50% medicii, 50% Costea, restul destin

Pentru prima oară în România, o echipă de jurnalişti asistă la intervenţia chirurgicală asupra unui sportiv şi oferă cititorilor imaginea exactă a ceea ce se petrece într-un moment dramatic al carierei unui fotbalist.

sâmbătă, 27 martie 2010, 12:44

Pentru prima oară în România, o echipă de jurnalişti asistă la intervenţia chirurgicală asupra unui sportiv şi oferă cititorilor imaginea exactă a ceea ce se petrece într-un moment dramatic al carierei unui fotbalist.

Gazeta deschide cititorilor săi uşa unei săli de operaţii. Împreună cu Florin Costea într-un moment de răscurce al carierei sale

Uitaţi de Doctor House! Opt fără douăsprezece minute, dimineaţa. Spitalul Sfîntul Ioan se ridică la doi paşi de tîrgul de maşini din Vitan. Opt fără douăsprezece arată ceasul doctorului Filipescu. Bărbatul cu un sacou de culoarea oului de raţă urcă scările. Undeva la etajul 5 îl aşteaptă echipa sa, gata să înceapă Vizita.

Spitalul în aşteptarea Vizitei
Vizita e cel mai important moment al zilei din viaţa unui bolnav internat. Vizita rupe monotonia şi îţi oferă minutele cînd tot acest grup de halate se uită doar la tine. Cîte speranţe îţi dă de fiecare dată izbucnirea lor albă în rezervă! Pentru Florin Costea, fotbalistul de 25 de ani al Craiovei, Vizita începe de mîine. Azi e operaţia.

Cînd i-a pocnit genunchiul
S-a accidentat la meciul Universitatea – Poli Iaşi, cînd portarul advers i-a căzut pe picior şi i-a pocnit genunchiul. Arbitrul n-a văzut nimic. „Reproşaţi-mi penaltyul neacordat, nu accidentarea!„, a spus „centralul” Deaconu. Corect! Accidentarea nu-i poate fi imputată nimănui. Ieşirea olteanului din necaz e însă aşteptată de la mai mulţi oameni.

Şi nu e nevoie de eroul din Doctor House, cu diagnosticele sale geniale şi imprevizibile, ci de experienţă, răbdare, muncă, talent. Previzibil.

„Mă doare inima”.
„Şi pe mine!”

Unii dintre tipii necesari vin chiar acum, pe hol. În spatele profesorului Filipescu stă mîna lui dreaptă, Lucian Diaconescu. Tresărind, un bărbat de 60 de ani, cîrlionţat, se dezlipeşte de ziduri. Cunoaşteţi senzaţia, aceleaşi ziduri pe care le sprijină rudele pacienţilor din toată România. „Am emoţii, mă doare inima, domn’ doctor„. „Pe mine mă doare în fiecare zi„, zîmbeşte scurt Filipescu şi îl ia de umeri. Contactul ţine cîteva secunde.

Cristescu, printre primii pacienţi
Doi metri mai încolo, medicul dă mîna cu Silvian Cristescu, directorul sportiv al Universităţii. „Pe mine m-aţi operat printre primii„, îi aminteşte fostul fotbalist. „Am fost numărul 30, în 1993„. „Nici nu mai ţin minte”, zice medicul. Ar fi culmea, peste 12.000 de operaţii făcute în cei aproape 19 ani de cînd practică intervenţiile artroscopice la genunchi.

În tricoul „Universităţii” spre sala de operaţie
De undeva dinspre saloane apare Florin Costea. Are genunchiul stîng îmbrăcat într-o proteză şi în mînă poartă o cîrjă. E îmbrăcat în tricoul „Universităţii”. A adus două şi pentru echipa care-l va opera. Una dintre doctoriţe, Mihaela Popescu, e fan al Ştiinţei.

Florin e absorbit şi abia cînd se ciocneşte de Cristescu îl recunoaşte. „Sînt OK, nici o problemă„, zice fotbalistul. Coboară la etajul blocurilor operatorii. Operaţia e programată pentru 9.

