TOLO.RO
TOLO.RO
E cea mai ciudată invitaţie la restaurant din viaţa mea. Mi-a făcut-o un om care şi-a pierdut, temporar sau nu, ambele picioare şi o mînă. Şi mi-a făcut-o ca să-mi vorbească despre cum o să zugrăvească el o casă pe care o va cumpăra şi cum va îmbătrîni pe insula unde în 1820 a fost descoperită statuia lui Venus.
luni, 12 septembrie 2011, 12:24
E cea mai ciudată invitaţie la restaurant din viaţa mea. Mi-a făcut-o un om care şi-a pierdut, temporar sau nu, ambele picioare şi o mînă. Şi mi-a făcut-o ca să-mi vorbească despre cum o să zugrăvească el o casă pe care o va cumpăra şi cum va îmbătrîni pe insula unde în 1820 a fost descoperită statuia lui Venus.
Găsită într-o livadă de măslini din Grecia, Venus din Milo şi-a pierdut o mînă în drumul spre Luvru. Totul porneşte, cum ar veni, de la măslini.
„Doi măslini. Doar doi, dar buni. O casă mică cu o curte de o mie de metri. Şi, dincolo de curte, zăreşti marea”. Au pus ochii pe proprietate acum cîţiva ani. Se gîndesc să o cumpere. „E pe insula Milos, în Grecia, unde merg cu Maria în vacanţă de 10 ani, în fiecare vară”.
Ploaia bate în geamul gros al clinicii De Hoogstraat din Utrecht. Sînt 13 grade. Mijlocul de septembrie arată ca o vară pe care iarna o strînge în braţe într-o staţie de tramvai, ca să nu plece. Sînt frunze în aer.
„Luăm vasul rapid din Pireu”
Bărbatul de 28 de ani se uită într-o parte. „Aşa e mereu vremea aici”. O glumă locală spune că dacă te-ai suit pe bicicletă şi nu te bate vîntul din faţă înseamnă că mergi în direcţia greşită!
„De regulă, încercăm să ne facem programarea de vacanţă mai devreme pentru că pe Atena – Milos zboară un avion mic, cu două locuri pe fiecare parte a culoarului. Se umple repede. Dacă nu găsim bilete la avion, luăm catamaranul din Pireu. Merge mega bine! Face mai puţin de 4 ore”. În kilometri, navighează cu 45 km pe oră, viteză OK pentru un vas care transportă şi maşini.
Uşile rămîn albastre
„Anul ăsta parcă am simţit ceva. Nu ne-am făcut rezervare. Urma. Pe 10 mai, cu o etapă înainte de terminarea campionatului, eram la antrenament şi am avut accidentul la coloană. Dar tot o să cumpărăm casa aia mică din Milos! E simplă, arată ca două cuburi puse colţ în colţ. Şi o s-o zugrăvesc în alb, cum sînt toate casele acolo. O zugrăvesc cu mîna mea în alb, doar tocurile de la ferestre şi uşile le vopsesc în albastru”.
Se opreşte. O tînără intră în salon. Mihai continuă să vorbească în română. „Ştii albastrul ăla frumos din Grecia?”.
„Mergem”, nu „Te ducem”
Fata are pînă în 30 de ani. „Mihai, mergem jos, da?”. Este zîmbitoare, energică şi necompătimitoare. Spune „Mergem”, nu „Te ducem”.
Apare o colegă şi mai tînără. Asistentele discută în engleză cu Mihai. „Vizitele au loc jos, nu în salon, aşa e regula aici. Mergem în restaurant”, zîmbeşte pacientul. Mergem.
Culoarele sînt largi. În toate direcţiile mişună oameni în cărucioare. Mihai e singurul culcat pe un pat. Din cînd în cînd merge şi în căruţ. Dar, pentru că face minileziuni pe fund şi pe spate, timpul de căruţ e limitat, patul ramine de bază.
„Sînt cel mai dificil caz al momentului pe aici. Noroc că îmi plăteşte asigurarea toate cheltuielile, altfel rămîneam toată viaţa să le spăl vasele”. Rîde şi continuă să meargă cu patul la restaurant.
„Cînd sînt dat jos din pat, singurul lucru pe care pot să-l fac e să conduc scaunul cu mîna dreaptă, ajutată de gravitaţie, şi să folosesc telefonul cu gura. Astea-s bucuriile mele deocamdată”
Sala de mese de la De Hoogstraat
Patul alunecă uşor în lift. Călătoria pînă la parter durează trei secunde.
Liftul se opreşte în holul central. Fetele o iau puţin spre stînga. Prin geamuri se ghiceşte o sală mare.
Se deschide uşa. Înăuntru, se aud clincănit de veselă şi, mai ales, rumoarea umană, ca un tors liniştitor, în care recunoşti, chiar dacă închizi ochii, zgomotul inconfundabil al unei mese în oraş. Plata se face la casă, ca la o autoservire, spaţiul e civilizat, larg şi cald.
Am ieşit să iau cina cu Mihai Neşu. Faţa îi este neschimbată, ca atunci cînd juca la Steaua sau la echipa naţională, „acolo am cam dat-o în bară”, se tachinează el de unul singur.
Am ieşit să iau masa cu Mihai Neşu şi el stă culcat pe un pat imens în mijlocul restaurantului, adus aici de două puştoaice surîzătoare, în blugi.
Am ieşit să luăm masa împreună, în timp ce el aşteaptă, de patru luni, complet paralizat de la piept în jos, cu o vertebră fracturată şi cu o porţiune nedefinită a măduvei spinării compresată acolo, în adînc, dar cu privirea în alertă. De la orizontală, îşi plimbă mereu ochii, în stînga şi în dreapta, tronînd, o, Sfinte!, ca un rege microbist necruţător în patul său din centrul sălii de mese.
