Cursa așteptată de o jumătate de secol

de Mirela Neag și Cătălin Tolontan

sâmbătă, 11 august 2012, 12:17

de Mirela Neag și Cătălin Tolontan

Un anonim din Craiova reface tradiția suferindă a maratonului masculin românesc. Azi, la Londra, Marius Ionescu aleargă al treilea maraton din viața lui și speră că ”îl voi termina și voi avea un timp onorant”

”Wow! Parcă sîntem la o agapă de absolvire a liceului”, au spus scrimerele cînd l-au văzut pe maratonist. Maratonistul are nume, față, însușiri umane, dar, după cum glumește chiar el, ”nu mă știe nimeni!”.

Și, dintr-o dată, olteanul Marius Ionescu s-a simțit mai bine pentru că le-a regăsit în Satul Olimpic pe Ana Brânză, Loredana Dinu și Anca Măroiu!

Cea mai olimpică sală de clasă din România!
Fuseseră în același liceu craiovean. Cu Ana și cu Loredana, chiar în aceeași clasă.  Cel mai bine reprezentată clasă de liceu din lotul României! Astăzi, la 13, ora României, elevul Ionescu e ultimul scos la tablă. O teză de două ore.

Povestea ciudată a lui Marius Ionescu, ”primul maratonist român care aleargă la Olimpiadă după 48 de ani”, spune Nicolae Mărășescu, așadar povestea lui a fost bizară încă de la plecarea spre Londra.

”Hai, Piciu!”
”Cînd i-am văzut în aeroport am înțepenit”, oftează Marius. Bărbatul de 28 ani s-a fîstîcit. ”Îmi venea să ies din terminal”, se amuză el.  Era ditamai lotul de atletismul, ditamai pentru el, cel care a alergat pînă acum două maratoane în viață, iar cel de la Londra va fi al treilea.

Și, dintr-odată, s-au ițit din mulțime prietenii săi de alergare, ”unii fac orientare și curse montane sau de pădure”. Aveau mici panouri cu poza lui și cu îndemnul ”Hai, Piciu!”. Atleți mult mai bine clasați s-au uitat mirați în fața acestei afecțiuni duse pînă într-un punct greu de înțeles în lumea de azi: să iei taxiul pînă la ”Otopeni” ca să-ți feliciți un amic că merge la Olimpiadă, un amic fără mari șanse într-o probă teribilă! Cum se mai poate așa ceva, astăzi?!

Prieteni pe munte și pe Facebook
Se poate, spune Marius Ionescu, cel care va lua duminică startul la maraton. Primul a fost la Rotterdam și al doilea la Daegu, în Coreea.

2:15:32 a fost timpul lui Marius în maratonul de la Daeugu

Se poate spune cel înconjurat de prieteni pe aeroport și pe Facebook, se poate ”pentru că sportul este pasiunea noastră comună. Unul dintre prieteni mi-a zis: Piciule tu nici nu-ți dai seama ce ai reușit că ești la Olimpiadă”.

– Ce înseamnă că ești la Olimpiadă? E întrebarea pe care o punem tuturor.
– Înseamnă că am luat o decizie corectă împreună cu antrenorul meu, Cătălin Geapana, atunci cînd am decis să trec de la cursele de 5.000 și de 10.000 de metri la maraton.

– Cînd ai făcut asta?
– În 2011.

– Ai făcut-o la 27 de ani. Nu e tîrziu?
– Nu. Un alergător de distanțe își uzează corpul. E nevoie să ai un corp și un psihic antrenate ca să reziști într-o probă precum maratonul. Ține de o maturizare normală a organismului. De o călire. Există, desigur, și maratoniști tineri, mai ales africanii, dar dacă vă uitați pe statistică, veți vedea că ard repede și, după cîțiva ani, dispar din elita probei.

”Vorbeam și cu Marius Cocioran de la 50 kilometri marș. Dacă te uiți la figurile celor care fac distanțe lungi, arătăm mai bătrîni decît atleții de sprint”

– Cine deține recordul României?
– Andreica și e stabilit în 1978. De atunci rezistă! Este de 2:12:30.

– Cum ai resimțit trecerea la marton?
– Prima cursă, cea din Olanda, a fost înșelătoare. Pînă pe la kilometrul 27 mă simțieam excelent. La un moment dat, văd un atlet care iuțește ritmul. Și zic, ce face, mamă ăsta?!!! A început durerea pentru mine. Mi s-a făcut sete dintr-o dată, aș fi dat orice pentru o gură de apă, sete într-o secundă, nu mai pățisem așa ceva în cei 17 ani de sport! Sigur că ne hidratăm din 5 în 5 kilometri, dar eu aveam nevoie atunci de apă.

