TOLO.RO
TOLO.RO
joi, 26 februarie 2015, 6:11
”Acum cîțiva ani, eram la intrarea în Cișmigiu, alături de Cătălin Măruță”, povestește Ioanițoaia. Ziaristul făcea ”Recursul Etapei”, iar Măruță era la matinalul TVR 2. Nu ajunsese încă pe ProTV.
Cei doi se plimbau umăr la umăr. ”Dintr-o dată, văd un grup de oameni cum se reped țintit spre noi”, zice Ioanițoaia. ”Sînt obișnuit cu asta de o viață, microbiștii mă întreabă cine ia campionatul, de ce arbitrul a furat Rapidul…”.
Ovidiu face cîțiva pași în față și, ca și cum ar fi fost omul invizibil cu pansamentele uitate acasă, fetele şi băieţii trec veseli pe lîngă el și se grupează în jurul lui Măruță. Îi cer autografe, îl iscodesc, iar Măruță plătește prețul celebrității.
Ignorat la cîțiva metri, îndepărtat parcă și mai mult de forța centripetă a entuziasmului fanilor, vechiul gazetar începe să rîdă de sine însuși: ”Ce fraier am fost!”
Autoironia este una dintre marile sale plăceri. Întrecută poate doar de pasiunea de a-i observa pe tineri cum îi cresc alături.
S-au scurs două decenii. L-am văzut în momente bune și rele.
Într-o dimineață, în redacția ProSport, se înfuriase pe un subiect oarecare. Ioan Viorel, un reporter strașnic, s-a simțit vizat de reproșuri și s-a ridicat de la masa ședinței de sumar, unde ardea discuția. Vio a ieșit pe ușă fără să spună nici un cuvînt. Nici nu l-am privit pe Ioanițoaia, simțeam că directorul o să pocnească de furie. Cu chestia asta nu prea se glumește. Jurnalismul e o profesie liberă în exprimare numai dacă organizarea e impecabilă.
După cîteva minute, l-am simțit pe Ioanițoaia, cu coada ochiului, cum se detensionează. Nu știam ce să cred.
A doua zi, la aceeași ședință de sumar, vulcanul cu egouri al oricărei redacții, Ioan Viorel a apărut calm. Iar directorul ziarului l-a acceptat, fără să-i adreseze nici măcar un reproș. Nu se întîmplase nimic, în fond. Un fapt de viață.
Ioanițoaia este egal în orice situații și în fața oricui. Habar n-am cum reușește să umanizeze circumstanțele. L-am văzut discutînd cu șefi de stat sau cu mari vedete. În nopțile albe ale Olimpiadei de la Sydney, Ion Țiriacstătea ore în șir, căscînd gura la poveștile lui Ioanițoaia.
Este singurul om pe care-l cunosc la care Adrian Sârbu nu că n-a ridicat tonul, era de neimaginat așa ceva, dar, și mai mult, la care s-a raportat întotdeauna cu o politețe ceremonială. Pentru cine a lucrat cu Sârbu asta e o minune. Una care făcuse carieră în epocă. În PRO nu înțelegea nimeni de ce universul și-a pus fracul pentru Ioanițoaia în timp ce ceilalți încasau cotoare de măr, aruncate în ședințele de board.
Trag cu ochii la ediția specială a Gazetei, dedicată celor 70 de ani pe care-i împlinește directorul. Textele colegilor mei sînt atît de bine scrise…
La Gazetă, e o tradiție să salutăm marile nume ale sportului la aniversarea unor vîrste rotunde. O facem indiferent dacă vorbim despre Radu Cosașu, Marius Lăcătuș, Gică Hagi sau Ion Cupen. Nu profesia contează, ci apartenența. Am senzația că aceasta va fi ediția cel mai frumos scrisă și mă gîndesc ce compliment nerostit stă în toate aceste rînduri ale atîtor ziariști, concepute special pentru Ioanițoaia.
Daniel Nanu a scris că Ovidiu e ”Perfecționistul” prin definiție. Poate că e cel mai bun titlu pentru coperta ziarului. I-l vom fura lui Daniel.
La începutul anilor 2000, cînd lucram la ziarele locale ale MediaPro în Transilvania, făceam un cotidian la Deva și-l tipăream la Cluj.
