Decit sa te prefaci prefac omniscient mai bine admiti ca nici cu cel mai lucios glob de cristal nu pricepi care este viziunea lui Dinu Patriciu punindu-l sef peste trustul de presa pe Peter Imre, asa cum a dezvaluit in premiera Tiberiu Lovin si a nuantat Patriciu pentru Wall-Street.
vineri, 19 martie 2010, 6:28
Decit sa te prefaci prefac omniscient mai bine admiti ca nici cu cel mai lucios glob de cristal nu pricepi care este viziunea lui Dinu Patriciu punindu-l sef peste trustul de presa pe Peter Imre, asa cum a dezvaluit in premiera Tiberiu Lovin si a nuantat Patriciu pentru Wall-Street.
Razvan Corneteanu e un tip „my way or no way”. Greu de creat chimie si neintelegerile, reciproc frustrante, au facut ca fosta echipa a ProSport sa plece dupa citeva luni de la Ringier, unde el facea legea. Are o placere franca sa-si distruga concurenta si asta afecteaza, in ultima instanta, piata. Dar e un competitor pur singe, un manager cu o putere de munca netulburata nici in cele mai descumpanitoare momente si, daca il angajezi, accepti noianul complex de gene din personalitatea lui.
Sub conducerea sa, Patriciu a devenit posesorul primului ziar quality si primului tabloid, ca tiraj, nu ca audienta. Pretul depaseste 20 de milioane de euro, dar in media romaneasca s-au vazut sume asemanatoare cheltuite fara sa ajungi nicaieri. De acord, „Adevarul” n-a impresionat, ca si cum marile investitii ar fi ocolit in mod bizar exact fibra oricarei companii media: ziaristul. Aici insa o oglinda isi poate aseza in fata si Patriciu, pentru ca proba de foc a unui om atit de puternic e atunci cind propriile publicatii scriu cu inteligenta si libertate asumata despre afacerile sau erorile patronului, partenerilor si prietenilor acestuia. Vezi implicarea lui in propagarea casetei din campania electorala, episod complet neglijat de trust. In astfel de momente se exprima rolul social al „fabricii de continut” despre care a vorbit mereu Patriciu, dar pe care n-a incurajat-o cu adevarat.
Asa cum e parte din succesul cotei de piata datorita competentei sale, Corneteanu e responsabil si pentru identitatea jurnalistica mai degraba palida a trustului. Dar sa-i pui un sef, plus alti oameni carora li se pregatesc birourile, e aproape o invitatie la plecare.
Poate ca nu se va intimpla asta, unde sa se duca acum, in aceasta piata?, dar, si daca Razvan Corneteanu ramine, Patriciu tocmai si-a cumparat cea mai spectaculoasa lupta interna in vreo companie a sa. Big Brother corporatist pe cinste! Nici nu mai are nevoie de televiziune ca sa guste reality show-ul produs de noua organigrama, ii stau la indemina camerele cu circuit inchis cu care sint supravegheati angajatii. „Adevarul” e singurul trust media din lume in care mijloacele tehnice de monitorizare a ziaristilor le depasesc cu mult pe cele puse la dispozitia reporterilor ca sa-si faca meseria. Proaste idei. Ambele.
VirtualKid • 19 martie 2010, 19:07
de ce sa ne miram?
doar vorbim despre „adevarul”, nu-i asa?
este si asta o forma de adevar, gol-golut.
banuiesc faptul ca nu i-a incuiat cineva inauntru si a aruncat cheia.
aletheu • 22 martie 2010, 16:33
Dupa ce scapa de Corneteanu, mai ales ca acum l+a luat si pe fiul sau vitreg in conducere, cica Patriciu vrea sa inlocuiasca numele „Adevarul Holding” cu „Patriciu si fiii”.
http://www.timesnewroman.ro/life-death/adevarul-holding-isi-schimba-conducerea
Plecarea lui Marius Hagger de la Ringier România şi falimentul unei iluzii « puntomedia • 23 iulie 2010, 13:50
[…] în care lupta dintre editorial şi managementul general devine prea obositoare sau frustrantă, cazul echipei lui Cătălin Tolontan chiar la Ringier România. […]