Aşteptare
Cristescu începe aşteptarea. Iese la o ţigară. O bătrînă în maramă şi ilic negru se sprijină de gardul curţii interioare. În zare se ridică Hotel Rin şi praful. Acelaşi praf şi aceiaşi bătrîni îmbrăcaţi cernit, de la Salonic la Bucureşti şi de la Sofia la Tirana.

Omul Craiovei deapănă poveşti din fotbal. „Sabău? Cel mai mare mijlocaş dreapta pe care l-a avut vreodată naţionala!”. Îşi mai aprinde una. „De ce n-a venit Piţurcă la Craiova?„. Ezită. Piţurcă e prietenul lui. „Pentru că lucrează după regulile lui, de tip care ştie exact ce vrea”.

Au ales să nu-l adoarmă
Pregătirea s-a încheiat în blocul operator.

– Vrei să te adormim?
– Da.
– Am glumit, nici vorbă! Stai treaz ca să vezi tot!

Costea stă culcat pe pat, în încăperea de 3,5 pe 5, cît o sufragerie mai mare. Sînt două ecrane, unul mare pentru doctori şi celălalt mai mic, la care se uită pacientul. Aici a ajuns medicina. Eşti martorul propriei operaţii. Poate că nu mai e mult pînă cînd, între curăţirea resturilor vechiului menisc şi instalarea celui nou, va interveni şi un calup publicitar.

Două andrele
Boxele agăţate sus lasă muzica să coboare. Medicii vorbesc rar între ei. „Sîntem o echipă formată, nu prea mai e nevoie de cuvinte”, explică Filipescu. În genunchiul lui Costea sînt înfipte două instrumente, ca două andrele într-un ghem de lînă.

Capătul primului poartă microcamera de luat vederi care aduce imaginea din interiorul genunchiului pe ecrane. Cu cealaltă unealtă se intervine efectiv în picior. Întîi, doctorul curăţă zona de meniscul extern rupt şi de ligamente. Filipescu operează, asistat de Mihaela Popescu, în timp ce Diaconescu pregăteşte noul ligament, care-l va înlocui pe cel rupt.

De 20 de ori măreşte camera din genunchi imaginea pentru ca medicii să aibă la dispoziţie toate detaliile zonei afectate

Lupta din picior
Anestezia locală îşi face treaba. Costea nu simte nimic, doar vede pe ecran ce se petrece înăuntrul său. „E grav?”, întreabă el. „Depinde de tine şi de recuperare”, răspunde un alt medic, mai tînăr. „Acum 4 ani m-am operat tot aici, dar la dreptul”. „Ţi-am zis, cine face ruptură de ligamente la un genunchi e predispus să facă şi la celălalt„, intervine Filipescu.  Au trecut 40 de minute.

Continuă să cînte muzica, punctată de ticăitul aparatului foto al lui Cristi Preda, în timp ce pe ecrane interiorul genunchiului seamănă cu imaginile submarine de pe Discovery. Uite peştele-spadă cum înfulecă bucăţile de carne ruptă din jurul său! „În ultima vreme, folosim electrofrecvenţa pentru eliberarea zonei„. Apoi vine rîndul unui rechin cu bot de ciocan să netezească zona unde se va insera noul ligament. Aşa se vede, dar e o iluzie, pentru că atunci cînd sînt scoase, pe rînd, instrumentele au un cap cît vîrful unui pix. Pe ecran însă, pare o luptă între giganţi. Ceasul arată o oră de cînd a început.

„Va trebui să stai 6 luni”
Diaconescu a terminat de pregătit noul ligament. Un mic burghiu sapă zona unde va fi înfipt. Costea e tare, aşteaptă. Înţelege că are trei rupturi. „Nu va fi simplu, dar ţine minte că noi facem doar 50%, restul de 50% e al recuperării şi al tău!„. Echipa inserează ligamentul care e prelevat tot de la pacient. „Va trebui să stai 6 luni!”.

