TOLO.RO
TOLO.RO
E seful diviziei new media de la Realitatea Catavencu. E unul dintre cei mai energetici, inteligenti si valorosi colegi pe care i-am intilnit in presa. Si scrie pe blogul sau despre disparitia ziarelor de calitate. Sint bucuros sa am alta parere decit Dragos Stanca.
marți, 2 iunie 2009, 1:13
E seful diviziei new media de la Realitatea Catavencu. E unul dintre cei mai energetici, inteligenti si valorosi colegi pe care i-am intilnit in presa. Si scrie pe blogul sau despre disparitia ziarelor de calitate. Sint bucuros sa am alta parere decit Dragos Stanca.
Recunosc riscul utilizarii nuantelor in fata intensitatii si opiniilor categorice. Inteleg ca e paradoxal sa fiu parte dintr-o echipa care a digitalizat contentul mult inaintea pietei si cu rezultate care fac din gsp (ziar, siteuri, tv si telefonie mobila) un caz fericit de brand transmedia, si totusi sa cred cu putere in presa tiparita.
Exista un film recent, probabil printre primele despre ciocnirea civilizatiilor in presa. „State of play” are o intriga politisto-conspirationista si alta despre convietuirea dintre ziaristul de moda veche si cel format pe internet. Pe scurt, Russell Crowe il joaca pe reporterul de investigatii experimentat, cinic si inversunat in lentoarea unei documentari care ai impresia ca e mereu in urma evenimentelor.
Colega sa, bloggerita interpretata de Rachel McAdams, e noua stea a companiei media si „are un computer cu care poti lansa o naveta, fata de al meu, vechi de 20 de ani”, dupa cum zimbeste impacat Crowe. Ea speculeaza, comenteaza, face asocieri inteligente in real-time si isi transforma blogul intr-o banda rulanta pe care celebritatile alearga mai repede decit la tv, mai repede chiar decit in viata adevarata.
Pe teren insa, lucrurile se schimba. In timp pe Crowe cunoaste pe toata lumea in oras, de la detectivi la angajatii de la morga, Rachel e ingenua si pierduta. Pentru ea, un articol inseamna un eveniment sclipicios, doua telefoane, si citeva corelatii in propria minte. Restul e produs de talent si se autointretine cu alte siteuri si cu buletinele de stiri ale televiziunilor.
Ceea ce rezulta e punerea in circulatie a celei mai usoare si spectaculoase dintre variante, produsa de ceea ce Obama numea intr-una dintre cartile sale procesul uniformizator prin care „reporterii ajung sa se deplaseze in haite, sa foloseasca aceleasi comunicate, aceleasi decoruri si conventii si din care rezulta o stire care cere mai putina gindire si mai putin timp”.
In schimb, Crowe sapa dupa subiect. Si o invata pe tinara sa partenera, cu aerul de impacare ironica al folosirii unei limbi moarte, care sint regulile meseriei de jurnalist. O duce pe sub poduri unde stau sursele sale, bate la usile oamenilor de toate conditiile si ii cistiga, pe baza unei reputatii greu cistigate si mereu confirmate inclusiv prin cearta cu publicul sau. De fiecare data ii daruieste bloggeritei cite un pix, pe care ea nu are de ce sa-l foloseasca, de vreme ce nimic nu e de notat, nimic nu intirzie pentru o minima reflectie si totul trebuie iute digitalizat si transmis.
Bloggerita navigheaza virtual prin coridoarele puterii, jurnalistul, pe strazi. Ea analizeaza din fata monitorului vedetele, el vorbeste cu oamenii marunti. Ea intretine stereotipuri (compania mare si rea, politicianul corect si bun), el ajunge la fapte.
In carnetul preistoric al lui Crowe se deseneaza, incet, incet, harta povestii. Care nu e simpla, pentru ca se dovedeste ca personajul aprioric pozitiv a actionat pripit, egoist si fatal in fata presiunilor companiei gigant.
Ce ramine? O stire. Un articol lipsit de imunitate la complicatiile vietii reale, o poveste in care nu exista alb si negru, ci doar fapte. „Pentru o astfel de stire, oamenii trebuie sa aiba un ziar in mina”, crede Crowe, fara iluzia ca poate schimba lumea. „Stiu ca se spune ca nimeni nu mai citeste ziare, dar oamenii se bucura cind cineva incearca sa le ofere adevarul”, mai spune el. Si apoi, fundalul de final al filmului vezi drumul chinuitor al exemplarului tiparit.
