De ce merită să intri în politică: cea mai frumoasă definiție a implicării, oferită de primarul comunei norvegiene cu 400 de români

bg  •  23 noiembrie 2018, 9:11

NORVEGIA... tara fiordurilor, a vikingilor, a povestilor cu troli, a lui Nansen, Ibsen, Grieg, etc...Norvegienii sunt un popor demn, patriot, tenace, care cred ca se pot dezvolta prin sine insusi, prin munca fiecaruia. Aceste valori si altele se transmit din generatie in generatie, se invata in familie, la gradinita, in scoala. Ei considera ca formarea lor ca adulti si reusita in viata se datoreaza comunitatii din care provin si de aceea sunt datori sa intoarca comunitatii o parte din abilitatile, bogatia dobandita. Oameni de afaceri norvegieni (armatorii) nu isi duc profitul obtinut in paradisuri fiscale, il dau statului norvegian (in care au incredere) ptr. a contribui la dezv. tarii. Prin anii 1992, am asistat la o dezbatere politica la TV intre sefii celor 2 partide din Norvegia ptr. ca urmau alegerile. Au aparut 2 femei obisnuite, in jur de 40-50 ani, necoafate, nemachiate, fara bijuterii si toalete pompoase care pe un ton calm, scazut, au explicat pe rand, fara sa se intrerupa una pe alta care este viziunea politica a fiecarui partid privitor la problemele economice, din sanatate, educatie, etc...In acest timp pe ecran rula un filmulet cu una dintre ele care reprezenta Partidul Muncii. Femeia era impreuna cu familia, cei 4 copii si o arata cum mergea cu bicicleta la serviciu. Despre ce vorbim in politica romanesca? Noi vorbim de invective, atacuri la persoana, vanatori (la propriu si la figurat), santaje, jocuri de culise, servicii secrete, dosare, etc...Romania este aici si acum, Norvegia este departe in spatiu si timp.

ciprian  •  26 noiembrie 2018, 10:57

Subscriu celor spuse de respectivul primar! noi suntem astăzi aici tocmai din lipsa de implicare, din ignoranța noastră față de mersul societății, al lucrurilor al interesului celor aleși față de interesele generale ale societății. orice societate, indiferent care ar fi ea, nu poate și nu va putea progresa vreodată dacă cetățenii săi nu vor dori acest lucru, această dorință se concretizează în voința comună, unitară, aspecte regăsite în acțiunile repurtate în acest sens... O societate divizată, profund particularizată, alcătuită numai din grupuri și grupulețe, bazată numai pe interesul de-a subzista, nu va dobândi niciodată unstatut privilegiat economic, social și cultural. Acestea sunt carențe majore, care dau naștere și altor astfel de carențe și nicidecum nu conduc la eliminarea lor. Progresul se obține numai prin conștientizarea nevoii sale și întreprinderea de acțiuni în vederea obținerii sale.