Pe vremea aceea, canci fibră optică, așa că transportam ”Hunedoreanul” în fiecare seară, salvat pe discuri optice, cu mașina, cale de aproape 200 de kilometri. Conducea Marian Toader, omul care desena ziarele. Noaptea se tipărea și făceam, înapoi, încă 200 de kilometri. A doua zi de dimineață, hop la redacție, uneori abia reveniți în oraș.
Uneori îmi amintesc asta cînd mă surprind iritat că nu se încarcă instantaneu nu-știu-ce-rahat-de-aplicație. Cam așa s-a făcut presă și atîta muncă pisată am înghițit, în numele unui perfecționism deprins de la Ioanițoaia. De aia nu ne poate urni nimeni, că e președinte de țară sau padișah. Am învățat de la Ioanițoaia.
Mi-l imaginez asemenea personajului matur al lui Nuri Bilge Ceylan din ”Winter Sleep”. Afară iarna stă să plece. El nu și-a dat paltonul jos. Ce sens are să scrii la un ziar care se numește ”Vocea stepei” un articol intitulat ”Florile stepei?”. Mai ales cînd eviți și lirismul și tiradele, ambele absente din stilul lui Ovidiu și înlocuite cu ”subiect, logică și gramatică”, că ne-a căpiat cu principiul ăsta! Are rost să scrii.
Cu paltonul pe el, se uită lung la oameni, știind că fiecare avem ceva amar în noi, nervos și meschin, ceva care ne-ar îndreptăți să devenim ciufuți, să punem un lemn în foc și să trăim departe de ceilalți.
Dintr-un motiv sau altul, nu facem asta, nu hibernăm în sarcasm și rămînem împreună.
Pentru noi, motivul se numește Ovidiu.
Bogdan C. • 26 februarie 2015, 9:06
Foarte frumos elogiat dl Ioanitoaia ! La multi ani , maestre ! Iti doresc putere de munca inca 30 de ani , iar apoi pensie lunga !
Marin Eduard • 26 februarie 2015, 9:18
„LA MULTI ANI”!!!SANATATE SI NUMAI BINE NEA OVIDIU.CU STIMA EDUARD MARIN!!!
FYRY • 26 februarie 2015, 9:28
incepe sa mi fie drag OVIDIU numai citindu ti ODA adusa sefului,noroc ca stiu despre cine i vorba,altfel m ai fi fermecat.superb scris,personajul insa nu se ridica LA VALOAREA ARTICOLULUI
zona magheru • 26 februarie 2015, 9:30
Un om care emana in jurul lui energie pozitiva . Un intelectual . Un om dedicat sportului . Un profesionist . Imi impune un mare respect . LA MULTI ANI MAESTRE !!!!
Traian • 26 februarie 2015, 9:36
Sa-i dea Dumnezeu sanatate, mare ziarist, pacat doar ca, la fel ca si tine, n-a scris mai multe carti despre sport…
Ramon • 26 februarie 2015, 9:41
La mulți ani domnului Ioanițoaia, însă decăderea presei și, în particular, a celei sportive se datorează tuturor, ziarițti, directori, politicieni. Sportul avea 250.000 exemplare și se epuiza în 30 minute, asta dacă ajungea în orășelul x sau y și asta în anii în care TVR avea mai mult de 2 ore în care vorbea nea Nicu. 4 milioane de români s-au autoexilat, gazeta vinde aproape 20 % din tirajul insuficient al Sportului, nici marele Pro Sport înființat de cuplul Ioanițoaia-Tolontan nu mai există, zeci de cluburi care activay acum 20 de ani s-au desființat, românii dau din colț în colț pentru un salariu de 150 E pe lună, pentru care nu concep să facă ceva. Planurile cincinale de producție au devenit planuri de arestări in care doar puțini au privilegiul să joace, ceilalți fiind imuni. Ura cultivată 24 de ani in presă răbufnețte pe toate forumurile, în care neadaptații României capitaliste înjură pe cei care și-au împărțit bugetele țării. Și pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume li s-a spus simplu: Elena Udrea.
sepi49 • 26 februarie 2015, 9:43
LA MULTI ANI! WSZYSTKIEGO NAJLEPSZEGO!
Florian • 26 februarie 2015, 9:47
La multi ani d-lui Ioanitoaia si un morman de sanatate. Cat despre ” de aia nu ne poate urni nimeni ” Ia loc in picioare Tolo. Lasa-l pe altul sa o spuna.