– …
– Apoi am tras de mine cît am putut, m-am ambiționat undeva dincolo de conștient ca să termin. După finiș, m-am întins pe un pat pus la dispoziție de organizatori. Tremuram din tot corpul și mă durea fiecare părticică. Am tras pătura pe mine și tot am tremurat.

– Ai luat ceva?
– Nu. Am băut apă, am mîncat tremurînd o banană și am încercat să-mi revin întîi mental. Mi-am revenit în cîteva minute.

”Refacerea efectivă, refacerea profundă a organismului durează o lună după un maraton”

– Așa a fost primul tău maraton.
– Da. Și s-a terminat cu o lecție: nu tipul acela accelerase, ci eu încetinisem în a doua parte. El alerga la fel!

– Duminică intri în concurs la Londra. Vei fi românul care încheie.
– Așa e. Am ceva emoții și, mai ales, mă apasă nerăbdarea. Nu am un obiectiv, voi lupta, dar cred că  la maraton obiectivul e iluzoriu! Maratonul e o cursă unde poți capota sau poți triumfa. Nume mari au renunțat aici, la Londra. Va fi cald, 25 de grade, maratonul ideal se aleargă la 15-16 grade. Aș vrea să adaug cîteva gînduri despre sportul românesc, vă rog.

– Ascultăm.
– Știu care îmi e valoarea, nu pretind că am eu vreun nume, însă mă refer la cîteva chestiuni de principiu. Știu că oamenii se gîndesc că atletismul a dezamăgit aici. Și poate toată delegația. Dar există cicluri în viața sporturilor, după principiul ciclurilor din viața oamenilor.

– Și alte țări?
– Acum 12 ani, ungurii erau vai de ei. Azi sînt în primii 10. Iar alte țări gîndesc altfel sportul. Vă dau un exemplu. Un prieten mi-a trimis un link de youtube în care actualul campion olimpic britanic de la 10.000 de metri era lăudat la televiziune în 2005 ca un ”posibil mare campion”. Ce vreau să spun? Că e nevoie de timp și de un climat bun, de înțelegerea oamenilor și a guvernelor. Repet, eu sînt un necunoscut care aleargă maratonul, nu mă știe nimeni, dar citesc ziarele din țară, ascult radiurile britanice, mă uit la BBC și văd cum se pune problema. După părerea mea, o țară nu poate progresa în nimic dacă nu progresează în sport. Sport de masă sau de performanță, dar sport!

Frica cea mai mare a lui Marius Ionescu nu e de competiție, ci de jenă. Jena că-l vor aștepta prietenii luni seară pe ”Otopeni” fără ca el să fi dat ce e mai bun din el, în această probă în care bine are definiția seacă a vieții.

Ultimul maratonist: Constantin Grecescu
La Tokyo, 1964, România a bifat ultima prezență la maratonul masculin, prin Constanti Grecescu, cel care a încheiat pe locul 36,cu 2:30:43.

Participări anterioare:
1924    Amsterdam    Vintilă Cristea abandon
1936    Berlin    Ludovic Gal    loc 23 – 2:55:02
1952    Helsinki    Dinu Cristea    loc 31 – 2:39:42
Vasile Teodosiu 2:45:18
Radu Ioniță abandon

Comentarii (36)Adaugă comentariu

Andrei  •  11 august 2012, 12:41

Marius are dreptate. Romanii trebuie sa faca sport. Bafta Marius!

cristi  •  11 august 2012, 12:43

Foarte frumos. Mult succes !

robespierre  •  11 august 2012, 13:05

Chiar sunt ipocrite relatarile astea romantate,din patru in patru ani.

mira  •  11 august 2012, 13:42

Mult, mult succes la maraton! Ma bucur ca am citit acest interviu, este uimitor ce putin stim despre ce se intimpla la o olimpiada… bine faceti ca mai ridicati putin ceata 🙂

Jakabos  •  11 august 2012, 13:43

La Sydney 2000 Ungaria a fost pe locul 13 in clasamentul general (8 medalii de aur). Daca si asta inseamna „vai de ei”…

Dan Timis  •  11 august 2012, 13:59

Succes Marius!

NCCTTS  •  11 august 2012, 14:45

Felicitari „Piciule” pentru calificare si multa bafta maine. Nu e proba usoara si stim ca vei da ce e mai bun in tine. Suntem mandri ca avem un reprezentant acolo. Dumnezeu sa-ti ajute!

