumătăţile minuscule şi
esenţiale fără de care nu am înţelege nimic.
Cum faptul că alpinismul e un sport…
Cum lecturile te pot zidi, nu fura timpul cuvenit şederii pe wc…

marin marin  •  19 februarie 2009, 19:42

de acord

pepi  •  19 februarie 2009, 19:58

@Catalin Tolontan – Imi face din ce in ce mai mare placere sa va citesc blogul.
Tocmai eram hotarat sa renunt cand au aparut articolele despre presa de sport s
si acum acesta. Sper sa continuati pe aceasta linie, cu cel putin un articol p
pe saptamana
@mircea – Cei care nu avem masina, avem carti sa citim si sa traim prin ele 🙂

Sorin-stelist  •  19 februarie 2009, 21:32

cea mai adevarata paralela. tu , fata aia si ghidul. nicio legatura.

Autogreen  •  19 februarie 2009, 21:48

Se pare ca mai exista oameni care au si alte idealuri, exceptand dorinta arzite de a cumpara un Sh nemtesc fie el si de 10 ani

Gaby  •  19 februarie 2009, 21:51

Catalin, inlocuieste primul link cu acesta:

http://www.youtube.com/watch?v=53Lf9wvZ18Q&NR=1

Contine subtitrarea in limba engleza. Se va intelege mult mai bine ce a fost acolo…

Răspuns admin: Mulţumim frumos!

Alec Danila  •  19 februarie 2009, 23:53

Uau!

Cit pe ce sa incep cu ” Domnu’ Berceanu …”, dar m-am abtinut.
Tenebre peste tenebre … Formularile sint spectaculoase si cam cautate.
Cum totul a fost scris pentru a sublinia finalul (asa mi se pare mie) cu
ochii si cu revolta, imi permit un singur comentariu: lecturile NU TE POT ZIDI.
EVER!

Cu stima,

Alec

Gabriel Berceanu  •  20 februarie 2009, 1:47

Crede-ma, a fost o reactie instantanee…nu e absolut nimic construit.
Formularile sunt cautate in pripa pentru felul in care am fost intrigat de
comentariul lui serghei.

Drept dovada, da, lecturile nu te pot zidi. Te pot zidi ca om, te pot
construi, in sensul acesta. Vezi, daca m-am grabit?

Tiberiu Tofan  •  20 februarie 2009, 9:15

[offtopic] Domnule Tolontan, am primit prin posta cartea de la dumneavoastra (In clasa,
F Begaudeau). Marturisesc ca uitasem de ea :). A fost o surpriza placuta!
Multumesc inca odata!

Cătălin Tolontan  •  20 februarie 2009, 10:38

tiberiu tofan: multumesc si eu

romania inedit  •  20 februarie 2009, 10:53

Fata aia nu are telefon mobil ?
Absolut normal , pentru ca pe unde se catara ea oricum nu este semnal ! 😛
Ce imi place la articolul asta este ca este un articol despre oameni obisnuiti care isi depasesc limitele , nu despre interlopi sau sportivi de doi lei in banii vechi ,pe care ii cauta DNA-ul !

Cătălin Tolontan  •  20 februarie 2009, 11:24

gaby: am inlocuit, multumesc!

Cătălin Tolontan  •  20 februarie 2009, 11:25

mihai: intr-un articol nu poti defini un sport, fii mai realist, te rog. Si nu vad unde e senzationalul aici.

Camy  •  20 februarie 2009, 11:31

Acum cca 3 saptamani am trecut prin Penitentes, in drum spre Aconcagua…in cabana, era un ziar (cred ca se numea Andes) iar pe o pagina fotografia Crinei …Propietarul cabanei mi-a spus mandru: ” Am avut-o aici ca clienta”.
Despre autoritatile parcului provincial Aconcagua se pot spune multe…bune si rele…Despre pregatirea celor de la „parc policia” la fel…depinde. Cert este ca ruta normala inspre summit este foarte aglomerata (Crina, din cate stiu a urcat prin Polish glacier) iar printr-o triere sumara autoritatile incearca sa limiteze cat de cat actiunile de salvare; alpinistii cu experienta sunt de-a dreptul stupefiati de reglementari gen controale medicale obligatorii, interziceri de ascensiune, etc. Principalul obstacol pe Aco este altitudinea (ruta normala). In Plaza de Mulas (base camp-4300m) este o aglomerare de nedescris si parca nu mai are nimic in comun cu alpinismul…Plaza Argentina, base camp pt Polish route este mai accesibila iar cei ce aleg pt acest traseu sunt in general mai bine pregatiti, ruta fiind mai tehnica si greoaie.
Nu stiu ce s-a intamplat atunci cu Federico Campanini, este foarte greu sa te pronunti pro sau contra…conditiile extreme si mai ales altitudinea sunt factori determinanti in supravietuirea pe un munte ca Aconcagua…stiu doar ca Federico nu este singurul care a murit pe Aco acest an… S-ar putea ca cei de la parc policia sa fi urcat nepregatiti pt o situatie extrema, cam asta reiese din film…

Sergiu Olteanu  •  20 februarie 2009, 11:48

eU AS VREA SA MERG CU BICICLETA PE ACONCAGUA, SINT DIN BRASOV SI F. BAZAT. AM AUZIT CA E UN VARF F. USOR SI VREAU SA-L FAC CU BITZA. SE POATE?

blogescu  •  20 februarie 2009, 14:29

E gresita descrierea episodului din Ciresarii: Tic facea autostopul, a fost
luat de o masina si a avut acea discutie cu pasagerul ei, nu cu profesorul sau de geografie.

ketty  •  21 februarie 2009, 3:03

sint ceva decenii de cind am citit ciresarii,iar uitarea este omeneasca…ce bine ar fi ca tinerii de azi sa mai citeasca cum o facea generatia mea…

kingquizz  •  21 februarie 2009, 13:55

Bravo romancei de 14 ani – o mare realizare sa urce pe Aconcagua.

milici  •  21 februarie 2009, 14:49

Felicitari lui Tolo care are capabilitatea de a ramane un vesnic copil serios.
Felicitari de asemenea pentru ca in sfarsit nu a mai aplicat metoda ciocoflenderului Florin Piersic cu crastavetele la care ajunge invariabil acesta facand parte din familia dicotilidonatelor si avand peste 90 % apa…

ADI FRANTA  •  21 februarie 2009, 19:04

CATALINE CE ZICI DE ASTA ?????
Acum 2 saptamani nici nu stiam cine este.
Acum 8 zile nu conteneam a-l lauda.
Azi am uitat deja de el.
Sa tot fii mandru ca esti roman.
Ramai cu bine, MARIAN COZMA !!!

uwe  •  21 februarie 2009, 19:04

Atricolul asta e menit sa distraga atentia de la… ce?

Tudor(gt)  •  21 februarie 2009, 20:34

Articolul e menit sa aduca in fata copii care vor ceva de la viata care ,care iubesc natura , care citesc DIN CARTI si nu de pe net !Felicitari !

Comentează