„Eu nu mi-aș trimite nepotul să învețe în clădirea Colegiului Șincai”, spune inginerul care a expertizat-o seismic. Avertismentul lui

Părinții de la Colegiul Șincai de lângă Parcul Tineretului, sprijiniți de administrația școlii, au pornit un conflict deschis cu Primăria Sectorului 4.

joi, 22 iulie 2021, 1:54

de Cristina Radu și Cătălin Tolontan

„Și-a consumat deja viața”, spune despre imobilul actual al Liceului Șincai inginerul Dumitru Popescu, specialist cu o muncă de 45 de ani în Proiect București, instituție care s-a ocupat, susține el, „de 90% dintre blocurile înălțate în București”.

Părinții de la Colegiul Șincai de lângă Parcul Tineretului, sprijiniți de administrația școlii, au pornit un conflict deschis cu Primăria Sectorului 4. Ei îl acuză pe primarul Daniel Băluță că are un interes în mutarea copiilor în alte școli, ca să poată consolida clădirea liceului cu o firmă preferată, cea a lui Erbașu. Deși nu ar fi nevoie de consolidare, susțin ei.

Ce spune expertul

Pentru a vedea care sunt riscurile asupra elevilor și profesorilor în această clădire, Libertatea a discutat cu specialistul care a făcut în 2019 expertiza tehnică. Numele său este Dumitru Popescu, inginer.

– Domnule inginer Popescu, cât de vechi sunt clădirile de la „Șincai”?
– Corpul D, dinspre bulevardul Tineretului și terenul de sport, erau acolo în 1924. Corpul A, cel de la intrarea principală, s-a făcut între 1924-1928. Corpul B…

– Aripa B e cea de pe strada Șerban Vodă?
– Da, exact, aceea a fost construită tot între 1924 și 1928. Și acolo au apărut mai de mult probleme. Vă voi povesti. Iar corpul C a fost făcut între 1933 și 1939.

– Când ați făcut expertiza?
– În 2019.

Clădirea nu a fost expertizată contra cutremurelor în aproape 100 de ani

– Și până atunci nu a mai existat nicio expertiză?
– Expertiză, nu. A fost mai degrabă o constatare, după cutremurul din 1977, că expertizele au început după 1992, când în aprilie 92 s-au dat ștampilele de experți.

În urma acelei verificări de după cutremurul din 77, s-au făcut doar mici intervenții la corpurile de clădire care alcătuiesc Colegiul.
Dumitru Popescu, inginer

– Cât de mare este riscul asupra copiilor și profesorilor, asupra oamenilor care învață acolo?
– L-aș numi semnificativ. O clădire catalogată R(s) II (risc seismic II, n.red.) nu colapsează la un cutremur. Dar există un risc de avarii importante.

– În limbaj comun, ce înseamnă avarii importante?
– Avarii importante înseamnă inclusiv prăbușirea unor pereți sau a unor bucăți din perete, ori planșee.

„Nu au o pregătire tehnică”

– De unde vine riscul asupra vieții celor din clădire?
– În momentul în care apare un seism, există niște factori care, înmulțiți între ei, stabilesc coeficientul seismic global. Acesta, aplicat masei construcției, realizează forța tăietoare de bază care acționează asupra clădirii.

– Adică momentele în care se zguduie clădirea?
– Exact, acele momente în care se zguduie clădirea în timpul cutremurului.

Dacă stai să judeci, o clădire are o viață între 50 și 100 de ani, maximum. La „Șincai” deja și-au consumat această viață. Este riscant, fiindcă gradul de asigurare seismică e sub cel prevăzut în normativ.
Dumitru Popescu, inginer

– De unde credeți că a apărut reticența părinților și a conducerii școlii?
– Ei nu au o pregătire tehnică și înțeleg asta. Dar și eu sunt surprins. Mă duc să-mi iau nepotul, am un drum de făcut cu el. Mai sunt întrebări, vă rog?

