Trei cărți nou apărute de citit în acest octombrie de vară indiană

Un naufragiu cu final neașteptat, un roman delicios despre relația părinți - copii și reîntoarcerea în mare formă a lui John Grisham

sâmbătă, 14 octombrie 2017, 1:24

1. ”Dintr-odată, singuri” de Isabelle Autissier, editura RAO.

 

Ea însăși navigatoare încercată, Autissier spune povestea a doi tineri al căror yacht e dezancorat de furtună, lăsându-i într-un arhipelag izolat în Atlanticul de Sud.

Imprudența comună a omului modern, pentru care nimic nu e definitiv, se transformă într-o experiență extremă.

În ciuda intrigii și fundalului, ”Dintr-odată, singuri” trece dincolo de stratul romanului de aventuri.

Autissier discută nu numai despre ce ne lipsește când suntem înconjurați de civilizație, ci și despre ce ne e foarte greu să recuperăm din noi înșine atunci când suntem aruncați pe țărmul unei întâmplări neprevăzute – fie ea o pierdere, un eșec, o boală, o despărțire.

Editată în format mic și cu doar 270 de pagini, ”Dintr-odată, singuri” se citește, deopotrivă, ușor și greu.

Ușor pentru că e scrisă direct și pentru că dezbate stări pe care le cunoaștem.

Greu pentru că acțiunea și deznodământul, greu de intuit, ne pun sub semnul întrebării convențiile despre prietenie, iubire, egoism și umanitate. Și ne afundă în întrebarea: ce am fi făcut noi?!

2. ”Noi” de David Nicholls, editura Litera.

 

Dacă aveți copii adolescenți e o carte de neratat.

Dacă aveți copii mai mici, e timp să o citiți de mai multe ori până vă va veni să-i alergați prin casă.

Editura Litera face o treabă excelentă în colecția sa ”Clasici contemporani”. De această dată, aducându-l pe David Nicholls cu ”Noi”, ea demonstrează cum poate fi scrisă o carte de 500 de pagini care să se răsfoiască, pur și simplu, singure, cu proprie voință, una după alta.

Nicholls e un entuziast al cuvintelor și poantelor. Își cunoaște talentul și de aici vine și una dintre slăbiciunile lui ”Noi”; nu se abține să sară din scenă în scenă și din gând în gând.

Asta e partea mai puțin reușită.

Dar relațiile dintre băiatul ajuns la momentul propriului zbor și părinți, în special trăirile tatălui, sunt de neuitat.

3. ”Avocatul rebel” de John Grisham, editura RAO.

 

Grisham revine și o face într-un stil de mare actualitate pentru întâmplările din România prezentului!

”Avocatul rebel” e o carte despre justiție.

Justiția imperfectă, însă reală și singura posibilă în care nu polițiștii, nu procurorii, ci avocații, sub privirile judecătorilor, se străduiesc să repare balanța dintre stat și oamenii pe care statul a pus ochii.

E interesant cum, în justiția noastră, vreme de un deceniu, s-a vorbit fie despre cruciadă, fie despre abuz. Însă s-a discutat și se discută foarte puțin despre avocați. 

Sebastian Rudd, antieroul lui Grisham, e un avocat copleșit de vecinătăți umane toxice și de clienți dezgustători. Vânat și detestat profesional, cu o viață privată boțită, Rudd merge înainte pe principiul simplu ”al dreptului fiecărui om de a beneficia de cea mai bună apărare și de un proces corect”.

”Avocatul rebel” e, fără discuție, una dintre cele mai bune cărți recente ale lui Grisham, care țese ghemul de întâmplări palpitante cu pasiunea unui scriitor debutant.

 

 

 

Comentarii (3)Adaugă comentariu

Andrei F  •  15 octombrie 2017, 14:20

,,E interesant cum, în justiția noastră, vreme de un deceniu, s-a vorbit fie despre cruciadă, fie despre abuz. Însă s-a discutat și se discută foarte puțin despre avocați. ,,....Tare ,tare de tot!!!Pai daca presa este despre nevoile cetatenilor cum ne-ati vorbit in articolul trecut...cine-i apara in primul rand pe cetateni?La noi...CEDO!!!Presa are alte preocupari decat cetateanul de rand.Altfel ma repet...In tara unde Tundrea a facut puscarie nevinovat 12 ani ,adevaratul vinovat a facut doar 5!!!Presa aia obiectiva inca nu a aflat!!!Ca altfel ne spunea ,nu?

Barbarossa  •  16 octombrie 2017, 9:05

Am si eu o intrebare… geambasu imi sterge comentariile care initial aparusera, cele mai multe nemoderate, toate fara jigniri, doar pt ca nu ma inghite si nu ii convine ca rad de incompetenta sa ca ziarist… imi blocheaza conturile, obligandu-ma sa imi fac conturi noi, ca apoi sa ma „divulge” :)) ca am mai multe conturi… vi se pare comportament de om normal?? El poarta un razboi, omul are probleme serioase… el are voie sa dea in stanga si dreapta, dar nu suporta criticile…acum vad ca nici la ioanitoaia nu mai pot scrie... asta inseamna libertate de exprimare? Sunt persona non grata acum? Stiu ca e lipsa de respect ca le scriu numele cu minuscule, dar cum pot ei cere respect dupa astfel de lucruri si dupa articole in care jignesc inclusiv proprii cititori? Imi puteti raspunde domnule Tolontan? Ei taie si spanzura, iar toata trebuie sa ii aplaude? De ce alte comentarii pline de injurii si jigniri nu sunt sterse? Ce inseamna razboiul asta impotriva mea?

Albert  •  16 octombrie 2017, 13:20

Mi se pare o poveste foarte interesanta si as citi cu mare interes aceasta carte. O sa comand cu mare placere !

Comentează