joi, 23 iunie 2016, 7:13
Investigație de Mirela Neag, Răzvan Luțac, Marius Mărgărit și Cătălin Tolontan
Pe căldurile astea e plăcut să fii la Brașov.
Dar nu pentru cei care se ocupă de protecția copilului.
„Dacă cineva s-a jucat cu destinul acestor copii, să plătească!”, spune Elena Tudor, directorul general al Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (ANPDCA).
Șefa ei, președinta Gabriela Coman, ”bine anturată politic”, conform descrierilor unor ONG-uri, n-a avut deocamdată nici o reacție.
În schimb, Elena Tudor pare dură.
Sau, dacă joacă fermitatea, o face bine.
„De dimineață suntem în alertă și am cerut imediat explicații direcției din Brașov”, spune Tudor.
Reacția vine după ce, ieri, Gazeta Sporturilor a scris că la Casa de copii Dacia, din județul Brașov, 12 copii din 28 primesc un tratament psihiatric care a stârnit îngrijorarea școlii, a centrului și a voluntarilor din zonă.
Copiii au refuzat să mai ia medicamentele.
La întrebările ziarului, Autoritatea națională a fost obligată să furnizeze cifrele care arată incidența tratamentului psihiatric la copii aflați sub protecția sa.
30% dintre copiii instituționalizați sunt sub medicație! O cifră care spune mai multe despre România decît despre acești copii vulnerabili.
Acum toate autoritățile se acuză într-o cacofonie a intrigilor.
Iar iadul sunt ceilalți.
19.333 dintre aceștia sunt în casele de copii, cu sau fără nevoi speciale
56.000 de copii sunt direct sub protecția statului român, în diverse forme
5.485 dintre cei 19.333 din centrele de copii iau medicamente psihiatrice
Elena Tudor răspunde la câteva întrebări.
– Nu credeți că, per total, procentul de 30% de copii din case medicați psihiatric este unul îngrijorător?
– Dacă facem calculul doar la cei din casele fără dizabilități, e mai mic.
– Un calcul pe totalul celor instituționalizați nu e relevant?
– Am citit, am văzut despre ce e vorba și studiem ce s-a întâmplat la Dacia. Cei de acolo ne-au spus că, după problemele avute acum două luni, cazul a ajuns și la Consiliul Județean.
– Care a fost măsura?
– Au rediagnosticat copii în Brașov.
– Și?
– Cei 12 au rămas pe același tratament. Și doamna doctor Dobrescu din București v-a declarat că în astfel de cazuri se impune un tratament psihiatric.
– Aceasta este opțiunea unor specialiști, deci nu se comentează. Nu despre asta discutăm.
– Dar despre ce?
– Despre faptul că având 30% dintre copii sub medicație, asta poate indica o problemă de sistem. De opțiune a statului ca să-i fie cât mai comod cu acești copii.
– Chiar acum ne uităm pe documente. Cazul abia s-a deschis.
Cum s-au strâns la Dacia 12 copii sub medicație, câtă vreme casa este una pentru copii fără nevoi speciale?
Copiii noi au venit de la Hărman și Tărlungeni.
O frază taie respirația.
„Ni s-a spus că e ceva experimental”, zice Nicolae Ştefănescu, șeful centrului de la Hărman.
Cine „ni s-a spus”?
„Managerul de caz, Laurențiu Tudor, de la Direcția de Protecție a Copilului din Brașov. Totul s-a petrecut pe fugă, în vara anului trecut. Sâmbătă, managerul de caz Laurenţiu Tudor ne-a spus că luni copiii trebuie să plece la Dacia”, adaugă Ștefănescu.
– Adică în două zile?
– Da.
– Cum a motivat?
– Că e ceva experimental, v-am zis. Atât.
– Ce înseamnă experimental?
– La noi, copiii nu aveau probleme chiar aşa de mari, chiar dacă erau sub medicaţie. Făceau prostioare, erau prea energici, dar nu exagerat. B. avea o voce fantastică, el cânta în corul bisericii, iar M. era febleţea preotului, voia să facă Teologia. După, nu mai știm ce s-a petrecut cu ei.
Ajuns la Dacia, M. devine puștiul de 14 ani care, potrivit directorului Polexa, „a vrut să-l strângă de gât pe băiatul preotului, noroc că a intervenit profesorul de sport”.
