Cum își construiește Kremlinul, în mod intenționat, personaje anti-ruse în estul Europei

sâmbătă, 26 iunie 2021, 9:51

De Cătălin Tolontan

Recentele dezvăluiri din Bild, cel mai citit ziar din Europa, demonstrează inteligența propagandei lui Putin și oferă indicii și despre felul în care Moscova acționează în România.

Cotidianul german Bild a intrat în posesia unor rapoarte ale serviciilor secrete de la Berlin, care citau rapoarte ale serviciilor din Republica Moldova. Intervenția rusească în alegerile prezidențiale din anul 2020 a avut mai multe componente. Unele au fost neutralizate. Altele s-au derulat întocmai.

Moscova dorea să dea forță de multiplicare pe internet mai multor personaje reale sau pe care să le creeze cu actori. Toate urmau să transmită mesaje precise.

Primul dintre scenarii s-a numit „ADOLF”, cu mare probabilitate după prenumele lui Adolf Hitler. ADOLF urma să fie portretul de „extremist de dreapta”.

ADOLF era gândit ca un personaj care să distribuie pe internet filme „pro-Moldova” și „pro-Sandu”, potrivit relatărilor G4Media, care citează Bild.

„Personalitatea sa scandaloasă anti-rusă” ar fi mimat simpatia pentru tabăra pro-europeană.

ADOLF era un clovn popular prin opiniile extremiste și violența sa verbală, cum există zeci și zeci, atât pe televiziunile, cât și pe rețelele sociale și din România.

Cum ADOLF trebuia să critice pe toată lumea, mai puțin pe Maia Sandu, Kremlinul își atingea două obiective, care sunt vizibile și pe internetul din România:

1. Nihilismul. Neîncrederea în democrație este principala armă a propagandei lui Vladimir Putin, dar și a Chinei și a altor regimuri autocrate. Concret, un personaj ca ADOLF e util, în primul rând, pentru că, blestemând în toate direcțiile, întărește sentimentul haosului și al deznădejdiei generalizate. Și în România discursul de tipul „toți sunt la fel”, „nu există speranță” este extrem de promovat, mai ales că această retorică vine pe fundalul unei deziluzii naturale și justificate a populației.
2. Frica. Prin filmulețele care urmau să se viralizeze pe banii Kremlinului, „ADOLF” avea ca temă să-i insulte, să-i înspăimânte și, în final, să-i mobilizeze pe votanții candidaților pro-ruși. Ca să se ajungă acolo, clovnul rasist „ADOLF” îi jignea chiar pe alegătorii pe care Kremlinul miza. E un paradox, dar unul care funcționează.

Prezentându-i pe votanții de stânga, pro-ruși în peisajul politic al Republicii Moldova, drept „bolnavi de coronavirus”, „negri” și „pitici”, „ADOLF” miza pe frica și furia lor. În final, se stârnea implicarea emoțională a acestor alegători lezați în demnitatea lor umană și în interesele care li se păreau, în mod firesc, amenințate.

Furiosul de serviciu

Și în acest mecanism regăsim ceva ce se petrece în România, nu doar la Chișinău. O parte a discursului public de la noi se bazează pe ideea că „ceilalți” sunt declarați vinovați doar pentru că se tem de vaccin, de pildă. În aceste condiții, a fi bolnav de coronavirus devine o culpă, o stigmă în România. Iar asta îi ostilizează, automat, pe oamenii insultați.

La fel se petrec lucrurile, nu pe plan sanitar, ci în sfera politică, atunci când votanții partidelor de stânga din România sunt depreciați în mod sistematic. În toate aceste cazuri se naște un mecanism de „mobilizare prin discriminare”.

Kremlinul a calculat să plătească 10.000 de euro pe lună pentru producția video a acestor filmulețe: actori, echipe de camere și alte costuri. Actorul cu numele de cod „ADOLF” urma să fie plătit cu 1.000 de euro pentru rolul său de furios de serviciu și extremist de dreapta.

Opusul lui „ADOLF” ajungea la același obiectiv: neîncredere în democrație

Al doilea scenariu se numea „Proiectul plictisitor”. Personajul urma să fie un moderat, nu un radical. Dacă „ADOLF” se adresa instinctelor joase ale fiecăruia dintre noi, „Proiectul plictisitor” apela la rațiune.

Prin acest personaj care urma să genereze lehamite, Kremlinul promova același discurs: „toți sunt la fel”, prin urmare „nu merită să avem încredere”. Diferența era că o făcea nu într-un fel senzaționalist, ci pe calea politeței și echilibrului. „Îndemnul era că nu are rost să mergi la urne, deoarece niciunul dintre candidați nu își va ține promisiunile”, trebuia să fie mesajul „pro-europeanului” cumpărat de Moscova. Și pentru acest proiect media au fost mobilizate resurse de 10.000 de euro pe lună.

Existau și alte personaje și mesaje, segmentate după principiul campaniilor de marketing, în funcție de publicul-țintă. În total, Bild scrie despre o investiție de 11,5 milioane de euro a regimului de la Moscova în alegerile de la Chișinău.

Dacă în Republica Moldova, Kremlinul cheltuiește atât, în România și bugetele, și scenariile sunt, în mod normal, mai mari și mai diverse.