„Aicea nu e Raiul” (IV)

joi, 15 septembrie 2011, 1:35

Mihai şi Maria, cuplul pentru care anii şi timpul vor curge altfel decît şi-au imaginat

Mulţi oameni şi-au promis că se vor gîndi măcar un pic diferit la priorităţile vieţii după ce-au aflat ce a păţit şi cum gîndeşte Mihai Neşu, fotbalistul paralizat de 4 luni. Dar cum arată o schimbare?

Puştiul aşteaptă calm în zona liftului galben. Traseele de acces din clinica De Hoogstraat sînt colorate diferit, cu vopsele puternice de parcă cineva s-ar fi jucat cu nişte cuburi uriaşe, pe care le-a presărat ca să reimagineze lumea.

Băiatul de 14 ani vorbeşte cursiv engleză, precum majoritatea olandezilor. Acum trei ani şi jumătate l-a lovit în plin o maşină. Au urmat paralizia şi depresia, ea însăşi paralizantă.

Zburînd pe planeta Reach
“Încet, încet, am ieşit din tristeţe”, spune el. “A fost mai greu asta decît să-mi revină simţurile. Mişc o mînă şi jumătate”, spune cu mîndrie. Picioarele sînt inerte.

Băiatul vine la clinică pentru control şi pentru sesiuni de terapie fizică. Acasă se joacă pe Xbox în reţea. “Am rămas cel mai bun! Abia pot să ţină paşii colegii cu mine în Halo: Reach”.

Acţiunea se desfăşoară în 2552 şi avatarul de pe ecran al puştiului zboară sub cerul luminat de soarele roşu. Aleargă, sare, trage, e nemilos şi nobil. Încearcă să salveze planeta şi omenirea de invadatori. Pe fundal, cele două luni lucesc într-un halou de lumină.

Există oameni care l-au ajutat să-şi schimbe gîndurile? Există, îşi aminteşte că la un moment dat au venit chiar aici, la De Hoogstraat, eroii săi, fotbaliştii de la FC Utrecht.

La început, aluneca din scaun
Un etaj mai sus, Mihai Neşu se gîndeşte, închizîndu-şi uşor ochii. “Da, aşa e. Am fost în vizită la clinică, împreună cu echipa. Chiar aici erau copiii paralizaţi”.

“Încearcă să ridici frîna de la pat, te rog! De acolo, de jos”. O singură clapă acţionează toate frînele. Acum, tu sau asistenta, din picioare, puteţi împinge uşor patul, cu un deget, aşa cum mişti un joystick.

La ieşirea din salon, cîteva scaune cu rotile stau aliniate pe partea stîngă, înghesuite unul în celălalt. “Ăsta-i al meu”, spune Neşu, în timp ce e condus cu patul. “La început am avut un scaun care nu era dimensiunea mea şi, pentru că nu-mi puteam mişca nimic, nici măcar gîtul nu mă susţinea, alunecam mereu din el. O fost nasol! Da’ acum am un scaun bun, îl conduc cu mîna dreaptă, atît cît pot să o mişc, chiar şi fără să-mi controlez degetele”.

Întunericul de afară priveşte prin geamurile mari, de sus pînă jos, ale clinicii. “Dacă închid oamenii ăştia pe aici, vorbesc cu ei să-ţi dea şi ţie un pat în salon ca să mai putem vorbi”, glumeşte Mihai. Sau poate nu.

Zîmbetul doamnei de la recepţie
Ce ar face oamenii în locul acesta? Ce ar face dacă s-ar trezi în trupul copilului călcat de maşină, în mintea fotbalistului accidentat la antrenament – “ce simplu a fost, jucam un 4 contra 4, m-am ciocnit cu putere de un coechipier şi gata!” -, ce ar face dacă doamna amabilă de la recepţie, în loc să-ţi cheme un taxi, ar zîmbi şi ar închide uşile clinicii?!

Ce ar face un om întreg dacă, fără voia lui, “nu mai ai hotel, asta e!”, s-ar întinde, cu lentoarea fără de scăpare a visului, pe acest al treilea pat, pe patul liber din salonul lui Mihai?

“Nu ştiu, nu cred că aş avea puterea lui, nu cred…”, răspunde Ilie Dumitrescu, pierdut în redacţia Gazetei.

“Oamenii ataşează un înţeles personal poveştii”
Şi a doua întrebare, imposibil de evitat. Nu doar viaţa lor se schimbă, nu doar viaţa familiilor celor paralizaţi, pentru că “oamenii ataşează un înţeles personal cînd întîlnesc o astfel de poveste”, aşa cum scrie undeva un ziarist de la New York Times.

Într-un anume fel, care depăşeşte pericolul improbabil, martorii simt că exemplul îi priveşte şi că pot culege semnificaţii şi lecţii dincolo de coaja amară a fructelor. Dar nimeni nu ştie dacă va urma acest impuls.

Îşi vor trăi viaţa mai bine, aşa cum s-au anunţat pe ei înşişi imediat după ce a trecut şocul lecturii sau al discuţiei cu prietenii?

Se schimbă ceva?

„Sînt într-o situaţie mega nasoală, dar am cîştigat unele lucruri. De pildă, răbdarea. Înainte, după trei zile de vacanţă, mă agitam. Acum rîd cînd îmi aduc aminte”

“Mă urc în avion!”
Marius Niculae spune că da, “sigur că da, se schimbă foarte multe!”.

