Vei recunoaşte gustul Eugeniei în fiecare dictatură şi în fiecare război, decrețelule!

Laura Raețchi, analist ONU pentru zonele de conflict, pornește de la o întîmplare imobiliară cu Donald Trump și ajunge acolo de unde n-a plecat niciodată cu inima: în România

vineri, 18 noiembrie 2016, 11:59

Părerea ”decrețeilor” despre ei înșiși mi-a scăpat de sub control. Ce bine!

E un amestec de opinii, de direcții și de fapte de viață că te ia cu amețeală.

Un sectant din Bugeac, un profesor din Iași, un băiat gay din Galați, o ziaristă complet epuizată din București și, astăzi, un ”decrețel” plecat din țară de fix 20 de ani și care a expediat textul dintr-un aeroport.

Fata a dat ”send” după ce a șters, cu cotul, masa jegărită de atîtea cafele prelinse pe suprafața laminată.

N-am înțeles.

Era Laura Raețchi în Sudan și mergea către New York sau invers? Cînd a scris articolul avea pe cap una din căștile acelea caraghioase, pe care noi le vedem în filmele în care trupele ONU îl așteaptă pe ”Sniper”, că ele nu pot face mare lucru?

Laura este unul dintre cei 3,5 milioane de români care lucrează în străinătate.

E adevărat că are un job căzut între cutele istoriei. Ca angajat al ONU, Laura locuiește pe fractura emoțională a zonelor de conflict.

De acolo, dintre pliuri, ea ridică mîinile și strigă: ”Țară, țară, vrem ostași!”. Vrem să schimbăm ceva.

”Pe cine?”.

Pe tine!

Vei recunoaşte gustul Eugeniei în fiecare dictatură şi în fiecare război, decrețelule!

de Laura Raețchi

I
Palm Beach, Florida, 25 noiembrie 2010 (Ziua Recunoştinţei)

Donald Trump s-a apropiat de masă noastră şi ne-a urat bun venit la proprietatea lui preferată: Mar-a-Lago.

“Happy Thanksgiving. Cu ce te ocupi, ce munceşti?”, mi-a adresat el întrebarea la care se reduce parcă orice conversaţie în America.

“Lucrez că analist politic ONU, în negocierile de pace din criza care a dus la genocidul din Darfur. Guvernul sudanez nu pare dispus la concesii rezonabile, iar războaiele din Afganistan şi Irak, fireşte, preocupă marile puteri geopolitice în mai mare măsură decât suferinţa sudanezilor. Ce şanse credeţi că avem?”

“ONU…”, spune Trump, uşor indispus.

“Încă nu-mi vine să cred că am pierdut licitaţia pentru renovarea sediului vostru, deşi sunt sigur că am avut cea mai competitivă oferta”, vorbește el prin mine.

”Cunosc toate firmele de construcţii din Manhattan, pe toate! Aţi semnat un contract de 1.6 miliarde de dolari. Eu va renovam sediul cu 500 milioane and it would have been great. Great! Mare greşeală!”.

trump-at-dinner

Asta e o chestie nouă!

Între zecile de critici la adresa ONU pe care încerc deja să le anticipez, la asta nu m-am gîndit.

Planul de eliminare a azbestului din pereţii sediului e chiar o abordare inovativă.

Răspund politicos că nu sunt în măsură să discut licitaţia.

Adaug: după scandalul Oil for Food absolut toate achiziţiile la ONU sunt sever scrutate. Ca orice organizaţie finanţată din bani publici – inclusiv din pensia bunicii mele de la Făgăraş – avem obligaţia să contractăm cele mai ieftine produse şi servicii.

Partea cu bunica de la Făgăraș nu i-am spus-o.

Dar așa stau lucrurile.

De exemplu, în Sudan avem cele mai uzate elicoptere de pe piaţă, cu echipaje de piloţi ruşi şi ucraineni care acceptă salarii minime.

Mâncarea la cantina ONU este făcută de firma care găteşte pentru închisorile din statul New York. Îmi aminteşte de gustul Eugeniilor şi al creveţilor vietnamezi.

Și mă surprind cum, în mereu expusa madlenă proustiană, adulmec gustul copilăriei mele de decreţel. E gustul de pe vremea lui Ceauşescu.

Dar uite că, aici, în Palm Beach, se servește curcanul şi nu mai apuc să aud părerea viitorului preşedinte al Statelor Unite despre Eugenii.

Oricum, nu ar fi avut nici cea mai vagă idee ce vreau să spun. Și nu e vina lui.

Nu e vina nimănui pentru că există două feluri de oameni: cei care “au mâncat Eugenii” şi cei care n-au făcut-o.

Cei care au cunoscut direct o tiranie, care au trăit ani buni într-un regim totalitar – şi cei care doar au văzut la televizor cum ar putea arată una, oricât de mult o detestă conceptual.

II

31 august 2001. Boston, Fletcher School of Law and Diplomacy

Prima zi de studiu la Fletcher.

Între colegii impresionanţi, care provin din 34 de ţări, întâlnesc şi câţiva români.

Peste ani, vor face carieră în ţară, încercând să schimbe lucrurile.

Cristiana Pașca, Ministru al Mediului în Cabinetul Cioloş

Andrei Ţărnea, diplomat de carieră, analist eminent, Director Executiv al Institutului Aspen.

Nadia Crişan, fost diplomat, actual Vice Preşedinte al McGuire Woods.

Toţi suntem decreţei.

Toţi însetaţi de libertate, de graniţele deschise, de călătoriile şi lumile noi pe care în 1989 nu le credeam posibile.

Toţi detestâm totalistarimul şi fanatismul sub orice formă şi declinare.

Sunt convinsă, în prima zi de şcoală aici, că trăim “sfârşitul istoriei”: nu vor mai există conflicte majore, blocuri ideologice sau războaie reci.

Mi-aș paria somnul de sîmbătă dimineață pe ideea că “societatea deschisă” e o certitudine pe termen lung.

Peste 11 de zile are loc 11 Septembrie. Ce repede demonstrează timpul că m-am înşelat!

Istoria o ia mereu de la capăt. Societatea deschisă poate deveni plictisitoare sau antipatică pentru unii.

Lupta pentru libertăţi se poate duce chiar şi în Occidentul anului 2016. Iar relevanţa Naţiunilor Unite, ca arena pentru aceste dezbateri şi ca făuritor de consens la nivel global, nu va înceta să crească în aceste condiţii.

