Ziarul a găsit documentul înțelegerii netransparente dintre primărie și Max Bogl. DNA uber alles?

După autorizația de construire antedatată, la Național Arena apare încă un act emis pe furiș cu 6 luni înaintea aprobării acoperișului în Consiliul General

luni, 1 februarie 2016, 7:00

Printr-o adresă din 28 noiembrie 2007, despre care nimeni nu a știut, primăria a cerut constructorului stadion cu acoperiș retractabil deși nu era aprobată mărirea de preț cu 20 de milioane de euro! * În dosarul Stadionului Național, procurorii au în față cea mai avansată reprezentare a intereselor germane în România: colosul mondial în construcții Max Bogl * „Nimeni nu e deasupra legii”, dar, pînă acum, companiile multinaționale n-au plătit serios în nici un dosar cercetat de procurori * Șeful Max Bogl România a plecat vineri în Germania să-și înștințeze șefii că DNA a deschis un dosar

de Mirela Neag și Cătălin Tolontan

Echipajele de pe avioane își aduc aminte și acum.

Cohortele de ingineri germani care umpleau în week-end ruta București – Munchen și retur au rămas în legenda locală a Lufthansa și Tarom.

„La un moment dat, am întors capul și am văzut doar fețe familiare”, povestește unul dintre constructori.

Plecau vineri și reveneau luni pe „Otopeni”. Erau specialiștii angajați de Max Bogl pentru a construi Arena Națională.

Din toamna lui 2008 și pînă în toamna lui 2011, cît a durat efectiv construcția, Max Bogl a plătit sute de bilete de avion zecilor de oameni pe care i-a adus la București din Germania, Ungaria sau Elveția.

O dată la două săptămîni, fiecare angajat avea asigurat drumul spre casă.

„Plecau joi și se întorceau marți”, povestesc constructorii românii, invidioși pe condițiile nemților.

Un inginer neamț încasa net aproximativ 5.000 de euro, salariul normal de Germania, plus 30% pentru că accepta să vină să lucreze la București, plus diurna de aproximativ 30 de euro pe zi, plus cazare și biletele de avion.

Românii cîștigau de 6-⁠7 ori mai puțin.

80% dintre cei care au muncit la Stadionul Național au fost români, dar, din cauza disproporțiilor de salarizare și a costurilor cu transportul și cazarea, Max Bogl a avut cu cei 20% străini costuri cît cu 80% români

Unele dintre aceste cheltuieli l-au cocoșat pe Max Bogl, spune cineva care a vorbit cu managerii săi. ”Serios, nu s-au așteptat că vor plăti atît. Habar n-am ce profit au făcut, dar, realmente, au adus în România mai mulți expați decît calculaseră inițial”.

Anumite lucrări din stadion au depășit abilitățile industriei românești. ”Nemții au încercat să dea comenzi pentru prefabricate în România, dar nimeni nu s-a băgat să le execute că erau prea pretențioase. Și atunci și-au adus propria fabrică de prefabricate, pe care au montat-o la stadion, iar betonul îl făceau din ciment la o stație amplasată tot acolo”, povestește o sursă din piața construcțiilor.

14.000 de prefabricate pe care nimeni n-a vrut să le facă în România a produs Max Bogl în stația de prefabricate pe care a improvizat-o lîngă Stadionul Național

Au trecut 8 ani de la aceste eforturi care au revoluționat infrastructura sportivă din România și, acum două zile, în cursa de după-amiază București – Munchen a luat loc un bărbat singuratic.

Cînd a întors capul, n-⁠a cunoscut pe nimeni.

Mathias Kirr, directorul general al Max Bogl România, zboară în Bavaria.

Chiar luni, cînd citiți aceste rînduri, Kirr îi informează pe șefii săi că procurorii anticorupție din România au anunțat deschiderea unei cercetări penale pentru stadionul de 230 de milioane de euro realizat de Max Bogl la comanda Primăriei Bucureștiului.

Gazeta Sporturilor tipărește azi un document despre existența căruia publicul românesc n-a știut și care vorbește despre legătura dintre Primărie și Max Bogl, una paralelă și neaprobată de votul aleșilor bucureștenilor.

facsimil

Documentul nu e nici în posesia DNA care, de altfel, e abia în faza cercetărilor preliminare.

