Trei ani de la incendiul Colectiv – „Luptați pentru viața voastră!”

marți, 30 octombrie 2018, 10:44

Câteva zile imediat după ”Colectiv” noi, vorbesc în numele echipei de investigații a Gazetei, al nimănui altcuiva, am fost narcotizați de sentimentul general ”Lăsați spitalele să-și facă treaba!”.

Și permiteți guvernului să acționeze, că știe ce face!

Apoi au început să vină informațiile. O secție de mari arși de la Spitalul de Urgență Floreasca fusese inaugurată de două ori, însă e nefuncțională taman când sună ceasul nevoii și durerii.

Protocoalele de tratament lipsesc, iar medicii se ajută unii pe alții, la telefon.

Părinții la Bruxelles, băiatul lor la AKH Viena!

În plus, familiile reclamă un sistem de transfer intenționat greoi în străinătate, pentru că managerii sunt reticenți în a-și recunoaște neputința.

Unul dintre răniți, studentul în vârstă de 19 ani de la Automatică, Alexandru Hogea, ajunge in extremis la Viena, în timp ce părinții săi iau avionul de Bruxelles, ”pentru că aici ne-au trimis, aici ne-au spus că îl aduc”.

Sunt zile în care se confirmă vechea vorbă democratică: atunci când presa se poartă blând cu autoritățile, autoritățile se poartă neglijent cu cetățenii!

Înregistrarea de la Spitalul Municipal de Urgență

În cazul ”Colectiv”, cei vizați de conduita iresponsabilă a spitalelor și a sistemului medical sunt dintre cei mai vulnerabili pacienți critici: marii arși.

La scurt timp după incendiu, e începutul lui noiembrie 2015, ajunge în posesia ziarului Gazeta Sporturilor o înregistrare de la Spitalul Municipal.

Nu primim acceptul familiei să o difuzăm ca atare, dar o putem transcrie parțial și-i dăm drumul.

Părinții și prietenii sunt pur și simplu șocați.

Căci ”Municipalul” este cel mai mare spital din România. Iar șeful uneia dintre secții se plânge unor părinți că ”noi am făcut tot ce depindea de noi, acum e și treaba lui să lupte!”.

Până astăzi, n-am întâlnit un episod care să simbolizeze cu mai multă profunzime ce s-a întâmplat și ce se petrece în continuare cu viața noastră.

Unor oameni părăsiți de statul care era obligat să le apere sănătatea, salvați mai apoi, dar rămași în stare de inconștiență și infectați în ”bombele cu bacterii”, cum le numea doctorița Camelia Robu de la Spitalul de Arși, acestor răniți adormiți li se solicită un pic de implicare!

Să tragă nițel de ei!

Fetele și băieții arși la ”Colectiv”, copiii, frații și surorile noastre, sunt în comă, plutesc speriați între cer și pământ, și tot lor li se impută că nu fac suficient ca să se vindece.

Am fost educați că suntem vinovați când ne îmbolnăvim

Mentalitatea socială proiectată de fraza sinceră a medicului, ”să lupte și el pentru viața lui!”, este ușor de recunoscut.

Așa au crescut generații de copii în România. Val după val, educație a vinovăției rostogolite glacial anotimp după anotimp, românii au fost învățați să creadă că boala este vina lor.

De la o simplă răceală și până la paralizia corpului, ca în ”Mar Adentro” al lui Alejandro Amenábar, totul este reproșabil suferindului, în numele neatenției sau al destinului care-l privește tot pe el.

”Am făcut ce am putut, acum să lupte pentru viața lui!” e certificatul imprescriptibil de culpabilizare pe care românul îl primește de când se naște și până când moare.

Legați de somnul profund prin păienjenișul cablurilor de la ATI, adormiți cu substanțe care puteau culca, fiecare, o herghelie de cai necuprinsă cât Mongolia, copiilor li se cerea să mai dea încă o lucrare de control.

Să nu-și dezamăgească, taman acum, părinții, medicii și, mai ales,”gura lumii”.

”Îmi puteți da ceva pentru durere, vă rog?”

Alex Hogea, în vișiniu, în vârful „turnului” uman făcut cu prietenii

Unii au izbutit și au supraviețuit, alții nu mai sunt printre noi.

Dar, dacă te gândești ce a rămas după acești trei ani, ai sentimentul că, sedați adânc, ei au auzit totuși chemarea noastră insolentă de a lupta.

Au luat-o în serios și ne-o întorc de ne merg fulgii!

Indiferent unde îi găsește această comemorare, pe care dintre tărâmuri, sutele de tineri morți sau răniți la clubul ”Colectiv” au început o treabă care nu se va potoli până când România nu se va schimba.

De ce?