Şi protestează fundamental: „Auzi, nu mă obişnuiesc deloc să iau cina la şase seara! Aici, în Olanda, la opt jumate nu mai e nimeni pe străzi”.
» „Hei, ce faci, iubire?”
– Îţi aminteşti momentul accidentului?
– Da. Nu am vrut să mă gîndesc de multe ori la accident. Dar acu’ e bine să-l zic. Eram la antrenament. N-o căzut Alje Schut peste mine cum se zice. Ne-am ciocnit întîmplător. Pur şi simplu, ne-am ciocnit. Eu veneam dintr-o parte şi el din alta. El avea mingea, eu am băgat alunecare, el a venit spre minge şi ne-am ciocnit. O fază obişnuită. Un ghinion. Cînd mă uit la fotbal, văd o fază ca asta la cîteva meciuri.
– …
– Serios. Şi la meciul Luxemburg – România, la care m-am uitat la televizor, pe ăla cu Franţa nu l-am putut urmări, aşa, la jocul cu Luxemburg am văzut o fază a lui Măţel, mamă ce m-am speriat! Măţel o protejat o minge şi o căzut aşa, în fund, chiar aproape de genunchiul jucătorului de la ei. Noroc că luxemburghezul se oprise şi n-a avut forţă în lovitură!
Zîmbetul contagios al oamenilor
„Hei, ce faci iubire?!”. Se luminează. „Ce faci iubire?” a fost salutul pentru Maria, soţia lui, care a venit mai repede azi. Maria îi răspunde printr-un surîs.
Cînd începi să constaţi că oamenii zîmbesc în jurul tău, nu te mai opreşti să observi şi să notezi în carnetul de jurnalist.
Ea e brunetă, el, blond. Faţa lui Mihai a rămas neridată şi nu are nimic din culoarea aceea de pergament care prinde colţul ochilor în cronica bolilor lungi. După 4 luni de spital, ochii şi tenul şi-au păstrat strălucirea. Coşurile mici şi dese sînt singurul semn pe faţă al unui organism aflat în repaus forţat. Şi o cicatrice scurtă, în zona traheei, marchează locul unde a pătruns tubul pentru respiraţie.
De undeva apare şi asistenta. „Dacă vreţi să mîncaţi sus, să mă anunţaţi, vă rog!”. Ntzzzz, dă Mihai din cap către soţie. „Vă las să vorbiţi”, spune Maria. „Mă duc să mă uit pe nişte reviste”.
„Nu simţeam durere, dar nu puteam să mă mişc! Am ştiut că e nasol şi le-am zis să-mi dea oxigen şi s-o sune pe Maria”
– Ai căzut din ciocnire, el n-a venit peste tine…
– N-a venit pentru că dacă Alje pica peste mine atunci era şi mai rău. E un super băiat, i-am zis că n-o avut nici o vină. Puteam să mă lovesc de bară, să am accident de maşină, asta a fost! O perioadă n-o jucat, iar acum e căpitanul lui Utrecht. Mă bucur pentru el, e la club de cînd e junior, merită!
– Ţi-ai pierdut cunoştinţa?
– Nu, deloc! Am rămas treaz şi am simţit că nu mă mai pot mişca. Am simţit pe loc că e ceva nasol, aveam şi probleme cu respiraţia, şi le-am zis la colegi s-o sune repede pe Maria şi să-mi dea oxigen. Norocul meu a fost că a venit repede ambulanţa şi că spitalul o fost foarte aproape. (Vorbeşte rapid şi logic. E imposibil să deduci, ascultîndu-l, că ar avea şi cea mai mică problemă. Anticipează din ochi cînd un bărbat se apropie de un scaun de lîngă patul lui şi-i spune în olandeză că e liber şi-l poate lua)
– Şi cînd ai ajuns la spital cum erai?
– Nu simţeam nici o durere, doar că nu puteam să mă mişc. Cînd am ajuns la spital m-am întîlnit cu Maria, am vorbit cu ea, apoi m-au dus la teste, scanări şi apoi direct în operaţie. După operaţie, chirurgul mi-a zis că am avut şansă că ambulanţa a ajuns aşa de repede şi mi-a dat oxigen, pentru că în cazuri ca ale mele se moare dacă nu primeşti oxigen rapid.
– Şi cînd te-ai trezit ce ai simţit?
– Am avut o noapte capul imobilizat, uite am aici două puncte. (Din patul unde rămîne culcat pe toată durata discuţiei, arată cu barba undeva spre sprîncene. Da, se poate) De durut, nu prea m-a durut. Medicii au prins C3 de C2 şi de C4. Eu la C3 am fost lovit.
Ce reprezintă C3
Coloana cervicală este partea superioară a coloanei vertebrale. Omul are 7 vertebre cervicale, numerotate crescător de sus în jos.
Funcţie şi de alţi factori, traumatismul coloanei este cu atît mai grav cu cît afectează o vertebră superioară. Simplist exprimat, omul paralizează de la vertebra fracturată în jos.
Dacă pacienţii au funcţii sau senzaţii sub nivelul leziunii, medicii numesc asta „traumatism vertebro-medular incomplet” şi cazuistica arată că există numeroşi bolnavi paralizaţi care şi-au reluat destul de mult din funcţii. Pentru că măduva nu e complet secţionată sau e doar comprimată, ei se pot reface, dar nimic nu e sigur, aceasta-i şi situaţia lui Mihai.
Cît de mult şi în cît timp se reabilitează, acesta este un pronostic imposibil de dat. Totul se petrece în ani. „Medicii nu fac preziceri”, explică Mihai.