Pe 28 noiembrie 2007, Aurora Abas, director executiv adjunct în direcția de investiții a Primăriei Capitalei, anunță consorțiul Max Bogl – Astaldi: „Vă transmitem acceptul nostru privind realizarea proiectului de reabilitare și modernizare a Stadionului Național Lia Manoliu – Acoperiș retractabil”.

Este exact stadionul care avea să fie inaugurat în noiembrie 2011, cu partida amicală de gală România – Franța, o suprapunere fericită de destin cu meciul care va deschide la vară, la Paris, Campionatul European.

Problema este una singură.

În acel moment, noiembrie 2007, bucureștenii, prin aleșii lor, votaseră un stadion de 411 milioane de lei, nu unul de 500 de milioane, numai acoperișul retractabil adăugat prin act adițional costînd peste 20 de milioane de euro!

Cînd directorul executiv adjunct Aurora Abas dă verde nemților de la Max Bogl pentru „Stadion – Acoperiș retractabil”, Consiliul General nu dezbătuse, nu votase și, de fapt, nu știa nimic despre decizia scumpirii stadionului.

6 luni au trecut între momentul emiterii comenzii pe furiș a acoperișului către MaxBogl și cel în care Consiliul General a votat că se scumpește stadionul și a aprobat acoperișul!

Nici măcar autorizația de construire nu fusese eliberată.

Conform studiului de fezabilitate și certificatului de urbanism, doar 20.000 de locuri urmau să fie acoperite.

Dar, fără nici o informare publică, fără să știe cetățenii sau consultantul tehnic, stadionul merge cu neștirbită insistență către o variantă aproape dublă ca preț: 200 de milioane de euro.

De fapt, construcția converge cu proiectul stadionul din Frankfurt, a cărui clonă ieftină a fost de la început Stadionul Național, pînă a devenit clona cu acoperiș retractabil cu tot.

La vedere, legiferarea acoperișului retractabil vine pe 8 mai 2008. În subteran, lucrurile fuseseră decise între primărie și Max Bogl cu o jumătate de an înainte!

De ochii lumii,chiar în preajma alegerilor locale, la propunerea primarului Adriean Videanu, Consiliul General al orașului aprobă scumpirea stadionului cu 84 de milioane de lei.

Înregistrarea ședinței publice arată că, în momentul în care propune Hotărîrea numărul 234, primarul Videanu nu explică în ce constă creșterea prețului stadionului!

Este ultima ședință de Consiliu a bărbatului în costum fără cravată, copleșit de căldură și de emoțiile finalului de mandat.

Translatate într-⁠o situație mai ușor de înțeles, lucrurile stau astfel.

E ca și cum Parlamentul votează azi o lege care să crească impozitele cu 20% acum, în ianuarie 2016. Iar cetățenii află că banii li s-au luat din cont, fără ca ei să știe, printr-o decizie a ministrului de finanțe datată iulie 2015.

Efectele produse de adresa pe care o publicăm azi sînt similare, la scara Bucureștiului, cu o decizie luată de guvern cu 6 luni înainte ca Parlamentul să voteze o lege!

Hîrtia pe care Aurora Abas o înaintează consorțiului Max Bogl – Astaldi face parte, conform unor surse care au luat parte la construcție, „din planul pus la punct încă de la început”.

„Max Bogl și cei care l-au sprijinit în Primărie au știut încă din momentul adjudecării licitației de 411 milioane de lei că stadionul va fi mult mai scump și că va avea și acoperiș retractabil”sursă a Gazetei Sporturilor

Documentul trimis de directorul Primăriei este interpretat de constructor „drept un ordin de reproiectare”, după cum avea să explice mai tîrziu Bogdan Hreapcă, noul director de investiții din administrația lui Sorin Oprescu, succesorul lui Videanu.

Hreapcă susține că cei din PMB n-au mai avut ce face și au semnat în decembrie 2009 un act adițional pentru acoperiș.

Între timp, și echipa lui Oprescu, copiind-o pe cea a lui Videanu, face drumuri la Frankfurt, unde este încîntată de stadion.

În interpretarea sursei Gazetei, care cunoaște în detaliu investiția, „Primăria s-a băgat singură în situații de obligație față de Max Bogl, ca să spună mai apoi că proiectul de construcție a curs deja înainte și nu se mai poate reveni asupra lui!”.