Poate in acest moment internetul sa ia locul acestei stiri? Nu. Pentru ca, deocamdata, oricite dezbateri, replici si informatii ar curge pe net sau la tv, publicul considera ca e real, ca s-a intimplat abia atunci cind vede stirea tiparita pe prima pagina a unui ziar.
De ce? Poate pentru ca o marturisire remarcabila smulsa la tv de ziaristul de presa scrisa Victor Citacu de la Elena Basescu, „as fi de acord cu legalizarea marijuanei”, stirneste rumoare, dar nu merge acolo unde ar merita sa mearga, adica in atentia profunda a oamenilor. De ce? Poate pentru ca n-a fost urmata de articole care sa observe, de pilda, ca redactorul-sef de la Foreign Policy a scris recent un lung eseu despre esecul politicii anti-drog a Americii, bazata pe incriminarea ineficienta a consumului de catre o elita prohibitiva. Si pentru ca nimeni n-a consemnat la noi, ca Herald Tribune, initiativa lui Arnold Schwarzenegger, guvernatorul Californiei, stat cu 33 de milioane de locuitori, de a dezbate public dezincriminarea. Astfel de lucruri nu incap pe tv si se pierd pe net. Pentru astfel de articole e nevoie de ziare.
Si e nevoie de ziare dupa ce Traian Basescu l-a atacat pe Emil Hurezeanu pentru ca „s-a facut ca ne da lectii de democratie„. Singurul raspuns pe care-l merita presedintele era o mapa cu articolele lui Emil Hurezeanu din ultimii 20 de ani. Ca sa-si aduca aminte ca jurnalistul nu s-a facut ca ne-a dat lectii de democratie, ci chiar ne-a dat lectii de democratie, cu un angajament niciodata epuizat. Poate ca emisiunile radio si tv ale lui Emil Hurezeanu au trecut, dar paginile tiparite stau marturie.
Despre asta vorbim. Despre capacitatea ziarelor de a depune marturie nu doar despre trecut, ci despre ce ne priveste, ne intereseaza si ne afecteaza in viitor.
Te salut, Dragos, si ne vom vedea peste 20 de ani la pensie, aiurea!, pe plaja unei insule. Tie iti va cadea reteaua, asta dupa ce vei fi chinuit sa citesti un text pe telefonul mobil si pe noul device e-paper caruia i se vor termina bateriile sau i se va intuneca ecranul sau se i se va uda tastatura, si vei veni sa-ti imprumut ziarul rasucit de vint si plin de nisip. Ultimul ziar, imagineaza-ti ce audienta masurata va avea!
Cristi • 2 iunie 2009, 13:39
Coroborat si cu recenta stire potrivit careia vinzarile de ziare au crescut cu 3% pe plan mondial in ultimul an, dar si cu discutiile tot mai insistente legate de introducerea platilor pentru ziarele online, poate ca viitorul ziarului clasic e cu adevarat optimist.
State of Play nu e o opera de arta cinematografica, dar e cu siguranta un film obligatoriu de vazut pentru toti jurnalistii, indiferent de virsta, asa cum sint Toti oamenii presedintelui, The Paper (1994) sau Broadcast News (1987). Adica lupta presa clasica/online, lupta politiceni/jurnalisti, lupta director de ziar/redactor sef, lupta vedeta tv/reporteri muncitori.
In fond, deocamdata, mai toate bombele de presa/subiecte grele, indiferent de tara, au fost aruncate in spatiul public de catre presa clasica.
jivina comedie • 2 iunie 2009, 14:13
Catalin, ai putea relua aici textul tau din 1994, de la campionatul mondial de fotbal, cel despre Maradona? Vezi tu, unul dintre dezavantajele printului e ca nu are arhiva pe google.
Multumesc mult, il astept(am) pe blogul tau. A fost un text bun, parca ai luat si un premiu pentru el atunci, nu?
Cătălin Tolontan • 2 iunie 2009, 14:16
jivina comedie : nu mi-l amintesc, iar tu-l romantezi desigur. asta e avantajul ziarului)
PussyCat • 2 iunie 2009, 14:33
trebuie neaparat sa urmaresc acel film 🙂
palindrom • 2 iunie 2009, 14:49
nu vad de ce nu s-ar putea face presă de investigaţie şi într-o redacţie
online. după cum ştim bine că presă de stereotipuri se face şi în print.
iar afirmaţia că „publicul considera ca e real, ca s-a intimplat abia atunci
cind vede stirea tiparita pe prima pagina a unui ziar” este pur şi simplu
falsă.
sunt convins şi eu că presa tipărită nu dispare, dar nu din motivele din
această postare.