Se trage de ligament. Practic, e momentul în care toată forţa genunchiului apasă pe noua aţă organică de care depinde cariera lui Costea. Ţine şi nu joacă în nici o parte. Asta înţelege fotbalistul din ce spun chirurgii, asta înţeleg ziariştii, asta înţelege oricine e culcat pe un pat, cu ochii aţintiţi spre imagini atît de fidele încît nu le poţi intui sensul. Dacă e de bine sau de rău, doar medicii o pot spune.

Se sting monitoarele
Încep să-l coasă. În locul celor două andrele rămîn două puncte mici, iar mai jos apare o cicatrice de cîţiva centimetri. Abia acum, ca şi cum s-ar răzbuna că au fost ignorate în această operaţie live, încep durerile. „Rău?”, întreabă asistenta. „Da”, îşi muşcă Costea buzele.

Îi pun un calmant în perfuzie. Ceasul arată o oră şi jumătate de cînd a început intervenţia. Filipescu îşi scoate mănuşile. Muzica se aude tot mai slab pentru că Florin e pe cale să adoarmă, sub efectul medicamentului, al veştii că operaţia a reuşit şi al imaginilor cu el jucînd, imagini proiectate în creierul care a luat locul monitoarelor stinse. 

Viaţă de sportiv
În momentul operaţiei, prietena lui Costea, handbalista Adriana Nechita se antrena cu lotul naţional. Abia la finalul pregătirii, ea a aflat cum a decurs operaţia iubitului ei.

Comentarii (49)Adaugă comentariu

AriaUgrenoble  •  27 martie 2010, 12:57

Inspirat articolul. Felicitari si multa sanatate lui Florin! Te asteptam cu forte inmultite de ambitia valorii inca nedestupate!

Bogdan Moldoveanu  •  27 martie 2010, 12:57

Foarte frumos articolul. Ca suporter al Stiintei va multumesc pentru preocuparea aratata unui jucator care nu apartine unei mari echipe din Bucuresti. Inca o data va multumesc, ati aratat un profesionalism pe care il credeam pierdut in valtoarea luptei pentru rating.

L G  •  27 martie 2010, 12:58

Articolul este foarte reusit, cum rar mai gasesti in ziua de azi. Nu m-ar mira ca sa primeasca si un premiu, nu neaparat pe latura sportiva… Oricum felicitari autorului si multa sanatate Florin, Craiova are nevoie de tine!

xfs  •  27 martie 2010, 12:59

Mult respect pentru echipa chirurgicala ! Ei sunt adevaratele vedete in reportajul acesta ! Fara cativa medici ca ei.. n-am mai avea fotbal si poate multe sporturi in lumea asta . Iar pentru Costea…timpul vindeca tot . Mult succes pe viitor si vrem sa te vedem la nationala cand revii 🙂

Adrian Zala  •  27 martie 2010, 13:00

Si eu sunt operat de 5 zile de ligamente si inteleg perfect prin ce trece…este oribil, foarte dureros! Bafta multa, recuperare usoara si multa sanatate iti doresc Florine!

Filip  •  27 martie 2010, 13:01

Felicitari Catalin pentru articol. Am fost si eu operat in acelasi spital si eram la control chiar cand compuneai articolul. Este un spital deosebit prin doctorii pe care-i intalnesti acolo.

marius patrascu  •  27 martie 2010, 13:46

Mi-au dat lacrimile si mi-e rusine de asta, mama e chirurg, dar am groaza de chestiile astea, cred ca lesinam daca eram acolo 🙂
Forzza Florine, sa te faci bine si sa redevii golgheterul de care Stiintza si nationala au atat nevoie!
Felicitari sincere pentru articol!

Alinushu  •  27 martie 2010, 13:56

Va felicit pentru acest articol.Acum realizez ca avem si jurnalisti adevarati in presa noastra care de multe ori se compromite in articole de 2 bani…FELICITARI!!!…FORZA STIINTA!!!