Psihologul de la Hărman e chiar mai direct decât șeful centrului.
„Eu nu le-aş fi dat medicamente! Copiii erau isteţi, cu IQ peste medie, nu erau de şcoală specială. Mai răspundeau profesorilor, dar nu erau violenţi. Copiii nu voiau să mai ia medicaţie” Sanda Vasile, psihologul casei de copii din Hărman
Sanda Vasile a lucrat cu cei patru transferați la Dacia. Îi știe pe fiecare.
„Hunor era mai agitat, energic, dar nu era de ADHD”, spune ea.
Există un meci neîntrerupt al celor două școli mari de gândire, psihiatrică și psihologică. Primii sunt mai aproape de medicație, ceilalți cred mai mult în terapie.
Este o diviziune simplificată, desigur, dar e utilă ca să înțelegem opinia fiecăruia dintre cei citați, în funcție de profesia sa.
Ziarul a discutat cu zeci de oameni implicați.
Lucrurile nu sunt în alb și negru.
„Scurt! Eu nu le-aș fi dat pastile! Copiii ăştia sunt smulși din asistenţa maternală, mutati din centru în centru, nu au parte de afecțiune, de un sprijin stabil, de aici şi comportamentele lor”, continuă Sanda Vasile, psihologul de la Hărman.
„Cine spune că acești copii nu au nevoie de tratament să stea măcar o noapte într-o casă de copii!„, spune profesorul doctor Iulia Dobrescu, medic la ”Obregia” și fost vicepreședinte al Comisiei consultative de psihiatrie și psihiatrie pediatrică de pe lângă Ministerul Sănătății.
Dincolo de conținutul tratamentului, caz de dezbatere între specialiști, în ce a constat ”experimentul Dacia”?
Laurențiu Tudor, managerul de caz invocat de directorul de la Hărman, zice că experimentul n-a fost ideea sa.
– Dumneavoastră sunteți manager de caz?
– Da.
– Directorul de la Hărman a spus că ați făcut un experiment grupând 12 copii sub tratament la Dacia.
– Stați așa! Eu sunt manager de caz, adică decid transferurile copiilor, dar nu şi de data asta!
– Nu de data asta?
– M-a chemat doamna director adjunct de la DGASPC Brașov, Dana Luca. Mi-a zis că aceşti copii trebuie mutaţi. Se practică acest lucru, motivul a fost să încercăm să le schimbăm mediul şi că la Dacia ar avea condiţii mai bune.
– Dar…
– Poate s-a greşit că totul s-a făcut prea repede! Nu ştiam că în acelaşi timp au mai fost aduşi la Dacia, de la Tărlungeni, alţi 4 copii sub medicaţie!
Mai multe drumuri la Brașov și în zonă.
Sunt multe personaje de găsit.
Adjuncta de la Direcția județeană, Dana Luca, spune că „nu e adevărat ce spune Laurențiu Tudor, managerul de caz de la Hărman, că i-am mutat pe copii în două zile!”.
„I-am anunţat din aprilie 2015 pe cei de la Hărman că aceşti copii vor pleca la Dacia. Acolo e un centru mai bun, au educatori cu studii superioare, specializaţi pe terapie educaţională. De aceea am transferat acolo 7 copii sub medicaţie psihiatrică”.
Împreună cu cei 5 deja existenți sub medicație s-au făcut 12.
Și cei 12 au protestat.
Filiera medicală nu e nici ea simplă.
Vă veți plictisi, probabil. Dar fiecare nume e un copil. Un drum.
Cei de la Hărman spun că „ai noștri au venit cu medicaţie din maternal, de la 2-3 ani, continuată apoi la centru de medicul Deszo Nagy de la Spitalul de Copii din Braşov. Copiii sub tratament se numesc B., M. și I”.
Copiii veniți de la Tărlungeni formează alt grup. „I. şi R. , veniţi cu medicaţie din maternală, de mici, apoi trataţi de doctorul Nagy”, după cum spune șefa de aici, Gabriela Burulean.
După aceea, la Tărlungeni, au mai primit medicație încă doi copii.
