Becali și Dică – adevărul dureros al unei relații

sâmbătă, 25 noiembrie 2017, 6:23

După meciul de la Plzen, pierdut de Steaua cu 2-0, Gazeta Sporturilor l-a ironizat pe Gigi Becali pe pagina întâi.

Ziarul i-a cerut demisia din postura de antrenor, de vreme ce el a făcut echipa. Lucru pe care singur l-a recunoscut. ”Dică să facă pe banii lui, nu pe ai mei!”.

De asemenea, l-am atacat pe finanțator pentru că l-a transformat, profesional vorbind, pe Nicolae Dică într-un sclav al capriciilor sale și al inovațiilor tehnico-tactice aiuristice, cu care patronul îl lasă, practic, pe antrenor fără pâine.

Nu e prima oară când se întâmplă asta la FCSB.

De fapt, cu unele excepții de antrenori care au refuzat să abdice de la independența meseriei, printre care Olăroiu, Pițurcă și Hagi, mulți tehnicieni din Ghencea au acceptat stilul lui Becali de a dicta.

Patronul nu ordonă întotdeauna, dar ordonă când vrea. ”Pentru că eu dau banii!”, după cum repetă el, fără perdea.

Există o întreagă epopee, fotografiată, filmată și consemnată, despre intervențiile lui Gigi Becali peste antrenorii Stelei.

ProTV a filmat la un moment dat cum se preda, telefonic, ștafeta ordinelor din înalta lojă spre umila bancă.

Există sute de articole, editoriale, interviuri și reportaje, în arhiva digitală și de print a Gazetei, împotriva acestei practici înjositoare a patronului.

În sfârșit, după ani de tăcere, o serie de foști jucători ai echipei, cei care au făcut rezultatele senzaționale din Cupa UEFA, au luat poziție.

Excelent!

Numai că ei nu se pronunță împotriva lui Becali, ci împotriva presei care descrie dezaprobator ce face Becali!

Mai concret, foștii jucători se supără pe gsp.

Se supără pe oglindă, nu pe realitatea care se reflectă în oglindă. 

O parte dintre ei încearcă sau vor încerca profesia de antrenori și e foarte bine. E o meserie frumoasă, stresantă și care nu merită făcută în lanțuri, că oricum tu răspunzi, nu patronul.

Dar, dacă vor să se solidarizeze cu Dică, foștii colegi să nu răstălmăcească!

Să nu spună, indirect, că la FCSB lucrurile sunt în regulă și că presa exagerează.

E ridicol, zău, știe o țară întreagă cine bagă și scoate jucătorii din echipă.

Problema lor pare a fi aceea că am descris o relație de sclavie, de servitute, și nu că acest raport patron-antrenor este autentic și-l face pe tehnician prizonierul capriciilor celui cu bani.

Pe Dică îl dezonorează ce face Becali, nu ce reflectă ziariștii.

E suficient să asculți declarațiile patronului ca să ai motive, dacă vrei cu adevărat să aperi integritatea profesiei de antrenor, să iei poziție.

Dar, nu-i așa, e mai ușor să faci demonstrație cu presa, decât să te pui rău cu Becali.

Ce agenție genială de PR le-o fi dat ideea? Becali are propriii susținători, rezultatele în Cupa UEFA ”cântă pentru el”, dați în presă că duce!

E o manipulare ușor de demontat: oamenii de la PR s-au agățat de un cuvânt, ”sclav”, care denumește, evident, o sclavie profesională.

Bine că nu s-au supărat și când scriem despre un fotbalist că este ”sclavul propriului dribling” sau ”vicios și dependent de goluri”, sau ”înzestrat cu un talent care merita tricoul unei voințe mai bune”.

Și nu, nu e vorba de Alibec, sunt doar exemple, s-au potrivit așa.

Cuvântul sclav nu e discriminator în acest context sportiv.

Cititorii scriu ”Băi, jurnalistule ești sclavul lui Becali” și asta apare ca atare în comentariile de pe siteurile Gazetei.

E opinia celor care o afirmă.

Spre deosebire de foștii jucători care semnează mesajul, Gazeta are un lung, public și neîmpăcat conflict cu Becali.

N-a folosit întotdeauna cele mai potrivite cuvinte nici față de Becali. Când insiști ani de zile pe un fenomen, mai sari calul. Poate că am făcut-o și acum.

• Pe când realiza emisiuni la TV, Ovidiu Ioanițoaia nu-l invita niciodată pe Gigi Becali.
• Gazeta însăși l-a scos din minți pe omul din Pipera de s-a apucat s-o ia la palme și șuturi, un război de celuloză în plină conferință de presă.

Nu ne-am sfiit să-l ironizăm în toate felurile posibile, după cum nu am avut vreo rezervă să subliniem ceea ce a făcut bun.

În esență însă, pe ideea că presa se opune puterii, i-am fost și-i vom fi critici.

Acceptăm că putem greși, că exagerăm uneori, că nu luăm în fiecare zi cele mai bune decizii.

Regretăm dacă oamenii se simt rău.

Dar așa cum nu e treaba noastră să ”fim bine” cu Becali, nici nu suntem aici ca să ne punem bine cu foștii jucători ai Stelei mistificând realitatea.

Câtă vreme patronul spune clar că el face echipa pentru că sunt banii lui și cui nu-i convine să plece, ”Dică s-o facă pe banii lui!”, e limpede că asistăm la o relație inegală, dominatoare, nedreaptă, la un raport de sclavie profesională.

Noi am atacat această conduită care deprofesionalizează și vom continua s-o dezaprobăm. Să te apuci să-i arăți cu degetul pe aboliționiști că arată cu degetul nedreptatea e aiuristic.

Publicăm, fără rezerve, punctul de vedere al acestor foști jucători. Nu contează că nu suntem de acord cu el.

De altfel, ei l-au trimis la toată presa și nu l-a preluat nimeni, până la această oră, căci probabil redacțiile nu înțeleg care-i treaba. Îl publicăm tocmai noi, pentru că e datoria noastră să oferim o platformă inclusiv pentru criticile la adresa noastră.

Ne pare rău dacă Dică s-a simți rău, nu avem nici o intenție să lezăm pe cineva când scriem.

Dar, pe de altă parte, nu vrem aprobare, nu căutăm aplauze și vom relata în continuare ce se petrece la FCSB și la orice alt club.

Dreptul la informare nu e negociabil și în el nu fac schimbări nici Becali și nici foștii jucători.