15% dintre accidentele grave ale coloanei sînt provocate de sport şi aproape jumătate de accidentele rutiere
Mişcă braţul drept şi capul
Cît de afectat e Mihai Neşu? „Scrie ce vezi, te rog! E puţin important cum sună, mai bine să se ştie exact”, spune fotbalistul.
Mihai îşi mişcă bine în acest moment capul şi cîţiva muşchi ai mîinii drepte, inclusiv o porţiune a palmei, dar nu degetele independent.
Nu poate apuca obiecte cu mîna dreaptă, pe care o ţine în zona pieptului cînd stă în pat. Se pregăteşte să facă exerciţii cu un sistem prin care poate agăţa lucruri cu mîna dreaptă, un soi de macara miniaturală. Tot cu dreapta îşi conduce scaunul, lucru pe care l-a reuşit un timp doar cu bărbia.
Partea stîngă este imobilizată, ca şi tot corpul de sub nivelul pieptului. Mîna stîngă o ţine pe lîngă corp, „la ea nu merge bicepsul, merge doar deltoidul”. Braţul stîng îi vibrează vizibil din cînd în cînd, ca şi cum ar vrea să se ridice. „Oooo, mai e pînă acolo!”, explică el. „În ultima vreme am simţit ceva şi în talpa piciorului stîng, dar e doar o senzaţie, nu o mişcare”.
„Cînd fac duş simt cînd dă cu apă pe mine pe partea dreaptă. Pe stînga nu simt nimic. Parcă am trei tractoare pe mine pe stînga. Iar dacă e apa caldă sau rece simt doar de la piept în sus. E complicat, nu-i aşa?”
Cum a reuşit să respire singur
– Mihai, oamenii se tem de tot felul de lucruri. Noi ne temem de avion sau că va dispărea meseria de jurnalist, la asta mă gîndeam venind încoace. Ţie de ce ţi-e teamă?
– (Se gîndeşte, mişcînd uşor capul în stînga şi în dreapta, cu privirea în tavan. Este balansul stînga-dreapta pe care-l face foarte des. În colţurile ochilor îi curg lacrimi pe care nu şi le poate atinge. „E un gest reflex al organismului sau plîngi?”. „Uneori plîng, cînd mă emoţionez”). Uite, îţi spun cum arată grijile la mine. La început au venit doctorii şi mi-au zis că s-ar putea, fiind fractura foarte sus, să nu pot respira singur şi să am nevoie de un tub precum Christopher Reeve, interpretul lui Superman, care a paralizat căzînd de pe cal. Nu i-am crezut! După operaţie, o săptămînă am respirat pe maşină. Apoi, două, cu trahectomie. Apoi, am respirat normal. Şi acum, luni, mi-a zis un medic de aici, de la recuperare, că există pericolul ăsta. Dar deja doctorii s-au înşelat în anumite aspecte, în altele au avut dreptate, aşa că nu mă tem.
– Şi n-ai mai avut nevoie de oxigen?
– Nu. Cînd am venit la clinica de recuperare, aveam capacitatea plămînilor 28 la sută. După cîteva săptămîni am ajuns la 41%. La condiţia mea fizică e destul de bine 41. Asta e partea bună. După cum partea bună e şi că măduva nu a fost secţionată complet.
(În jur creşte nivelul sonor al discuţiilor. Sînt zeci de bolnavi care apar cu scaunele, se pun la mese şi vorbesc cu ai lor. „Vrei ceai?”. „Beau mereu ceai. Din cauza paraliziei am dezechilibru de temperatură în corp. Cînd mi-i cald, beau ceai rece. Cînd mi-i frig, beau ceai cald”. Pun paharul lîngă pernă. Mihai soarbe cu ajutorul curburii paiului).
„Vorbim de ale noastre”
– Cum arată o zi normală a ta?
– Mă trezesc la opt jumate.
– Iei ceva de somn?
– Nu. Dorm bine. În spital am luat, la început, dar nu m-a ajutat. Eu mereu am dormit bine. Mă scol, mă pregăteşte asistenta, îmi dă să mănînc şi apoi încep terapiile. O jumătate de oră terapie, apoi o jumătate de oră pauză şi tot aşa. Dorm la amiază, seara vine Maria, vorbim de ale noastre, mă mai uit la televizor, uneori mă uit şi pe net la Mircea Badea. Cred că e unul dintre oamenii care-şi fac meseria ca să schimbe ceva. Aşa cred. Pe la zece, zece şi ceva mă culc.
„Mă uit pe net la Mircea Badea, e preferatul meu, chiar dacă noi, fotbaliştii, nu sîntem preferaţii lui. Dar fiecare are opinia lui şi aici, în Olanda, am învăţat să respect diferenţele dintre oameni”
– Ce fel de terapie faci?
– Păi, depinde. Terapie fizică, fizioterapie cum ar veni, cu exerciţii. Apoi ergoterapie, unde facem şi exerciţii, dar şi vorbim. Vorbim despre cum vreau să arate casa mea, cum o pot amenaja ca să-mi fie utilă, vorbim despre viitor. Aici încearcă să te ajute pe toate planurile, cum ar veni. Că de aia m-am şi supărat odată. Am citit pe net cum zic unii din România despre mine că e posibil să rămîn legumă toată viaţa. Păi, aici, în Olanda, legume ca mine, aşa, sînt directori de bănci! Cînd eşti director de bancă nu pot să zici că eşti o legumă.