„Doamna doctor psihiatru Silvia Niţescu a venit la Tărlungeni să-i vadă, prin martie 2015, ea mergea prin centre, am rugat-o să îi vadă şi pe A. şi pe sora lui, V.. A fost bine că noi nu prea aveam bani de benzină să îi ducem mai des la control la domnul Nagy, la Braşov. Doamna Niţescu le-a dat şi ultimilor doi medicaţie, dar nu urmau să ia à la longue”, povestește Gabriela Burulean.
La toți cei 12, medicația a rămas permanentă.
Vorbește Silvia Nițescu, actualul medic psihiatru al celor 12 copii de la Dacia.
Ea este angajata centrului privat New Line, specializat în medicină estetică. Conform unor surse din presa brașoveană, e mai mult decît un angajat al centrului.
– Doamna doctor, dumneavoastră i-ați diagnosticat pe copii?
– Nu ştiu ce vi s-a spus, dar eu m-am dus la Dacia să văd copii veniţi de la Tărlungeni, iar acolo am fost solicitată să mă uit şi la cei de la Hărman, dar şi la unii mai vechi, care erau de mai mulţi ani la Dacia.
– Deci i-au mutat fără să aibă recomandarea medicului psihiatru, adică a dumneavoastră?
– Exact așa! Nu ştiu de ce i-au mutat ca pe cartofi de la Tărlungeni, abia se stabilizaseră. Am adus psihologii mei, am evaluat copiii la Dacia. Au probleme. Eu nu vreau să dau medicaţie, dar mulţi o aveau de mult, alţii aveau nevoie, că ziceau cei de la Dacia că nu se mai înţeleg cu ei.
– Ce înseamnă că nu se mai înțeleg cu ei?
– Uitați cum stă treaba! Degeaba dăm noi medicaţie dacă nu se lucrează cu ei! Am propus la Direcţia Brașov să facem programe structurale, să instruim educatorii cum să lucreze cu aceşti copii, au zis da, dar nu s-a făcut nimic!
– Au apărut probleme din cauza medicației. E adevărat?
– S-a întâmplat doar o dată un caz de somnolenţă la şcoala de la Jiber. Copiii ăştia sunt mutilaţi emoţional, nu sunt îngrijiţi ca lumea. Eu nu am fost de acord cu acest nou control la spital, cu internări de 4-5 zile, reevaluări. E un exces şi un abuz împotriva copiilor! Şi uite că cei de la spital confirmă diagnosticul pus de mine şi de doamna psihiatru Ianchiş.
– Și unde e abuzul?
– Ei sunt copii normali, dar au nevoie de atenţie, de implicare afectivă. Dacă nu, medicaţia nu poate face nimic, e doar o frână în calea agresivităţii, a agitaţiei!
– Scuzați-ne, dar nu înțelegem. Dacă sunt normali de ce iau medicație de când sunt mici? Unii iau medicație de 12 ani.
– Întrebați-i pe cei care le-au dat-o până acum! Am înţeles că doamna Luca de la Direcţie s-a opus să mai venim noi, vrea o a doua opinie. Foarte bine! Dar mi se rupe inima de copii, mutatul ăsta, lipsa unor programe educaţionale, îi storc de vlagă, de încredere. De aceea dezvoltă aceste boli.
Psihiatrul Adriana Ianchiș spune că, împreună cu medicul Nițescu, de fapt a eliminat din medicația dată de cei dinainte. Dată de medicul Deszo Nagy, cel care îi știe de cel mai demult pe copii.
Numele lui Nagy, psihiatru la Spitalul de Copii din Brașov, apare des în relatări.
„Întrebați-l pe doctorul Deszo Nagy, unul dintre psihiatrii care le-au administrat tratament puștilor de la Dacia dacă a plecat afară pe banii firmelor de medicamente!”, insistă chiar un medic.
Ziarul l-a căutat repetat pe Deszo Nagy în fiecare dintre aceste ultime zile. Am discutat inclusiv cu conducerea Spitalului de copii din Brașov, unde lucrează psihiatrul.
N-a putut fi contactat.
Una dintre variante e aceea că e în concediu.
Gazeta i-a trimis întrebările prin mai multe canale: „Ați fost sponsorizat de către firmele de medicamente?”.
Nu am primit niciun răspuns.
Când îl vom avea, îl vom publica.
Adriana Ianchiș, psihiatrul care susține că „erau prea multe medicamente”, pledează și ea „pentru programe prin care să se lucreze cu copiii”.