III

Braşov. 1988

Am zece ani.

În Braşovul natal foametea s-a înstăpînit. Nu mai e o întîmplare. E o agresiune permanentă.

Hoţii tocmai ne-au spart beciul.

Au furat uleiul, zahărul şi salamul de vara – cumpărate de o mătuşă din Bucureşti: toată lumea ştie că în Capitală alimentarele sunt mai bine aprovizionate decât în restul ţării.

Nu putem declara furtul la Miliţie pentru că alimentele respective nu sunt prevăzute în raţie.

Tata e furios.

Şi e nemulţumit de faptul că nu sunt suficient de solidară cu necazul familiei.

Că să mă facă să înţeleg cât de însemnat a fost furtul, în stil melodramatic, îmi da să mănânc marmeladă dintr-o lada imensă de lemn vag raşchetat, susţinând – plauzibil – că nu avem nimic altceva.

Chiar şi aşa, nu sunt impresionată.

Detest beciul şi salamul de vară. Îmi place cel de Sibiu, ce-i drept, dar gustasem din el o singură dată, în 1982, când mama şi tata mi-au adus de la Călimăneşti.

În rest, ştiu despre existenţa lui de la o colegă al cărei tată era miliţian.

IV

Darfur, vestul Sudanului, 2008

Noi, căştile albastre ONU, suntem aici să facem pace într-un conflict care durează de 4 ani.

Sună orgolios ”să facem pace”?

Foametea numără victimele şi, mai ales, nu le lasă nicio şansă nou-născuţilor.

Dacă picii supravieţuiesc, vor rămâne cu sechele pe viaţă. Mâncarea nu e suficientă nici măcar în tabăra ONU din El Geneina.

O cutie de brânză topită (6 triunghiuri) e calculată să hrănească zece oameni; mi-e foame zi şi noapte, de trei săptămâni.

Nu-mi pot imagina cum stau lucrurile într-un sat prădat şi icendiat de warlords (Janjaweed, Diavolii călare).

Îmi dau seama că, în mod subiectiv, sunt altfel implicată decât colegii mei născuţi în Occident.

Sună, din nou, orgolios?

Poate, dar, ca decreţel, pot să recunosc mirajul “salamului de Sibiu” în ochii copiilor la care, în sfârşit, după eforturi uriaşe, ajunge un convoi cu ajutoare şi alimente.

V

22 Decembrie 1989. Făgăraş

Ninge mărunt.

Mătuşa mea face oale întregi de ceai şi ne trimite să le ducem soldaţilor, „sunt tineri practic, nişte copii”, care stau îngheţaţi pe tancuri la colţul străzii.

Nu au nici cea mai vagă idee pentru cine luptă şi împotriva cui.

Ar trage, nedumeriţi, în orice direcţie li se indică. Dar se bucură de ceaiul fierbinte.

Şi de zahăr.

VI

22 Mai 2012, Siria, Homs

Fac parte din echipa de negociere ONU pentru Siria.

Călătorim într-un convoi blindat, între partea de oraş controlată de guvern şi cartierul Khalidya, controlat de opoziţia armata.

Port cască de protecţie şi vestă anti-glonţ – deşi măsurile de siguranţă mi se par exagerate.

nuntaraetchi6-620x464

Suntem acolo pentru găsi punctul de întâlnire şi de consens între “adevărurile parţiale” ale fiecărei tabere.

Misiunea noastră e pacea pentru oameni, nu legitimarea unei grupări. Drept confirmare, după ceva timp începe să se tragă asupra convoiului.

Îmi dau seama repede că gloanţele vin de la grupuri nedumerite de soldaţi postaţi la câte un colţ de stradă.

Într-un fel, îi cunosc.

Cândva, în copilărie, am dus ceai fierbinte unora că ei. Sunt decreţel. Am văzut revoluţii, împuşcături fără sens şi tancuri fără direcţie.

VII

18 noiembrie 2016. Sediul ONU, New York

Sunt analist ONU pentru Orientul Milociu de zece ani.

Din 1996, când am plecat pentru prima dată la studii peste hotare, am ştiut că vreau să ajung aici.

De ce?

Între altele, pentru că sunt un decreţel. Cei din generaţia mea, cu toate neîmplinirile lor, au trăit un miracol: au simţit alienarea şi gustul insuportabil al unei dictaturi aparent imbatabile.

Și apoi au văzut-o prăbuşindu-se.

Noi ştim că libertatea, civilizaţia și pacea sunt alegeri.

Știm că războiul şi sărăcia nu sunt fatalităţi.

Noi, spre deosebire de cei pentru care democraţia şi confortul au fost întotdeauna de la sine înţelese (sau, dimpotrivă, complet inaccesibile şi misterioase), nu vom renunţa niciodată la societatea deschisă, la libertate, la dorinţa de a sta alături de Celălalt – nu de a-l transforma într-un inamic.

Îmi place să cred că spiritul ONU va fi ţinut viu, în perioadele cele mai grele, de unii ca noi: de copiii care au simţit gustul simbolic al Eugeniei în Europa de Est, în Orientul Mijlociu, în Africa.

Pentru noi, spiritul Naţiunilor Unite va însemna întotdeauna ceva mai mult decât concentraţia de azbest din pereţii sediului central al Organizaţiei.

 

Citește celelalte episoade din Generația 40+:

Save

Comentarii (46)Adaugă comentariu

aCID  •  19 noiembrie 2016, 10:15

„Cei din generaţia mea, cu toate neîmplinirile lor, au trăit un miracol: au simţit alienarea şi gustul insuportabil al unei dictaturi aparent imbatabile.” Cu atît mai mult mă enervează/îngrețoșează acei decreței care bagă pumnul în gură „constituțional” unor minoritari pentru că-s minoritari. Dictatura fundamentalismului religios, aleasă de bună voie de unii care au trăit sub dictatură? Asta-mi crapă capul! Da, știu e în afara subiectului articolului... sau nu e?

Mircea  •  19 noiembrie 2016, 10:54

Felicitari Laurei. Felicitari si lui Tolo ca scoate la lumina oameni, fapte si destine care trebuiesc mediatizate ca exemplu pentru noile generatii care se formeaza acum.