(Îi curg lacrimile, nişte lacrimi care se formează invizibil de sub cuta pleoapelor şi se scurg apoi, trase de gravitaţie, spre pomete, traversează faţa şi ajung pe cearşaf, nelăsînd nici o urmă în drumul lor. Îl priveşti pe bărbat şi te gîndeşti că, neînsoţite de gesticulaţia dramatică a corpului, lacrimile omului par un soi de fenomen natural, ca ploaia care bate dincolo de geamuri, pe Rembrandtkade, bineînţeles!, aşa se numesc parcă jumătate din străzile din Olanda)
De la Sion la Mysport
– Rămăsesem la ergoterapie.
– Aşa-i. Tocmai azi mi-a zis ergoterapeuta că mă va duce la cineva care a avut în copilărie cam acelaşi accident ca al meu. Şi, care, după aia, a făcut o facultate, s-a angajat şi acum a devenit un şef de companie, nu ştiu exact ce companie. Nu ştiu cum e în România, sînt sigur că şi acolo m-ar fi îngrijit bine medicii, dar aici totul e pus la punct. Schimb canalele la televizor cu ţeava aia în care suflu, o mega invenţie, ai văzut-o atîrnată deasupra patului. Iar pentru case există sisteme speciale prin care deschizi uşa, aprinzi luminile, practic poţi face orice.
– Vorbeşti întruna. (Chiar turuie de cînd a început cina, deşi n-am trecut de aperitivul ceaiului. E tonic aşa, cu pletele lui blonde; transpiră, plînge silenţios şi-şi povesteşte versiunea).
– Sînt optimist de felul meu. Mă interesează problemele altora şi le compar cu ale mele. Chiar am vorbit de curînd la telefon cu George Ogăraru, unul dintre cei mai buni prieteni. E la Sion, în campionatul elveţian. Şi e supărat că nu prea joacă şi că şi-ar putea încheia cariera aşa. I-am zis: „Ia uite, frate, ce mofturi faci! Dacă eu sînt încrezător, tu de ce nu eşti?!”. Vreau să mai vorbim pe larg despre prieteni şi despre încurajările oamenilor. M-a emoţionat şi ce spun cititorii de pe site-ul vostru, Mysport. Mysport e al Gazetei, aşa-i?
„Am şi eu momentele mele de cădere. De pildă, acum trei luni, cînd am venit de la spital la clinica de recuperare, am crezut că voi progresa rapid. Nu-i aşa, nimeni nu-mi dă simţurile înapoi ca prin minune”
Femeia de la masa de alături
Se aude o melodie, întîi în surdină, apoi din ce în ce mai tare. E un cîntec de copii. Sărbătoresc ceva într-un careu special amenajat al sălii uriaşe de mese. „Medicii mi-au povestit ce bine suportă copiii aflaţi aici paralizia. Ce curajoşi sînt! Şi, dacă te gîndeşti, ei chiar n-au nici o vină, unii s-au născut aşa. Eu am băgat o alunecare şi am avut ghinion, dar ei?”.
La o masă distanţă, o femeie de aproape 50 de ani vorbeşte cu rudele venite în vizită. Stă în cărucior şi îşi mişcă ambele braţe cu dificultate. E îmbrăcată ca la o cină smart de afaceri, cu un sacou brun de croială modernă.
„Mai avem mult de vorbit”
Melodia copiilor umple spaţiul. Îl pierd pe Mihai, care continuă să turuie. Imaginea lui se blurează, o fi de la oboseală sau sînt bolnav incurabil de una dintre cele zece boli de care ne molipsim în imaginaţia cotidiană?
Sau poate totul e în ceaţă pentru că te diluezi uşor, împreună cu egoul tău. Ai venit aici sobru şi prevenitor, fricos în fond ca orice bărbat, şi simţi cum lumea de la De Hoogstraat te absoarbe de parcă toţi aceşti oameni s-ar opri din ale lor şi s-ar uita brusc la tine, surprinşi că nu înţelegi cum de, prinşi între disperare şi vis, ei au ales să ia cina.
Ţi se închid ochii. „Ştii, apropo de meciul cu Franţa…”. Cineva a vorbit. Tresari. E tipul din pat, indestructibil de curios.
– Scuze, Mihai, nu mai ştiu ce voiam să te întreb.
– Nu-i nimic. Mai dă-mi un ceai, te rog, avem mult de vorbit.
Citeşte în ziarul de mîine:
– „M-am învăţat să trăiesc printre oameni ca Frans van Seumeren, patronul lui Utrecht, un milionar care în vacanţă traversează Europa cu bicicleta de la Vest la Est”
– „Răzvan Lucescu? E un antrenor mega sus. Poate prea sus pentru percepţia fotbalistului român”
– „Victor Piţurcă mi-a renăscut cariera cînd m-a transformat din mijocaş central în fundaş lateral”
– „Hagi nu a dovedit că e antrenor bun? Hai să vedem cîţi jucători a descoperit!”
– „Mă uitam pe MTV ce omagii a primit Amy Winehouse şi mă gîndeam că sportivii şi cîntăreţii au aceeaşi soartă: să-i facă pe oameni fericiţi”
alex • 12 septembrie 2011, 18:09
Mihai , dupa cum spui tu ca maduva nu iti este sectionata precis ai sanse de vindecare . Asta depinde de tine sa nu stai in pat si sa nu faci nimic , incontinuu sa incerci o miscare cat de mica . Cu mana dreapta sa faci cele mai multe miscari . Eu o sa ma uit pe net si daca o sa gasesc ceva o sa te anunt . Cere adresa mea de email de la Dl Tolontan si vorbim . Eu mis Timisorean dar stau de 7 ani in Detroit cu baiatul si sotia . multa sanatate iti doresc .
voineak • 12 septembrie 2011, 18:12
Dumnezeu o sa aoba grija de Nesu pentru ca merita cu adevarat sa revina la o viata normala. Foarte impresionant modul lui de gandire! Dumnezeu sa fie cu tine MIHAITA!!!
