TOLO.RO
TOLO.RO
Preocupați de ceea ce se întîmplă cu ziarele centrale, remarcăm mai greu zecile de titluri locale închise în 2011 în țară și preluările politice începute deja pentru campaniile electorale din 2012. În ultima categorie intră Ziarul Hunedoreanului, cel mai bun titlu de presă al județului. Astăzi, Ovidiu Petrovai, redactor-șef adjunct la Ziarul Hunedoreanului, își anunță plecarea cu acest editorial. Dragoș Stanca mi-a semnalat textul.
miercuri, 1 februarie 2012, 11:12
Preocupați de ceea ce se întîmplă cu ziarele centrale, remarcăm mai greu zecile de titluri locale închise în 2011 în țară și preluările politice începute deja pentru campaniile electorale din 2012. În ultima categorie intră Ziarul Hunedoreanului, cel mai bun titlu de presă al județului. Astăzi, Ovidiu Petrovai, redactor-șef adjunct la Ziarul Hunedoreanului, își anunță plecarea cu acest editorial. Dragoș Stanca mi-a semnalat textul.
Petrovai este unul dintre numele care au asigurat integritatea senină și reputația acestui ziar local. Lansat de MediaPro în aprilie 2000 cu titlul Hunedoreanul, închis mai apoi de Pro, și ținut în viață doi ani și jumătate de către angajați, pur și simplu din abonamente și din vînzările la tarabe, ca o promisiune mereu repetată a modelului virtuos originar al presei, cotidianul a devenit unul dintre acele ziare oneste care participă la viața comunității fără fițe, neinteresat de jocurile de culise și cu o căldură care l-a făcut iubit de deveni, de hunedoreni și de oamenii tuturor orășelelor sau comunelor pierdute prin munți în acel județ sărac.
Mă leagă de ziarul din Hunedoara cîțiva ani din viață pentru că am participat la fondarea lui. Dacă mă gîndesc la lucrurile pe care le-am parcurs în cele peste două decenii de presă, probabil că n-a fost încercare mai nebunească decît aceea de a face parte dintr-o echipă care a creat de la zero un cotidian modern în Deva, cînd piața era monopolizată de vechiul ziar comunist, imbatabil după toate analizele. Acea echipă a reușit imposibilul.
Am verificat ce s-a întîmplat azi. Presați de condițiile îngrozitoare ale industriei ziarelor, care și-a pierdut 75% din venituri în doar trei ani, angajații au vîndut titlul unei firme deținută de fata lui Mircea Moloț, șeful Consiliului Județean Hunedoara. Moloț are reputația unui baron local, susținător al lui Crin Antonescu. Inițial, la cumpărarea ziarului din noiembrie 2011, Moloț a garantat că nu se va amesteca în editorial și o vreme a respectat asta. Dar vin alegerile și are nevoie de ziar.
Au schimbat redactorul-șef, adjunctul a anunțat și el că pleacă. Un șef de secție și-a dat demisia. Asta e povestea.
Alin • 1 februarie 2012, 12:18
Aprilie 1999, Cătălin, atunci s-a lansat HUNEDOREANUL. Şi acum, la 13 ani distanţă, îţi mulţumesc pentru acea perioadă extraordinară!
Cătălin Tolontan • 1 februarie 2012, 12:23
alin: multumesc si eu, dar era totusi 2000, nu 1999 🙂
alin bena • 1 februarie 2012, 13:22
ai dreptate, mi-am întrebat soţia :), m-am însurat în 2000, anul în care s-a lansat HUNEDOREANUL!
Remus • 1 februarie 2012, 13:45
Din pacate, aici in judet, se cumpara si ziaristi nu numai ziare.Putin sunt cei care se pot opune fenomenului, ca asta e de fapt, un fenomen.
Ma alatur si eu lui Alin si-ti multumesc pentru perioada aceea, intr-adevar extraordinara ce a coincis si cu debutul meu in presa!
dstanca • 1 februarie 2012, 16:05
Stai calm, Remus. Si la Bucuresti e cam la fel. Doar pretul difera 🙂 Salutari tuturor…
Sa vina mai multi bani patati de maioneza! | theRobi • 2 februarie 2012, 0:42
[…] sunt al dracului de multi baroni locali imbracati in Boss Orange sau Armani care confisca portavocea comunitatii pana cand ajungem cu toti doar sa bombanim in izolarea sociala a caselor noastre si sa adunam numai […]
Gigi • 2 februarie 2012, 8:43
Domnule Tolontan, intamplator, v-am cunoscut la data lansarii Hunedoreanului. Erati impreuna cu Mircea Lepadat, la redactie. A fost fondat si a existat un ziar. Acum e o foaie cu alta destinatie. De ce nu exista presa in judetul Hunedoara? Pentru simplul motiv ca nu exista niciun ziarist, chit ca unii au trecut si pe la Stefan Gheorghiu. Exista doar slugi care, din pacate, trebuie sa ceara iertare tovaraselor invatatoare de le-au pus in mana condeiul si pe care la fac de rusine.
dana • 2 februarie 2012, 13:57
Bine va gasesc!