Cînd Gazeta Sporturilor descoperă și publică, în noiembrie 2011, înlănțuirea faptelor din povestea acoperișului, nici DNA și nici o altă autoritate nu se sesizează.

Acum avem și documentul dintre primărie și Max Bogl. Plus informațiile de plăți, în posesia cărora ziarul a intrat în acest week-end.

Plățile arată că în toamna lui 2011, momentul inaugurării și al dezvăluirilor de presă, fusese achitat doar 70% din totalul costul stadionului. Era timp pentru orice.

180 de milioane de lei nu erau plătiți către constructor la momentul dezvăluirilor ziarului

Nici măcar un leu din devizul acoperișului de 84 de milioane RON nu fusese achitat.

Stingerea facturii pentru acoperișul retractabil avea să fie făcută mult mai tîrziu, abia în iarna 2013-2014!

O cercetare în noiembrie 2011 a procurorilor ar fi putut bloca plățile. DNA a ratat proba de salvare a banilor. E un fapt. Dacă recitești articolele din 2011 realizezi ce multă informație publică aveau la dispoziție încă de atunci procurorii!

Rămîne de văzut dacă, măcar acum, DNA va susține proba de curaj și integritate în dosarul stadionului.

De ce curaj? Să răspundem mai întîi la întrebarea: de ce acoperișul s-a plătit atît de tîrziu?

În aprilie 2008, cu o lună înainte de Consiliul General, firma Louis Berger, consultantul Primăriei pentru stadion, este anunțată de la biroul Aurorei Abas că va exista un acoperiș retractabil.

Consultantul știe doar de acoperiș fix. Nu e de acord cu acest cost suplimentar și trimite drept răspuns o adresă în care se pronunță oficial: „Acoperișul retractabil e o variantă neeconomică”. Numai că, fiind consultant, opinia sa nu e decisivă.

La scurt timp, Ambasada Germaniei e contactată neoficial de Max Bogl și consultantul este pîrît pentru tensionarea situației dintre Primărie și constructor.

Abia mult mai tîrziu, Louis Berger află că operațiunea de consultare a sa a fost mimată, de vreme ce Max Bogl primise cu 6 luni înainte acceptul de la Primărie pentru acoperișul retractabil!

„S-au jucat cu noi!”, își consumă frustrarea, între ei, consultanții de la Louis Berger. Documentul trimis în secret în noiembrie 2007 făcuse cărțile. Iar principalul beneficiar al lui a fost Max Bogl, care a mărit munca, dar și factura.

Cine sînt cei care au puterea să joace la acest nivel?

Primăria Capitalei e o instituție cu buget de 1 miliard de euro pe an.

Max Bogl este cea mai mare firmă de construcții din Germania.

Stadionul Național, produs al cooperării celor doi, este un colos desenat cu inventivitate umană și tehnologie de clasă mondială.

Pentru montarea cubului și acoperișului au venit specialiști din toate părțile Europei, iar montajul efectiv l-au făcut alpiniști industriali elvețieni.

Ce ciudat! Cu toate că s-au întîlnit doi parteneri experimentați și serioși, succesiunea documentelor, a faptelor și a banilor scoate la iveală o sumedenie de rectificări, „îndreptări de erori materiale” și nepotriviri între ce se vota în Consiliul General și ce se întîmpla în proiect.

Chiar și autorizația de construire a fost, la cererea PMB, eliberată de două ori și antedatată de Primăria sectorului 2, într-o operațiune fără precedent cunoscut în investițiile publice din România.

Unde sîntem?

Închis pentru că pompierii nu-i dau autorizație din cauza acoperișului, stadionul de 200 de milioane de euro din București s-a transformat într-un semn național de întrebare, simbol al necooperării între instituțiile de stat și, mai nou, temă pentru DNA.

Drumul va fi lung. În final, judecătorii, nu procurorii, sînt cei care consacră justiția.

După ani de ignorare a problemei, DNA pretinde că va cerceta cazul pe care-l prezintă într-un comunicat făcut pe picior și intitulat: „Sesizare din oficiu, acoperiș Arena Națională”.

Procurorii anticorupție au „suspiciunea săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu cu obţinere de foloase necuvenite pentru sine sau pentru altul”.