Romulus Roman  •  19 noiembrie 2016, 11:42

Frumos scris. Cu o majoră inexactitate: "Noi ştim că libertatea, civilizaţia și pacea sunt alegeri." ale noastre, nu !

gabineg  •  19 noiembrie 2016, 11:56

Eu nu sunt decretel, sunt cu o decada mai in varsta decat ei, dar mananc in continuare cu placere eugenia si ciocolata cu rom. As manca si mezelurile alea doar cu "miroase" si conservanti naturali, dar globalizarea ni i-a alungat.

Cătălin Tolontan  •  19 noiembrie 2016, 13:06

@Romulus Roman: cind spuneti ca libertatea nu e o alegere pentru noi, romanii, va ginditi ca deliberat nu o alegem sau ca nu avem conditiile de a o alege?

Corectnesvax  •  19 noiembrie 2016, 13:40

Catalin, ai facut o obesesie pentru cuvantul "decretel"? Chiar face atat de mare audienta incat merita sa-l aduni din toate aeroporturile? Sau in cazul de fata este publicitate ONU? In spatele marilor cuvinte "libertate, civilizatie..", care produc emotie ce-i drept, "spiritul ONU" a facilitat prin asistenta pasiva atrocitati fara margini in sudul Serbiei. Casti albastre privitoare la atacul musulmanilor asupra sarbilor nevoiti sa locuiasca intr-un asa numit "stat" autoproclamat, la ei in tara. Mai stim care e realitatea dupa atatea lacrimi false provocate de cuvinte? Sigur nu, am uitat evidentele si facem publicitate oranizatiilor care consuma bugete enorme si protejeaza dupa interese precise.

levant  •  19 noiembrie 2016, 14:07

"Incredibila poveste"!... "a lăsat-o fără cuvinte"!... Chiar v-ați pierdut cu totul simțul ricicolului; voi nu mai puteți scrie şi vorbi normal, că româneşte nici nu mai poate fi vorba. Voi trebuie doar să şocați (şocați pe dracu'), să faceți senzațional dintr-o banalitate crasă (faceți pe dracu') şi să prezentați ca incredibile cele mai comune întîmplări de pe lumea asta (prezentați pe dracu'). Sunteți atît de proşti, încît nu realizați nici măcar de ce v-ați pierdut total credibilitatea. Fiecare cuvînt îl scrieți numai şi numai ca să vă aflați în vorbă. Îmi aduceți aminte de marele Petre Țuțea, care, văzînd în mîna unui discipol un număr oarecare din jesepe, a spus, răsfoindu-l: "Aflarea în treabă e metodă de lucru la români." Na, că ați ajuns şi muze inspiratoare pentru înțelepți, amatorilor!

Alrxandru  •  19 noiembrie 2016, 14:24

@gabineg E clar ca nu ai inteles nimic. Incearca sa mananci doar eugenii cu salam de soia o sapttamana si posteaza dupa aia din nou. Sunt decretel. Daca tot nu esti convins opreste si caloriferele, scoate sigurantele dupa ora 8 si foloseste apa calda doar marti si vineri intre orele 20 si 22. Era sa uit, ascula doar realitatea fm si nu te uita decat doua ore la tv la acelasi post.

Basencu  •  19 noiembrie 2016, 14:54

Si asta e decretel ? O noua statuie a suferintei. La zice ani era frustrata ca nu manca salam de Sibiu ? Zi merci, ca-ti făcea ficatu franjuri. In Sudan nu manca zile la rând ? In rest,noroc cu bursele lu Soros. Si cu deputați PNL ? S___piștii o saluta. Nu era asa rau la Darfur. Sa faci foamea cu 5000-7000 de dulai pe luna intr o tara asistata de ONU la divizare ? Haios. Cred ca stie ca s-au mai spălat telenovelele si pe la noi. Acum sunt turcesti. Le primește pe serii ?

Cătălin Tolontan  •  19 noiembrie 2016, 15:25

@basencu: cinismul dvs este remarcabil. Dar cinismul nu e un plan. El nu face nimanui viata un pic mai buna.

ionnis  •  19 noiembrie 2016, 16:07

"De aceea, creăm un grup consultativ exclusivist de cititori și comentatori" Asa vrei sa faci pe tolo.ro ?

alex popa  •  19 noiembrie 2016, 16:08

In chestionarul la care am raspuns nu am gasit vreo intrebare ca ar trebui sa va promovati cu orice pret. E vreo substanta in articolul de mai sus?

Decretelius  •  19 noiembrie 2016, 16:14

Cataline, inteleg ca este vorba despre o generatie care, ca orice generatie, a trait intr-o anumita perioada(doar nu era sa traiasca in supratimp)cu specificitatile ei, asa cum e cazul oricarei perioade. Vad ca ai inceput un serial, este cu povesti obisnuite dar care se vor lacrimogene, sfasietoare, adanci... ei bine sunt banale, poate pana la episodul 1 milion, sau cati DECRETEI traiesc pe planeta, apare totusi ceva exceptional. Tu insista!

A S  •  19 noiembrie 2016, 16:23

Eu m-am nascut in 1954. Nu fac parte din epoca etichetata cu un cuvint care suna asa de urit - "decretel". Am mincat si eu eugenia. Mai maninc si acum uneori. Am mincat si marmelada in stagiul militar. Salam de Sibiu nu maninc nici astazi decat cind imi aniversez ziua de nastere, desi sunt inginer, pentru ca acest sortiment costa 80 lei/kg. Nu sunt nefericit ca maninc mai putin salam de Sibiu. Cat priveste ONU, aceasta institutie a esuat in acest moment. Nu mai respecta nimeni deciziile ONU. Job-ul doamnei este frumos. Dar trebuie sa ai un caracter puternic sa rezisti sa vezi ororile din tarile sarace.

ionut sasu  •  19 noiembrie 2016, 16:25

Draga Laura Ne-am cunoscut in Darfour. In 2007 sau 2008. Nu-mi aduc aminte exact. Eu eram unul din aia care faceam treaba aia murdara ...pentru cei care veneau de la New York. Va pazeam, va protejam. Noi, ofiteri SPP. Romani, cautari de glorie si bani, mai multi decat la Bucuresti. mai multi decat ne platea Romania pentru protectia lui Base. Deccretel. Nascut in 69. An bun. S-a facut vin bun la Murfatlar in 69. Eu mai de sus, de la Braila. Chercea, pentru cunoscatori. Cam naiv, aproape prost, credeam ca lucram pentru drepturile omului. Pentru libertate si democratie. La naiba. Nu aveam bani de avans pentru un apartament. Am mancat lacuste si tulpini de trestie de zahar in El Fasher. Darfur. Leaganul maturizarii noastre. Base ne-a dat medalii. Nu putea mai mult. Si sunt mandru. Am depanusat porumb in Balta Brailei. Dupa cativa ani am devenit membru PCR. Mi-a fost rusine pana in 1992. Acum sunt mandru de trecutul meu. Am fotografii cu tine. Ai fost smart. Trump a fost unul care indirect a contribuit la cariera ta. 8 octombrie 2008. Khartoum/Sudan/ Beatles Restaurant. Atunci erai Laura Sitea. Alte vremuri.