Atacantul cu doi ani mai mare decît Neşu zboară în Germania ca să-şi facă o asigurare. “Pe banii mei, gata, nu mai întîrzii!”. Ştie că, în cazul lui Mihai, prima de asigurare a fost plătită de FC Utrecht, dar Niculae nu vrea nimic de la Dinamo.

Ani de zile s-a complăcut, alături de alte mii de fotbalişti din Liga 1, într-un proiect fictiv de asigurări în caz de accidentare. Acum spune că va schimba lucrurile pentru că ţine de siguranţa lui. E, deocamdată, un anunţ. Ca şi sutele de anunţuri care circulă pe net: “Am realizat ce importantă e viaţa!”.

Despre bani şi divorţ
Unii sînt însă convinşi că impactul sever cu drama lui Neşu i-a ajutat instant. Precum cititorul care a anunţat pe blog că a citit interviul cu Mihai şi şi-a chemat soţia, care se decisese să divorţeze. “Soţia a vrut să ne despărţim pentru că i-am ascuns că am un card de credit şi am cheltuit ceva bani, mărunţiş. I-am dat să citească despre tine, Mihai, şi am făcut-o să înţeleagă că 1.300 de euro nu reprezintă totul în viaţă”.

Banii au valori diferite. 1.300 de euro pe card sau 2.000 de euro ziua de spitalizare la terapie intensivă. Costul total al lunii din spital şi al celorlalte luni din clinica de recuperare, cel puţin încă două de acum înainte, se va ridica la cîteva sute de mii de euro, bani pe care îi vor achita asigurările.

În week-end merge acasă…
Tot despre schimbări. Pentru Mihai, unele transformări sînt orbitoare.

De pildă, relaţia sa cu soarele. Din cauza tenului său alb, fotbalistul blond nu l-a iubit niciodată prea tare. Acum e îndrăgostit.

„Ori de cîte ori prind o zi cu puţin soare, îmi conduc căruţul electric în curtea clinicii şi stau la lumină. Stau ore întregi sub raze şi mă bucur”

Aşteaptă după-amiaza de vineri, cînd poate merge acasă, împreună cu Maria. “Merg acasă de trei săptămîni. La început, ne lua cu un taxi comun, special, pe mai mulţi accidentaţi şi dura cam mult drumul, că ne lăsa pe rînd. Apoi, patronul lui FC Utrecht, care are firmă de taxiuri, i-a dat Mariei un număr de telefon şi vine o maşină doar pentru noi”.

În week-end, el şi Maria ies împreună pe stradă, “am fost o dată şi la supermarket, aici ai toate condiţiile, rampe, acces pentru căruţ, iar oamenii te tratează frumos”. Două asistente vin acasă ca să-l spele şi să-l ajute. “Sînt chiar de la firma unui băiat care a paralizat pe cînd avea 5 ani, dar s-a ţinut tare şi şi-a făcut o afacere pentru oameni ca el”.

 … dar, într-un fel, clinica devine “acasă”
Alte schimbări sînt paradoxale. Raportul cu “acasă” s-a modificat într-un sens la care el nu s-ar fi gîndit.  “La clinică mă simt mega bine. Oricît de amabile sînt asistentele de acasă, nu mă cunosc precum cele de la clinică”.

La bolnavii care stau luni întregi imobilizaţi apar leziuni ale pielii pe spate, pe fund, pe picioare. Tratamentul este urgent, pentru că micile răni poartă riscul infecţiei. Ca orice suferind, Mihai şi-a alcătuit mica hartă a rănilor sale şi dublează munca medicilor cu propria atenţie ca fiecare zonă să fie curăţată. La clinică e mai simplu. Sau, după cum i-a spus Meredith Grey unui puşti,  “Să nu-ţi fie frică! Sala de operaţii e cel mai sigur loc unde te vei afla în viaţa ta”.

Pizza şi McDonald’s
Mănîncă de toate. Aici transformarea este aproape nulă. O încremenire delicioasă în vechile obiceiuri destul de puţin sănătoase.  “În unele seri ne comandăm pizza de aici, de la un restaurant italian de lîngă clinică. Sau se duce Maria la McDonald’s şi ne ia ceva”.

A renunţat doar la băuturile acidulate. “Îmi plăceau, mai ales Coca-Cola beam destul de mult înainte. Acum am încercat, dar nu-mi fac prea bine pentru că, neputînd să-mi simt stomacul, probabil că apar ceva probleme acolo, înăuntru”.

“Tot ceea ce ne dorim este sănătate”
Maria apare cu mîncarea. Pe tava de la autoservire e o friptură. “E făcută din carne tocată, ca nişte mici”, spune Mihai, prezentîndu-şi, solemn-amuzat, cina.

El şi Maria îşi zîmbesc. Ea a slăbit faţă de fotografiile mai vechi. Au amîndoi 28 de ani, s-au cunoscut în liceu, sînt căsătoriţi de 5 ani şi sînt împreună de 11.

Într-un număr din aprilie 2008 al revistei “Steaua Magazin”, Maria spunea că Mihai e un maestru al surprizelor, “mă răsfaţă şi-mi oferă foarte multă iubire”. Şi că “tot ceea ce ne dorim este sănătate, să facem copii şi să fim mereu o familie fericită”.

Noul joc
Primele două dorinţe au căzut, înghiţite în după-amiaza noroasă a zilei de 10 mai 2011. Şi jocul acela de pase “4 la 4”, cum şi-l aminteşte Mihai, s-a transformat într-un joc cu mult mai mulţi participanţi, mecanisme şi incertitudini.

Maria este o femeie care-şi împarte corpul de sportiv al bărbatului său cu asistentele de serviciu, ce-l spală cu grijă pe Mihai, iar Mihai îşi împarte soţia frumoasă cu toate gîndurile lui singuratice, din zilele şi orele cînd nu sînt împreună.

