S-a lansat o carte. Şi o sectă. „Eu nu sînt Hemingway, m-am născut la Buzău, de aceea am şi făcut această lansare la Muzeul Ţăranului Român”, rîde Adelin Petrişor.
joi, 23 septembrie 2010, 7:47
S-a lansat o carte. Şi o sectă. „Eu nu sînt Hemingway, m-am născut la Buzău, de aceea am şi făcut această lansare la Muzeul Ţăranului Român”, rîde Adelin Petrişor.
El este autorul. Cartea se numeşte „Războaiele mele” şi prinde poveştile de război, varianta cu litere, înjurături şi ţigări fumate compulsiv a reportajelor tv realizate de Adelin pe fronturile lumii.
În sala cu tavan jos, sau poate ni se pare, sînt cîteva zeci de jurnalişti. De mult nu s-au mai adunat atîţia laolaltă. Au venit tăcuţi din televiziuni, din presa scrisă sau „din viaţa liberă de freelancer”, şopteşte Sobo, fostul producător de la Antene şi Realitatea. Sînt mulţi, n-o să-i numesc pentru că, inevitabil, voi sări nume şi pentru că identităţile sînt absorbite de atmosfera stranie, de linişte aproape ritualică, în contrast cu „arena agitată, luminată auster şi orbitor în care petrecem atîţia ani din viaţă”, aşa cum descria Bob Woodward redacţiile.
Şi-au lăsat funcţiile şi legitimaţiile în genţi, genţile acelea cu fermoar uzat, din care trebuie să iasă imediat microfonul, reportofonul sau carnetul. Se salută uşor din bărbie, dintr-un capăt în celălalt al sălii. E o atmosferă parcă de ceremonie clandestină, da, sîntem aici, avem ceva de spus, dincolo de „fata lui Botezatu, cum o cheamă?”, surîde Adelin.
Vorbeşte puţin despre deplasările sale, în Irak, la Guantanamo sau în Iugoslavia. Îşi aminteşte de un telefon speriat al mamei. „N-am vrut să mă culc, Adelin! Am citit toată noaptea de frică să nu mor în somn şi să nu ştiu dacă ai scăpat”. Despre asta e volumul de la Polirom. Ochii din public îl urmăresc. Unii au fost şi ei pe front, alţii au făcut reportaje în lume şi în ţară, destui s-au ocupat de investigaţii şi toţi, absolut toţi, au alergat după ştiri, pe care le-au ratat sau le-au prins, trîntind de bucurie telefonul în momentul fragil în care ştii că ai subiectul!
Au fost manipulaţi, au căzut în capcane, li s-au infirmat sursele şi au luat-o de la capăt, au trăit cîteva clipe de mic triumf şi multe zile de frustrare. Acum, ziariştii s-au strîns unii în alţii, ca să-l audă pe Adelin spunînd: „Am crezut că nu mai e loc pentru mine pe televizor, dar Rodica Culcer s-a opus şi am ajuns la TVR. Îi mulţumesc!”.
Lansarea s-a terminat. Frăţia mai întîrzie un pic, la o vorbă scurtă. Privindu-i cum schimbă sec între ei informaţii, „Tu unde eşti?”, „Da, auzisem că te-ai mutat”, te gîndeşti că, de fapt, s-au întîlnit atît de mulţi, precum vechii credincioşi în catacombe, aduşi în sala joasă nu de fumul războiului, ci de sclipiciul unei lumi pe care o înţeleg tot mai puţin. Şi căreia, cinici fiind, recunosc că i-au cedat şi ei uneori, dar niciodată definitiv.
Catalink • 23 septembrie 2010, 20:34
Frumoasa si seducatoare meserie mai avem. Din pacate, in ziua de azi se poate trai tot mai greu si decent din aceasta meserie.
banks • 23 septembrie 2010, 20:50
Bravo !… Bravo lui Adelin, si bravo voua, celor ce nu inchinati steagul. Sau, macar, nu pana jos, nu definitiv.
genceaforever • 23 septembrie 2010, 21:11
Nu ai scris despre Steaua, nu o sa ai peste 40 de comentarii, nu ai scris despre _cali nu o sa ai peste 30 de comentarii, ai scris asa aiurea de o lansare de carte de parca intereseaza prea multa lume chestia asata sau ce o fi ea… lasand gluma la o parte articolul tau e unu foarte bun (nu ca ai avea nevoie de o confirmare din partea mea 🙂 ). Eu unu iti multumesc ca pot avea o placere citind si in limba romana. Imi place cum tii duble din epitete, ma ridic in picioare can tragi direct in subiect, imi pun mainile la ochi dupa ce suspansul sa stins, traiesc pur si simplu in limba materna adevarate capodopere…. literare. Ce n-am inteles eu niciodata de ce trebuie sa scrii tu politic. Atunci nu te recunosc…. Oricum iti citesc articolele … chiar pe toate desi nu avem aceeasi parere nici macar in 25% din cazuri.
