Trei amintiri din 2012

Momente în care am fost mîndri, momente în care am zîmbit și zile în care am greșit

sâmbătă, 29 decembrie 2012, 11:21

Momente în care am fost mîndri, momente în care am zîmbit și zile în care am greșit

Suportați, vă rog, să scriu cîteva lucruri pe care le-am evitat. N-am avut atenția, grija sau curajul să vi le spun pe parcursul anului. Pentru iubitorii de sport, 2012 a fost o cifră aparte, plină de emoții și de povești. Exemplele de succes s-au țesut pe muchia dureroasă a crizei și a unei vieți tot mai îngrijorătoare pentru majoritatea femeilor, bărbaților și copiilor din România. Într-un fel, toată lumea e preocupată.

1

Primul lucru din care am învățat în 2012

La Londra, pe timpul Jocurilor Olimpice, cîteva tinere și tineri sportivi au plutit peste tulburarea generală, oferindu-ne
semnele blînde, precum amintirile unui viitor la care putem spera. Sandra Izbașa, Alina Dumitru, Cătălina Ponor, Alin Moldoveanu și ceilalți campioni sînt, pentru noi, ceea ce-și imagina Simon Van Booy, un galez sensibil, cînd scria că „oamenii dragi care ne lipsesc din viață sînt ca siluetele care ne fac cu mîna de pe vîrful unui munte din față”.

Cînd am revenit de la Londra, am primit un telefon de la Radu Cosașu, scriitorul și invitatul de gală din paginile Gazetei. Are obiceiul discret și infam, cum singur se alintă, să-și felicite colegii de ziar și de breaslă pentru articole.

„Știi ceva? Pentru mine, echipa cea mai bună de la Olimpiada asta a fost cea a Gazetei Sporturilor, dar nu știu cum s-o scriu că va părea o laudă”. Acesta e primul lucru pe care mi-a fost jenă să vi-l povestesc. Dar azi, în ultima ediție de ziar a anului, poate că întîmplările își pierd din mierea și din fierea înțelesului, ca să rămînă doar faptele și erorile noastre omenești.

Ce am învățat din remarca lui Radu Cosașu? Ceva ce profeții Internetului, adică „ciberteoreticienii” cum îi numește Steven Poole în revista britanică „New Statesman”, uită să ne spună. Cătălin Sturza l-a descoperit pe Poole în revista „Cultura” și îl citez cu plăcere. În lumea în care „redacțiile s-au învechit”, „jurnaliștii s-au învechit” și media este „învechită”, complimentul lui Radu Cosașu ne spune „mai ușor cu această revoluție permanentă împotriva vechiului, pentru că nu tot ce e predigital și învechit trebuie distrus”.

Cel de al doilea moment

Era nu cu mult înainte de Olimpiadă, în sala de sport a liceului Tudor Vianu din București.

Vestiarul avea ușa închisă. Cîțiva vechi absolvenți, pe vremea mea liceul se numea „Matematică-Fizică 1”, dar noi îi spuneam, cu o complicitate orgolioasă, „Informatică”, ne dezechipam pentru meciul tradițional de fotbal dintre elevi și profesori.

Brusc, ați observat că în toate scrierile ușile se deschid brusc?, dar de data asta chiar așa a fost, ușa s-a deschis energic. A intrat un puști înalt și firav, genul acela pe care-l vezi prin oraș, aproape plutind în visare.

„Cine este domnul Mircea Badea?”, întreabă elevul, senin, mergînd cu privirea de la unul la altul. „Am venit să-i aduc tricoul”. Amuzat de situație, dar, întîi de toate, înfrînt de reflexul profesional al curiozității, m-am uitat la Mircea Badea. Cîteva fracțiuni de secundă a negociat cu un zîmbet. Apoi a lăsat rîsul să pornească, sincer și uimit. Era probabil o premieră pentru el, vedeta TV. Știu că-l enervează termenul, ghinion!

„Mai avem o șansă, Mircea, dacă există licee unde măcar un elev nu te cunoaște”, l-am înțepat așa cum fac colegii de vestiar.