De ce mor ziarele de calitate | Pagina lui Dragos Stanca • 2 iunie 2009, 14:56
[…] blogul sau despre cum vor supravietui ziarele de calitate. Sint bucuros sa am alta parere decit Catalin Tolontan. Si mai sper ca dreptatea sa fie de partea lui. Vom vedea. Poate nu chiar peste 20 de […]
fotbal • 2 iunie 2009, 15:12
„presa” online e volatila, daca nu are spatele acoperit de varianta tiparita.
de la mine primeste atributul comunicarii orale, desigur,
cu o viteza superioara de propagare a mesajului, si asta pentru ca imi
trebuie cel putin o miscare suplimentara, validarea.
ce resurse ar trebui sa angreneze un quality pe net,
daca n-ar fi oglinda in biti a unui ziar tiparit, ca sa nu cer validarea?
si-ar mai permite sa iasa gratis in fata consumatorului, intreb.
ziarul fosnind acopera una dintre cele 3 nevoi de comunicare umana,
in varianta scrisa, negru pe alb, si mai ales, palpabil, pe care o recunosc,
de la papirus incoace. online-ul e gratis!
babanul • 2 iunie 2009, 16:42
Poate ca va veni sa imprumute ziarul de la tine, ca de la „Ultimul Mohican”… din pacate, generatiile care vin din urma citesc din ce in ce mai putin pe hartie; adauga si presiunea ecologica si vei vedea ca „paper”-ul e condamnat, indiferent daca ne place sau nu.
alex • 2 iunie 2009, 16:45
Ai scris frumos despre „State of Play”.Personajele de acolo sunt insa creionate
pe baza unor prejudecati (ziaristii „old school”-reticenti la tehnologie,
bloggerii-incapabili sa relationeze in afara mediului online etc.). In realitate
exista mai mult gri, decat alb si negru.
In al doilea rand, cred ca nu conteaza cum se face documentarea.
Huffington Post a investit 1,75 milioane de dolari intr-o echipa formata din
10 ziaristi de investigatie pentru a crea o noua publicatie ONLINE.
„Capacitatea ziarelor de a depune marturie nu doar despre trecut, ci despre ce ne priveste, ne intereseaza si ne afecteaza in viitor” este insa un argument puternic pentru
supravietuirea ziarelor.
Vom vedea ce va fi.
takeda • 2 iunie 2009, 16:49
articolul este greu… 🙂
pentru ca, in intelegerea mea, ne poate duce cu gandul la mai mult decat o discutie de genul: „citesc ziarul cumparat de la colt, sau bag un screenening pe fluxul de stiri, de pe laptop/ telefon mobil?” discutia e ampla, sau ar trebui sa devina profunda, pentru ca lumea s-a indreaptat in ultima vreme spre un profil tip hommo virtualis. ca ne place, sau nu…
traim mult in retelele sociale cibernetice, jucam fotbal pe calculator, cantam la chitara (intr-un anumit fel), jucam tenis cu o racheta invizibila… am inteles ca exista si experimente de teatru over IP… toate converg in sensul asta. si, daca ar fi sa citesc printre randuri, e-literacy e doar o problema de timp. caz in care, ziarul virtual pare o realitate iminenta. ca sa va faceti o idee de cat de puternic este impactul, mai ales la generatia tanara, va voi da exemplul unui coleg pasionat de lectura. citeste maldare de carti… pe un dispozitiv electronic.
nu am vazut filmul, dar inteleg ca incearca sa transmita ideea de relevanta a contactului uman. pe care, personal, il gasesc extrem de util. sunt curios daca aceste vremuri, putin asimetrice, vor prolifera virtualul in defavoarea hartiei.
paradoxul este ca utilizarea in exces a internetului nu este neaparat mai eco… cine cunoaste, intelege ca download-ul si vizualizarile de orice fel in spatiul virtual consuma o gramada de energie. deci, nu salvam padurile si, pe termen lung, nici costurile. dar asta e o alta discutie 🙂
ion • 2 iunie 2009, 18:36
cel mai frumos text pe care l-am citit vreodata pe un blog
Print vs. Online | FocusBlog • 2 iunie 2009, 19:29
[…] a ajuns la Catalin Tolontan, care in stilul lui inconfundabil a scris un articol excelent, luand apararea printului, in care concluzioneaza: Despre asta vorbim. Despre capacitatea ziarelor […]
parvan • 2 iunie 2009, 20:13
🙂 ai scris cu patos, cu inspiratie, „despre ce ne priveste, ne intereseaza si ne afecteaza in viitor”
chiar conteaza ca te citesc online sau pe hartie?
