Realitatea TV, PSD şi generaţia lui Sebastian Ghiţă în cinci fapte reale

joi, 2 decembrie 2010, 1:40

FAPTA NR 1. Transmisie de 1 Decembrie la Realitatea TV. Se anunţă o legătură la Alba Iulia. Prezentatoarea din Bucureşti recită ştirea. „Reprezentanţii PD-L au fost huiduiţi de mulţime, în timp ce Victor Ponta şi delegaţia PSD au fost aplaudaţi. Chiar aşa a fost?”, o întreabă colega din studio pe corespondenta locală.

Pe ecran, apar imagini live şi figura reporterei din Alba. Jurnalista din teren răspunde „Da” şi, apoi, repetă grăbită informaţia formulată la Bucureşti: PD-L huiduit, Ponta aplaudat.

Apoi, reportera de la faţa locului îşi creşte tonusul vocii şi continuă: „Dar, dincolo de acestea, aici la Alba Iulia…”. Vorbeşte, de data asta cu un timbru sigur şi familiar, despre defilare, despre oameni, adică despre ceea ce-şi pregătise în corespondenţă.

Pentru un insider în jurnalism, episodul este clar. Cu mare probabilitate, selecţia subiectelor şi, aproape sigur, ierarhizarea lor, nu au fost rodul discernămîntului reporterului de pe teren, ci al redacţiei centrale. Ceea ce nu reprezintă, în principiu, o eroare, ci deseori o practică normală.

Întrebarea e următoarea: de ce contrapunerea „huiduieli PD-L – aplauze PSD” a primit prioritate şi, mai ales, de ce nu s-a difuzat întreaga ştire?

FAPTA NR 2. Mediafax oferise la 11:42, pe flux, informaţia completă. „Reprezentanţii PD-L huiduiţi de mulţime, Victor Ponta aplaudat zgomotos de membrii şi simpatizanţii PSD„. Agenţia a scris că s-au văzut la faţa locului steaguri şi bannere ale organizaţiilor PSD din Olt şi Caracal.

Realitatea TV a furnizat corect doar partea cu huduielile la adresa PD-L, care proveniseră din mulţime, dar a ocultat informaţia că aplauzele PSD au venit dinspre simpatizanţi declaraţi. Dacă vedeai doar ştirea de la RTV aflai că mulţimea a huduit PD-L şi l-a aplaudat pe Ponta.

Da, e un detaliu, o nuanţă, un subiect infim. Dar ceea ce urmează nu e.

FAPTA NR 3. Luni, 29 noiembrie, cu două zile înainte de difuzarea ştirii de la Alba Iulia, noul investitor/manager al Realitatea TV, denumirea exactă poate fi studiu de caz pentru economişti, noul şef – mai clar, aşadar Sebastian Ghiţă oferă un interviu Evenimentului Zilei.

El prezice evacuarea istorică a „emanaţiilor Revoluţiei”, de la politicieni, la ONG-işti i realizatori TV, şi instalarea la putere „a generaţiei mele, cea cu 3 în faţă”. Ghiţă, 31 de ani, un campion al afacerilor cu statul, admite că „oamenii de afaceri nu au simpatii, au interese”, dar promite că Realitatea TV va fi echidistantă.

Formula echidistanţei are ceva original în definiţia lui Sebastian Ghiţă, care aminteşte că au fost perioade în care postul „i-a sprijinit şi criticat pe Năstase şi a profitat Băsescu, pe Băsescu şi a profitat Tăriceanu, pe Tăriceanu şi a profitat Geoană” şi tot aşa.

O echidistanţă obţinută din media compromisurilor, un echilibru rezultat din compensarea favorurilor pe intervale succesive de timp, asta pare a fi definiţia obiectivităţii conform noului finanţator al postului. După propria expresie, Realitatea a fost doi ani populară, doi ani liberală şi doi ani social-democrată. Dacă aşa stau lucrurile, ca la pictorii care trec de la perioada roz la cea albastră, în ce epocă şi în ce culoare a intrat acum Realitatea TV?

FAPTA NR 4. Informaţii despre Realitatea TV, obţinute din mai multe surse, unele interne şi aflate la „talpa ţării”, acolo unde semnalul ajunge dezgolit de „motivaţii strategice”, altele externe postului, dar relevante, indică noua orientare a televiziunii: PSD.

Mai mult decît atît: accentul se pune pe promovarea lui Victor Ponta, Adrian Năstase şi a altor cîteva figuri cheie ale social democraţilor. Prietenii afirmaţi ai lui Ghiţă, cei pe vremea cărora şi-a crescut afacerea.

„Ghiţă este instinctiv şi are un potenţional de intervenţie care creşte pe măsură ce îşi dă seama că deţine o televiziune„, a mărturisit un reporter. Riscul de a avea reporteri inteligenti! Maladia „jucăriei TV” a făcut deja carieră în România. Ghiţă se află la începutul simptomelor. Setea de control creşte proporţional cu numărul telefoanelor primite de la amici, aliaţi, parteneri, adversari şi cu banii pe care-i cheltuieşti. Deocamdată, a băgat doar cîteva milioane de euro. E chiar la început.

FAPTA NR 5. În cazuri de acest gen, finanţatorul, care, personal, discută mai departe doar cu cîţiva oameni, se miră că lucrurile se află. Eroare!

Nu ia în calcul că, aşa cum singur a spus în interviul EvZ, „o televiziune nu e o unitate militară” şi că, pe cealaltă parte, de la SOV sau alţi prieteni comuni şi pînă la politicienii intraţi sau excluşi din graţii, trecînd prin firmele de PR care deservesc partide şi personaje politice, toţi vorbesc şi brodează despre schimbările care apar într-un asemenea moment.

Noii favoriţi se laudă, cei căzuţi în dizgraţie se agită, informaţia circulă în bucle infinite, uneori distorsionate. În acest timp, deşi asiguraţi public de Ghiţă că „toţi jurnaliştii sînt responsabili pentru cariera lor şi trebuie să-şi facă treaba”, oamenii din Realitatea TV, care în sfîrşit şi-au luat ultimele salarii la timp, „nu mai ştiam cum e să fii sigur de banii de pe card!”, se pregătesc pentru o nouă adaptare, de data asta potrivit intereselor şi nivelului de cunoaştere al „generaţiei cu 3 în faţă”.

Chiar. Cum înţelege el libertatea? Dar profesia? De ce deţii o televiziune şi în ce naiba constă jurnalismul? Ce înseamnă o afacere?  Deocamdată, ceva e clar. În materie de reputaţie şi de branding, lucrurile sînt simple după părerea lui Sebastian Ghiţă: „Etichetele se schimbă. Lipeşti altele peste ele, nu e o chestiune complicată”.