ionut sasu  •  19 noiembrie 2016, 17:03

Domnule Tolontan Apreciez sacrificiile facute de carele Armatei Romane pe teatrele de operatii din Irak. Afganistan, Somalia, Kosovo, Angola. Dar nimeni nu vorbeste despre SPP. Da, acei infumurati ofiteri si subofiteri, imbracati in costume negre sau blue navy, care asigura securitatea Presedintelui Romaniei, a Primului Ministru, a Presedintilor Camerelor Parlamentului, indiferent de culoarea lor politica sau de numele lor, indiferent daca merita sau nu sa fir protejati. Multi dintre ei au dosare penale, sunt clienti favoriti ai DNA, unii deja colegi cu Camatarii sau Becali Family. Din 2004 lupta pe teatrele de operatii din Afganistan, Sudan-Darfour, Libia, Siria, Sud Sudan, Republica Central Africana. Din 2004 pana acum nici o victima din randurile SPP: raniti sau decedati. Executa misiuni in cele mai dificile zone de pe glob. Nu se plang, nu au dreptul de a fi considerati veterani de razboi. Mai mult de 50 de foste cadre SPP au fost recrutati in calitate de personal permanent ai ONU si NATO. In Bucuresti functioneaza Centrul De Excelenta al ONU care pregateste ofiterii de securitate ONU pentru toate misiunile internationale sub egida ONU. Instructorii sunt ofiteri SPP. Pentru ca SPP asigura paza si protectia unor demnitari romani, acesti oameni nu sunt demni de aprecierea si respectul cetatenilor Romaniei? 1 Decembrie e si ziua lor. Aproape nebagati in seama, trec anonimi pe sub Arcul de Triumf. Pentru ca sunt militari, au jurat credinta nestramutata Romaniei. Cateodata primesc medalii. N-au cerut nimic. Niciodata.

Cătălin Tolontan  •  19 noiembrie 2016, 17:40

@SPP: in principiu despre SPP se vorbeste mai putin pentru ca el insusi vorbeste putin despre el. Fiind un serviciu secret. Am cautat insa cite ceva despre ceea ce ati povesit. Si probabil ca n-ati apucat sa vedeti ce a declarat Laura despre cit de bine se misca cei de la SPP in zonele de conflict. Aveti link-ul aici. https://ambasadorderomania.ro/articole/drumul-din-fagara-la-masa-de-negocieri-a-onu-pentru-orientul-mijlociu Inca ceva. Traim in vremuri in care toate profesiile sint supuse unui asalt al criticilor. Ca esti jurnalist, medic, politician, sofer, administrator de scara sau de oras, soldat sau agent secret, esti criticat. Cind esti ignorat e de-a dreptul un dar de la zei :-) E bine sa ne obisnuim cu asta. Va multumesc!

neantul valah  •  19 noiembrie 2016, 18:26

Filosofie ieftina din era globalizarii,cea care se pare ca o sa cam dispara.Se plimba prin lume si ne povesteste cu emotie ce vede ,ne articuleaza idei..Ce tristete ,ce peirdere de timp.Mai degraba vorbiti cu profesorii din satele romanesti, cu cei care tot pleaca din Romania.Ca tipa asta sunt sute de bugetare la Brussel ,ce pierdere de timp sa citetesti asa ceva ..

Stefan  •  19 noiembrie 2016, 18:53

"Misiunea noastră e pacea pentru oameni": [cu o voce suava de mama] Draga Onu! De cand muncesti tu, draga, la misiunea ta pentru oameni? Din '45, doamna. De la razboi incoa. Pai si ce-ai aparat tu in misiunea ta? Pacea, doamna! Si nu numai, am aparat si drepturile omului, dreptul international, din astea. Pai si intruna, asa? Da ,doamna. Pai si mai poti, mai puiule? *** fi si tu obosit... Is cam obosit, ce-i drept. Pai nu, draga? Cati ani inseamna asta? 70, 71 de ani? Cam asa... Pai cred si eu ca esti obosit, of, dupa atata munca. Nu vrei tu mai bine sa odihnesti si tu un pic? Sa te duci-n...sa te culci?

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

ciobi  •  19 noiembrie 2016, 19:07

buna ziua, realitatea dura a vietii de zi cu zi in perioada 1984-1989; - curent electric oprit ziua 8-12 apoi intre 14-18, noaptea 00-06 dimineata atat vara cat si iarna.( in bezna totala vedeai cate o scara conectata , acolo statea vreun activist, securist mare...) ( lumea ramanea blocata in lifturi cu orele pana reusea sa vina cineva sa-i scoata, bezna totala pe scara blocului, pompele de apa nu mai functionau, caloriferele erau reci iarna la -10, -15 grade , invatam la lumanare; -magazinele alimentare goale , rafturi curate , nimic de mancare daca puteti intelege. in fata alimentarii/gostat/aprozar/paine sacose asezate , cativa oameni in varsta care asteptau "la ce o fi" carne de porc, vita etc se bagau la macelarii de 4 ori pe an de 1 Mai, 26 Ianuarie( ziua tovarasului), 23 August, 30 Decembrie( ziua Republicii); cand se deschideau portile la Halele Centrale lumea se strivea disperata sa patrunda si sa prinda rand la orice boxa se nimerea..... daca faceai bradul de Craciun trebuia sa fi atent sa ne se vada din strada; -tatal meu ma trezea la 2 dimineata iarna pe geruri cumplite sa stam la coada la alimentara la pui. pe la 8-9 venea camionasul , imediat apareau co-nationalitatile care nu mai respectau nimic, rand ordine etc. Nu apucam mereu puiul de persoana( se numeau fratii Petreusi, doi in punga )....altii se multumeau cu tacamurile ( picioarele de pui); culmea ghinionului- sa spargi sticla de ulei peste kg de zahar( erau rationalizate , 1kg zahar d epersoana si 750 ml de ulei) pe LUNA. de ce spun toate acestea??? deoarece consider ca trebuie sa se stie realitatea din acele timpuri, pentru cei ce nu le-au trait. imi asum riscul de a primi comentariile ( generatia 1969)