PS: consider secundare: timpul de reactie, numarul de caractere, abaterea de la „politica editorial”, dialogul rapid cu cititorii
PS2: si eu cred ca brandul „da greutate”, si ca „publicul considera ca e real, ca s-a intimplat abia atunci cind vede stirea” … emisa de un brand pe care-l stie/respecta.
Si da … brandul de media se construieste greu … nu se poate baza doar pe „algoritmi si retete”
trebuie sa contina si viata, si suflet, si experienta umana
alexandra • 2 iunie 2009, 20:30
E prima data cand te citesc Catalin Tolontan. Un text excelent scris!!
laura • 2 iunie 2009, 21:50
originalul „state of play” este o miniserie bbc de 6 episoade, realizat în 2003. o delicatesă cinematografică în care joacă bill nighy. chiar merită văzută mai mult decât varianta americană.
Orlando » Blog Archive » 3 declaratii si o constatare • 3 iunie 2009, 6:29
[…] Catalin Tolontan – Redactor sef GSP: “Poate in acest moment internetul sa ia locul acestei stiri? Nu. Pentru […]
liviu • 3 iunie 2009, 7:58
Chiar daca este directorul diviziei new media, cum poate DS sa fie un coleg „energetic”? Limba romana este inlocuita pe new media? Cum se cheama aceasta noua „limba”? Este si ea un „brand transmedia”? Oroare…
Revista presei despre presă : Reporter Virtual • 3 iunie 2009, 8:29
[…] Diviziei F5 ”De ce mor ziarele de calitate“, Tolo a replicat cu “Ultimul ziar“. Este o polemica obligatoriu de urmarit dintre online si […]
Cătălin Tolontan • 3 iunie 2009, 9:12
alexandra: multumesc, uneori imi iese 🙂
vio64 • 3 iunie 2009, 9:14
Domnule Tolontan,
fac parte din generatia care a cumparat munti de ziare.Acum cumpar foarte rar
.le citesc pe net.Ofoarte mare problema care ma face sa citesc din ce in ce mai putin ziarele este calitatea foarte scazuta a jurnalistilor.Deasemenea ma uit din ce in ce mai putin la tv din acelasi motiv.Ca si mine procedeaza o gramada de prieteni.***
Cătălin Tolontan • 3 iunie 2009, 9:20
vio64: e adevarat ce spuneti, numai k nu-mi spuneti, va rog, k savurati pe net articole valoroase care nu intra in ziare
cucubau • 3 iunie 2009, 10:12
Excelent ! Mi se pare ca de fapt dai dovada ca un text scris bine si cu
talent isi va gasi locul si cititorii indiferent ca e tiparit sau digitalizat.
Nu ii voi intelege niciodata pe oamenii care stau sa se holbeze pe o
chichineata de „device” la un continut editorial, oricare ar fi el.
Chestia cu ziarele vor muri mi se pare egala cu vechea premonitie cartile
vor muri. nu s-a intamplat, doar au devenit un produs elitist. In cel mai rau
caz asta se va intampla si cu ziarele: vor deveni un obiect de cult. Cu o
singura conditie: sa nu mai ofere aceleasi lucruri pe care le-ai aflat deja de
la tv sau de pe net, cu ore bune inainte. Asta ar putea insemna sa nu mai apara
zilnic, ar putea insemna ca multe vor disparea de pe piata. Ceea ce nu e rau,
e doar un triaj de unde va rasari adevarata calitate.
State of Play: viata bate filmul | Pagina lui Dragos Stanca • 3 iunie 2009, 10:59
[…] foarte greu sa il contrazic pe Catalin Tolontan, omul care mi-a schimbat viata, acum 9 ani, cand m-a convins sa ma alatur MediaPRO (si, ulterior, […]
dStanca • 3 iunie 2009, 11:50
Ai dreptate cu tehnologia: m-am chinuit ieri sa raspund, aici, de vreo 3 ori, si nu au intrat comentariile. Sau m-ai blocat tu, recunoaste!:) Anyway, mai fac o incercare. Raspunsul meu se afla aici: http://www.dstanca.ro/2009/state-of-play-viata-bate-filmul.html
Cătălin Tolontan • 3 iunie 2009, 11:58
cucubau: multumesc, dar textul meu e un comentariu. Iar tu, eu si noi avem nevoie de informatii, in primul rind. de investigatii. De experienta unor oamenii vii. De reportaje obtinute pe teren, cum se spune in presa. Deocamdata, cei care aduc informatii sint jurnalistii educati in mediul ziarelor. Si care se supun, cunosc slabiciunile si criticile la adresa meseriei mele, rigorilor.