Radu_pnt&Lon  •  11 august 2012, 15:06

Multa Bafta iti dorim!!!

laura  •  11 august 2012, 15:22

Daca domnul a alergat doar 2 maratoane, cum de a fost primit la JO? Credeam ca nu oricine poate participa, ci-ti trebuie ceva experienta si un timp bun scos. In fine, bafta!

Silvius R  •  11 august 2012, 16:08

mult success marius,voi fi acolo sa te sustin!

Marius D.  •  11 august 2012, 16:55

Laura, nu cred ca este important numarul de maratoane alergate oficial. Sunt sigur ca omul asta alearga 30km zilnicc in antrenamente. Ca sa alergi 2h15’pe maraton, inseamna 3’12” pe km.Incearca, te rog sa alergi, nu zic 1km in ritmul asta, ci incearca numai 500m sa-i alergi in 1min36sec si vei vedea ca nu reusesti.

petrisor  •  11 august 2012, 18:12

UN TIP EXTRAORDINAR. UN PROFESIONIST SI UN OM EXTRAORDINAR.POATE PREA MODEST. E UN PRODUS 1000% AL FAMILIEI ADRIANA SI CATALIN GEAPANA. CATALIN GEAPANA ESTE ANTRENOR EMERIT. FELICITARI CA SI-A TRATAT ANTRENORUL CU TOT RESPECTUL, PENTRU CA ATIT DOMNUL CATALIN , CIT SI DOAMNA ADRIANA L-AU TRATAT CA PE PROPRIUL LOR COPIL.

Ada  •  11 august 2012, 18:17

Multa Bafta Marius

re  •  11 august 2012, 18:52

nu termina….

prieten cu marius  •  11 august 2012, 19:14

pt laura

Nu trebuie sa fii cunoscut pt a alerga la o asemena competitie .,,,
omuletul a fugit primul maraton si si-a facut baremul pentru olimpiada ,,,, dar necunoscatori isi dau cu presupus ca ce cauta uni altii pe acolo ,dar ei habar nu au cate ore de munca stau in spate ,sacrificii si multe altele ,noi romani stim doar sa criticam sa comentam dar nici odat sa il ajutam sa il incurajam macar cu o vorba spusa din suflet .

imi cer mii de scuze ca sunt atat de rece dar sunt si eu sportiv si stiu ce inseamna munca si sacrificile pentru o amarata de medalie ,,,,

hai piciule iti tinem pumnii mult suuces:)

Sorin Gingioveanu  •  11 august 2012, 19:16

Hai Marius…suntem alaturi de tine, nu conteaza daca bifezi sau nu, suntem mandri de tine oricum! Bate-i si pe altii cum ne bateai pe noi!!!
Bafta multa!

edm  •  11 august 2012, 19:37

@ Radu_pnt&Lon Nu conteaza cate a alergat. ala din Corea a fost campionat mondial si acolo a terminat pe locul 13. Normal ca s-a calificat la olimpiada.

mad  •  11 august 2012, 21:14

@laura, domnul a alergat in cursa de la Daeugu si a facut baremul pentru Olimpiada! Mai mult de atat nu cred ca este nevoie! 🙂

Amatorul  •  11 august 2012, 22:35

Sunt implicat in fenomenul sport pana la gat si pot spune cu convingere ca ne scufundam tot mai mult .
1, Sportul scolar = 0
2.Sportul de masa ,aproape inexistent .( alerg de cate ori am posibilitaea ,dar unii se uita la mine ca la un nebun )
3.Rezultatul celor doua este SPORTUL DE PERFORMANTA .

andreea danila  •  11 august 2012, 22:37

domnisoara sau doamna Laura, inainte de a comenta cautati pe google sau informativa mai bine, daca nu stiti cine este Marius Ionescu,si ce bareme trebuie indeplinite pt participarea la JO, poate gasiti si timpul bun cu care s-a calificat, si apoi comentai. Nu orice amator ce alearga poate ajunge acolo.

lemnoid  •  11 august 2012, 22:48

Bafta Marius!!!

Domnule Tolontan, ce-ar fi sa impartiti 50-50% intre fotbal si „alte sporturi” articolele pe care le faceti? Puneti mana de la mana in massmedia si nu va mai vindeti pentru puroiul din fotbal. Nu mai postati link-uri absurde si lipsite de substanta, de valoare. Personal va multumesc pentru acest articol, e altceva. Din ce pot sa va spun, se face miscare/sport in mai toate cartierele(din ce am vazut) dar, atata timp cat se promoveaza miseii si parvenitii, ne vom multumi numai cu participarile. Se face sport, promovati si valorile si vom avea si rezultate!

Alex  •  11 august 2012, 23:50

Bafta!