Viel Spaß!
mircea • 23 septembrie 2010, 21:12
@TOLO:
Totusi se naste o intrebare de carcotas:De ce n-au mai avut Antenele si iRealitatea nevoie de Adelin?
Fiindca e un meserias nu presh ca altii din aceasta „secta”.
paginadesport • 23 septembrie 2010, 21:30
Ascuns prin vreun cotlon prafuit trebuie ca si Mile se afla pe acolo…Un gand pios si pentru Mile Carpinisan.
koll • 23 septembrie 2010, 21:50
Antenele si Realitatea,n-au mai avut nevoie de Adelin,pentru ca au telespectatori care scriu: „Antenele si iRealitatea”,adica partinitori
si superficiali.
www.deltatulcea.ro • 23 septembrie 2010, 22:15
..asa am mai aflat de o carte care merita citita, chiar sunt curios sa aflu din experienta lui Adelin, in opinia mea un profesionist..
Tolo , articolul asta era bun de ” cuvant inainte” , in locul celui scris de ctp 🙂
| Bloguerrilla | Prima recomandare | • 23 septembrie 2010, 23:11
[…] Tolontan cu “Secta lui Adelin“. Eu am ceva cu ziaristii. De fapt nu cu ziaristii ci cu oamenii care lucreaza in presa. Dar […]
Imperator • 23 septembrie 2010, 23:14
Sa inteleg ca am fost singurul din sala care nu eram ziarist ? Desi si eu fac parte din secta celor care au fost in Coreea de Nord, Iran sau Albania anului 1999 🙂 De cand am venit acasa, devorez cartea… Multa bafta, Adelin si see you in Pyongyang, Jalalabad sau la shrine-ul din Mazar e-Sharif 🙂
Dovada, in exclusivitate, ca Ponta nu ar fi putut candida la Primaria Capitalei | Blogul Monicai Marinescu • 23 septembrie 2010, 23:32
[…] Sutu, Tolo, Kapra, Subiectiv, Krossfire, Dan […]
florin • 24 septembrie 2010, 0:17
Bravo!
Ceva adevărat | Reporter Liber • 24 septembrie 2010, 0:37
[…] a jurnaliştilor. Lucruri adevărate, unele un pic triste, altele revigorante. Articolul este pe blogul ziaristului, http://www.tolo.ro. D'ale presei Adelin Petrisor, Catalin Tolontan, Editorial, jurnalişti, secta, […]
Războaiele mele | Blog by AP • 24 septembrie 2010, 6:59
[…] lansare au scris Tolo și Mediafax. […]
ciupi • 24 septembrie 2010, 7:34
un tip adevarat, nimic mai mult, dar e destul.
hentishor • 24 septembrie 2010, 8:36
Cred ca trebuie sa-l privim pe Adelin drept o „institutie” adevarata si unica in Romania. Mai cred ca este unul dintre foarte putinii jurnalisti care a reusit – el stie cu ce pret – sa-si pastreze onestitatea, verticalitatea, crezul si candoarea. Cartea lui era mai mult decat necesara si o voi citi cu gandul la cea publicata acum zece ani de legendarul John Simpson, alaturi de care Adelin a transmis candva din Belgradul bombardat.
anul lui Adelin « Iulicika's Blog • 24 septembrie 2010, 9:11
[…] sa nu-mi taiati din orele suplimentare pt ca am folosit imagini de la Antena…” . atat Catalin Tolontan cat si Ovidiu Simonca, care au prezentat cartea, s-au referit la conditia jurnalistului in […]
sorin dobre • 24 septembrie 2010, 10:51
respectele mele Adelin Petrisor !
catalin193 • 24 septembrie 2010, 12:50
dintr o fericita eroare dupa acest articol doar astazi nu ti mai spun ca esti un ” negustor dr cuvinte”
CU RESPECT
Scifi • 24 septembrie 2010, 15:42
Din articolul asta eu inteleg ca mai era un pic si Adelin nu-si mai gasea de lucru in Romania, adica in tara unde Mihai Gadea este director de televiziune.
Nu vi se pare minunat?
Adeline, tata, daca vrei s-ajungi departe in viata (a se citi in Romania) nu tre’ sa dai pe din’afara de talent sau de competenta, tre’ sa ai limba aspra.
MOS CRACIUN • 24 septembrie 2010, 15:57
nu stiam ca gadea e director de tv, tre sa fii un pic mos sa poti ajunge asa sus !!!
cartea lui adelin | sorin bogdan | www.sorinbogdan.ro | sorin bogdan’s blog • 25 septembrie 2010, 1:44
[…] mai laud si eu, ca destul au facut-o tolo si ovidiu simonca joi seara, dar ma bucur ca si-a ales pentru tipar cateva din amintirile sale. […]
limba66 • 25 septembrie 2010, 17:52
Coco a fost si el prezent? S-a vorbit cu, si despre, el acolo?