Frica noastra cea mai profunda…

Episod autentic. Te duci la un film care se intituleaza „Akeelah si cuvintele”. E programat de dimineata. Spectacolul se anuleaza fara nici o explicatie, chiar daca asta se intimpla la unul dintre complexele cinema mari si scumpe din Bucuresti. Nu s-a atins probabil numarul de spectatori. 10 sau 15 oameni era numarul minim pentru care incepea proiectia pe vremea lui Ceausescu?

miercuri, 18 iulie 2007, 10:11

Episod autentic. Te duci la un film care se intituleaza „Akeelah si cuvintele”. E programat de dimineata. Spectacolul se anuleaza fara nici o explicatie, chiar daca asta se intimpla la unul dintre complexele cinema mari si scumpe din Bucuresti. Nu s-a atins probabil numarul de spectatori. 10 sau 15 oameni era numarul minim pentru care incepea proiectia pe vremea lui Ceausescu?

Iti iei pustiul de mina si ajungi in celalalt capat al orasului. Unde filmul incepe. La primul  cinematograf ai lasat o plingere la care nu ti se va raspunde niciodata.

De ce nu ruleaza „Akeelah si cuvintele” decit sporadic? Pentru ca e o poveste atit de frumoasa incit n-are loc in Romania de azi.

Pentru ca e despre un concurs al elevilor americani, cu o traditie de peste 80 de ani. Pentru ca este despre educatie, omenie si pentru ca noi ne-am obisnuit sa rostim „patetic” ori de cite ori nu ni se pare suficient de cinic. Pentru ca se discuta despre scoli, profesori, elevi si prietenie, in conditiile in care Mircea Mihaies observa intr-un articol memorabil din Ev Z ca, inainte de o noua programa scolara, noi am avea nevoie de o reumanizare.

Apare in film un citat emotionant, pe care scenaristul il atribuie lui Nelson Mandela, dar pe care bloggerii l-au identificat ca fiind al unei scriitoare pe nume Marianne Williamson:

„Cea mai profunda frica a noastra nu este aceea ca sintem inadecvati. Frica noastra cea mai profunda este aceea ca sintem peste masura de puternici. Lumina noastra, nu partile intunecate ne sperie. Si ne intrebam: de ce sintem atit de talentati, minunati sau inteligenti? Raspunsul este: pentru ca esti copilul lui Dumnezeu! Si cind asta straluceste in tine, le oferi si celorlalti sansa sa o faca. Si daca ne eliberam de aceasta frica, se elibereaza si ceilalti”.

Asadar, care este cea mai adinca frica a noastra? Ca un film ca „Akeelah si cuvintele” nu va incepe si, peste o vreme, nu se va mai face pentru ca nu vor fi suficienti cei care vor sa-l vada.

Comentarii (8)Adaugă comentariu

bradut  •  19 iulie 2007, 1:12

O poveste identica si spusa cu mult har a aparut luna trecuta pe blogul lui Textier: http://textier.blogspot.com/2007_06_01_archive.html