Un oltean  •  27 martie 2010, 14:02

Sanatate Florine,felicitari pt artricol(„le zice bine Tolontan”).Poate devi si mai serios cand revi pe teren ca talent exista…Oltenia eterna terra nova…

mario  •  27 martie 2010, 14:03

Mult respect pentru echipa chirurgicala ! Ei sunt adevaratele vedete in reportajul acesta ! Fara cativa medici ca ei.. n-am mai avea fotbal si poate multe sporturi in lumea asta . Un singur lucru nu pricep – 50+50 fac 100 procente. Cate procente se aloca destinului ca nu mai exista altele. Of, iar scrieti fara sa ganditi…..

Alex  •  27 martie 2010, 14:11

Explicati-mi si mie cum este calculat titlul? 50% Costea,50% medicii,restul destin. 🙂 Ati vrut sa fiti filosofi, sa aratati ca nu exista destin sau e pur si simplu greseala?

tony  •  27 martie 2010, 14:55

Multa sanatate Florine ! Sa te recuperezi rapid si sa-ti reiei locul la echipa de club dar si la Nationala! Pacat ca voi fotbalistii va faceti asa ceva …si nu va menajati deloc! Din pacate ia amploare jocul foarte violent si nu fotbalul tehnic! Poate se vor trage niste invataminte si vom juca si noi ca englezii….Multa sanatate!

Daniel Preda  •  27 martie 2010, 15:11

Foarte frumos… Bafta Florin, avem mare nevoie de tine:)
Capul sus!
Felicitari echipei GSP pentru acest demers.

eu_me  •  27 martie 2010, 15:12

Restul de cate procente ramane destinului? =))

ws  •  27 martie 2010, 15:19

Nu prea exista destin, sau noroc, se zice ca dupa ligamentoplastie, ligamentele noi sunt mai rezistente ca cele vechi; eu zic ca 70% depinde de Costea, de recuperare. Aia e perioada cea mai grea, dar el fiind sportiv profesionist are acces la recuperare profesionista si sigur va fi ok. singura problema poate sa fie frica psihica de a mai intra tare la minge dupa ce o sa-si revina. eu nu am mai jucat fotbal de teama de la operatie de frica sa nu trec iarasi prin 6 luni de calvar.

Cristian  •  27 martie 2010, 15:53

Foarte frumos si interesant articol! Felicitari!

c  •  27 martie 2010, 16:40

Multa sanatate Florine,te asteptam dupa 8 luni pe terenul dejoc,sa le arati tuturor cat de valoros esti.Iar apoi sa te vedem si la nationala.

criticul  •  27 martie 2010, 16:42

Florin Costea isi va reveni dupa cele 8 luni viitoare de calvar si va fi cel dinaintea accidentarii.

tavi  •  27 martie 2010, 17:13

Cred in continuare ca puteti manifesta aceeasi preocupare pentru banul public pe care am remarcat-o in cazul Ridzi si pentru grava evaziune (de peste 10 ori mai mare decat la Ridzi) pe care a comis-o Gica Popescu la aplicarea TVA-ULUI la imobiliare . Oare astept in van?

cristian_raduca  •  27 martie 2010, 17:13

In 2000 citeam la scoala Prosportul. Eram la liceu, in an terminal. Imi placeau articolele tale, ale luiIoanitoaia si ale lui Ioan Chirila. In ordinea asta. Cand v-ati mutat la Gazeta, am ramas cu voi. A disparut nea Vanea, dar au aparut Buzarin, Geambasu, Vochin si, mai ales, Adrian Georgescu. Dar sa revin! In liceu, in clasa a 12-a, am ales sa fac facultatea de jurnalism. In mare parte datorita tie. Si celorlalti. Nu imi pare rau, desi nu pot spune ca am invatat multe la scoala. Din cand in cand, insa, scrii articole ca acesta, sau cel despre Chivu, si ma faci sa ma simt mandru ca am ales sa fac acea facultate, chiar daca nu am ajuns si nu voi ajunge sa profesez in domeniu.
La final – o intrebarw: Nu-i asa, Cataline, ca ai scris articolul, pentru a arata ca valorile umane raman aceleasi, indiferent de tara. Si Chivu a avut patimile lui, si Costea. Si medicii italieni care l-au operat pe Cristi, sunt profesionisti; la fel si echipa din Bucuresti, care l-a operat pe Florin. Indiferent unde se gaseste, valoare iese la suprafata. E valabil si invers – porcul va gasi mocirla si in curtea Casei Alebe. Si acolo se va balaci!