Există un studiu al unei universităţi britanice care spune că oamenii aflaţi în situaţia lui Mihai îşi înmulţesc cu 2,5 speranţa de viaţă dacă sînt înconjuraţi de prieteni, dar nu există nici un studiu care să vorbească despre şansa ca iubirea pasională şi intimă dintre un bărbat şi o femeie de 28 de ani să se poată converti într-o relaţie platonică şi exclusivă, pe viaţă.

Speranţe
“Da, sîntem puţin geloşi, dar avem încredere în iubirea noastră”, mai spunea Maria în 2008 şi Maria de acum nu pare cu nimic diferită.

Nimeni nu ştie cum va evolua recuperarea lui Mihai. Îşi mişcă doar o mînă, asta-i o veste rea. Nu are măduva secţionată, asta-i o veste salvatoare.

Ştiinţa medicală a evoluat accelerat şi, vorba amară a lui Mihai, “mi-a zis un văr din Canada, care a venit să mă vadă, că am noroc cu războaiele din Irak şi din Afganistan, pentru că americanii investesc foarte mult în acest domeniu. Au mulţi infirmi răniţi în războaie şi vor avansa, probabil, în soluţii pentru coloană”.

Povestea domnului Cantor
Aşa e, lumea s-a schimbat. Lumea se schimbă mai repede decît oamenii.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, se murea încă de poliomelită. Acum, e aproape eradicată. Dar, în iulie 1944, sute de oameni au decedat sau au rămas invalizi pe viaţă numai în oraşul Newark din Statele Unite.

Domnul Cantor era instructor de sport cînd a venit epidemia din Newark. I-a ajutat cît a putut pe copii, apoi a plecat într-o tabără, unde probabil a dus cu el virusul poliomelitic. Alţi copii au murit, el însuşi a ajuns în spital şi a supravieţuit doar izolat în tancul respirator metalic sub formă de cilindru, cunoscut în epocă sub numele de “plămîn de fier”.

Altădată un corp perfect de sportiv, el a rămas infirm şi a ales să se despartă de Marcia, iubita lui, pe care a respins-o, după cum explica un prieten, pentru că boala sa “nu i se păruse o absurditate răutăcioasă a naturii, ci o crimă imensă comisă de el însuşi”.

Să ai încredere în limitele tale
Domnul Cantor era genul de om “care nu ştie unde se termină responsabilitatea lui, nu are încredere în limitele sale, deoarece, împovărat de bunătatea sa fermă şi naturală, nu îşi permite să se resemneze la vederea suferinţei celorlalţi şi nu va recunoaşte că are şi el limite, fără să se simtă vinovat”.

„Victoria cea mai măreaţă a unui astfel de om este să-şi scutească fiinţa iubită de a avea un soţ handicapat, iar eroismul acestuia constă în respingerea celei mai profunde dorinţe a lui, în renunţarea la propria iubită”

Facebook şi ultima întrebare
Dar poate că domnul Cantor nu s-a putut schimba pentru că, de fapt, el nu e o persoană reală, ci doar un erou închipuit de Philip Roth în romanul său “Nemesis”.

Între timp, Pămîntul e altul, are o clonă într-un sistem solar imaginat pe Xbox şi înşişi oamenii se pot transforma, oamenii reali sau închipuiţi.

Pînă şi Mihai Neşu devine, uneori, pur imaginar. “Pe Facebook sînt cîţiva care se dau drept «eu». Le răspund oamenilor că sînt bine, inventează detalii. Scrie, te rog, că nu am cont de Facebook! Şi le transmit celor care fac asta şi-mi iau identitatea că nu e corect”.

Nu e corect.

Dar ce e corect, ce e corect în a fi un superbăiat, care să joci un “4 contra 4 banal” cu o săptămînă înainte de încheierea sezonului, să bagi o alunecare şi să simţi că s-au închis uşile?!

Asta e corect? Şi, promitem, e ultima întrebare.

„Cînd om fost cu echipa să vizităm copiii de la clinică, mi s-o făcut milă, dar nu mi-am imaginat cu adevărat ce trăiesc. Acum m-am întors printre ei şi ştiu ce simt. Cam aşa ni se întîmplă în viaţă, ajungem să înţelegem cînd trăim”

Finalul discuţiei. Găseşte Mihai Neşu un sens în ceea ce i s-a întîmplat? Decideţi singuri

Ultima filă a interviului. Exact acum o săptămînă stăteam faţă în faţă cu Mihai, la Utrecht. Nu trebuia să se întîmple aşa.

Dorinţa interviului a apărut cu cîteva luni înainte. Legătura a fost discretă şi pe mai multe planuri. Colegul meu Gabriel Berceanu a călătorit de două ori în Olanda, imediat după accident şi mai tîrziu. Reportajele sale excepţionale au mişcat publicul. Despre Mihai am scris şi eu, şi alţi colegi.

Toată presa română a rezonat la drama fotbalistului.

Gazeta a urmărit consecvent evoluţia lui Mihai. Şi, printr-un prieten al lui, am rămas în legătură, dar niciodată direct. Acum două săptămîni, prietenul fotbalistului m-a sunat: “Mihai a hotărît să vorbească o singură dată. Ne-am sfătuit şi te roagă să fii tu cel care să facă interviul. E o chestiune de încredere. Vrea o discuţie la telefon. O să-ţi transmit un număr, dar nu acum, că pentru cîteva zile nu poate sta în scaun din cauza unor răni”.