Pentru că așa procedează copiii buni, duc lucrurile la bun sfârșit.

Iar singurul lucru pe care-l putem face noi, ca să credităm viitorul lumii, e să-i creștem onești și fără să se mai învinovățească.

Înainte de a fi adormit, nimeni nu știa că pentru totdeauna, studentul Alexandru Hogea s-a adresat politicos adulților pe care-i întrezărea deasupra sa: ”Îmi puteți da ceva pentru durere, vă rog?”.

Da, putem.

În schimb, vă rugăm ca voi să continuați să ne oferiți durerea de nevindecat, până când vom înțelege că așa nu se mai poate.

„Mami, tu nu plângi după băiatul tău?”. Mărturia și documentele familiei mințite: arsura a fost „umflată” de la 30-35% la 45-50%! (I)

„Ai grijă de noi, frate Alex”. Familia Hogea întreabă cine le-a scos băiatul de pe lista de Bruxelles și demonstrează că a plecat contaminat cu bacterii (II)

Comentarii (57)Adaugă comentariu

Valentin Verzeanu • 31 octombrie 2018, 17:08

Bună ziua, Nu am găsit alt email de contact așa că îl folosesc pe acesta. Vă propun colaborarea gratuită cu o rubrică permanentă intitulată România văzută din America. Iată CV-ul meu profersional: din 1967 si până în 1985, când am cerut azil politic în USA, am fost realizator de emisiuni la Radioteleviziunea Română, cea mai cunoscută emisiune semnată de mine fiind “Reflector”, ale cărei ultime ediții, până la desființarea ei, au fost realizate în exclusivitate de mine. În USA mi-am continuat activitatea ziaristică la cele mai reprezentative publicații românești ale exilului fiind și colaborator al postului de radio Vocea Americii. Am inființat, apoi, revista săptămânală “Clipa” (unde doamna Tia Șerbănescu a scris editorialele, Ioan Chirilă a deținut rubrica sportivă până la mult regretatata sa dispariție, Radu Cosașu ne-a onorat și el publicația. Au semnat condica de prezență Sorin Pamfil, Dan Ursuleanu, Ștefana Bratu, Carol Malinovschi, Lucian Sârbescu, aceștia din urmă condeie prestigioase ale Radioteleviziunii Române). Am colaborat atunci și cu Evenimentul Zilei. Am scris comentarii de tip pamflet politic pe care le-am postat pe diferite web site-uri ale principalelor publicații din România, cele mai multe pe site-ul Republica.ro de unde am beneficiat de o sumedenie de like-uri. Unele dintre aceste articole le puteți vedea și pe pagina mea de Facebook/valentin.verzeanu. Daca vă vor plăcea și veți fi interesați de propunerea mea sunt gata să scriu în aceeași manieră comentarii pe evenimentele politice principale ori de câte ori acestea vor face agenda zilei respective. Adaug, mai jos, o mostră a stilului meu publicistic: Poceala de după pucială Haideți să ne lămurim mintenaș. Cuvântul pucială nu există în dulcea și frumoasa noastră limbă. ÎNCĂ! Căci, acum, îmi asum paternitatea lui, clamându-i dreptul la existență. Paternitate motivată de zavera iscată de zurbagii din PSD însetați de sânge teleormănean, turbulență care a fost numită puci de mitraliorii dragniști fideli peste poate vătășelului din fruncea partidului. Dacă intrăm o țâră în bucătăria lingvistică a nației observăm că sufixul ială ne îmbogățește substanțial zestrea de cuvinte neaoșe, căci fără de el nu ar fi existat vorbe precum bâlbâială, amăreală, sfârâială, zbânțuială, etc, etc... Doar câteva dintre sutele, dacă nu miile, de exemple. Dacă-i p-așa, atunci de ce să nu avem și un neologism precum pucială? De la puci. Da' de ce mă păli, așa pe nepusă masă, ambâțul de a deveni creator de limbă? Chestiunea ține pur și simplu de fonetică, adică de felul cum sună vorba. Foarte apropiată de poceală. Vedeți? Pucială - poceală. Se poate, oare, o alăturare de cuvinte mai potrivită decât aceasta atunci când privim la parascovenia iscată de toroipanul răvașului anti Dragnea semnat de vreo douăzeci și ceva de viteji din partid, dar votat doar de opt? Jalba din proțap menită în a îl da de-a berbeleacul pe mustăcios s-a fâsâit cât ai zice pește. Pescuitorii în ape tulburi, *** *** ai scrisoricii au votat, ce să vezi, împotriva propriei lor dorințe de debarcare a șefului. Mari maeștri, nu de azi, de ieri, ai șantajului, respectivii mahări ai social-democrației mioritice au folosit misiva cu pricina drept sculă de târguială cu bulibașa ot Teleorman. Trădăm au zis ei și revenim în șatra dragniană dacă ne dai aia... și aia... și aia... Le dădu! Drept care ipochimenii contestari întoarseră armele pe bază de drag ne-a fost Dragnea, drag ne-a rămas... Ce urmează? Firește, poceala de după pucială! Țintele? Zavergii! În cap cu primăreasa Firea. Ce n-o fi stat cocoana în banca ei gâdilându-ne grețos șefu' așa cum și făcu până mai deunăzi... O să vezi tu, madamo, cum o să rămâi făr' de "coledzi"! Sau, mai bine zis, o să fii colegă cu Stănescu, Țuțuianu, Neacșu, Negoiță și cu alți doi-trei când vă vom țipa din gașca noastră! Mâine-poimâine, marea adunătura partinică este chemată la jugănirea rebelilor. Hmmm.... La o a doua privire ne dăm seama că operația-i imposibilă în cazul doamnei. Din motive anatomice, desigur! Da' cum în Principate, toate se "poate", încercarea moarte n-are. Rămâne de văzut dacă, totuși, dorința de răzbunare le-a zăpăcit sau nu uzul rațiunii slugoilor teleormăneni. Ranchiuna-i, ranchiună, dar, dar, dar... Politichia, așa târfuliță cum e ea, are o altă matrice în care pupat piața Endependenții nu e de ici, de colea. Căci un simplu calcul electoral arată clar ca vaca că zvârlirea limbutei Firea din partid ar putea s-o înfurie pe aceasta și prin urmare s-o facă să-și reconsidere decizia de a nu participa la alegerile prezidențiale. Aoleu, muiiiiicăăă! Atunci să te ții! Chiar dacă nu va avea succes în respectiva tentativă de a se instala la Cotroceni participarea ei la competiție va diminua într-o proporție mai mult decât îngrijorătoare numărul de voturi care se exprimă de obicei în favoarea candidatului PSD. Căci nu sunt puțini cei care o vor vota pe dânsa. Tot atâtea sufragii lipsă din sperata zestre a candidatului oficial al partidului. Pare-se că Dragnea nu și-a pierdut încă orice speranță că justiția, această zeiță chioară în spațiul dâmbovițean va folosi din nou ocaua mică care-l va spăla de păcate oferindu-i astfel șansa de a se aburca în fruntea statului. O să fie oare primăreasa iertată? Căci și iertarea e scrisă-n legile omenești. Greu de ales, mai ales în perspectiva alegerilor... Fir(e)-ar ea să fie de dilemă! Valentin Verzeanu 29 oct 2018