Cei de la direcția județeană Brașov au propriile suspiciuni și arată direct către șefii caselor și către psihiatri. Suspectează un aranjament
E o vrie generală în sistem.
Dacă nimic nu e în neregulă, de ce lucrurile au un aer de „scapă cine poate”?
Directorul adjunct Dana Luca de la Direcția de Protecție a Copilului Brașov: „Am zis că la Dacia au personal specializat, educatori cu studii superioare, dar acolo nu îşi fac treaba! Totul porneşte de la şeful centrului, Ioan Polexa, care mai mult nu e pe acolo, îşi vede de agricultură, de afaceri. Când mă duc în control se fac că muncesc, cum plec, copiii îmi spun că toţi se întind la cafele”.
Ioan Polexa ripostează: „Să spună doamna Luca de ce a trimis 7 copii medicați la noi, la Dacia? Tocmai la noi, care n-avem oameni pregătiți?”.
Luca spune: „Copiii nu aveau probleme aşa de mari unde erau, înseamnă că la Dacia sunt probleme! E şi ilegal că Polexa a apelat la psihiatri de la o clinică medicală privată. La doamna Nițescu sau cum o cheamă! Directorul zicea că să vină doctoriţele alea psihiatre o dată pe săptămână. Ce, transformăm centrul în spital?! Trebuia să ducă copiii la control psihiatric la Spitalul de Copii, la stat, că statul plăteşte pentru ei!”.
„Eu ştiu cum folosesc CNP-urile copiilor doctoriţele alea, ce bani îşi iau ele de la Casa de asigurări? Eu cred că acești copii iau prea multe medicamente!” Dana Luca, Direcția de Protecție a Copilului Brașov
Vişinel Balan, fost copil instituţionalizat, acum inițiator al unui ONG, explică de ce în centrele din România se face abuz de medicaţie psihiatrică.
– Domnule Bălan, cum explicaţi cifra mare de copii din centrele de stat aflaţi sub medicaţie psihiatrică?
– Eu sunt unul dintre cei care şi-au petrecut copilăria în aceste centre şi vă garantez că tratamentul medicamentos este o practică a sistemului.
– Puteți descrie mecanismul?
– Copiii din centre sunt mai agitaţi şi mai energici decât cei care locuiesc alături de familii. Aşa se întâmplă mereu când aduni mai mulţi copii într-un loc, oricare ar fi acesta. Iar personalul de aici nu are răbdare să-i supravegheze, să-i asculte, să-i educe. Şi e mai uşor să spună că suferă de ADHD, să-i sedeze şi să-i menţină într-o stare de incapacitate funcţională. Aşa e mai multă linişte în centru. Este anormal să ajungi să ai o treime dintre ei diagnosticaţi cu aceeaşi afecţiune!
– Şi totuşi, acestea sunt cifrele oficiale…
– Este, evident, o problemă sistemică şi de aceea cerem demisia doamnei Gabriela Coman, preşedinta Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie. La toate problemele ridicate de noi am primit mereu acelaşi răspuns: „Autoritatea nu poate oferi protecţie copilului decât la nivel legislativ”.
– Lucraţi acum cu copii instituţionalizaţi…
– Da. Am înfiinţat în 2013 ONG-ul „Desenăm Viitorul Tău”, ca să-i ajutăm pe copiii din centre să-şi construiască viitorul. Săptămâna viitoare va fi lansat Consiliul Tinerilor Instituţionalizaţi. Avem filiale în zeci de județe și toți sîntem foști copii de la case!
”Supramedicația trebuie să înceteze. Este timpul demisiilor! Au știut permanent și au tăcut!” Vişinel Balan, fondator de ONG, fost copil instituționalizat
Doctor în psihiatria copilului și adolescentului • 24 iunie 2016, 4:32
Din întâmplare au apărut greșeli în textul meu și corectez, DEPAKINUL, TIMONILUL ȘI ROMPARKINUL le dați inutil dacă copiii nu au epilepsie iar dozele de rispolept pe care le-ai recomandat sunt prea mici ca sa fie nevoie de romparkin. Prin 1996 a fost o teorie ca antiepilepticele ar fi utile ca ortotimizante în tulburările de comportament la copii. Din 2000 studiile au demonstrat ca antiepilepticele, valproat și carbamazepin nu sunt eficiente la copii în tulburările de comportament.. încă un sfat doamnelor doctor invidioase ascultați copii când va spun ca nu se simt bine cu ce le dați. De cele mai multe ori au dreptate! Ascultati- și pe profesori când va spun ca copii sunt somnolenta pentru ca ei stau cu copii mai mult decât stam noi doctorii. Cred ca este cazul sa îl întrebați pe dr Noghy dacă acești copii au nevoie de medicație și de ce anume. Și sa ii mulțumiți ca va învață. Doctorul Noghy o sa știe dacă le trebuie și ce le trebuie nu pentru ca ar fi primit o sponsorizare ci pentru ca are experienta!!!!