Realizatorul Antenei 3 avea să termine meciul înconjurat de tineri care-i cereau autografe, lăsîndu-ne să ne strecurăm nebăgați de seamă prin mulțime, e o ușurare, credeți-mă!, iar lumea fără televizor a elevului de la Vianu mi-a adus un zîmbet pe care mi-l reamintesc.

2Al treilea moment

Mircea Badea e prezent și în cea de-a treia întîmplare sportivă.

Olimpiada era în plină desfășurare. În țară se derula campania pentru referendumul de demitere a președintelui. Nu citiți nimic în cheie politică, vă rog! Respirați un pic adînc, e o eroare a mea și un regret pe care vreau să le împărtășesc.
În ziua referendumului, judoka Alina Dumitru a mărturisit că nu a votat și a spus că pe ea n-a sunat-o nimeni dintre politicienii Opoziției ca s-o felicite. Victor Ciutacu și Mircea Badea au ironizat-o. Primul chiar s-a luat rău de ea, al doilea, mai ușor.

M-a deranjat că ei vorbesc și scriu de parcă a avea o altă opțiune politică e un „defect moral” și că aplică logica aceasta unei mari sportive, care tocmai terminase a doua Olimpiadă consecutivă pe podium! Și am scris un articol pe care nu-l regret. Dar e ceva acolo pe care nu l-am dus suficient de apăsat pînă la capăt. Și pe care vreau să-l reamintesc acum.

Să spui adevărul Puterii nu se aplică doar autorităților, ci și oricărei forme de prestigiu. Inclusiv sportivilor. Campionii români s-au obișnuit să fie menajați, dacă nu chiar să aibă o „mentalitate de exceptat” așa cum scria cîndva, inspirat, Cristian Geambașu.

În ultimii ani, COSR a propus o atitudine mai puțin eroizantă și un discurs mai calm. Dar va dura ceva timp pînă toți vom echilibra tonul și gesturile.

Să spui adevărul Puterii înseamnă, ca jurnalist, să nu dai dreptate etosului popular doar pentru a fi aprobat. Nu regret ce-am scris atunci, dar regret că n-am adăugat mai limpede că Badea și Ciutacu aveau dreptul să critice, fără ca asta să fie un delict de lezmaiestate.

Sînt frecvent de altă părere decît ei, comunicăm de altfel extrem de rar și, de pildă, eu cred că 2012 a fost un an pierdut pentru presă, din cauza înregimentării masive în cele două armate ideologice, una condusă de Antena 3 și cealaltă de B1TV. Vorba „Cațavencilor”: dacă impresia Antenei 3 că a cîștigat alegerile ar fi corectă, de ce mai ies să voteze morții din Teleorman?

Dar în chestiunea de la Olimpiadă am greșit.

Alina Dumitru rămîne o mare campioană. S-a retras și deja ne lipsește. Cu ea ne vom reîntîlni în 2013, în Gazetă. Sînt cîteva siluete de oameni care ne vor lipsi și care ne fac cu mîna de pe muntele din față.

Din 2012 am învățat că poți fi mîndru și că poți greși. E o mulțumire să recunoști asta.

Comentarii (26)Adaugă comentariu

offf  •  29 decembrie 2012, 11:59

vesiunea de internet a gazetei nu este cu nimic mai presus decat a concurentei, nu gasesc nimic atractiv, doar aceleasi declaratii copiate de la ceilalti. asta este presa viitorului 🙁

eu  •  29 decembrie 2012, 12:20

sefu!
gresesti amarnic!
nu exprimarea ideii in sine a fost o greseala, ci forma cum s-au exprimat cei doi pseudojurnalisti, citez din mircea badea : o vaca!
daca asta ti se pare normal Catalin, atunci e pacat..