Chivas • 26 februarie 2015, 9:49
L-am cunoscut pe domnul Ioanitoaia acum vreo 15 ani, la poarta de imbarcare pt o cursa de la Amsterdam la Bucuresti. Stiindu-l de la tv, l-am salutat si l-am intrebat, mai mult de dragul conversatiei, ce a facut Dinamo, era zi de etapa. Mi-a raspuns ca nu stie. In timpul zborului, l-am vazut cautandu-ma cu privirea in avion, dupa care a venit la locul meu si mi-a spus toate rezultatele meciurilor, probabil le aflase de la piloti. M-am mirat, dar mi-am dat seama cat de mult arde omul asta pentru sport. Si cand faci o meserie din pasiune, chestia asta se vede de la distanta. La multi ani, domnule Traian, sanatate si putere de munca!
Teo B • 26 februarie 2015, 10:13
La multi ani, maestre!
(TOLO) Ioanițoaia: Flori de stepă – info tot • 26 februarie 2015, 11:30
[…] o viață, microbiștii mă întreabă cine ia campionatul, de ce arbitrul a furat Rapidul…”. |citeste in tolo.ro […]
Steaua1986forever • 26 februarie 2015, 11:31
La multi ani domnului Ioanițoaia. Tot respectul pentru cariera dumnealui.
ionkono • 26 februarie 2015, 12:38
La multi ani ! pentru nea Ovidiu si felicitari Catalin pentru articol.
Le meritati amandoi.
giovanni • 26 februarie 2015, 13:13
..LA MULTI ANI SI MULTE ARTICOLE D-LE OVIDIU ..te stiu si citesc de la
Dan Marginean • 26 februarie 2015, 15:52
Înainte de 1990, îi ascultam editorialele la radio, lunea, dacă-mi amintesc bine. Am iubit sportul întotdeauna, dl. Ioanițoaia m-a făcut să-mi doresc să devin gazetar sportiv. N-a fost să fie, pentru că nu erau locuri la departamentul Sport, însă de 17 ani sunt ziarist. Și datorită dânsului. Am însă dubii că mai citește Gazeta Sporturilor (am aceeași convingere în legătură cu dvs.), cu atât mai puțin varianta online. Probabil că ar lua-o razna dacă ar vedea titlurile incredibile, șocante, senzaționale, pe care le pun mai tinerii săi colegi. Am fost abonat, mulți ani, la gsp, dar am renunțat de curând, cu mult regret. Cam de când vă confundați cititorii cu niște oligofreni care au nevoie de titluri idioate ca să vă citească articolele.
bogdan arad • 26 februarie 2015, 16:06
La Multi Ani!
Perfectionist si profesionist…
dan • 26 februarie 2015, 18:16
La multi marelui Maestru Ovidiu! Multa lume il vede ca pe un om integru, calm si dedicat, printre care si eu. Poate va scrie o carte despre cum un ziarist sportiv mai poate fi integru si la ce nivel chiar!
vasglo • 26 februarie 2015, 18:53
Bravo Tolo,
de mult n-am mai deschis un ziar in care 80% sa fie dedicate unei singure persoane!!!!…….
ahuramazda • 26 februarie 2015, 20:16
Ovidiu Ioanitoaia cu minusurile si plusurile sale a aratat in multe momente ca poate fi un jurnalist echidistant care poate aprecia un bun jurnalist, reporter, etc. … un bun colectiv. Ai fler ai calitati de jurnalist, in mod special de jurnalist de investigatie, Chiar daca am avut niste contre cu tine te respect pentru meseria pe care o faci. Bafta si tie.
cineva • 26 februarie 2015, 20:44
Avand in vedere ca a fost plecat in USA in anii 70 stau si ma gandesc oare ce grad in securitate avea sau are (apropo de faptul ca nu tipa Sarbu la el) ? Nu cred in statuia pe care i-o ridicati avand in vedere diplomatia de proasta factura pe care o afisa la ,,procesul etapei” . foarte probabil pe sarbu il avea la mana cu ceva
Alex • 27 februarie 2015, 17:02
Mă întreb ce părere are Ovidiu Ioanițoaia în legătură cu tipul de jurnalism sportiv care se face acum, bazat în mare parte pe forța titlurilor și mai puțin pe calitatea conținutului.