Maria Pavel • 24 iunie 2016, 11:32
Vreau sa semnalez nevoia de baza a copiilor din centre de plasament. Se face ancheta la educatori si medici dar nevoia de baza a acestor copii este afectunea. Facem anchetă pe sărăcie? Cine a furat Eugenia copiilor? De ce doctori prescriu antidepresive? Păi stimați domni " decăderi din drepturile părintești" părinții acestor copii, Direcția de asistență socială să meargă pe teren să facă anchete speciale reale pt ca acești copii fie să meargă în familie acolo unde este cazul ( dar sunt cazuri puține) fie să devină copii liberi pt a putea merge în plasament pt adopție. Aici să se facă anchetă de procurori și dacă este nevoie să se modifice legea. Copii au nevoie disperată de afecțiune motiv pt care sunt nervoși si nefericiți și acesta este motivul real pt care se administrează calmante. Sunt voluntar și văd cum educatoarele se comporta cu copiii..... nu au altă soluție.... Știți cum e este să stai cu copii nefericiți? Știți cum se comportă? Vă spun eu se tăvălesc pe jos, aruncă tot ce i se ivește în cale......... Când a intru în centru toții copii se lipesc de mine, ne îmbrățișăm si ne pupăm li se umple și mi se umple sufletul de bucurie dar în scurt timp încep nemulțumirile și se bat între ei din dorința și gelozie că un copil a primit mai multă atenție decât celălalt. Aici este problema.... eu doresc să ajut atât cât pot și să iau 2 copii în plasament dar nu se poate. Pt ca au părinți și statul le refuză dreptul la viață. Faceți anchetă la direcție.... Verificați dacă dosarele copiilor sunt reale..... Am asistat neputincioasă la suferinta unui copil care este crescut de la varsta de 7 luni de asistent maternal. Când statul a hotărât să meargă copilul în centrul de plasament, asistentul maternal a încercat să înfieze copilul dar nu se poate pt că a fost întrebată mama biologică a copilului care se opune. Nu a venit MAMA biologică timp de 8 ani la copil si este întrebată?????? Acest copil nu înțelege de ce nu poate să meargă la mami si tati maternali. Este nervos.... înjură si trântește pt că li s-a interzis părinților maternali inclusiv dreptul la vizita. Acest copil sigur ia antidepresive si cine este de vină? Educatoarea? Doctorul? sau neglijenta direcției de protecție?
Daniela • 24 iunie 2016, 12:17
E unul din motivele pentru care procesul adoptiei este ingreunat, daca nu chiar imposibil si pentru care copiii sunt declarati ne-adoptabili chiar daca nu au pe absolut nimeni sa se ocupe de ei. Acesti copii produc multe locuri de munca, salarii, afaceri profitabile. Daca s-ar permite adoptia, care ar fi intr-adevar in interesul copilului, nu s-ar mai putea profita.
anca • 24 iunie 2016, 15:24
FELICITARI pentru ancheta si modul impresionant in care se desfasoara! Trebuie sa ii credem pe acesti copii. Sa inceteze cu abuzurile de orice fel. Sa fie demisii si in loc nu numai oameni competenti, ci si cu suflet.
Farma Lika • 24 iunie 2016, 16:52
Sponsorizarile primite de dr. Nagy in 2014 sunt la adresa : www.anm.ro/explore/ Cu rabdare le gasiti parcurgand paginile.
quinzaine • 24 iunie 2016, 17:16
***. Bravo, statule ! Si eu care credeam ca stai degeaba...
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
amanet auto • 25 iunie 2016, 15:01
bai, dar acesti "oameni" n-au suflet decat pentru bani! daca le dai 1 leu, credeti ca se vor arunca in gol? As incerca sa le dau 1 leu.
cobra • 27 iunie 2016, 8:37
Numele corect este Vișinel BALAN, nu BĂLAN. Nu o spun cu răutate, ci pentru menționarea corectă a numelui.