ovidiu_3003  •  29 decembrie 2012, 12:46

Toti gresim …dar unii nu recunosc ,,,ca avem un campionat de fotbal blatuit …

GentleGiant  •  29 decembrie 2012, 14:39

„cele două armate ideologice, una condusă de Antena 3 și cealaltă de B1TV”
… iar blestematele astea de pseudo-obiectivitate, pseudo-neutralitate, pseudo-echidistanta, pseudo-echilibru
… nu, Tolo, din prea multe motive fapul ca le folosesti in aceeasi fraza nu le face egale sau comparabile
(nu, nu sint inrait si zilele astea chiar nu ma gindesc la politica)

Victor Ciutacu – Vorbe Grele » Blog Archive » Tolo, Badea şi distanţa care ne apropie  •  29 decembrie 2012, 15:20

[…] final de an, Cătălin Tolontan admite public că a greşit faţă de mine şi de Mircea Badea în momentul artificialului scandal generat de tristeţile […]

dragos  •  29 decembrie 2012, 15:31

salut Catalin,

Reactia ta initiala a fost corecta. Un lucru este sa critici (definitia clasica A dezvălui lipsurile, greșelile, defectele unor persoane, ale unei opere, ale unor stări de lucruri (arătând cauzele și indicând mijloacele de îndreptare) si alta e sa utilizezi un limbaj suburban, nedemn de orice forma de jurnalism fie el digital sau arhaic, daramite un mod de adresare in dialogul cu un campion olimpic. Mircea Badea imi lasase impresia unui tip inteligent (cu mult timp in urma) insa de doi ani incoace stie doar sa lanseze invective si sa-si faca ascultatorii si telespectatorii „ciumpalaci” ,”cefosi” „prosti”, „boi” etc. Iar Dl. Ciutacu ar putea fi virulent daca nu s-ar fi bucurat atatia ani de o locuinta sociala atribuita pe nedrept (asta nu i-a trezit simtiul civic, in mod paradoxal, nu?). Da, campionii pot si trebuie sa fie criticati cand gresesc, dar ar trebui criticati nu jigniti si atunci doar de persoane indreptatite dpdv etic sa le critice. Iar aceste doua personaje amintite anterior sunt departe de a fi indreptatite sa lanseze critici, nu mai vorbesc de acele jigniri meschine.

cezar prusac  •  29 decembrie 2012, 15:34

La multi ani si sanatate Catalin.

p.s. e omeneste sa gresesti – e mare lucru sa recunosti ca ai gresit.

Dorel, Radu Naum  •  29 decembrie 2012, 15:47

Dorel Radu Naum are un frate. Dorel Mircea Badea. Pentru astia mai am niste crampoane de aluminiu la care am pilit personal. Unde zici ca joaca amaritii astia?

fury  •  29 decembrie 2012, 17:10

Da cine ne demonstreaza corect…(nu cu biblia pe capota…) ca mortii din Teleorman au votat…???

gabi  •  29 decembrie 2012, 17:14

@eu. Se pare ca tu gresesti amarnic sau esti fals informat. Cu apelativul „o vaca!” s-a exprimat o terta persoana intervenind intre mesajele lor pe twitter.

vlad  •  29 decembrie 2012, 18:12

La Multi Ani dl Tolontan. Dl Cosasu nu a exagerat cu nimic. Articolele Dvs. de la Olimpiada au fost fenomenale, poate urmati exemplul lui Ioan Chirila si scoateti o carte. Imi pare doar rau ca in ultimul timp numai evenimentele majore va fac sa mai scrieti despre sport. Este o mare pierdere.
Mult succes si la anul!

Razvan Tebeica  •  29 decembrie 2012, 19:14

Nu ca au criticat a fost problema cu cei doi, ci faptul ca s-au manifestat mitocaneste ( ca sa ma exprim delicat !). Daca asta tine de normalitatea domnului Tolontan, permiteti-mi sa nu fiu de acord !

magus1349  •  29 decembrie 2012, 19:37

Ba nu ai gresit deloc ( la punctul 3 ma refer ).
Sa-i spui de cuiva ca e vaca nu inseamna ca o critici .
Doar o jignesti grosolan .
Critica e critica , mitocania e mitocanie .

Mihai Junea  •  29 decembrie 2012, 20:31

Cataline,fiecare geambas îşi laudă marfa! Uite,pentru mine,cea mai bună echipă de la J.O. a fost cea a Radioului Naţional! Touche?