gicone  •  27 martie 2010, 20:36

nu te lasa ialomita e cu tine.esti iubit in toata tara.

rapid_visiniu  •  27 martie 2010, 21:11

Intr-adevar,Sabau a fost cel mai bun mijlocas dreapta din istoria fotbalului romanesc!Era mai tehnic decat Hagi,dar decarul avea pasa si sutul ca nimeni altul!Multa sanatate Florine,ai un talent urias!

manon  •  27 martie 2010, 21:11

Sanatate Florin Costea! Suntem alaturi de tine si te asteptem cat mai curand pe gazon!Multumim GSP ca a-ti fost aproape! LA MULTI ANI,FLORINE !

Sudex  •  27 martie 2010, 21:30

Bun articolul,felicitari!Felicitari si multumiri echipei medicale,sunt eroii necunoscuti care nu behaie la nici un televizor dar care ii cunoastem cand „vedetele” nu ne tin de cald!
Costea ,iti urez un nou inceput ca forta si mai ales ca mentalitate!Si nu esti singur!Nu mai facem greseala din 84 cu Marele Blond!
Stiinta e pretutindeni!
Mirel
Birmingham

termometru  •  27 martie 2010, 21:44

50% medicii, 50% Costea, restul e destin. Profund. din aceasta enumerare deduc dupa 50+50=100, ca destinul e zero.

Sa se faca bine Florin…

Cristi  •  28 martie 2010, 0:01

Stiu ca o sa ma consideri carcotas, dar Costea nu avea pe genunchi o proteza ci o orteza. E o diferenta majora. Proteza inlocuieste, orteza sprijina.

stefan  •  28 martie 2010, 1:46

Florine! Sotia mea a fost operata de Dl Dr. Filipescu. Si-a rupt ligamentele la schi in Austria. Cand le-a rupt avea 50 de ani si dupa un an schia din nou. Sunt oameni exceptionali, crede-ma. Recuperarea-i totul. Strange din dinti si fa exact ce ti se spune acolo. Sunt Stelist dar iubesc si Craiova. Imi pare sincer rau de ce ti sa-ntamplat. Salutari din Sibiu si te asteptam cat mai repede in iarba! Curaj si doamne ajuta.

Lars  •  28 martie 2010, 2:45

Am fost operat acum 12 ani de ligamente incrucisate la dl. doctor Doru Filipescu si m-a pus pe picioare fabulos. Acum joc baschet, fotbal, merg pe munte etc., n-am nici o treaba. Eventual un blocaj psihic cateodata in a ma folosi total de piciorul drept. Ii tin pumnii lui Florin Costea, e un fotbalist cum rar mai apar. Are din stirpea vechilor meseriasi, cate ceva din Cartu, Camataru, Piturca. Sa fii tare si sa faci recuperare ca lumea! Si o sa revii mai puternic si mai bun.

shady  •  28 martie 2010, 11:20

felicitari pt.articol d-le tolontan,probabil cel mai serios de pana acum si multa bafta florine toata craiova este cu tine