Gabriela • 12 septembrie 2011, 18:27
Dumnezeu sa te ajute Mihai ! O oradeanca plina de ganduri bune .
bobo • 12 septembrie 2011, 18:28
Suntem alaturi de tine, ne rugam pentru tine, fi tare…LUPTA NESU!!!
Raducu • 12 septembrie 2011, 18:29
FABULOS…CATA PUTERE ARE ACEST OM…MULTA SANATATE
ursu • 12 septembrie 2011, 18:31
12.09.2011…17:47,butonez ca un nebun televizorul plictisit fiind de truica,buica,muica…Imi dau seama ca a venit momentul(dupa ceva vreme) sa citesc un ziar de sport.Ma asez comod in scaunul de la birou si tastez(la fel de plictist) numele unui cotidian sportiv.Observ portretul lui Mihaita Nesu in dreapta monitorului si…citesc…si…citesc…si…plang in hohote ca un copil crizat(in conditiile in care sunt putine lucruri pe lumea asta ptr care vars lacrimi).
Nu este doar un reportaj,un interviu…este e lectie de viata venita din partea unui om deosebit…despre care..sunt sigur ca peste doi ani pe vremea asta, vom citi un interviu din grecia cu mihaitza vopsindu si casutza…
sevilla86 • 12 septembrie 2011, 18:34
„O luptă-i viaţa; deci te luptă
Cu dragoste de ea, cu dor”! Să nu te laşi înfrînt NICIODATA!
Buibas Marius • 12 septembrie 2011, 18:37
Salut Mihaita Nesu. Sunt un baiat din Bihor, si as vrea sa-ti spun ca Bunul Dumnezeu poate sa te vindece. Am si eu un verisor cu probleme care nu poate sa umble si nici sa vorbeasca. Asa sa nascut. Eu am credinta ca intr-o zi Daniel(verisorul)meu o sa poata vorbi si o sa poata alerga. Cu ajutotul lui Dumezeu si tu o sa poti merge fara carucior. trebuie doar sa crezi cu adevarat ce Dumnezeu te poate vindeca. Sa stii ca ma rog pt. tine ca Dumnezeu sa te vindece. Vreau sa ma rog acum pt tine.
Doamne am credinta ca intr-o zi Mihaita Nesu si Daniel vor putea sa alerge, sa se bucure de viata pe care tu le-ai dat-o. te rog sa-i vindeci, la Tine este toata puterea atat in cer cat si pe pamant.
Doamne da-le credinta si lor si ajuta-i sa te poata primi ca Domn si mantuitor in vietile lor. te rog sa nu-i lasi sa se rusineze de tine. si te mai rog sa-mi asculti rugaciunea. Amin.
Mihaita incredete in Domnul si totul va fi bine.
Multa sanatate.
soare • 12 septembrie 2011, 18:41
multa sanatate mihaita.sunt un suporter al craiovei
.dar fotbalul nu are frontiere
Ionut • 12 septembrie 2011, 18:44
Daca tot vorbeati de diferentele dintre romani si alte natii (in cazul de fata olandezi), sa stii Mihai ca poti deveni un simbol pentru noi toti in ceea ce priveste sansa noastra de a ne schimba viata. Ne poti invata sa ne schimbam modul de trai si mentalitatea.
Daca toata lupta ta va fi mediatizata complet si corect, vei ramane in cartile de istorie ca fiind cel care a avut o mare influenta in schimbarea constiintei unui popor.
codrut • 12 septembrie 2011, 18:45
IMPRESIONANT
dany • 12 septembrie 2011, 18:45
sal cataline. te felicit pt acest interviu, o idee excelenta, fara sa te laud, cum le ai pe majoritatea.ai cam ramas unul dintre f putinii care sunt cu adevarat, jurnalisti. simteam nevoia sa mai iesim din cloaca asta, ei bine, tu ai reusit, m a emotoinat f tare acest interviu cu mihai nesu, viata inseamna si altceva, nu numai masini, bani ,vile etc. curaj MIHAI, totul va fi bine, o sa vezi.
Alex • 12 septembrie 2011, 18:52
Salut Mihai,
Esti unul din acei putini oameni care reusesc, din pacate prin suferinta lor, sa-mi dau seama cat de norocos sunt si cat de putine probleme am si mai ales cat de mici sunt.
Imi pare rau ca trebuie sa se intample asa ceva ca sa invatam.
Iti multumesc, pentru ca esti inteligent, pentru ca esti curajos si pentru ca ai un fel de-a te exprima care poate face lumea sa inteleaga prin ce treci asa, frumos, optimist, te bufneste plansul, dar de bucurie nu de suparare; de bucurie ca exista un om atat de curajos care sa fie in stare sa ne faca sa intelegem cat de bine ne este.
Iti doresc succes, curaj mult si pastreaza-ti tonusul ala fabulos!
Uita-te la clipul asta, poate te ajuta la capitolul motivare:
qwerty • 12 septembrie 2011, 18:56
Mi-au dat lacrimile citind acest interviu.Sa-ti dea dumnezeu sanatate Mihaita !