opinie  •  19 noiembrie 2016, 19:26

@neatul valah: Nu se plimba prin lume, are o meserie si si-o face. Atat si nimic mai mult. Si ea si cei care lucreaza in alte institutii internationale sau la institutiile europene de la Bruxelles au o pregatire si niste competente pentru care lucreaza acolo. De fapt povestea mai valoroasa e ca dupa 89 o cariera internationala in toate domeniile (inclusiv in business) a devenit posibila fara sa trebuiasca sa rupi legatura cu familia si tara. Iar acum in UE este posibil pentru mult mai multi desi pentru cei saraci nu este. Pentru majoritatea copiilor din Romania riscul de abandon scolar si analfabetism functional sunt, din pacate, o prezenta mai reala decat posibilitatea de a avea o bursa sa studiezi la cele mai bune scoli din lume. Si Romania de azi este si rezultatul unei societati inchise opaca la fenomenele globale care astfel sufera efectele globalizarii. Degeaba sperati sa dispara globalizarea. Romania ar trebui sa incerce sa aiba politici prin care sa fie folosita in avantajul nostru si limitate efectele negative inevitabile. @tolo: Nu este acelasi lucru dreptul de a critica si de a avea opinii despre performanta oricui din orice profesie cu negarea nevoii de profesii si de experti. Al doilea este un marker al populismului si conduce doar la disfunctionalitate in societate. Si nici sa nu cadem in post-truth. Nu orice parere e si adevarata chiar daca e onesta. Si Laura Raetchi spune multe inexactitati cand vorbeste ca un om obisnuit cu memorie si cunostinte incomplete. De exemplu spune ca la Bucuresti era mult mai multa mancare decat in provincie. O spune clar ca o amintire a ce credeau oamenii atunci. Dar nu era asa! In Bucuresti, magazinele erau goale si cozile se faceau de la 5 dimineata. Insa nu existau ratii decat pentru ulei si zahar, asa ca cine putea sta la coada sau cunostea pe cineva la alimentara, gostat sau macelarie putea cumpara ceva mai mult. Nu se 'dadea' decat un numar fix ca sa ajunga la toata lumea. Adica la toata coada :)

JE  •  19 noiembrie 2016, 20:08

Uf, continua sarabanda " decreteilor" .....Tolo ma ucizi....ce-i drept celelalte generatii n-au avut varfuri, unele chiar nu stiau de ONU, ca nu exista, toate chestiile sunt numai ale decreteilor, toate le-am trait doar noi..... Decretel din '72 am trait cu intensitate maxima viata si nu trebuie sa-mi spuna nimeni taina Eugeniilor , a frecventei Vocii Americii sau Europa libera si foamea de cunoastere... Ma vad nevoit sa-ti repet ca nu suntem cu nimic mai prejos sau presus de celelalte generatii, sa-ti reamintensc ca singura noastra povara suntem noi, ca reprezentam suma realizarilor si esecurilor noastre, ceea ce e destul de greu de acceptat si digerat. Vrei sa-ti etalezi valori de mecena a nuvelistilor, epistolari si condeieri obscuri , angoasisti sau exuberanti ai generatiei ? Nu cred ca-ti prieste... sau potriveste.... Sunt peste 2 milioane de decretei, o celula cu peste 2 mil. de elemente intr-o miscare browniana ..... una normala...... aidoma altor generatii... restul e tacere.... Sa auzim de bine...

ionut sasu  •  19 noiembrie 2016, 20:28

Domnule Tolontan Multumesc. Pentru ca mi-ai raspuns. Pentru ca m-ai ascultat. Pentru fiecare cuvant, pentru fiecare investigatie pe care o faci pentru noi. Aproape ignoranti, nevazuti, neauziti, tacuti, preocupati sa avem destui bani pe card pentru mancare, electritate, gaz, impozite. Sa nu fim datori la statul roman de la care altii fura miliarde. Euro, in lei cred ca nu avem destule taste pe laptop. Si totusi...Inca mai credem in noi, in voi, in cei care vin dupa noi. Sunt romani in cele mai importante structuri politice si financiare in aceasta lume. In presa si educatie, in ordine publica si in sanatate. Din pacate divizati. Egoisti si egocentristi. Fatalitate romaneasca sau educatie precara. Incultura sau nepasare. Toate la un loc sau separat in functie de interese personale si meschine. Spiritul mioritic nu ne da multe explicatii. Poate capra vecinului pare mai inteligenta. La Braila in Chercea eroi erau golanii cu pumnul greu. Dimineata lucrau in fabricile comuniste. Nu se numeau mafioti. Termenul a intrat in vocabularul limbii romane dupa ce ne-am cucerit libertea. Nu-mi amintesc ziua aia.

Decretelius  •  19 noiembrie 2016, 21:20

Pai doamna interventia invocata de Kofi s-a produs fara acceptul ONU:)) asta v-a fascinat la organizatie, nu? Problema e ca o adunatura de insi se lafaie in minim 7000 eur/luna pe la Brussel, Strasbourg sau "mandate onu", o alta adunatura traieste slavindu-le misiunea grea si compatimindu-le viata, iar o si mai mare multime de creduli i-au luat ca modele pentru umila si normala lor viata. Asta e autoimbecilizarea noastra. Ce sa facem, traim si noi cum putem pana o sa egaleze nr ong-urilor pe cel al decreteilor:))

Lucian  •  19 noiembrie 2016, 22:25

Apropo de eugenii: imi placeau si inca imi mai plac. Si sa stiti ca mai nou ungurii fac niste eugenii si mai grozave (nu-i gluma). In ce priveste decreteii, ar fi trebuit sa-l intrebe pe Trump (si pe multi altii) ce parere are despre avorturi. Cred ca ar ramane surprinsa.