Che Guevara  •  28 martie 2010, 12:53

Desi eu sunt fan al Universitatii Craiova si sunt dornic sa il vad pe Florin Costea cat mai curand in teren, ceea ce ati facut aici nu mi se pare OK. In primul rand pentru ca actul medical presupune intimitate si pentru ca orice pacient are dreptul la aceasta. In al doilea rand ca, desi traim intr-o epoca a meditizarii excesive, prin acest reportaj se creeaza un precedent periculos. De acum inainte, fiecare fotbalist accidentat o sa se laude in presa cu numarul de ziaristi si cu numarul de vizitatori pe care i-a avut in spital. Va dati seama ca mergand pe acest drum peste 2-3 ani va trebui sa mutam stadioanele in salile de operatie? Sigur ca este o mare durere pentru foarte multe persoane faptul ca s-a accidentat Florin Costea, dar cred ca era mai bine sa va fi oprit la intrarea in sala de operatie. Apoi trebuie sa tinem seama ca fiecare astfel de interventie presupune un mediu aseptic si tot ce decurge din asta. Nu stiu cum au acceptat doctorii prezenta reporterilor in sala de operatie. Oare profesia de medic nu presupune anumite reguli? Dar in Romania de azi, orice este posibil.

sinel  •  28 martie 2010, 13:07

bafta Florine!

Joe  •  28 martie 2010, 15:57

Forza Costea, Forza Stiinta, Bravo Tolo !

Mircea O  •  28 martie 2010, 17:56

Voi fi eu excepţia.
Şi aici nu e vorba neapărat de: „marea literatură nu este făcută din sentimente pioase”.
Dar ceva este totuşi niţel alături de realitate cînd vezi numai apă de trandafiri, oameni de treabă, suferinţă…
Aleoşa K.?

Morrowind  •  28 martie 2010, 18:01

Helloo! Dati-mi inapoi cateva minute din viata, cat am avut rabdare sa citesc acest articol !Parca i-a sarit inima din piept..! E un accident. Oamenii astia stiu la ce se expun si castiga zeci sau sute de mii de euro pe an !! Marea lor majoritate sunt fotbalisti (lamentabili)- ca acesta. Ei niciodata nu au ochi pentru performanta si atitudinea din plan extern!! Sa recunoastem. Dau 2-3 goluri si sunt mari vedete. Alti oameni muncesc de le sar ochii din cap pentru 200 de euro pe luna!

Divinorum  •  29 martie 2010, 2:27

Este un inceput. Ar fi interesant sa existe si la noi emisiuni de acest gen .

b  •  29 martie 2010, 9:54

Cateodata, Tolo devine „the special one”…

fotbal  •  29 martie 2010, 11:50

inedit si interesant! nu-mi amintesc sa mai fi vazut, pana acum, in presa un astfel de reportaj

Cătălin Tolontan  •  29 martie 2010, 12:46

Che Guevara : acest gen de reportaj se face in toata lumea. Nu in fiecare zi, desigur. Si el este util pentru ca oamenii sa vada ce se intimpla realmente in timpul unei operatii. Ma refer la public, la dosctori, la studentii la medicina, la cei care vor sa-si aleaga profesia de medici. Deci nu am inventat-o noi. In al doilea rind, sigur ca actul medical are intimitatea sa, dar imaginati-va ca reportajul a fost facut cu aordul pacientului, al Universitatii Craiova si al echipei medicale

Cătălin Tolontan  •  29 martie 2010, 12:46

cristi: corect, era o orteza, a fost o eroare, scuze!

kerkele  •  29 martie 2010, 12:47

Excelent articol!!Respect Cataline si… bravo TIE!!

Cătălin Tolontan  •  29 martie 2010, 14:55

kerkele: colegul meu razvan rotaru a avut ideea, iar cristi preda a ilustrat o excelent. Am lucrat in echipa si articolul apartine tuturor

Che Guevara  •  29 martie 2010, 18:30

Tot din motive de securitate septica, stiu ca la facultatile de medicina, atunci cand se fac operatii cu public exista o ferestra prin care se urmareste actul medical. Nu dau navala 100 de studenti in sala de operatie.