Apa de pe străzile Bucureştiului

Miercurea trecută am primit numărul: “Sună-l joi la 4 după-amiază, ora Olandei!”. Nu vorbisem cu Mihai, nu ştiam în ce stare se află.Miercuri noapte mă pregăteam pentru interviu. Ceva nu-mi ieşea de nici un fel! Am intrat pe net şi am verificat avioanele spre Olanda. Erau bilete.

Dimineaţa decolam de pe “Otopeni”. N-am spus nimănui.

Ultima amintire din țară a fost mărturia exasperată a taximetristului român, în oraşul unde zorii abia pătrundeau: “Domne, e incredibil ce urît miroase Bucureştiul şi cînd e aerul curat. Ăştia spală asfaltul cu apă din Dîmboviţa! O scot prin nişte ţevi la podul Timpuri Noi sau la Grozăveşti şi încarcă maşinile cu ea!”.

Secunda cît s-a gîndit
La 4 după-amiază eram într-o cafenea studenţească din Utrecht, lîngă Wilhelminapark, o grădină care mărgineşte clinica De Hoogstraat. La prînz anunţasem redacţia că s-ar putea să avem ceva important.

Eram aproape convins că Mihai va refuza să ne vedem, dar şi la telefon interviul era valoros. I-am dat sms. L-am sunat cu mari emoţii. Nu a răspuns.

A revenit în cîteva minute. “Salut, scuze, am rugat asistenta să-mi dea telefonul, abia am terminat terapia”. Vorbea absolut normal, legănat, ardeleneşte. “Uite cum stau lucrurile, Mihai. Te sun din Utrecht, am preferat să nu vorbim de la mii de kilometri distanţă, eu, într-o hală din Piaţa Romană, tu, la Utrecht. Nu te presez, cred că e mai bine să ne vedem, dar e OK şi la telefon. Cum vrei tu”.

S-a gîndit doar o secundă. Una dintre cele mai lungi.

– Ce supraevaluăm în viaţă?
(Zîmbeşte şi plînge în acelaşi timp) Multe lucruri le considerăm prea importante. Ne consumăm pentru lucruri mărunte şi ne încărcăm mintea. Eu, în situaţia mea, pot spune că am ajuns să văd că să fii normal i-o binecuvîntare. Atîta lucru: să fii normal şi să trăieşti.

– În ce crezi, Mihai? (Colega mea Maria Andrieş îmi dăduse întrebarea)
– În Dumnezeu, acelaşi pentru noi toţi. Diferenţa de religie a născut războaie, dar, pentru mine, Dumnezeu e unul singur. Eu sînt greco-catolic, Maria este penticostală, dar ne rugăm împreună. Am fost la un pastor chiar aici, la un centru creştin mega renumit. Eu cred că toţi avem nevoie de Dumnezeu: creştini, budişti sau musulmani.

(Nu ştiu dacă Mihai ar fi acceptat fotografii sau imagini filmate. Poate da, la urma urmei arată exact ca înainte de accident, dovadă că graficianul Dan Voinea a reuşit să-l reproducă exact cînd i-am oferit fotografii şi i-am povestit cîte ceva. Sau poate că nu ar fi acceptat. Nu i-am propus deloc să-l fotografiez sau să-l filmez. Nu ştiu exact de ce. Mă gîndesc la asta într-unul din puţinele momente în care s-a oprit din vorbă).

– Eşti OK, Mihai?
– Mă gîndeam. Cîteodată nu înţeleg de ce se întîmplă chestiile astea. Cel mai mult nu înţeleg la copii. Ce vină au ei? De ce se nasc aşa bolnavi, săracii? Că eu am avut, na, pot să zic că de ce am băgat alunecare?! Poţi să găseşti un motiv că m-am accidentat. Dar un copil care abia s-a născut?

– Şi ai un răspuns?
– Poate. Există Dumnezeu şi aicea nu e Raiul ca să fie toate bune şi frumoase. Da’ unele lucruri chiar nu merită să li se întîmple oamenilor respectivi. Accidente se pot întîmpla că e liberul arbitru şi te lasă Dumnezeu să faci şi ce gîndeşti! Dar apoi îţi mai dă o şansă.

(Închid caietul a treia sau a patra oară. E foarte tîrziu. Maria stă lîngă patul său, pus în mijlocul restaurantului, aveam să-i zăresc aşa, în lumină, şi după ce am plecat printre pomii din faţa clinicii)

– Auzi, înainte să pleci. Ai grijă de caiet. Dacă îl pierzi, o să trebuiască să mă mai asculţi încă o dată, de la început!

O noapte întreagă
Străzile din Utrecht sînt ude. O iau pe jos. Unde am citit asta? Liberul arbitru şi voinţa Divină şi explicaţia Răului. Unde?!

Mi-a trebuit o săptămînă ca să regăsesc cartea lui Hans-Werner Schroeder, preot, profesor și teolog german.

“Îngerul ne însoţeşte cu netulburată fidelitate”, scrie prelatul. “Într-un sens, viaţa noastră este condusă şi tot ceea ce mă pune în mişcare nu se întemeiază pe întîmplare, ci pe înţelepciune şi iubire”.

Dar omul are propriul liber arbitru. “Îngerul nu-l poate constrînge pe om pentru că l-ar face neliber; aşa ceva nu trebuie să se întîmple, libertatea este sensul existenţei umane şi ea nu trebuie pusă la îndoială. Însă, totodată, libertatea oferă largi spaţii tragismului de orice fel. Şi atunci, indiferent ce faci, îngerul rămîne aplecat spre tine, cu infinită răbdare, ocrotindu-ţi destinul”.