– V-ați lăsa nepotul să se ducă la școală în actuala clădire a Liceului Șincai?
– Nu. Dacă aș ști ce știu acum, dacă aș vedea că este în clasa R(s) II în urma unei expertize, în nici un caz eu nu mi-aș trimite nepotul să învețe în clădirea Colegiului Șincai.

Primele probleme, la aripa în pantă

– Când ați aflat despre problemele de la „Șincai”?
– Lucram la Proiect București cu o colegă care a studiat acolo. Ea s-a interesat că apăruseră niște probleme la corpul B, cel în pantă.

– Din ce materiale e făcută clădirea?
– Din cele ale anilor 20 din secolul trecut, vă dați seama. De pildă mortarul nu conținea ciment, ci un montaj cu nisip și var. Atunci nici nu erau normative de cutremur. Primele au fost introduse, la noi, prin 1963. Apoi, după Revoluție, în 1992. Unele au urmat în 2008. Pe acestea le-am respectat eu la expertiză. În decembrie 2019 au venit cele prezente, însă expertiza am făcut-o până atunci. Dacă ne raportăm la standardele actuale, ele sunt chiar un pic mai severe pe seism decât cele din momentul expertizei. Astea sunt legi, clare.

– Primăria e practic obligată de lege să facă o consolidare, asta spuneți?
– Nu doar primăria, dar și conducerea școlii. Cum să stai așa, știind că ai un grad seismic, gradul II, chiar dacă nu e „de bulină”? E un pericol.

Spune că e primul caz în care a întâlnit opoziție la o expertiză

– Consolidarea ar elimina riscurile asupra siguranței celor din liceu?
– În cazul clădirilor care aparțin statului sau primăriilor, lucrările de consolidare se stabilesc și se fac cât mai în detaliu, astfel încât la final, clădirea să nu mai prezinte risc seismic. Ca și când ar fi o clădire nouă. La standardele din decembrie 2019, deci chiar mai ridicate decât ale expertizei, acolo trebuie să se ajungă.

– Vi s-a mai întâmplat o opoziție de acest gen la o expertiză?
– Nu, niciodată. În zeci de ani am făcut foarte multe expertize. E prima oară când un beneficiar gândește așa, după ce primește o expertiză tehnică potrivit legilor în vigoare. Plus că, după consolidare, urmează îmbunătățiri ale tuturor condițiilor de acolo, se renovează clădirea, se modernizează. Mi se pare deplasat ce se petrece.

Comentarii (1)Adaugă comentariu

Cosmin  •  30 iulie 2021, 12:29

Ceea ce nu înțelege dl. inginer este că părinții din Șincai au de făcut o alegere între două alternative, ambele cu riscurile lor, măsurabile într-o anumită măsură. Pe de o parte se afirmă că acea clădire are un anumit risc seismic. Cam cât de mare este acest risc se poate vedea din câți elevi au fost răniți in ultimii cincizeci de ani în România, în cutremure, în școli. Cred că acest număr e zero. Pe de altă parte, ca părinte mă întreb ce urmări asupra educației copilului meu are,după deja un an și ceva de pandemie, lungirea de exemplu, a traseului Militari - Tineretului până la Imgb. Aproximativ două ore și jumătate de mers zilnic cu transportul public, e o povară imensă chiar și pentru un tânăr adolescent. După care urmează condițiile precare ale noului spațiu și, la pachet, un corp profesoral demobilizat. Credeți că în cele două ore de mers până la școală nu există riscuri? Nu ați auzit de copii agresați în drum spre școală, de accidente îngrozitoare ? Evident că nu se poate sta la infinit într-o clădire improprie, dar se puteau găsi cu siguranță, dacă chiar se dorea, soluții pentru renovarea cu elevii in școală, cum s-a făcut de exemplu la Colegiul Lazăr acum câțiva ani, mai ales că Șincai dispune de două corpuri de clădire , iar cu experiența din pandemie s-ar putea face alternativ, anumite cursuri online, pentru limitarea numărului de elevi aflați simultan la școală.

Comentează