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

tindalescu • 31 octombrie 2018, 17:33

@Valentin Verzeanu N-ai haz!

pawn • 31 octombrie 2018, 18:36

e o expresie folosita des si mecanic de medici (din bucuresti, londra sau tokyo): "trebuie sa lupte". nu cred ca are (supra)implicatiile (altfel nu total neadevarate sau neinteresante) sugerate de tolontan. desi la cantitatea de ticalosie a regimului de dreapta basisto-iohannist (da, folosesc si eu cliseul cu "statul paralel", pentru ca a fost creata o adunatura de uniforme care nu stiu nicio meserie, dar sunt foaaarte atenti)) am putea banui ceva necurat, cred ca la colectiv a fost pur si simplu o intamplare, amplificata de lacomia (capitalista, bre) a proprietarilor clubului...baaai, ati vazut "only the brave"? dupa fapte reale, nu dupa vorbe. 19 pompieri supercalificati, calculand gresit progresia si evolutia unui foc de padure, care a facut 20 km in 8 minute.

axel • 1 noiembrie 2018, 17:19

Si totusi, cum a inceput acel incendiu?

alex • 2 noiembrie 2018, 19:04

incendiul a fost extrem de dubios, ca sa nu zic altfel. chestia cu "coruptia ucide" e un bun slogan de marcheting, oare cine l a inventat? ca de folosit, s a vazut cine l a folosit. au murit niste tineri ( si multi se intreaba daca a fost un accident), nu se stie nici acum cine sunt principalii vinovati si, dupa revolta initiala( revolta impotriva cui??) acum subiectul nu mai e prea "interesant" pt media, nici macar pt "rezistenti".

pacientuedevina • 4 noiembrie 2018, 0:24

Dr. Ciprian Isacu, care trateaza in Belgia marele ars de care medicii Rou s-au spalat pe maini, demonteaza sustinerile ministrei sanatatii. Inclusiv despre bancile de piele. In sistemul medical Rou "nu exista bunavointa". Ci numai goana dupa profit, fuga de orice raspundere