Unde ai citit asta, Mihai? Sau poate ţi-a şoptit-o cineva în noaptea asta decisivă de mai, după ce te-ai trezit din operaţie, la Reanimare.

-Îmi e rău şi frică, dar nu vreau somnifer.

-Stai liniştit, rămîn aici, lîngă tine, şi vorbim toată noaptea.

Așa au venit zorile. N-ai dormit, dar te-ai trezit ca dintr-un vis bun.

Îmi amintesc cum mi-ai spus că femeia a venit să te viziteze, după ce te-ai mutat din spital la clinică.

O fi un mega înger sau un simplu om.

Comentarii (291)Adaugă comentariu

nelu  •  18 septembrie 2011, 0:38

viata este ca si o bogatie azi ai manine nu mai ai ,,,,,,pina acum ai mers ai jucat fotbal ai dat goluri,,,,acum nu mai poti insa o sa vina timpul sa le poti face din nou ,,,,,,,,,sa ti de a Dumnezeu sanatate …..sa sti ca Dumnezeu se mindreste cu tine …

Dan  •  18 septembrie 2011, 1:09

Da, o sa fie bine! In cazul tau, trebuie sa fie bine! Trebuie! Sanatate, Mihai!

alexiss79  •  18 septembrie 2011, 1:22

Mihaita,

tot respectul si felicitari pentru atitudinea ta de mare INVINGATOR!!
Sa dea dumnezeu ca in fiecare zi sa poti face un pas, cat de micut o fi el inspre insanatosire.

MULTA MULTA SANATATE!!!!!

Trustno1  •  18 septembrie 2011, 10:11

Mihai, esti un om extraordinar, care acum trece prin incercarea vietii lui. Trece, dar nu oricum, ci cu fruntea sus si sufletul deschis, neafectat de frustrarile pe care le declanseaza de obicei astfel de situatii. Esti tare, foarte tare si fii sigur ca Dumnezeu nu ar fi dat oricui o astfel de incercare, ci numai unui mare OM, care sa poata sa o duca. Sunt mandru ca sunt roman pentru ca te avem si o sa ma rog pentru tine sa ramai semetz ca un print, asa cum esti acum, in fata greutatilor prin care treci. PS: iar Maria e o printesa 🙂 Va doresc multa putere si sa va indepliniti visul cu casuta alba si ferestre albastre

Petruta  •  18 septembrie 2011, 10:38

Am citit in fiecare zi de cand a aparut interviul tau in Gazeta Sporturilor si pot sa spun ca am ramas impresionata.Uneori am lacrimi in ochi pentru ca nu pot sa inteleg puterea ta de a merge mai departe, este ceva incredibil.Iti doresc multa sanatate si ca intr-o zi nu prea departe sa fi iar ca inainte de acel stupid accident.Dumnezeu mai face si minuni, iar tu cu siguranta meriti una.Ai grija de tine!!

victor  •  18 septembrie 2011, 13:31

Mihai, stiind ca citesti toate mesajele, vreau sa/ti spun si eu ceva. Probabil ti-au spus-o multi. Eu sunt sigur ca te vei face bine, mai repede decat cred medicii si chiar mai repede decat crezi tu. Un sfat: Nu spune ca-ti doresti sa te faci bine macar putin. Spune ca vrei sa mergi, sa alergi, sa joci fotbal cu baiatul care tau…Asa vei reusi. Eu am fost operat la spate cu cativa ani in urma. E adevarat ca a fost altceva. Nu am putut misca picioarele cateva zile, iar ulterior, cateva luni nu am avut dreptul sa ma misc…dar totul a trecut iar acum sunt bine. Cu credinta in D-zeu si cu incredere in tine, vei reusi sa mergi din nou, o sa vezi. Felicitari Mariei pentru devotamentul si grija de care da dovada…;)

valentin  •  18 septembrie 2011, 14:08

Sa stii mihai ca imi doresc din suflet sa am jumatateemacar din puterea ta pentru ca tu esti un invingator un om pe care l am indragit de cand a fost transferat la steaua…pentru ca sunte ti putini voi cei ce bagati capul in crampoane…de va fi sa am un baiat candva asa il voi invata de mic de ii va placea fotbalul…nu voi uita niciodata ultima faza de la rapid steaua in sfertul de finala din 2006 cand ai scos mingea de pe linie…tu esti nesu,mihaita nesu iar noi suporterii stelei cei care iubesc cu adevarat aceasta echipa pt ceea ce inseamna ea cu adevarat,exclus patron, ca vei fi mereu in sufletele noastre si ne rugam la bunul dumnezeu sa te tina puternic si sa te ajute sa iti revii la normal sa fii ca nou pt ca minunile sunt posibile daca crezi in ele. UN SUPORTE AL STELEI,FII CUM ESTI TU NESU.