Ciprian Nițu  •  29 decembrie 2012, 22:12

Mie îmi lipsesc isprăvile demne de toată lauda ale acestor campioni, însă ce ne facem atunci când ei, la adăpostul succeselor repurtate pe plan sportiv ,sunt invitați să ”performeze” și pe alte tărâmuri, frizând de cele mai multe ori ridicolul.
Jurnaliștii, mai ales cei cu ani mulți ”in spate”,tind să ofere circumstanțe atenuante sportivilor care își transmit greoi ideile, care comit greșeli flagrante de exprimare ,chiar și celor care nu sunt în stare să țeasă o propoziție! Sunt total de acord cu această atitudine tolerantă.
Pe de altă parte îi combat cu vehemență pe acei jurnaliști care înregimentează în echipele lor foste glorii ale sportului românesc, invocând ca motiv principal izbânzile repurtate pe diversele arene.
Dintr-o dată, nu mai transpare precaritatea procesului instructivo-educativ de care au avut parte acești foști sportivi( ”n-au avut timp să treacă prea des pe la școală”, ne spun cei care pozează în avocații lor), ci notorietatea câștigată , cu sudoare, în anii petrecuți pe ”terenul de sport”.
Îi rog pe respectabilii condeieri fie mai prudenți atunci când penalizează neiertător incultura SPORTIVILOR,pentru că la un moment dat e posibilă coabitarea cu aceștia, sub acoperișul aceleași publicații.

Aramis  •  30 decembrie 2012, 2:12

Poate cumva reusesti sa i transmiti clapaugului cofetar intitulat copos,care acum se zbate in infernul scufundarii planetei,ca rapidistii sunt vii si au grija de simbolurile lor.

poate strecori pe undeva si acest mic gest de umanitate visinie,printre tonele de informatii si de stiri despre diversi gentlemeni cu miros de branza de oaie si echipele lor care ne populeaza zilnicul monoton.

informatiile le ai aici.

http://1923.ro/2012/11/22/ajutati-l-pe-ion-costea/

nu,noi nu am strans bani,ca cei de la u,pentru fotbalisti,ci pentru un fost fotbalist,o legenda rapidista.

cu umilinta si respect,

un rapidist.

ovidiu_3003  •  31 decembrie 2012, 10:35

Vinovatia cea mare nu i a aceluia care a faptuit ,cat a aceluia care n a impedicat!!!

17 …  •  31 decembrie 2012, 14:25

La multi ani ToloTotti, unicul capitan de plai!

danielr  •  31 decembrie 2012, 16:38

Pentru mine, anul 2012 al jurnalistului Catalin Tolontan va ramane prin cateva texte foarte frumoase scrise in timpul Olimpiadei si prin „discursul” nerostit al lui Traian Basescu din 25 ianuarie. O mare dezamagire mi-ati produs prin tacerea pe care ati pastrat-o dupa victoria de la Manchester a CFR-ului. Stiti, mult mai bine decat mine, ca unele victorii sportive emotioneaza prin lipsa lor de efect imediat, prin inutilitatea lor. Stiu ca nu va plac conducatorii CFR-ului, insa refuz sa cred ca nu puteti recunoaste ca oamenii aia au creat cel mai bun club de fotbal din Romania ultimului deceniu.
La multi ani, domnule Tolontan!

trahan  •  4 ianuarie 2013, 18:51

daca din 2012 nu-ti amintesti decat de badea-spune-mi ceva notabil despre el-atunci e grav…

Antonescu  •  5 ianuarie 2013, 12:46

Nu sunt de acord ca ai gresit atunci cand ai reactionat impotriva marlaniei facute de badea si ciutacu. Sa nu confundam liberatea de exprimare cu atacurile josnice la persoane facute pe criterii politice. Pe ei i-a deranjat faptul ca nu a mers la vot. Daca zicea Alina Dumitru ca a fost la vot dar ca e trista ca nu a fost sunata de nici un politician. Sa vezi vezi ce ode ii inchinau Alinei si cum il faceau praf pe basel ca nu isi gaseste timp sa sune o mare campioana dar are timp sa intre in direct la Realitatea sa-i puna ghicitori lui Raed Arafat. Nu inteleg de ce te obosesti sa mai scrii despre asemenea oameni.