Sunt convins ca acest reportaj a fost facut cu acordul tuturor partilor implicate fiindca altfel nu ar fi aparut nimic in presa. Dar ma gandesc cat este de moral sa patrundem chiar atat de adanc in viata oamenilor. Sti ca in Occident toate spitalele au intrarea prin fata si iesirea prin spate? De ce oare? Fiindca pacientii nu trebuie sa se intalneasca intre ei. Fiindca acolo oamenii chiar respecta conceptul de „privacy”. Sigura ca Florin Costea este o vedeta si ca merita toata atentia noastra. Dar cred ca uneori se merge prea departe. Sunt americani care se opereaza estetic si cheama televiziunea sa filmeze operatia cap-coada. Dar sunt altii care au 10 operatii si nu recunosc nici macar una. Depinde de noi in ce directie vrem sa mergem. Pana la urma, ziarul asta e Gazeta Sporturilor nu revista medicala. Sper sa va dati seama la un moment dat ca exista o limita a decentei chiar si in gazetarie.

blue  •  29 martie 2010, 19:40

te astept repede,sper ca acum sa devii cu adevarat fotbalist,multa sanatate, si mai multa minte.

anonim  •  29 martie 2010, 19:56

nu am citit articolul , dar ma atrage titlu „50% medicii, 50% Costea, restul destin” deci 50 is medicii 50 ii Costea , iar restu de 0% ar fi destinul ?

bobi  •  29 martie 2010, 20:46

S-au accidentat atatia jucatori.
Jucatori adevarati !
De ce atata zarva pentru acesta !?

dragos  •  29 martie 2010, 23:20

in urma cu cateva zile mi-ai dat un raspuns la cazul Voicu, cum ca aceasta coruptie inseamna bani publici care ar putea fi dati profesorilor. nu sunt de acord cu tine. un profesor incepator are salariul in jur de 1000 lei, in conditiile in care lucreaza 4 ore pe zi, are timp la dispozitie pt meditatii de unde isi tripleaza salariul si care nu sunt bani impozitati, 3 luni vacanta vara, de Craciun vacanta, de Sf. Pasti vacanta (si sa nu-mi spui ca profesorii se duc la scoala chiar si cand sunt elevii in vacanta). Eu muncesc 12 ore pe zi pt un salariu de 1800 lei, ma pot compara cu cele 4 ore ale unui profesor??? si in plus, nici nu sunt performanti, elevii nici nu stiu sa scrie, sunt atat de slab pregatiti incat nu sunt in stare sa completeze o cerere, profesorii….de asemenea (lucrez cu publicul si zilnic ma uimesc aceste doua categorii profesori-elevi), iar asta nu e doar din vina parintilor ca nu se mai ocupa de ei cu era pe vremea noastra, ci din cauza lipsei de interes al profesorilor care nu stiu sa coordoneze elevii pt a ajunge la un rezultat bun. dar ce zic eu??? ce sa coordoneze daca nici ei nu stiu sa scrie????

cristyUcv10  •  30 martie 2010, 5:12

FLorine sa dea Dumnezeu sa revii de 1000 de ori mai puternic! Iar cei care zic ca nu o sa mai joci la fel, atat le spun: talentul ramane acolo la tine, nu se pierde peste noapte! Revino cat mai repede ca avem mare nevoie de tine! Te pupa fratele tau, sanatate pentru tine in primul rand si dupa aceea pentru familia ta!

gabrielvaleriu  •  30 martie 2010, 9:12

Super reportaj ! Mi-aduce aminte de Cornel Nistorescu pe care-l citeam in Flacara anilor 80.
Stil, acuratetze, informatzie si nuantza. Felicitari !

speedy  •  30 martie 2010, 14:56

cristy>talentul ramane, dupa o accidentare din asta nu mai are aceeasi rezistenta si, in plus, ia frica adversarilor si se protejeaza. nu mi se pare de condamnat. accidentari mai usoare decat asta au pus capat unor cariere promitatoare. fizic, jucatorul redevine acelasi…sau aproape acelasi. dar psihic…

Comentează