Bytza  •  18 septembrie 2011, 15:05

Multa Mega Sanatate Mihai!!!! Esti un Mega Om!!! Cuvintele nu pot descrie ce simt …Adevarat ca meriti o minune si asta sunt sigur ca se va intampla !!!

dan  •  18 septembrie 2011, 18:59

mihai nesu un om adevarat multa sanatate

cristina gioga  •  18 septembrie 2011, 20:31

astazi toata biserica betania din bucuresti s-a rugat pentru tine.eu una ma rog de cand ti s-a intamplat accidentul.si cred ca daca Domnul vrea sa te ridice, o va face.Mai ai multe lucruri de spus lumii acesteia si in fotbal si in viata de credinta.Fii binecuvantat tu si sotia ta.>:D<

Nichi  •  18 septembrie 2011, 20:58

Salut Mihai ! Stiu ce simti , am avut si eu o operatie si dupa anestezie nu am simtit cateva ore nimic de la piept in jos. E o senzatie ciudata sa iti atingi piciorul si sa ai impresia ca e un simplu obiect . Ma uimeste sa vad cat de rational explici povestea ta . Eu sunt din Medias , tot ardelean ca si tine si pe cand jucam la juniorii Gazului Metan ” bagam alunecari” fara sa ma gandesc ca e pericol de accidentare . Am jucat fotbal pana la 18 ani cand m-am apucat de invatat pentru facultate . Acum sunt judecator si vicepresedintele unui tribunal judetean din Ardeal . Am 35 de ani si o fetita de 2 ani .Am suferit cand m-am lasat de fotbal , colegii mergeau la antrenamente iar eu invatam la istorie. Fotbalul e doar un sport , pe care tu l-ai practicat cu mult efort si daruire. Eu nu eram talentat aproape deloc , in schimb eram un rupator , trecea mingea dar nu si adversaru. Din ce am tot citit despre tine si tot judecand oamenii de vreo 13 ani pot sa iti spun ca esti un om tare fain care datorita psihicului bun si increderii va recupera temporarul dezavantaj fizic. Sa stii ca in profesia meu aproape zinic cauzele pe care le judec ma fac sa ma simt imobilizat la inceput . Sunt calm , rabdator , ii las pe toti sa vorbeasca dupa care incep sa caut , sa cercetez si incet -incet ma ridic deasupra intunericului , incercand sa fac lumina. Orice om care isi face meseria cu pasiune , trece frecvent prin situatii de a fi lovit , prabusit , adus in stare de imobilizare . Sa stii ca amorteala psihica sau intelectuala e mai cumplita decat cea fizica , de aceea eu cred ca atata vreme cat mintea ta e vioaie corpul va raspunde la un moment dat gandurilor tale lucide iar in final vei invinge . Te saluta un fundas dreapta care nu a apucat vreodata sa joace pe un stadion impresionant si in fata unui public adevarat , asa cum ai reusit tu !!!

bogdan  •  18 septembrie 2011, 21:46

As vrea sa zic un articol nemaipomenit dar imi e teama ca il jignesc si ma bucur in acelasi timp de suferinta lui Mihai Nesu, asa ca voi spune doar MULTA SANATATE NESULE.

Mesaj pt Mihai Nesu,

Sa fiu sincer nu stiu care sunt sansele sa revii pe teren ca jucator, dar imi doresc foarte mult sa iti poti folosi iar corpul macar la fel cum o faceai inainte de acel teribil accident. O pot spune cu inima plina de bucurie ca pentru mine, cel putin, esti un idol (nu sunt genul de om care are idoli in viata, dar tu esti o exceptie). Nu pot sa uit meciurile pe care le-ai facut pt Steaua dar si pt Utrecht. Mereu te-ai dedicat 200% in fiecare meci, in fiecare minut, in fiecare secunda si mereu vei ramane in sufletul meu de stelist pt acest lucru.
Mereu te-am apreciat pt jucatorul care esti dar si pt omul care esti. In toata acesta perioada ai dat dovada (asa am inteles din interviurile pe care le-ai acordat), o tarie de caracter incredibila. Nu stiu daca ai avut momente in care ai zis GATA RENUNT, dar nu ne-ai lasat sa ne gandit la asta si sunt sigur ca nici nu ai avut acest gand.
Nu vreau sa jignesc sau sa simti ca ma bucur pt situatia ta dar te FELICIT. ESTI INCREDIBIL, un om de nota 10+ si un idol pt tineri.

ITI MULTUMESC CA MI-AI DESCHIS OCHII, SA APRECIEZ VIATA MULT MAI MULT SI FIECARE SECUNDA TREBUIE SA CONTEAZA SI CA MI-AI REAMINTIT CA NU TREBUIE SA RENUNTI, NICIODATA.

MULTA SANATATE

sitaru florin  •  18 septembrie 2011, 21:50

sa dea DUMNEZEU , sa te faci bine,sa-ti poti indeplini tot ceea ce tu iti doresti,meriti acest lucru esti un om bun si trebuie sa fi lafel cum eu te-am cunoscut.ma rog mereu ca tu sa te faci bine si mai cred ca CA VEI FI DIN NOU BINE.cred ca acolo sus cineva te iubeste.fi tare MIHAI si vei vedea,cu ajutorul lui Dumnezeu ca te vei putea deplasa din nou,vei merge normal si cred pina in ultima clipa si nici nu concep ca tu MIHAI sa nu te faci bine.DUMNEZEU sa fie cu tine,iar ingerul tau pazitor sa nu te paraseasca niciodata.multa sanatate MIHAI(FOST ANGAJAT AL CLUBULUI FC.STEAUA BUCURESTI-ZUGRAV=FLORIN)

vasile  •  19 septembrie 2011, 2:10

BUNUL DUMNEZEU sa te ajute ,sa te pui pe picioare..

vlad  •  19 septembrie 2011, 5:11

pentru un adevarat luptator http://www.youtube.com/watch?v=mLqHDhF-O28&ob=av2e

Adidasi  •  19 septembrie 2011, 8:52

Esti un om puternic, esti un campion pentru noi toti. Sotia ta este cel mai bun om care poate fi langa tine in clipele acestea.
Sper ca peste cateva luni sa citim cu toti cum Mihaita Nesu face primii pasi intr-un parc insorit. Crede in asta si vei vedea ca acele clipe vor veni, si te vei bucura de 0 ori mai mult de viata ta.