Florin  •  19 noiembrie 2016, 22:31

Multumesc Tolo pentru seria de articole, bravo autorilor...Observ din nou ca pe site la comentarii se respira greu si se sare la gat, asta e sportul nostru, *** (***). De fapt, dupa parerea mea avem mai multe straturi de generatii istorice: laolalta batranii si decreteii ca generatiile abuzatilor (fara drept la opinie, batuti acasa si la scoala, cu sedinte de pionieri si de birouri de partid etc.) si cei scolarizati dupa 89, noua flower power cinica, dar ceva mai compatibila organic cu noul sistem cvasi-capitalist (capitalism oligarhic cum a spus cineva). Putem sa o dam dupa copac si s-o soptim prin buchetul de trandafiri, abuzatii nu pot organic si flower power nu pot intelectual sa duca lupta cu iliestii (sa traiesti, nea Nelu!!!!) si atunci asteptam si ne uitam la Rusia, popor mare, istorie mareata, le va fi bine candva...sau la arabii aia sarmani, unde daca te inchini pe strada te aresteaza (sauditii) sau te arata cu pumnul...va fi si la ei democratie candva...ce au toate astea in comun? abuzul my friends, pumnul in gura, biciul sau furtunul de la masina de spalat...nu e relevant? dar valul de migranti cu ce ne sperie ***? e un raport inversat, ce am patit noi in comunism (si dupa aia din inertie, ca n-a schimbat ilici furtunurile de la masinile de spalat in 89) e pe cale sa pateasca Vestul acuma, ***...va pup dragii mei decretei si cum spune Laura, va recunosc si eu, *** (da, e numai o aparenta, nici tu si nici eu si nici Tolo si nici nea Ovi nu avem o astfel de privire ;)).

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Laura Balanovici  •  19 noiembrie 2016, 22:35

Cu mentiunea ca "decretei" nu sunt cei care in '88 aveau 10 ani. In rest ...

adrian  •  19 noiembrie 2016, 22:57

''Mătuşa mea face oale întregi de ceai şi ne trimite să le ducem soldaţilor, „sunt tineri practic, nişte copii”, care stau îngheţaţi pe tancuri la colţul străzii. Nu au nici cea mai vagă idee pentru cine luptă şi împotriva cui. Ar trage, nedumeriţi, în orice direcţie li se indică. Dar se bucură de ceaiul fierbinte'' Impotriva cui ar fi tras soldatii daca in Fagaras nu s-a tras nici un foc de arma la revolutie?Cati ani avea ea?...Oricum ,tot ce vreau sa spun este ca are imaginatie evreica.

sari  •  19 noiembrie 2016, 23:57

Sa *** toti cei care mai folositi cuvantul "decretel"!

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Bagheera  •  20 noiembrie 2016, 1:32

Imi place sa cred ca Laura chiar CREDE in ceea ce face. Bravo ei! O singura viata daca a salvat in numeroasele misiuni, este formidabil. Dar... Laura nu face parte din generatiile 65-75. Si daca la revolutie nu aveai minimum 14 ani, este imposibil sa-ti amintesti REGIMUL. Deci nu prea mai ai cum compara. Iar multi dintre cei mai batrani am inteles, destul de brutal ca nu exista nici democratie, nici libertate, nici economie de piata. Iluziile (intretinute subtil de VoA si Europa libera) s-au spulberat definitiv dupa 2000. Cenzura este omniprezenta (fie economica, fie politic corecta), controlul cetateanului asupra deciziilor majore este ZERO (ce putem face, de exemplu, CA redeventele la petrol si gaze - avutie nationala - sa creasca de 5 ori? Nimic, hotarasc dl. Ponta sau dl. Ciolos si gata!). Nu gasim chiar nici un negociator capabil sa ne inlesneasca un loc mai in fata la masa globalizarii? Si cat am sperat de la Ciolos... Origine corecta, cariera corecta, parea omul potrivit sa opreasca JAFUL intern si extern. Nici prin cap nu i-a trecut! Sau nu avea voie... Speranta se muta la generatia Laurei. Noi mai putem da cel mult un presedinte ca lumea, cu prim-ministrii am rezolvat. Mai avem cativa primari rezonabili, Boc, Popa la Resita, poate si altii. Cum poti coagula o masa critica de oameni buni, cand media ne spune TOT TIMPUL ce natie de doi lei suntem? In ce atmosfera ne crestem copiii? Manele, interlopi, starlete, bani nemunciti... P.S. Tolo, faci ceva cu redeventele alea? Sau e tabu si la presa?

gabrielsorin  •  20 noiembrie 2016, 8:55

Dupa cum vezi draga Tolo se vorbeste destul de mult de salam si trebuie sa ne amintim ca erai foarte norocos daca aveai d'ala de vara si nu de sibiu. Referitor la alegeri problema se pune ca din punct de vedere al variantelor nu prea avem pe cine sa votam! Ce zici merge un vot anulat ( alb , fara stampila ) ?

Ada S-L  •  20 noiembrie 2016, 10:43

Excelent! (cu E de la Eugenia) Bună introducere, și mișto drum al autoarei. Eu sunt din generația decrețeilor, dar nu mă definesc ca atare - că chiar m-am simțit toată viața un copil dorit și iubit, și nu unul impus de sistem. Dar anii ăia i-am trăit cu adevărat, și cu microfoane în pereți, și cu mirajul bananelor (am reșit performanța de a mânca o banană timp de o săptămână întreagă), și cu percheziții, și cu invidiat colega, vecina și prietena a cărei mamă era șefă la Alimentară, și cu filme la video, și cu frig de te băgai în pat și înțepeneai de-a dreptul în primele luuuuungi minute, și cu cuvinte șoptite, și cu (oribilul, să recunoaștem) gust al Eugeniei și grăsimea care-ți rămânea o vreme tapetată pe gerul gurii. Si cu Revoluția, la care maică-mea a dus zile-n șir cafea și de mâncare la cei care făcuseră pichete, și la care eu m-am simțit foarte gavroche-ian implicată, arzând-o destul de mult pe străzi, de capul meu, la doișpe ani. Da, îmi place înșiruirea alcătuită de voi doi, Raețchi și Tolontan (Țară, țară, vrem ostași...), și jos pălăria! pentru parcursul, aventurile și implicarea Irinei, orice-ar spune unii și alți hateri, din confortul micilor lor vieți sau marelui lor cinism. Iar farsa cu Trump e grăitoare... Hai, cele bune celor buni!