SORIN485 • 12 septembrie 2011, 18:57
MIHAI ITI VEI REVENII SUTA LA SUTA ITI GARANTEZ DEJA VORBESTI MISTI MANA EHHEE BAIETE STAI LINISTIT CA TE FACI BINE FII AMBITIOS CUM ERAI LA STEAUA SANATATE MULTA LUPTATORULE
Aradeanul • 12 septembrie 2011, 18:59
Felicitari domnule Tolontan ptr acest interviu care ar trebui sa ne puna pe toti pe ganduri despre viata noastra. Nu stim sa apreciem cand suntem sanatosi. Mihai este un baiat luptator si cu credinta ca se va face bine. Noua nu ne ramane decat sa il sustinem prin rugaciuni la Dumnezeu si sa fim alaturi de el. MIHAI ESTI UN EXEMPLU PENTRU NOI TOTI. ITI DORIM SANATATE RAPIDA. FI PUTERNIC IN CONTINUARE
Radi • 12 septembrie 2011, 19:06
Mihai, tie si tuturor celor care trek prin astral de clipe, va dorim sa aveti putere si incredere. Pe cei ca voi, noi, cei
„normali” va respectam Mai mult decat pe Toti savantii lumii. Noi, cei „normali” avem atatea de invatat de la cei care trec prin clipe ca cele prin care treci tu.
Cristian • 12 septembrie 2011, 19:19
Mihai, am citit aceste cateva randuri asternute pe aceasta pagina si sincer am ramas uimit cat de puternic si de increzator pot sa fi dupa ceea ce s-a intamplat in acea zi cumplita cand practic ti s-a „luat” dreptul la a mai face ceea ce-ti placea cel mai mult si adica „”jocul cu mingea „” Daca ceea ce ai spus in acest inteviu cu Tolontan este in mare parte asa , ma refer la verdictul medicului referitor la maduva , ca nu a fost sectionata 100 % , atunci nu cred ca nu o sa-ti revii macar la 70-80 la suta din potential. Acum ca vei mai juca fotbal sau nu este mai putin important , cel mai important este sa margi pe aceasta linie si sa fi perseverent pentru ca greul acum incepe.Mihai vreau sa sti ca eu te sustin si-ti sunt alaturi indiferent cat de bine vei trece peste acest ” episod ” din viata ta si sa mai sti ca nu sunt singurul , am o multime de prieteni care toti sint in acelasi asentiment cu al meu vis-a-vis de tine …..Acum ca sa nu te plictisesc vreu sa-ti transmit multa forta si incredere si nu te lasa indiferent de obstacole , si sa nu uiti …noi cei care facem acelasi lucru care l-ai facut si tu ….FOTBAL Te salutam cu drag „” PRIETENII !!!!!!
Vasile • 12 septembrie 2011, 19:20
Numai tu stii ce-i in sufletul tau, Mihaita. Imi imaginez, ca nici acum nu-ti vine sa crezi ca tocmai tu ai patit asa ceva. Sa stii Mihaita, ca nimic nu este intamplator in viata. Totul are un sens. Probabil ca Dumnezeu are o misiune pentru tine si de aceia, te-a incercat atat de dramatic. Nicio clipa sa nu renunti la ideea revenirii la o viata normala. Sunt convins, ca avandu-l in suflet pe Dumnezeu si luptand cu tenacitatea pe care o aveai pe terenul de fotbal, mai devreme sau mai tarziu, vei redeveni un om normal. Sta in puterea ta sa faci aceasta minune! Dumnezeu sa te aiba mereu in paza si sa-ti asculte rugaciunile! Doamne ajuta!
Alina • 12 septembrie 2011, 19:23
Absolut incredibil, toate gandurile bune sa fie cu tine! Sunt sigura ca o sa-ti fie bine, esti in sufletul multor oameni care iti vor bine si toata energia asta pozitiva o sa te ajute 🙂
marin • 12 septembrie 2011, 19:27
Mihai esti un luptator. Urmareste acest clip si sper sa te incurajeze.DUMNEZEU E CU TINE fi sigur de asta. http://www.youtube.com/watch?v=Za-uzy56n6U&feature=related Felicitari pentru interviu !
Vlad • 12 septembrie 2011, 19:31
Bravo Mihai! esti un baiat incredibil de puternic! sanatate maxima!
Roland • 12 septembrie 2011, 19:31
MIHAITA,PE LANGA LECTIA DIN TEREN,LECTIA DE FOTBAL PE CARE NE-AI DAT-O,SI NE-AI ARATAT-O DIN TEREN,ACUM NE-AI DAT O LECTIE SI MAI MARE DE VIATA!Acum ai vazut ce ar trebui sa vedem cu totii.Cat de importanta e sanatatea si nu averea!!!Sa-ti dea Dumnezeu putere,vointa(oricum,cu astea esti inzestrat din plin)sa dai interviuri din picioare si sa te bucuri in continuare de viata.Esti un om special,deosebit si toti romanii,toti olandezii,toata lumea avem doar ganduri de bine,si mereu cand ma rog,”pun o vorba buna” si pentru tine!Multa sanatate si imi pare foarte rau ca nu am putut sa te vad doar la televizor,dar dupa chipul tau se vede bunatatea,puterea si optimismul!Pe care le ai din plin!MULTA SANATATE,si parintilor tai care nu se dezlipesc de tine!
sorin • 12 septembrie 2011, 19:32
Forza Nesu, Forza Nesu!!!!!
Nu te lasa!!!!!!!!