Multa snatatate Mihai !!!
Speranta sa fie de partea ta.

sevilla86  •  19 septembrie 2011, 17:06

Uneori celor care avem simturi ni se intimpla unele lucruri, ciudate, nedrepte ale caror existenta nu o putem intelege…Speranta si increderea ca raul va fi invins ne va duce spre ceea ce meritam cu adevarat… cu dragostea celor de langa tine si cu puterea mintii tale vei reusi si sigur vei invinge aceste nefericite clipe… Fii tare asa cum te stiu toti iubitorii fotbalului

Adrian  •  19 septembrie 2011, 18:20

Superb articol….asta inseamna calitate si profesionalism ..il citesti si la sfarsit il reiei pt ca ai impresia ca nu ai citit totul ..D-le Tolontan acum ati demonstrat ce inseamna valoare ..cat despre Mihai ..D-zeu sa fie bun si sa ii dea sanatatea pe care o merita ..sigur v-a intra in cartea legendelor fotbalului romanesc ..salutari

razvan  •  19 septembrie 2011, 20:33

Sa-ti de-a D-zeu sanatate si sa te vedem cat mai repede pe terenul de fotbal!te iubim

maria  •  20 septembrie 2011, 12:26

Iti doresc si eu la fel ca toti ceilalti multa sanatate, putere si incredere , eu cred ca marile incercari ale vietii le sunt date doar celor puternici ca prin exemplul lor lumea sa invete ceva.E trist dar cu vointa ta si cu ajutorul lui Dumnezeu sunt sigura ca vei reusi. Vei fi prezent in rugaciunile mele alaturi de baiatul meu si de intraga mea familie. Curaj si multa incredere tie si sotiei tale.

Cum se fac banii  •  20 septembrie 2011, 14:24

Cu siguranta nu e … iti dai seama cum arata iadul daca asta ar fi raiul, gandeste-te numai!

Alexandra  •  21 septembrie 2011, 10:09

Felicitari in primul rand pentru articol, este scris cu mult suflet si de cineva caruia ii pasa.
Iar lui Mihai multa multa sanatate, cu siguranta isi va reveni in timp pentru ca medicina evolueaza rapid si felicitari sotiei lui care ii este alaturi si il sprijina in toate.

Bianca  •  21 septembrie 2011, 13:38

durerea acestui baiat ar trebui sa ne puna mai mult pe ganduri…ar trebui sa apreciem si sa ne bucuram de fiecare lucru in fiencare zi deoarece si putem sa ajungem in situatii de genul asta….

Dana Geo  •  21 septembrie 2011, 15:57

Mesaj pentru MIHAI NESU

Mihai,

Multa Sanatate, iti tin pumnii si ma rog la Dumnezeu, la Maica Domnului si la toti Sfintii sa te faci bine!

Fii tare acolo si lupta, o sa fie bine!

Dana G.
Bucuresti, Romania

Mesaj pentru Catalin Tolontan,

Multumim pentru articol!
Fenomenal!
Felicitari Maestre!

marian  •  23 septembrie 2011, 0:19

Mihai eu ceea ce iti pot spune doar un singur lucru :ca uramaresc toate stirile si notitele despre tine,sunte multy alaturi de tine dar cred ca tu esty alaturi de noi si esty un exemplu pentru toti,regretam enorm ca a trebuit sa fi tu acela sa faca lumea sa inteleaga ca nu tocmai bani au valoare si ca esential este sa stim sa traim si sa ne bucuram de fiecare zi asa cum te bucuri tu de fiecare zi plina de soare.Mihai cred in fortza ta asa cum cred cum credeai tu in Steaua!!!!!!cred ca trebuie sa reusesty si fiecare as pe care ai sa il faci in fiecare zi este un pas pentru noi toti,TE IUBIM MIHAITZA SI MULTA FORTZA!!!!!!!!!!

gina  •  25 septembrie 2011, 23:03

MIHAITA cuvintele sunt de prisos. Nu-ti doresc decat sa te faci bine si sa te rogi la dumnezeu sa aibe grija de tine si sa te intareasca pana la sfarsit cand vei pasii pe picioarele tale !suntem alaturi de tine!! mult noroc!

anca  •  27 septembrie 2011, 23:39

Mihai,

nu stiu ce fel de muzica asculti, dar sa stii ca de acum inainte pe pagina de facebook o sa pun in fiecare zi o melodie pentru tine
sa te faci bine si sa nu uiti ca suntem cu tine
si te asteptam acasa

nb

anca  •  27 septembrie 2011, 23:41

pe pagina de facebook dedicata tie support Mihai Nesu

valentin  •  1 octombrie 2011, 11:14

e crunt si dur si , daca pot spune asta eu, un simplu si neinsemnat muritor , NEDREPT !!dar ce e drept ? sper sa gasesti in tine taria sa accepti, sa lupti si sa depasesti acesta etapa dificila ( acest cuvant nu reflecta nici pe departe dar nu am gasit altul mai potrivit )din viata ta ! iti doresc sa te refaci macar atat cat sa-ti permita sa te bucuri la maxim de tot ce ne ofera Dumnezeu, de normalitatea despre care vorbesti … sa mergi, sa razi, sa simti … sa traiesti !!