„Pentru sine” știm ce înseamnă, că am văzut în zeci de cazuri cu funcționari, demnitari,politicieni sau antreprenori români.

„Pentru altul” înseamnă, în cazul acoperișului Stadionului Național, Max Bogl.

Deocamdată, DNA a ajutat un pic bugetul Lufthansa.

Anunțul procurorilor a vîndut un bilet de avion București – Munchen și retur. Încă o plată pe factura de deplasări a lui Max Bogl.

Zborul durează o oră și cinzeci de minute.

Comentarii (59)Adaugă comentariu

Andrei  •  2 februarie 2016, 8:15

Bai ma lasi? Daca te iei dupa domnul Tolontan in Romania nu se mai face justitie fara implicarea dansului. Prin urmare eu ar trebui sa cred ca DNA, DIICOT, .....au dormit pana in momentul "descoperirii" unor documente de domnul Tolontan si reporterii Gazetei. Ma faci sa rad, la fel cum m-ai facut sa rad cand ai afirmat ca dosarul transferurilor a foat solutionat dupa o anheta a gazetei :))))))), =)). Oameni buni, nu mai fiti atat de creduli ca daca ne luam dupa domnul Tolontan prin Romania se mai ac anchete numai dupa sesizari ale dansului.

Cătălin Tolontan  •  2 februarie 2016, 9:04

@Andrei: nimic nu s-a solutionat in justitie in urma investigatiilor noastre. Pentru ca jurnalistica e una, iar justitia, altceva. Dar e adevarat ca unele lucruri apar intii in media, in momentul in care nici o autoritate nu stie nimic despre ele. Se intimpla asta peste tot in lume. De ce? Pentru ca oamenii vorbesc mai lesne cu presa, decit cu procurorii. Cind ai ceva de spus, primul reflex e sa spui presei ca sa se stie. In decembrie 1989 demonstrantii din fata de la Inter cautau din ochi camerele de luat vederi ale televiziunilor straine, nu tribunalul militar care sa-l judece pe Ceausescu. E un reflex uman, simbolul unei nevoi de a impartasi. Iar in cazul Dosarului Transferurilor, cind nici Fiscul, nici DNA nu avea nimic pe rol, Gazeta a publicat documente si mecanismul transferurilor in strainatate. Acesta e adevarul si, vrem sau nu, va ramine.

Krys  •  2 februarie 2016, 12:05

Andrei nu ma iau dupa Tolontan. Pur si simplu asta e perceptia mea ca acele cazuri pe care le-am enumerat nu au fost uitate datorita insistentei dansului de a scrie zi de zi cum se furau/delapidau bani publici. Prietene si iti amintesc ca a facut aceste lucruri cand nimeni nu avea curaj sa vorbeasca despre ,,blonda de la palat". Zilnic cand deschideai GSP-ul gaseai noi dovezi , acte , interviuri despre cazurile respective. De ce crezi ca Udrea ajunsese asa de disperata incat si-a permis sa il ameninte pe Catalin in parlament? Cati ziaristi ar fi rezistat presiunilor din acele vremuri? Acum e ceva mai simplu sa vorbim pentru ca justitia a inceput sa lucreze, dar atunci politicienii erau tabu. Asta nu inseamna ca il idolarizez pe Catalin Tolontan. Dar trebuiesc recunoscute reusitele dansului. Daca am fi avut mai multi ziaristi care atunci cand publica articole critice si ar aduce si dovezi , azi am fi trait intr-o Romanie mai curata.