Lucian • 12 septembrie 2011, 19:35
In sfirsit, mai aflam si altceva decit cum si-a pierdut fecioria nu-stiu-cine-a’lu Virciu sau cum circula Sensuala fara permis! Desi poate parea nepotrivita atitudinea mea in aceste momente, cred ca, totusi, Tolontan a comis un gest absolut NORMAL si sper sa nu-si faca un titlu de glorie din acest eveniment! Pentru ca, si sub obladuirea lui, isi desfasoara activitatea o gramada de „jurnalisti bacaloriati”. Sa nu ne indepartam, insa, de suferinta si de lupta sublima a lui Mihaita cu realitatea dura a vietii sale din aceste vremuri. In rest, SANATATE, MIHAITA!
claudiu • 12 septembrie 2011, 19:39
MIHAITA CAPUL SUS ,SA NU NE DAM BATUTI …..MULTA SANATATE!!!!!!111
mihaita din craiova • 12 septembrie 2011, 19:39
in urma cu aproape 2 ani am suferit un accident cerebral hemoragic si din sanatos si puternic am ajuns o leguma,paralizat pe partea stanga.acum, merg cu masina, mi-am reluat serviciul,sigur ca mai am sechele,sechele ce nu se vad,doar se simt.insensibilitati, etc.mi-am reluat viata.am plans cat nu plansesem niciodata, m-am rugat si ma rog Domnului Dumnezeul nostru,al tuturor.Aplans iarasi azi si acum plang si voi mai plange.nu se poate mihaisa nu-ti revii.lupta si cu siguranta vei reusi.plang pentru tine,stiu ce inseamna sa-ti doresti sa mai fii doar o clipa cum erai,stiu ce inseamna jalea si amarul,stiu ce inseamna sa traiesti in iad inca din timpul vietii.lupta mihai,nu se poate sa nu reusesti sa invingi fatalitatea.ti-am urmarit cariera in timp cu placere si interes.ai fost mereu special.cat erai de firav atat erai de bataios.fii in continuare bataios.LUPTA MIHAI,LUPTA.
Calin Bura • 12 septembrie 2011, 19:41
MIHAI CAPUL SUS VEI REVENII SI MAI PUTERNIC DECAT AI FOST INAINTE ,NICI UN ROMAN NU T-EA UITAT.
bogdan adr • 12 septembrie 2011, 19:41
sper din toata inima sa te faci bine. din partea mea, a unui DINAMOVIST, iti doresc tot binele din lume. fi tare, asa cum esti tu!!!
avram • 12 septembrie 2011, 19:42
nu imi vine sa cred ce putere de viata ne da dumnezeu prin tine mihai astazi citind doaor o parte din interviul tau te rog fi tare si crede in dumnezeu si vei merge din nou cred asta din suflet si mai cred ca ai fost ales sa areti lumi intregi ce putere are dumnezeu si neai mai dat o lectie noua rominilor de modestie si intelegerea celor din jur sanatate si miau dat larcrimile de puterea ta fi tare
valentin • 12 septembrie 2011, 19:42
Mhaita,modul tau demn de a te comporta imi dovedeste ca ai un caracter puternic ,iti multumesc in numele tuturor celor ce au citit pentru exemplul pe care il dai si anume ca nu forta fizica a unui om este calitatea principala ci vointa ,vointa dublata de un psihic de solid .de invingator .iti doresc o recuperare cat mai rapida !p.s. lucrurile care azi par imposibile ,maine vor fi mai usor de atins!!!
dan • 12 septembrie 2011, 19:42
Mihai, multa sanatate si putere! sa-ti ajute Dumnezeu sa te faci bine! Doamne ajuta!
Olimpico • 12 septembrie 2011, 19:43
Multa sanatate de la Constanta, Mihai Nesu:-).
Sa de-a Dumnezeu sa te faci bine,si chiar daca nu vei mai juca fotbal,sa fii un om normal.
Oricum,ai facut foarte multe pentru fotbalul nostru, si ai niste performante la care unii jucatori viseaza,si pe care nu le pot atinge nici cand se lasa de fotbal. Ai jucat in Champions League,la echipa nationala, in strainate , intr-un campionat decent si un club organizat care-si respecta jucatorii :-).
Sa continui recuperarea cu aceeasi vointa pe care ai avut-o pana acum. Sunt convins ca 90% din romani sunt alaturi de tine si te sustin.
Numai bine!
Cristi Metea • 12 septembrie 2011, 19:46
http://www.psihohipnoza.ro/povesti-terapeutice/ghinion-noroc-cine-poate-sti-poveste-terapeutica/
http://www.youtube.com/watch?v=6eBBniJy0tg
Poate iti aduc un strop de speranta.
Voi incerca sa-ti fac o surpriza in curand.
Dumnezeu cu tine si cu familia ta.
mirel • 12 septembrie 2011, 19:46
Multa sanatate Mihai, imi doresc din tot sufletul sa iti revii cit mai repede. Sint sigur ca nu va mai dura mult si te vom vedea iar zimbind, zugravindu-ti casa la care visezi. Un om ca tine nu merita altceva decit ce e mai bun in viata, iar eu sint sigur ca asa va fi:)
Perju Marian • 12 septembrie 2011, 19:49
Ma rog la Bunul Dumnezeu sa-ti dea puetrea necesara pentru a vopsi acea casuta….Ne rugam cu totii sa ai puterea sa treci peste acesta incercare…Poate ca Dumnezeu a vrut sa-ti arate ca intr-adevar exista oameni pe care te poti baza ( Maria, un nume predestinat sfinteniei-O femeie minunata care sunt convins ca te invata cum sa treci peste aceste momente dificile) Sa ramaneti in continuare impreuna, pentru ca doar asa puteti trece peste toate incercarile la care viata va supune.
Noi, toti romanii ne gandim si ne rugam pentru tine Mihaita!
Cu toata puterea inainte, suntem cu gandul la tine!!!
Razvan • 12 septembrie 2011, 19:50
Multa putere si sa ai parte de noroc,Mihaita !Te admir de pe vremea cand jucai la Steaua ptr daruinta ta…nu poate fii soarta asa de dura cu tine ! Multa sanatate iti doresc ! Suntem alaturi de tine !