Un angajat • 29 iunie 2016, 18:45
D-na director adjunct combate cu vehemență orice atac la sistemul ticăloșit, dar contribuie și domnia sa la proliferarea unor obiceiuri și practici care nu au nicio legătură cu beneficiarii sistemului. Indiferent de speță, d-na director adjunct Dana Luca invocă neprofesionalismul personalului angajat în centre și în C.T.F.-uri. Să fi rămas d-na Luca marcată de perioada în care a lucrat ca referent de educație într-un centru din cadrul DGASPC Brașov? Sau să înțelegem că a fost ”referentul referenților”, singura capabilă și dornică să muncească, în timp ce toți ceilalți colegi ai domniei sale( referenții de educație de la acea vreme sau din zilele noastre) sunt niște oameni fără suflet, incompetenți, incapabili? Beneficiarii DGASPC Brașov reprezintă, pentru mulți din angajații din Direcție, doar niște numere, niște costuri, niște chipuri, niște venituri(iar aici este suficient loc pentru interpretări). Beneficiarii DGASPC Brașov reprezintă, pentru angajații care lucrează în mod direct cu ei, o a doua familie, dăruire, bucurie, speranță, vise, tristețe, venituri salariale(mici și foarte mici în raport cu munca prestată).
Minerva • 30 iunie 2016, 1:28
Felicitari pentru ancheta! Subiectul copiilor institutionalizati ma intereseaza de ceva timp. Felicitari, doamna Maria Pavel, ca va implicati in viata copiilor aflati in dificultate si sunt de acord cu comentariul dumneavoastra: legea adoptiilor trebuie schimbata ! Va intra in vigoare la 1 august noua ei forma, dar tot lipseste elementul central pentru ca o astfel de lege sa aiba intr-adevar efect si ca acesti copii sa poata avea sansa unei vieti mai bune, si anume: decaderea din drepturi a parintilor care isi abandoneaza copiii! Ce drept de decizie asupra vietii copiilor sa mai aiba, daca i-au abandonat? E un non sens! Este o lege generatoare de drame si mai mari, ca in exemplul doamnei cu copilul luat de la familie dupa 8 ani... Am un copil biologic si vreau sa adopt un copil si ma pregatesc psihic pentru intreg procesul prin care va trebui sa trecem...Legea este descurajanta, sentimentul meu este ca se vrea pastrarea acestui sistem pentru ca directii, agentii, oficii, unele ONG-uri etc sa-si justifice existenta patetica... Nu vreau sa lovesc in toata lumea, sunt convinsa ca sunt si oameni cu suflet in aceste centre si fac un apel catre acesti oameni sa se exprime, sa faca denunturi, sistemul odios trebuie lovit din interior pentru ca noi cei de-afara sa putem interveni. (Re)Actiunea e in mainile noastre, a oamenilor simpli, pentru ca acesti copii sunt copiii societatii, practic copiii fiecaruia dintre noi. Traiesc deja drama vietii lor - abandonul - au nevoie de noi toti, au nevoie sa ii scoatem din infernul in care traiesc. Dle Tolontan, propun sa cerem oficial initierea unei legi a adoptiilor facuta cu cap! Daca vreti sa fiti initiatorul, eu va sustin, semnez petitia, ma implic cu toata inima.
Minerva • 30 iunie 2016, 10:48
Sa cerem oficial si demisia/demiterea doamnei Gabriela Coman, presedinta acestui sistem monstruos!
Minerva • 30 iunie 2016, 19:46
Dupa ce am rasfoitul internetul, am dat peste aceasta petitie de sustinere a dl. Visinel Balan pentru ocuparea functiei de presedinte al Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului: http://www.petitieonline.com/semneaz_pentru_susinerea_tanrului_viinel_balan Poate se gasesc oameni interesati sa o semneze, poate numirea acestui domn (care cunoaste atat de bine sistemul) in functia propusa e un prim pas ce trebuie facut pentru ca viata copiilor institutionalizati sa se schimbe in bine.