En7ziu  •  11 august 2012, 23:56

Bafta picyule!!! stiu ca maine o sa ne faci mandrii ca suntem romani dar mai ales ca te cunoastem!!!

maistor kokir  •  12 august 2012, 1:34

e o cursă groaznică , nici nu vreau să-mi închipui ce simt cei care aleargă 42km, eu unul care n-am încercat niciodata mai mult de 5km,marea problemă la un maraton spre deosebire de cursele mai scurte e că-ţi termini combustibilul bazat pe glucide şi organismul trece pe cel bazat pe grăsimi înainte de finish,e ca şi cum un motor ar trece de pe kerosen pe motorină ,legat de ungurii vai mama lor acum 12 ani … în 2000 la sydney au terminat pe locul 13 iar noi românii pe locul 11 …acum noi suntem pe 26 ei pe 9 … ungurii au ales , nu se agită cu fotbalul însă sunt buni la sporturile olimpice, portughezii de pildă au ales doar fotbal şi n-au nici un aur la olimpiadă …

Daniel  •  12 august 2012, 2:13

Piciule voi fi acolo pe strada si te voi sustine!!!!mult succes si orice va fi toti trebuie sa fie mandri ca avem un asa atlet!!

re  •  12 august 2012, 8:53

Tolo, peste 4 ani, la cum stau lucrurile in Ro mai mult de 2 bronz nu luam… Vb peste 4 ani.

Cristi  •  12 august 2012, 10:02

Marian, cunosc acest sentiment, jena de a nu-ti dezamagi prietenii. Idiferent de ceea ce vei face, esti un castigator pentru ca ai prieteni adevarati. Iti tin pumnii!

atletul de garda  •  12 august 2012, 10:16

Imi pare rau ca trebuie sa va corectez intr/o anume privinta distinse domn Tolontan. Lipsa de interes vis/a/vis de sportul romanesc este vizibila inca din primele rinduri ale unui interviu spumos de altfel. Marius Ionescu nu este un anonim. Poate pentru dumneavoastra un medaliat la Campionatele Europene este un anonim dar pentru cei interesati de fenomen nu. Marius IONESCU a strins in cariera atletica vreo doi saci de medalii la competi’ii interne si internationale. De, un ANONIM!

Să-i ţinem pumnii lui Marius Ionescu, atletul care încheie participările României la Jocurile Olimpice – – Sport Local  •  12 august 2012, 12:19

[…] După părerea mea, o țară nu poate progresa în nimic dacă nu progresează în sport. Sport de masă sau de performanță, dar sport!, zice Marius în interviul oferit aici. […]

Radu Daniel  •  12 august 2012, 15:50

Asteptam continuarea articolului despre intentia liderilor COSR de a conduce sportul romanesc.

Haideti sa-l intampinam pe Piciul cum se cuvine | Gabriel Solomon  •  12 august 2012, 16:25

[…] plecare Marius a fost încurajat de prieteni din orientare sportivă şi alergare montată, printre care Radu […]

Cătălin Tolontan  •  12 august 2012, 21:21

atletul de garda: ma puteti corecta, nici o suparare. El insusi spune: „Nu ma cunoaste nimeni”. Deci certati-l pentru ca e modest 🙂 In alta ordine de idei, a reusit o cursa buna azi, asta e important

magus1349  •  12 august 2012, 21:22

Baiatul s-a prezentat onorabil !
A terminat cursa pe locul 26.

P.S.
Cele mai calde felicitari si urari de bine Statelor Unite ale Americii ,care a reusit o productie record de medalii ,punand astfel cu botu’ pe labe monstrul had si comunist China !!!Metodele prin care au reusit acesta mare performanta nu are rost sa le mai amintim . Posteritatea o sa retina doar maretul rezultat.In god we trust !

Razvan Petre  •  13 august 2012, 3:37

Am fost la bucla de la Tower Hill si l-am sustinut. Bravo Marius!!! Locul 26 e un loc onorabil, mai ales pe singura zi de vara a Londrei de anul asta.

Marius Ionescu și România, după 50 de ani – waven.ro  •  13 august 2012, 10:10

[…] un nume la fel de banal pe cât este sportul românesc în lume. Un anume, Marius Ionescu este un sportiv român în vârstă de 28 de ani. Este ultimul sportiv român care a luat starul la în cadrul Olimpiadei […]

Să-i ţinem pumnii lui Marius Ionescu, atletul care încheie participările României la Jocurile Olimpice | Blogul Sportlocal  •  21 octombrie 2012, 12:25

[…] După părerea mea, o țară nu poate progresa în nimic dacă nu progresează în sport. Sport de masă sau de performanță, dar sport!, zice Marius în interviul oferit aici. […]

Comentează