Sa va povestesc o scena: o zi oarecare, ora 8, 30 dimineata. Locuiesc in Timisoara si drumul de acasa la slujba il fac, zilnic, pe jos. O iau pe sub viaduct si pe „Popa Sapca” ( e numele unei strazi) opresc la una dintre fintinile publice forate de catre administratie ( in Timisoara sint aproximativ 90 de astfel de fintini)sa-mi iau apa. E mai buna la gust decit cea de la robinet. De la departare vad ca la fintina se repede un domn, elegant imbracat si ingrijit, isi aseaza cele 2 bidoane sub ambele robinete si da drumul la apa. Ajung in spatele lui si astept. Vizibil incurcat si vinovat (in subconstient) ca a blocat ambele guri de apa, se uita peste umar la mine si imi spune, Ei, hai ca VA LAS…. Isi retrage unul din bidoane si-mi face loc sa iau si eu apa. Mai vine o doamna si devine si mai nervos pentru ca el mai avea ceva pe constiinta. Parcase aiurea, neregulamentar si mizase ca, „lasa, sar din masina, iau apa si plec rapid”. Universul, insa, i-a adus pe cap 2 femei care asteptau cuminti sa lase macar un robinet liber, situatie care il incurca pentru ca ii fura din timp, adica era posibil sa treaca pe acolo vreao masina de politie si sa intre in bucluc. Cind mi-a spus mie ca … ma lasa… ironic de parca mi-ar fi facut o concesie, am replicat: „E si dreptul meu sa iau apa de la o fintina publica nu .. ma lasati dvs. NU-mi dati nimic dvs. Domnul a fost ofuscat. Ca poate este fintina lui , de unde stiu eu… Am priceput unde batea si i-am spus ca da, este publica, este pe domeniul public si in masura in care ii apartine dumnealui, ca este platitor de taxe, imi apartine si mie. Domnul elegant imbracat, cu masina parcata neregulamentar, in mijlocul strazii, oprit sa ia rapid 3 bidoane mari cu apa, m-a masurat de jos in sus si mi-a aruncat…. ca, dupa cum ma vede el, eu mai degraba sint primitoare de ajutoare sociale si nu platitoare de taxe. Aluzie la faptul ca eram imbracata sport si oarecum nonconformist. Probabil ca in situatia in care as fi fost pe tocuri foarte inalte, cu haina de blana pe mine si coborita dintr-o masina ok, s-ar fi uitat la mine cu alti ochi si m-ar fi catalogat drept o buna platitoare de taxe. Ce sa mai spun? Eu sint un simplu angajat si imi platesc toate taxele si impozitele si nu am sume de bani mari la dispozitie ca sa-mi cumpar haine elegante, insa incet, incet oamenii se devoaleaza in diferite situatii aparent marunte de viata. De regula, nimic nu e ce pare a fi si privim totul superficial si cu prejudecati. Platesti daca esti treaz, platesti daca iti spui punctul de vedere, platesti daca te asumi si iti asumi, platesti daca ai verticalitate, platesti daca te respecti, ca om in primul rind. Si primii care te taxeaza sint semenii de linga noi, cei pe care ii avem in preajma in fiecare clipa. Ne judeca semenii dupa haine si dupa cit de tare ii incurcam sau nu. Cu drag, Dana
Catalin • 14 februarie 2012, 0:07
Cea mai emotionanta, intensa si incurajatoare experienta din destul de scurta mea cariera jurnalistica a fost inceputul si lansarea ziarului „Hunedoreanul”. Si cum s-a transformat din saptamanal in cotidian in saptamana dinaintea lansarii :). Multumesc, Tolo, multumesc, Marian, multumesc Alin, Mircea, Sorin, Remus si toti ceilalti!
Pagina lui Dragos Stanca » Arhiva blog » Cum “mor” ziaristii • 7 martie 2014, 0:12
[…] Sunt cuvinte scrise de un ziarist obligat sa plece din locul unde si-a lasat bucati din suflet. Sunt randuri din care transpare starea jenanta in care a ajuns azi o breasla din care, odinioara, era o mandrie sa faci parte. Detalii, la Tolo. […]
Andronache sorin • 11 iulie 2014, 19:09
Ce avea deosebit ziarul:hunedoreanul?nu mi s-a părut ceva ieșit din comun.mai ales că l-am contactat odată pe domnul ovidiu petrovai,pentru a-i relata un caz,iar dânsul nu mi-a spus că nu-l interesează,așa că în final m-am lăsat eu păgubaș!