cristi  •  5 ianuarie 2013, 16:45

As vrea sa stiu parerea dumneavoastra despre articolul cu Sebastian Coltescu din gsp din data de 04.01.2013 vizavi de faptul ca dumnealui in Romania castiga superbine 50.000 de Euro pe an ! Vi se pare normal o asemenea declaratie? in conditiile in care dumnealui are cel mult 30 de meciuri pe an ? plateste impozit pe acesti bani? Ar trebui sa plateasca cam 7500 de Euro…………… In orice caz un exemplu de modestie si de bun simt ….

Rao CJ  •  7 ianuarie 2013, 11:35

Chiar eram curios care sunt cele 3 amintiri ale tale din 2012,cand am vazut ca Mircea Badea e inclus in ele,m-am oprit din a-ti citi articolul.Credeam ca ai alte valori,mi se parea ca esti un pic mai „fasnetz” intre jurnalisti,desigur m-am inselat.Pe astfel de om M B,nu-l voi putea urmari niciodata,un om pt care URA a devenit un mod de viata,mai mult are si spatiu de emisie unde si-o poate expune.Halal.Pacat pt tine TOLO, ca astfel de valori sunt asa importante,usor usor ma voi indeparta

Cosmin  •  7 ianuarie 2013, 16:04

Da,dle Tolontan,ati avut o prestatie buna la Olimpiada -Londra-2012.Totusi v-as indemna sa cititi cartile lui Ion Chirila (azi e si ziua daansului-Dumnezeu sa-l odihneasca) despre olimpiada Nadiei sicartea despre CM-Mexic-Guadalahara,Gazeta Sportului ,din zilele acelea,apoi sa spuneti ceva despre cum era si cum este Gazeta Sporturilor,de azi. Din nefericire,pentru Dv sport inseamna si Mircea Badea,si Antenele,nu doar sportul facut de sportivii adevarati. De aia afirmatii de genul: ” Campionii români s-au obișnuit să fie menajați, dacă nu chiar să aibă o “mentalitate de exceptat” așa cum scria cîndva, inspirat, Cristian Geambașu.”,va tulbura. Pai,cind nu ai nici o partie de bob,cind la talere participa Lucia Mihalache (singura practicanta din tara),ca si Nicoleta Grasu ,la disc,cind sportivii se pregaresc „in incubatoare”,daca nu se fac exceptii cu ei dispar. De aici mentalitatea de exceptat,este de fapt o chestie de supravietuire,pentru multi. Daca nu le organizam „gradini botanice”,florile astea mor,nu mai exista nici de samanta.Ca si cursele de cai,in Romania,ca si luptele libere sau greco-romane etc. Asta ar fi problema,cam ce face presa ? Articole ca cele despre patinoarul din Brasov. Cam asa vad eu,problemele din articol.

Alex  •  9 ianuarie 2013, 16:22

Cred ca au fost mai multe momente fericite de-a lungul anului, dar ma rog sunt optiunile tale.

dac.impielitzat  •  30 ianuarie 2013, 1:47

Ciutacu si Badea…
Fara ei cred ca poporul nostru ar fi mult mai bine. Cam asta imi vine sa spun prima data. Ar fi gresit. Corect este sa intelegem ca ei sunt acolo unde sunt acum pentru ca educatia poporului nostru e la nivelul la care e astazi. Sunt un produs al societatii noastre de acum. Asa ca, dragi concetaceni, daca va incearca un soi de greata, sau dispret, sau dezamagire cand ii vedeti pe acesti doi baieti in actiune, intelegeti ca nu e vina lor. Acceptati, iertati si intelegeti.
Faza cu elevul care nu stia cine e Mircea Badea a fost chiar datatoare de speranta. Fara mishto!

Comentează