Aici este Raiul … « newdadas  •  1 octombrie 2011, 14:47

[…] curand, am recitit interviul realizat de Tolontan (de unde am si parafrazat o parte a titlului) si chiar m-au impresionat […]

Dimitriu Andrei Mihai  •  1 octombrie 2011, 15:47

Salut Mihai,
Sunt fericit ca am gasit pana la urma puterea si curajul necesar sa citesc interviul pe care l-ai avut cu Catalin. Am amanat cat am putut acest moment pentru ca eram convins ca vor urma momente si trairi emotionale intense in momentul in care voi lectura acest interviu si eram „mega” convins..:))…ca-mi vei rasturna scara personala de valori.
Sunt un barbat in toata firea (32 ani), tatal unui baietel de 3 anisori neimpliniti dar care nu si-a putut stapanii emotia si ale carui lacrimi s-au scurs minute bune dupa lecturarea interviului.
Toate gandurile si energia pozitiva a familiei mele te vor insoti in anevoiosul tau proces de recuperare pe care sunt ferm convins ca-l vei duce pana la capat indiferent de costuri si de durata …..si cum iti povesteam intr-un mail trimis pe adresa clubului Utrecht fiul meu doreste cu prima ocazie posibila sa bati un „hi five” cu el si in mod specail un autograf cu dedicatie de la fotbalistul cu cel mai frumos caracter , cu cea mai mare ambitie si cu inima pura de copil nascut pe meleaguti mioritice.
Te asteptam cu drag acasa „Bichonule” oricat de lunga ar fi asteptarea !!!

adrianh  •  14 octombrie 2011, 16:04

Dumnezeu sa va ocroteasca! Suntem alaturi de voi.

Adrian

Geta  •  30 octombrie 2011, 13:44

Multa sanatate!! Sa te ajute cel de sus sa te refaci !!
ca meriti!!

Laura Nastasi  •  6 noiembrie 2011, 20:28

Pentru domnul Mihai Nesu :
Sanatate, putere, iubire, respect. Coplesiti cu puterea de care dati dovada, coplesiti prin atitudine, prin psihic.
Va multumim ca existati.
Pentru domnul Tolontan :
Oameni speciali in timpuri nespeciale.
Cu respect pentru dumneavoastra, cu mare respect, imi demonstrati ca merita sa traiasti pentru a intalni astfel de oameni.
Va multumesc.

Nutzu  •  8 noiembrie 2011, 9:54

Domnul sa te ajute Mihai! De cand am avut 10 ani am tinut cu Steaua si pe masura ce cresteam tot vedeam un jucator mic si blond care alerga pe tot terenul si nu o facea degeaba! Recupera mingi, dadea pase, dribla sau centra! Mai tarziu am stiut ca e Mihai Nesu. Iar cand am aflat si de talentul tau artistic mi s-a parut ceva foarte tare.
Momentul in care ai plecat de la Steaua am simtit ca o parte din Steaua s-a stins, a ramas un gol, care din pacate nu va mai putea fi umplut vreodata. Imi pare rau de ceea ce s-a intamplat, stiu cum este pentru ca si bunica mea trece prin aceeasi suferinta.
Trebuie sa fi tare, sa fi optimist, si sa ii multumesti Domnului ca nu a fost ceva si mai rau. Sper sa te faci bine, chiar daca nu o sa mai revii vreodata pe teren, pentru ca viata si sanatatea sunt mai presus de toate! Insanatosire grabnica!

Ioana  •  14 noiembrie 2011, 23:16

Multa sanatate Mihai! Totul va fi bine ai sa vezi! Cu credinta in Dumnezeu si totul va fi bine! te pup

Camelia Tataru  •  21 noiembrie 2011, 19:02

Cred ca in momentele acestea ai multa nevoie de incredere de sine restul numai bunul Dumnezeu decide ce si cum ,acum norocul tau daca se poate numi asa este ca te afli intr-o tara bine dezvoltata in materie de sanatate si de aici probabil mai vine inca putin curaj in speranta ca vei reveni pe picioarele tale.Aici spun asta deorece si eu locuiesc in Nederland ,spitalele si policlinicile sunt foarte bine amenajate ,cred ca ai constat si singur .Din momentul in care am vazut la stiri nenorocirea ce sa abatut tie si fam. tale ma rog la Dumnezeu din tot sufletul sa te faci sanatos sa poti fi fericit alturi de sotie si eventuali copii. Dumnezeu sa-ti fie alaturi .

cristina  •  20 decembrie 2011, 14:13

MULTA SANATATE MIHAITA SI SA DE=A DUMNEZEU SATE FACI BINE

“Sa spui povestea mea, Horatio”  •  1 martie 2012, 13:53

[…] suntem de acord ca un asemenea text nu poate fi produs decat de un jurnalist, inseamna ca am dreptate cand spun ca “The Help” e mai ales despre cum se naste intr-un […]

GAVRILUT VASILE  •  11 martie 2012, 13:21

Buna Mihai!

In primul rand iti doresc multa sanatate ,putere pentru a merge mai departe si puterea de ai intelege pe cei care nu inteleg.Spun toate astea pentru ca de aproximativ 10 ani , cat are fetita noastra care se afla imobilizata intr-un scaun rulant pe langa faptul ca ne luptam cu problemele de sanatate pe care le are trebuie sa ne luptam si cu sistemul in care traim dar ce este mai grav trebuie sa ne luptam si cu inconstienta unor semeni din jurul nostru.
As fi foarte bucuros daca am putea conversa si poate am putea beneficia pentru fetita de sprijinul „FUNDATIA MIHAI NESU”

alex  •  19 februarie 2014, 5:08

La multi ani Mihai!! multa sanatate si sa fii puternic incontinuare!

Comentează