Gruia  •  20 noiembrie 2016, 10:49

Sunt Gruia, sunt un " pravilar ", un izvorat din pravila domneasca, razes din Crucea Razesimii. E bine aicea , traim bine . Am voie sa fac zama de stevie si boierul o fost milostiv, din 50 de oi , 4 capre, 2 porci, 2 vaci, 1 cal, mi-o lasat o galita. Ce bine, o sa am din ce ma descurca pana la anu. Iobagilor le-o lasat aerul rece, si aia-i ceva. Aud de altii care pribegesc prin taramuri straine, saracii de ei. Noi aici suntem legati de glie bre, nici la moara din satu vecin n-avem voie a merge fara ingaduinta de la boier. E bine la noi. Voievodul nostru Neagoie , strasnica si inteleapta invatatura aduce asupra lui Teodosie, dar numai lui. La curtea domneasca se serveste purcelul de lapte umplut, dar sunt la mare cautare si posmagii de tip nou zisi Eugenia. Asa o fi fost numele slujnicei ce o plamadit. O plamadit o istorie de 75 de creitari. Trec negustorii necredinciosului si ne iscodesc : “Happy Thanksgiving. Cu ce te ocupi, ce munceşti?” Pai io-s ciurdarul satului, si pe vreme de razboiu io-s bucatarul. E bine aicia. Toti au raca pe noi. E tare bine aici. Padisahul turc, riga unguresc si polon, papistasii si tatarii, toti au raca pe noi si ne calca cu razboiu de ne ia la omor pe tati. Da las ca-i bine aci, otravim fantani si ape, ardem tat si purcedem in bejnanie. Da nu ne plangem, Dumnezo-i MARE!!! Am trudit cat o fost zaua de mare pe tarlaua boiereasca. Am primit apa si bataie, ca n-am trudit mai cu spor. Cand am ajuns acasa am vazut ca vecinu ara atarnat de craca nucului cu capu in gios, pe fum de ardei. Nevasta si cele 2 fete arau siluite de argatii boieresti. Cautau ceva de zor. Dupa 6 ceasuri au gast. In melegar au gast exact ce-i lipsea boierului. 2 arginti, taman cat sa poata boierul cumpara o margica noua ibovnicei. - Gita Catcau - o ajuns in furci c-o sarit la boier pentru o pita. -Lazar Aboului - atarnat de craca in padure c-o prins un iepure in lat. -Pavel Ruptincur - capetenie de lotri -Ion Alurebreanu - descapatanat in curtea domneasca c-o taiat o beizadea ce i-o siluit muierea TOTI SUNT RAZASI !!! E bine aci. "" Între altele, pentru că sunt un pravilar . Cei din generaţia mea, cu toate neîmplinirile lor, au trăit un miracol: au simţit alienarea şi gustul insuportabil al unei domnii aparent imbatabile. Și apoi au văzut-o inlocuita cu alta, mai rea."" E bine aci. DECRETEILOR, SA VA DEA DUMNEZEU SANATATE !

JE  •  20 noiembrie 2016, 10:51

???????????????????????????????????????????????????????

gruia  •  20 noiembrie 2016, 10:52

Între altele, pentru că sunt un decreţel. Cei din generaţia mea, cu toate neîmplinirile lor, au trăit un miracol: au simţit alienarea şi gustul insuportabil al unei dictaturi aparent imbatabile. Și apoi au văzut-o prăbuşindu-se.

Românul Mulea  •  20 noiembrie 2016, 12:30

O mizerie de artcol patic și *** bun pentru firile impresionabile neșcolarizate suficient. Aperi pacea *** dacă ignori cauza războiului. Fighting for peace is like *** for virginity. De ce nu spune conița asta decrețică dacă are o vagă idee despre cui îi folosesc aceste conflicte? Suntem ca și alții o colonie de sclaveți pentru Uncheșul Sam, dar dintre noi răsar oportuniști care știu că stăpânul îi va răsplăti *** Good boy Tolo. Good girl Laura.

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Ada S-L  •  20 noiembrie 2016, 14:03

La fix, Gruia băiete!

Liana  •  20 noiembrie 2016, 16:21

Chiar dacă "Adevărul social" e întotdeauna nuanțat în funcție de loc, timp și oameni, îl putem recunoaște într-o clipă dacă i-am trăit esența măcar o dată. Cei care trăiesc în dictaturi cunosc Adevărul despre răutatea, cruzimea si atrocitățile omenești, iar cei crescuți în democrații stabile cunosc Adevărul despre drepturi, demnitate, idealuri si realizări. Cred că noi "decrețeii" dorim să cunoaștem ambele adevăruri sociale, nu doar pe primul. Mulți pleacă din România tocmai pentru această experiență.

tudor  •  20 noiembrie 2016, 16:39

"Nu putem declara furtul la Miliţie pentru că alimentele respective nu sunt prevăzute în raţie". Decât ;-) că uleiul și zahărul, alimentele la care se refeă autoarea articolului, chiar făceau parte din rația lunară. Și, da, după cum spune și Laura Balanovici, "decretei" nu sunt cei care in '88 aveau 10 ani.

Matache Macelaru-Furculisione  •  20 noiembrie 2016, 18:45

Domne Tolontane, vad ca nu vrei pentru ca sa ma asculti si te epuizezi in cestiuni sportive complecse si de anvergura cozmica. Totusi, cand simti ca nu mai poti si iti vine pentru ca sa cazi jos de efort, asculta-ma si treci o vreme la cestiuni mai lejere: -cum si de ce a primit guru Grig Bivolaru asil politicos in Imparatia Swediei -cum de Bechtel, EADS si Miculsoft au produs coruptiune esclusiv in provinzia Dacia -cat de nefondante sunt prozentele alea fondante si cat de fondante sunt prozentele alea nefondante din teza madamei Doktor Codruta Hai succesuri. Pup dulcissim. Saltari lui taica Soros.

Emil  •  20 noiembrie 2016, 21:16

Îmi aduc aminte ca ieri, era prin 1991 - începutul lui 91, Petrică era încă prim ministru. Şi l-am auzit pe dl. Roman povestind într-o emisiune despre cât de rău au dus-o în comunism, cum făcea foamea, el şi familia lui, pe timpul odioasei dictaturi şi a sinistrei sale soţii şi cum trebuia să meargă la vânătoare ca să aibă ce pune pe masa familiei. Vă dați seama, disidentu', trebuia să vâneze ca să aibă ce mânca. Nu ştiu de ce, dar chestia aia a fost prima care mi-a trecut prin cap când am citit despre cum, citez, "....Nu putem declara furtul la Miliție pentru că alimentele respective nu sunt prevăzute în rație.".

