Daum, un antrenor alintat care se consideră victimă

vineri, 11 august 2017, 12:46

Un ziar cu peste 93 de ani vechime nu se poate supăra pe un antrenor cu 6 meciuri oficiale pe banca echipei naționale.

Aveți dreptate, asta cu ”Sunt vechi, monșer!” e argumentul autorității și nu e cuviincios de folosit.

Într-un interviu pe realitatea.net, Daum a spus că ”Gazeta Sporturilor e bună pentru învelit pește și atât!”.

Nu e niciun motiv de enervare aici, ci doar de contextualizare.

De aceea aducem și argumentul vechimii. Tradiția oferă o perspectivă a rolului fiecăruia în istoria echipei naționale.

Antrenorul ”tricolorilor” s-a supărat pe faptul că, în sondajul de pe siteul ziarului, 78% din 59.000 de oameni i-au cerut plecarea.

”Nu e reprezentativ”, spune Daum, observație corectă, numai că nici nu avem această pretenție.

Un sondaj pe net e un joc, un exercițiu, iar deciziile strategice ale FRF nu se iau după voturile pe net.

Situația ”naționalei” e dificilă și Daum a fost adus să cearnă nisipul din Sahara. Misiunea lui e, într-adevăr, foarte dificilă.

Altceva pare că nu admite selecționerul.

În mandatul de un an a adunat, în aceeași mână, următoarele contraperformanțe:

• Are un meci câștigat din 6 partide oficiale.
• Pe baza acestui start, se clasează pe ultimul loc ca debut în istoria all-time a echipei naționale.
• E pe poziția a patra în grupa de calificare, cu același punctaj ca Armenia.

În fața unor asemenea rezultate, sondajul de pe net ar fi arătat identic și dacă era vorba despre Mircea Lucescu sau de Cosmin Olăroiu, ca să discutăm doar despre doi din antrenorii cu mare cotă ai momentului.

Daum n-a avut, așa cum se plânge, o presă ostilă la modul absurd.

Pentru afirmații mai puțin hazardate decât cele ale actualului antrenor, presa s-a ridicat in corpore de la o conferință de presă a lui Victor Pițurcă și l-a lăsat cu ochii în soare.

Amintiți-vă! Dacă am tipări astăzi titlurile de care s-a bucurat Pițurcă, Daum s-ar duce să ne reclame la ONU.

Am avut, de-a lungul anilor, momente de reacții radicale.

Pe unele le regretăm.

Cum a fost și acela când, în urma insultei la adresa unui ziarist, l-am eliminat pe Basarab Panduru din casetele tehnice, pe vremea când antrena Timișoara.

Dar nu e cazul prezentului selecționer!

Internetul e martor. Christoph Daum s-a bucurat în România de o presă mai bună decât rezultatele sale. E adevărat că mai rea, în raport cu punctele aduse, nici nu se putea, decât dacă angajam tigri în redacție.

Ca să oferim un exemplu contrar, Anghel Iordănescu și Emeric Ienei, de pildă, au avut parte de mult mai multe ironii decât ar considera îndreptățit cineva cu palmaresul lor. Poantele cu Iordănescu și cu Ienei au intrat în folclorul fotbalului și, de la înălțimea prestigiului, ei înșiși le privesc cu umor.

Daum are, în schimb, mereu aerul că l-a văzut pe Brutus.

Nu e niciun necaz că Daum ne critică, pentru că polemica fertilizează solul unei lumi civilizate.

Problema e că, în interviul de la realitatea.net, antrenorul conturează tabloul unui tratament incorect din partea tuturor. Că românii nu au răbdare cu el, că presa din România nu merită ascultată și tot așa.

Autovictimizarea lui nu are o bază factuală.

Dacă acceptăm că salariul semnifică inclusiv o formă de respect dinspre angajator către angajat, atunci Daum este cel mai respectat tehnician de către FRF, din istoria ”naționalei” României.

În privința publicului, nu a fost niciodată fluierat la scenă deschisă.

Nu i s-au compus nevinovate refrene populare ironice, cântate de un întreg stadion, ca la atâția alți antrenori.

Presa însăși, chiar dacă se manifestă aspru sau nedrept uneori, n-a folosit argumente nativiste. Dimpotrivă. Importul unui antrenor străin pe banca ”naționalei” a fost privit cu simpatie și speranță.

Să sperăm că neamțul, care e în fond un tip decent, nu va sări calul să ajungă să declare după despărțirea de FRF că de aici l-a gonit fantoma naționalismului.

Cât despre faptul că el e mai român ca noi, are dreptate.

Niciun antrenor român din istoria ”naționalei” n-a mers până la a-și angaja fiul în staff, așa cum a procedat Christoph Daum.