Maximmouse • 3 iunie 2009, 12:06
Te salut Tolo!:)
Noroc cu Domnu’Vector ca am ajuns pe aici si am citit postarea Ultimul ziar.
V-am vazut la tv uneori si de fiecare data nu am fost dezamagit.
Parerea mea la chestiunea in discutie este ca : pana la urma e loc pentru toti, fiecare isi are publicul sau.
marturisesc ca sunt mandru ca dupa Revolutie am pus si eu umarul la incropirea averilor jurnalistilor la moda…ce de ziare mai cumparam…dupa un timp, destul de indelungat am inteles ce va sa zica manipulare ….desigur am schimbat piciorul, n-am mai cumparat nici un ziar.
vizitez ziarele pe net, din ce in ce mai rar.este o idee sa se fac accesul cu plata, ma rog, fiecare cum crede.
Sigur voi vedea filmul . Problema este insa una falsa.
Un ziarist bun este dublat de un om bun si moral.
daca ii citesc articolul pe net , pe blogul sau, sau pe hartie de ziar, asta este o chestiune de optiune personala, calitatile lui si ale articolelor sale vor prevala asupra formei in care imi ajung la cunostinta.
V-am trecut blogul pe lista de preferati, va mai citesc…:)
Maxi!:)
horya • 3 iunie 2009, 12:53
Ce bine este scris articolul acesta. Tare mult imi place. Pacat ca nu l-ai
sris in ziar.
Cătălin Tolontan • 3 iunie 2009, 13:00
Maximmouse : multumesc, dar atentie, dincolo de problemele reale ale ziarelor, manipularea se produce mai ales in absenta lor, decit in prezenta lor
Maximmouse • 3 iunie 2009, 17:25
OK! Atunci daca asa stau lucrurile , este simplu de imaginat o metoda , astfel ca ele, ziarele sa ajunga totusi la cititorii dornici, dar amarati.asta este , desigur , publicul fara acces direct…de exemplu, editiile online , oricum se cam autointretin, nu-i asa?se poate institui un nr. de ziare, care sa ajunga in localitati sarace , unde sa fie date gratis si mana in mana cum s-ar zice…simplu.Asta e un aspect, in rest, pentru publicul orasenesc, aveti multiple metode..:) -Maxi!:)
Trei despre audiente TV | theRobi • 3 iunie 2009, 23:24
[…] mai Tolo, (jos basca pentru articolul tau si, in genere, jos basca pentru anii pe care i’am numarat in […]
La cald: REALITATEA.NET, no. 1 si in mai | Pagina lui Dragos Stanca • 4 iunie 2009, 12:30
[…] si de discutiile de ieri si de alaltaieri cu Tolo : GSP performeaza si in online, ca de obicei, si vine imediat pe locul 2 (practic, se poate spune […]
Garm • 4 iunie 2009, 19:00
Catalin vezi ca State Of Play este si un serial englezesc. Facut cu ceva timp inainte de „varianta Hollywood”. Este un serial de nota 10, in plus tu fiind in bransa cred ca il vei aprecia mai mult ;).
Cătălin Tolontan • 5 iunie 2009, 15:58
garm: da, iar filmul este un remake
Print + Online = Love. De ce mor ziarele când mor? | Ghid de Jurnalism • 8 iunie 2009, 16:39
[…] Cătălin Tolontan (GSP) “totusi (…) cred cu putere in presa tiparita.” (textul complet) […]
Cum să faci un ziar fără publicitate? « Saunter.ro • 3 iulie 2009, 15:50
[…] vor mai rămâne doar trei ziare genraliste până la sfârşitul anului. Dar Cătălin Tolontan îl contrazice: online-ul nu va lua locul presei […]
Ce ziare quality trăiesc la anul? | Comanescu.ro • 29 aprilie 2014, 12:33
[…] Tolontan scrie şi el o chestie visătoare pe aceeaşi temă. După ce am scris cele de mai sus am ajuns şi la Mihnea Măruţă, care vede […]
Dani Coman a demisionat de la Hermannstadt! S-a înțeles cu altă echipă din România
Lovitură MAJORĂ pentru granzi în Premier League! Măsură spectaculoasă, care poate schimba tot
„Iordănescu a tras sforile să revină la națională” » Pițurcă face dezvăluiri tari: „Dacă știam că vine el...” + Scena din avion: „Era transfigurat”