Loko • 12 septembrie 2011, 19:52
Cat te-am injurat cand jucai la steaua…dar acum iti rog pentru sanatate…Hai Rapidul,Hai Mihai
george • 12 septembrie 2011, 19:54
Dumnezeu sa te ajute mihaita sa treci peste aceasta grea incercare,tu chiar esti un om bun cu suflet curat,sunt sigur ca Dumnezeu o sa te ajute
Marius • 12 septembrie 2011, 19:57
Nesule fi tare si ai sa vezi ca intr-o zi vei reusi… cu pasi marunti ai sa redevii ce erai inainte de accident…mult curaj si sa natate
Cristian • 12 septembrie 2011, 19:58
Esti un om extraordinar!!! Un exemplu de urmat pt. noi toti care suntem vesnic nemultumiti si frustrati pt. niste nimicuri!!!
Mi-ai schimbat felul de a gandi si de a ma raporta le viata!
Iti multumesc, sincer!
alina • 12 septembrie 2011, 20:04
sunt o bihoranca care atunci cand a citit despre tine a terminat plangand in hohote.te felicit pentru ambitia pe care o ai si sa ti ajute dumnezeu sa poti trece peste aceasta problema si sa ti poti cumpara casuta pe care o visezi si sa fiti tu cu sotia ta fericiti impreuna.iti sunt alaturi cu sufletul si ti doresc muuuulta sanatate si insanatosire grabnica.bihorenii te iubeste
moromete • 12 septembrie 2011, 20:05
dupa o zi pe care eu o consideram grea plec spre casa. 12 ore de munca si un interviu emotionant. da, viata merita traita indiferent de formele ei de exprimare
ionut • 12 septembrie 2011, 20:05
de ce?asta e intrebarea,nici un conducator din fotbalul nostru,nu a propus sa se faca o cheta la nivelul ligiilor 1 si 2,asa cum propusese si „domnu”borcea pentru „prea iubitu si prea maritu nostru briliant”,o „nimica” toata ,doar vreo 17 mil de euro.nu cred ca „iubiti nostri” fotbalisti nu se pot lipsi de niste maruntisi, cam cat consuma bolizi lor intre 2 semafoare in bucuresti,sau cat lasa ciubuc in cluburile de fite ,unde consuma ,”obligatoriu”doar apa plata cu lamaie.nu cred ca nimeni nu s-a gandit si la varianta asta,un tratament la o clinica specializata si renumita pe aceasta problema din sua sau chiar in europa.bafta multa bisonule ,mereu in inimile stelistilor si fii tare.
marcel • 12 septembrie 2011, 20:08
si citesc,,,,si plang ca un copil….am 47 de ani…
dar nu-ti plang soarta…Mihaitza….nu….plang de bucurie,,,bucuria nascuta din puterea ce o iradiezi in jurul tau….
e imposibil ca energia transmisa catre tine de atatea suflete curate sa nu te ajute sa poti trece prin aceasta dificila incercare….
sunt sigur ca peste ani….iti vei alerga nepotii prin curtea casutei din insula….musai alba…si musai…vopsita de tine….
nu-ti urez nimic….te astept sa-mi dai un autograf…
Sergiu (din Basarabia) • 12 septembrie 2011, 20:09
Mihai, fii puternic in continuare!! Ma rog p-u tine sa te faci bine!!
George • 12 septembrie 2011, 20:09
Dumnezeu sa iti dea sanatate Mihai:)
Insanatosire grabnica,ma voi ruga pentru tine 🙂
Robert • 12 septembrie 2011, 20:11
Mult noroc Mihai. Ma bucur ca esti foarte tare din punct de vedere mental si ca ratiunea nu ti-a fost foarte afectata. Sper sa iti revii si din punct de vedere fizic la normalitate. Dumnezeu sa te ajute pentru ca esti foarte bun iar in teren ai fost intotdeauna un luptator care a dat totul pentru echipa. Romanii sunt alaturi de tine si iti multumim pentru curajul si optimismul cu care ne inspiri.
maria • 12 septembrie 2011, 20:12
Sunt extraordinar de impresionata de articol este scris cu multa sensibilitate.Eu am avut o tumora in T10, si mergeam in baston urmand sa raman paralizata pe viata,un an mi-a trebuit sa o descopar si sa ma operez,asa ca inteleg foarte bine situatia.Azi cand francezii ne dispretuiesc, consider ca e un noroc totusi ca Mihai este in Olanda,unde oamenii sunt normali la cap si sunt sigura ca-l vor ajuta foarte mult si psihic si fizic.Eu sunt refacuta,am avut compresie medulara, dar trebuie o vointa imensa, o inima vesela si cele mai noi tehnologii medicale si multa,multa rabdare,Sant cu gandul la Mihai, sa nu uite ca viata e o lupta continua,
Andrei • 12 septembrie 2011, 20:14
Salut! Sincer nu ma pricep prea bine la astfel de discutii… dar te-am vazut la primul meci, la seniori la Steaua, parca nea Piti te-a bagat. In mica mea istorie am apreciat maxim 10 jucatori de fotbal, toti aveau aceasi pasiune pentru fotbal, dorinta de-a da totul pentru sportul rege(davids, lacatus, camoranesi, gattuso, del piero, nicolita…)Te rog sa imi promiti cand te vei face bine(nici nu iau in considerare alta varianta) ai sa iti inchei cariera la Steaua. Avem foarte mare nevoie de persoane cu atata darurirea, la Steaua. Daca nu te vrea nea Jiji am sa fac lobby. Fortza Steaua Fortza Nesu:X