bumb  •  2 februarie 2016, 14:36

@ Tolontan:
lucrez de 7 ani ca si inginer constructor in Austria cunosc limba si domeniul in care lucrez (chiar si in Germania). Am cateva remarci la articolul dumneavoastra.
"Un inginer neamț încasa net aproximativ 5.000 de euro, salariul normal de Germania, plus 30% pentru că accepta să vină să lucreze la București, plus diurna de aproximativ 30 de euro pe zi, plus cazare și biletele de avion."
Nemtii si austriecii cand discuta de salarii discuta mereu de brut, in Romania se discuta mai mereu de net (posibila confuzie). Ca sa ia net 5000€ pe luna (salariul brut este peste 10.000€/luna). Aceste salarii le au numai cei in functii de conducere si nu inginerii de rand. Iar ca la aceasta suma se mai adauga diurna+30% eu nu o cred. Ceea ce cred este ca un inginer fara functie de conducere lua cei 5000€ net dar inclusiv diurne si sporuri si toate cele. Ceea ce citati in articoul este clar remarca unui personaj care doar a auzit candva ceva, fara a cunoaste detaliile si ce reprezinta aceasta suma.
Legat de:
"”Nemții au încercat să dea comenzi pentru prefabricate în România, dar nimeni nu s-a băgat să le execute că erau prea pretențioase. Și atunci și-au adus propria fabrică de prefabricate, pe care au montat-o la stadion, iar betonul îl făceau din ciment la o stație amplasată tot acolo”, povestește o sursă din piața construcțiilor."
Ce descorperire a facut aceasta sursa: "betonul îl făceau din ciment la o stație amplasată tot acolo”
Serios vorbind acum: cu cine ati vorbit? ce mare expert de la coltul strazii are nevoie sa clarifice ca betonul se face din ciment.
Legat de aceasta tema: la proiectele mari, nu este deloc senzational ca firma care construieste sa isi faca propria statie de betoane la fata locului, sau chiar sa isi realizeze prefabricatele pe santier. Se decide uneori pentru aceasta varianta din motive economice, de logistica sau ca pur si simplu nu este un producator capabil in zona care sa ii livreze prefabricatele necesare.
Va urmaresc si citesc cu placere, dar cred ca in anumite situatii trebuie sa va alegeti mai bine sursele. Pasarele zboara multe si experti sunt multi....

Spectator  •  2 februarie 2016, 15:11

@Tolontan ... din curiozitate ... cati oameni munciti la o investigatie gen Colectiv sau Arena Nationala.

otulbu  •  2 februarie 2016, 15:48

Este inca una dintre numeroasele anchete care ne arata, in mai toate domeniile si pe toate palierele, faradelegea ce domina peisajul contemporan. Unele dintre comentariile anterioare au mentionat foarte exact un aspect : era foarte bine daca dl Tolontan se consulta si cu un specialist constructor neatins de patima. Sint destule aspecte in ancheta care, poate din prea mult elan, poate dintr-o prea putina informare tehnica, derapeaza de la bunul simt tehnico-organizatoric (si eu la randul meu sint de 32 de ani inginer constructor). Si mai am o remarca. Nu vad nicio legatura intre ancheta de fata si lipsa avizului ISU, cea care in fapt a tras pe dreapta activitatea de pe Arena Nationala. DNA-ul ii baga la zdup(daca-i baga) pe cei vinovati, dar arena pentru competitii trebuie s-o redeschida altcineva.

bumb  •  2 februarie 2016, 18:55

Adaug la comentariul anterior ceea ce am omis:
"Max Bogl este cea mai mare firmă de construcții din Germania."
Gresit. Este in top10, dar sigur nu cea mai mare. Hochtief este cea mai mare. Aporpos, aceste firme mari de c-tii din germania sunt mult mai mult decat constructori. Au tot felul de alte activitati. Banuiesc ca nu ati reusit sa puneti mana pe niste date cu un top doar cu cifra de afaceri doar din c-tii. Oricum priviti lucrurile, intreaga cifra de afacere sau doar cifra de afaceri aferenta constructiilor, Max Bögl nu este cea mai mare firma de c-tii din Germania.
Indiciu:
http://www.gevestor.de/details/die-10-groessten-bauunternehmen-deutschlands-710332.html
Locul 4 s-a retras aproape 100% in 2015 din constructii.

Emil  •  5 februarie 2016, 19:59

Domnule Tolontan, de ce documentul acela, din noiembrie 2007, are marginile ca şi cum ar fi arse? Au încercat să-l distrugă, într-un soi de Berevoireşti al primăriei generale, şi a fost recuperat de eroicii ziarişti de investigaţie, sau e o licenţă poetică, ceva pentru impresie artistică cum ar veni?

Ptr. Andrei  •  6 februarie 2016, 1:24

Domnul Tolontan ar trebui sa recunoasca faptul ca ideea cu transferurile i-a fost „indusa” pe un forum. Totusi nu e neaparat nevoie, se stie.

Comentează