de  •  19 iulie 2007, 6:07

tolo dupa citirea acestui articol am impresia ca esti departe de lumea dezlantuita a vremurilor noastre!filmul este, ca mai tot ce vine din cunoscuta fabrica de vise a hollywood-ului, o poveste despre situatii inexistente, asa cum sint discutiile despre scoli, profesori, elevi si prietenie care au fost totusi cindva realitate, acum zeci de ani, insa odata cu intrarea in „timpurile moderne” ale „capitalismului biruitor”, aceste elementele definitorii ale unei societati umane au disparut total. culmea absurdului este sa pretinzi sau sa speri in reumanizarea societatii umane, aflata actualmente in plina disoluite si salbaticire impinsa la extrem. ca o consecinnta a acestor fapte, omul care nu este altceva decit un produs al societatii in care traieste, a ajuns la stadiul in care notiunea de umanitate ii este total straina. sistemul de invatamint vestic (preluat si de catre tara noastra) este axat pe productia de indivizi in sistemul „vine la scoala bou si o paraseste vaca”, asa ca sansele de schimbare sint nule si pe viitor. astazi in vest se vorbeste despre o noua forma de analfabetism in care elevii stiu sa scrie si sa citesca insa nu inteleg nimic. peste tot in vest se fac economii drastice. in california, a 5-a zona economica a lumii, se cheltuiesc mai multi bani pt construirea de inchisori decit se investesc in invatamint. pe an in sua apar 700000 de elevi care au o diploma de bacalaureat dar pe care nu stiu s-o citesca ( lee iacocca). in germania la emisiunea „talk in turm” a fost o emisiune cu titlul „devenim noi o natiune de idioti?” asa s-a ajuns astazi la crearea omului nou, strain total de cultura care include mesaje umane. ce se intimpla prin scoli sper ca-ti este cunoscut macar din presa. deci inainte de-a te arata nedumerit de o situatie este mai bine sa cauti sa vezi cauzele care au dus omenirea intr-o astfel de groapa. esti, spre marele tau noroc, absolventul unei scoli care in vest nu exista nici pe bani asa ca ai drumul catre stiinta liber. tot ce vezi astazi a inceput in 1898 odata cu schimbarea sensului psihologiei educationale prin infintarea scolii psihologice din lepzig de catre maximillian wundt. vezi, daca am facut scola acolo am gasit tot ce treuia ca sa inteleg de exemplu cum a fost posibil sa convingi un popor sa faca 2 razboaie mondiale iar pe al 2-lea dupa ce primul fusese pierdut. nu uita ca romania a preluat un sistem pe care nu l-a inventat. zicala „ca la noi la nimenea” este o aberatie pt ca asa este peste tot.

catalin  •  19 iulie 2007, 6:19

Sa-i spuna cineva doamnei Luminita Paul,ca o replica la articolul „A Bigger Stadium” ca Led Zeppelin chiar au fost in Romania si chiar au cantat in Sala Polivalenta, si ca romanii chiar nu prea s-au omarat la aceea vreme sa-i vada.sala nu agemut ca la Rolling Stones desi prestatia a fost excelenta.

Cristi Roman  •  19 iulie 2007, 10:53

„La primul cinematograf ai lasat o plingere la care nu ti se va raspunde niciodata”.

Se mai schimba situatia. Nu mai e chiar asa. Important e sa fie facute reclamatiile.

Eu am primit de fiecare data raspuns de la ANPC, fie ca a fost vorba despre RDS, maxitaxi 714 sau mai stiu eu ce.
Rezolvare: ptr. ca am fost citeva mii de oameni care am reclamat RDS-ul, acestia si-au schimbat modul de facturare (a fost subiect mare in presa), iar firma care se ocupa de maxitaxi 714 a primit 10.000 RON amenda (acum stau cu ochii pe geam sa vad cind voi fi atacat de sefii acestei firme :))).

ada  •  23 iulie 2007, 10:48

@CristiRoman: Excelent! Chiar se poate face reclamatie impotriva maxi-taxiurilor?? Super TARE! Pe tine ce te-a deranjat, ca eu nu mai suport oamenii in picioare in microbuz?

Florin Grozea  •  1 august 2007, 1:39

Mi-a placut foarte mult finalul. Putine cuvinte, exact atatea cate trebuie.

PS: am ajuns la acest post printr-un drum ciudat Zoso – Fluture.

marius  •  1 august 2007, 7:21

Si eu la fel 🙂

marius  •  12 septembrie 2007, 11:22

Nu am putut vedea decat inceputul filmului. Insa am sa fac efortul de a-l vedea.

O recomandare emotionata : Painted veil (cu mare sansa sa-l vad, gratie recomandarii facute de Cristian Geambasu pe un site cultural). Pur si simplu despre Viata, despre adancul si adevaratul sens al ei, o picatura de Duh Sfant.

Multumesc.

Comentează