Stim ce crede Traian Basescu despre jurnalisti, iata ce crede un jurnalist despre Traian Basescu

sâmbătă, 15 martie 2008, 4:05

Mi-l amintesc si acum. Era iarna lui 2004 si a fost primul discurs al lui Traian Basescu in calitate de presedinte ales al Romaniei. A vorbit minute in sir despre ziaristi, despre onestitatea profesiei, despre importanta unei prese libere si a promis ca va lupta sa le protejeze.

Nu trebuia neaparat sa promita, este platit pentru asta. Ca presedinte al Romaniei, el apara Constitutia si democratia. Dar o tara nu e facuta doar din munti, din zacamintele strategice, din rezerva BNR si din dosarele de pe birourile procurorilor sau ale judecatorilor. Presa este parte a patromoniului unei democratii. Iar companiile care fac profit legal si jurnalistii care sint bine platiti ar trebui sa fie motive de satisfactie pentru presedintele unei tari.

Cind vorbeste despre justitie, Traian Basescu se adreseaza magistratilor onesti si-i vizeaza indirect si minimal pe cei incorecti. Cind vorbeste despre educatie, sanatate sau administratie, el are aceeasi retorica incurajatoare. Apreciaza importanta domeniului, apasa pe modelele de reusita, ataca problemele. Azi, de pilda, i-a creditat pe cei care lucreaza in administratia locala: „Primariile sint ele mai credibile institutii ale statului”.  

Doar cind vorbeste despre presa, el schimba topica. Invoca exemple rele, imaginare sau reale, si-i trece sub tacere pe jurnalistii loiali profesiei, care sint de sute de ori mai numerosi decit ceilalti. Presedintele confunda derapajele profesiei cu profesia insasi! Si da senzatia ca bunele practici nu exista in media din Romania.   

De la discursul din decembrie 2004 si pina acum nu-mi aduc aminte nici un exemplu in care presedintele sa fi evocat pozitiv presa in spatiul public!

Traian Basescu stie foarte bine de ce face asta. Pentru ca, dupa cum ii indica comportamentul repetat, el nu considera media un domeniu care merita incurajat. Dimpotriva. Isi foloseste sursa de autoritate pentru a decredibiliza presa. Jurnalistii sint „victimele potrivite”. Mai degraba antipatizati public sau oricum suspectati, ei fac o meserie pe care omul o intelege numai atunci cind este el insusi victima unei nedreptati pe care o vede reclamata si de presa.

In rest, despre rolul greu vizibil al unei prese  deseori enervanta, incomoda si care greseste, dar aflata in slujba cetateanului ar trebui sa vorbeasca presedintele! „Cind ma deranjeaza presa de azi, mi-o aduc aminte pe cea de dinainte de 1989”, scria recent Andrei Plesu.

Ultima iesire a presedintelui este oribila prin lipsa de precizie si prin amestecul planurilor. Tatal furios l-a orbit pe presedinte. Si l-a facut sa vorbeasca, caraghios, despre „tonomatele de euro”care i-ar ataca fiica, tocmai cea care se invirte de ani de zile prin masina de tocat euro turata de beizadelele nocturne ale orasului spre disperarea tuturor celor care au insomnii 🙂 Zgomotul salbatic de pe carosabilul noptii e ceea ce aud toti bucurestenii, nu mai e realitate mediata de trusturile mogulilor. Nici macar termopanele nu o pot media.