Alex  •  20 noiembrie 2016, 23:39

In primul rand Laura nu e din generatia noastra, in al doilea rand nu au fost tancuri in Fagaras la revolutie si nici nu s-a tras. Am fost acolo, pe strazi. Aveam 21 de ani si stiu ce vorbesc. Am iesit sa "oprim coloanele de tancuri" care nu au mai venit niciodata. Ce bine... Altfel, istoria se scrie din condei, nu?

ion  •  21 noiembrie 2016, 1:11

***

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Vlad Dumitru  •  21 noiembrie 2016, 17:23

Ce ar trebui sa nelinisteasca romanii "mai si mai decat" este ca fatuca asta spune undeva o realitate, cand profeteste ca cei plecati peste hotare cu potential politic ar reveni inapoi sa "schimbe" Romania. Noi sprijinim imbunatatirea lucrurilor bune, dar o schimbare poate fi si in mai rau. Mai ales in rau, pentru ca unde orice sistem politic, fie el si totalitar, ajunge la un echilibru prin mecanismele evolutiei normale, acolo schimbarile fortate nu fac decat sa distruga aceasta evolutie in baza unor ideologii fortate impotriva mersului normal al lucrurilor. Schimbarea constienta prin insasi natura ei este dictatura. Exemple de "schimbari fundamentale"? Scoaterea bisericii ortodoxe romane la licitatie, prin anularea finantarii ei de catre stat, sa scape din mana poporului ca sa poata sa o cumpere Soros ***. *** Ce inseamna atunci mult trambitata schimbare? Inlocuirea populatiei de romani cu turci si africani? "Diversitate'? Atacul demografic asupra tarii prin finantare si prin raspandirea confuziei in randul copiilor vizavi de identitatea sexuala? Unde ar duce aceasta politica de "fundamental change"? Cedarea teritoriilor romanesti din interior, lasate pe mana unor straini si colaboratorilor lor? O populatie de celibatari confuzi sexual care sa dispara in doua generatii? Prefer coruptia romaneasca unei coruptii internationale care nu are legaturi de sange cu noi si pot foarte bine din cauza asta sa ne pregateasca pieirea. America a fost la randul ei subiectul mult trambitatei "schimbari" din partea lui Obama si rezultatul este dezastruos: *** Strazile vestului sant manjite de sangele victimelor politicii progresiste liberale. *** *** Tot asa cum mai bine sa traiesti inca 50 de ani pe bani putini decat sa ti se ofere o inmormantare intr-un cosciug de aur astazi, noi refuzam schimbarile fundamentale care ni se propun. Iar banii straini nici nu ajuta. Intotdeauna infuzia de capital fara logica economica locala, din terte activitati straine este distrugatoare, pentru ca tulbura echilibrul economic si financiar fragil al localnicilor. De exemplu pretul inca ridicat la apartamente si pamant din Romania este in parte cauzat de minoritatea romaneasca ce lucreaza in strainatate si vine apoi cu zecile de mii de euro, provocand sustinerea pietei imobiliare din Romania la sume peste posibilitatea celor care lucreaza cu rabdare pe bani putini in tara. Plecatii din tara nu ar trebui sa primeasca drept de intoarcere. Ajutoarele de peste hotare si finantarile masive cu bani europeni fac acelasi lucru, si anume tulbura echilibrul fragil al economiei tarilor slab dezvoltate. Daca nu ne permitem sa facem lucrari din banii nostri inseamna ca economia trebuie imbunatatita, dar prin mijloace proprii si fara modele nerealiste. Daca continuam sa cersim fonduri europene pentru constructii atunci mascam starea deplorabila a economiei, ajutand-o sa supravietuiasca la fel pe mai departe. Sa nu ne amagim: coruptia a existat si o sa existe si in continuare, si ea poate lua mai multe forme, ca de exemplu sa fie de natura ideologica, nu doar financiara. Noi in primul rand refuzam sa fim acuzati de catre vestici de coruptie, pentru ca Brussels este cel mai corupt oras probabil al intregii planete, si aici avem ceva infinit mai grav decat banii, pentru ca vorbim despre coruptia politica si ideologica impotriva identitatii nationale, religioase si culturale a Europei, tot pentru a ajuta in primul rand niste evrei internationalisti cu bani, dar care actioneaza la umbra legilor internationale asa ca la ei coruptia fiind legalizata nu se mai cheama coruptie, ci normalitate sau "valorile europene". Cultura europeana are un caracter coeziv, greoi si intunecat, oarecum propriu climei in care s-a format. Unii gasesc asta plictisitor, pentru ca se plictisesc in primul rand de ei insisi. Dar acest character greoi si intunecat confera culturii europene continuitate milenara si greutate. *** -***. Ai plecat din tara, ramai plecata si nu veni la noi sa ne extermini cultura si religia in numele idealurilor evreiesti internationale. Si nu, finantarea ipocrita a catorva elemente romanesti nu salveaza dezastrul pe care il aduci prin insasi prezenta ta fizica "imbogatita cultural" cand ne ameninti sa te intorci . Adio, fato, nu o sa-mi lipsesti! Adio!...

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Matache Macelaru-Furculisione  •  22 noiembrie 2016, 20:21

Domne Vlad Dumitru, de ce esti monser intolerant fata de religiunea pacii si a progressismului LGBT? De ce esti musiu intolerant fata de coruptiunea sanatoasa a spaguitorilor Bechtel, EADS si Miculsoft? De ce esti onorabile intolerant fata de coruptiunea politicos corectissima a Imparatiei Swediei care l-a proteguit pe guru Grig Bivolaru 10 ani? Ca sa te cenzureze publicistele sportif Tolontan?

miha  •  28 noiembrie 2016, 7:29

@Corectnesvax Acelasi ONU a privit pasiv atunci când Armata sârba netezea sate întregi in sudul Serbiei, atunci când stimatul si progresistul profesor Fehmi Aghani era ucis in pădurea de la marginea orașului Lipjan...tot in sudul Serbiei. Pana in 98 ONU a privit un film horror de proasta calitate când albanezi erau strămutați cu forța din sudul Serbiei pt ca nu erau sârbi domnule dragă si trebuiau înlocuiți cu sârbi neaos din Novi Sad sau Belgrad. Atâta ipocrizie si necunoaștere. Sa ne trăiască...

Comentează