GALA BUTE: Acești uituci care ne guvernează. Judecătorii au întrebat de 7 ori un martor același lucru!

vineri, 11 noiembrie 2016, 6:22

de Mirela Neag, Răzvan Luțac și Cătălin Tolontan

Un nou termen matinal.

Azi, ”Gala Bute” n-a prins sala de la etajul 2. Încăperea de la parter e mică.

Întunericul protejează Înalta Curte la ora 9 dimineața. Fețele oamenilor abia se întrezăresc, luminate de albăstruiul ecranelor telefoanelor mobile. Undeva pe ultimul rând, Tudor Breazu butonează în așteptarea instanței.

După rezultatul alegerilor din SUA, când analiștii aleargă în căutarea explicațiilor, cineva și-a amintit, apropo de superioritatea lui Donald Trump pe internet, că ”omul modern nu are nicio activitate care să dureze mai mult decât privitul telefonului mobil, cu excepția somnului și a pregătirii mesei”. 

Ne ridicăm în picioare.

Intră instanța.

Un director dă vina pe Ariton

E, din nou, o ședință care-i vizează pe Ion Ariton și Rudel Obreja.

Completul insistă pe modul în care cei 400.000 de euro de la 10 companii publice au plecat spre Federația Română de Box și au ajuns în conturile firmei lui Rudel Obreja.

Lumina crudă a dimineții de noiembrie, lumina unui soare care nu vrea să moară, cade pe fața nemișcată a lui Ion Ariton, dându-i o aură tragică.

Fostul ministru începe direct în focuri.

Primul martor este Ionica Raicu, director general în Ministerul Economiei din 2009 și până în 2013. De la primele cuvinte, ea trântește un lingou de plumb în brațele fostului șef.

”Din dispoziția domnului ministru Ariton, transmisă prin șeful său de cabinet, i-am chemat pe șefii companiilor subordonate ca să sponsorizeze Gala Bute” Ionica Raicu, director Ministerul Economiei

Asta își amintește Ionica Raicu.

Și mai spune că ”eu n-am stat mult la ședința de sponsorizare, am plecat destul de repede, cam după ce o treime din companiile prezente au anunțat ce sumă pot să dea”.

„Poate n-au consemnat procurorii”

Imediat, Bogdan Cimbru, avocatul lui Rudel Obreja, câștigă un punct neașteptat.

Avocat: ”Să ne spună martora: a declarat și la DNA că n-a stat decât o treime din ședință?”.

Instanța mușcă din capcana dulce. ”Păi, dacă ar fi spus, era consemnat”. Angela Dragne, șefa completului, se uită pe mărturia dată la DNA de Ionica Raicu: ”Nu scrie asta”.

Avocat: ”Doamna președinte, poate că n-a consemnat procurorul”. E un atac direct la faptul că, în cazul acestui martor, DNA a reconstituit o ședință neinformând instanța că omul care o descrie nu a asistat decât la o parte a întâlnirii.

Martor: ”Am spus la DNA că n-am stat decât o parte a ședinței”. Dar procurorii n-au consemnat.

Instanța: ”Am consemnat noi, acum”.

”Sensul întâlnirii era să aflăm disponibilul”

Ionica Raicu își amintește că ordinul adunării banilor a venit de la ministru.

De restul a uitat.

Instanța este calmă, dar adulmecă segmentele confuze din povestea martorului.

-Deci ce le-ați spus directorilor?
-Că Ministerul Economiei urmează să sponsorizeze un eveniment sportiv.

-Adică le-ați cerut să sponsorizeze?
-Nu. Doar le-am spus.

-Și atunci care era sensul întâlnirii?
-Sensul întâlnirii era să aflăm disponibilul de sponsorizat pentru fiecare companie.

(Râsete în sală. În banca presei se înghit batiste).

-Dacă acesta era sensul întâlnirii de ce nu le-ați cerut informația în scris, de ce a fost nevoie să chemați câte doi oameni din zeci de companii din toată țara la București?
-Nu le-am zis să dea o anumită sumă.

Și tot așa, în cerc, zeci de minute.

O întreabă de 7 ori și de 7 ori nu poate explica

La un moment dat, șefa completului îi atrage atenția Ionicăi Raicu: ”V-am întrebat de cinci ori de ce ați declarat una procurorilor și alta acum, nouă?”. 

De fapt, a întrebat-o de 7 ori, pe numărate și pe luate.

-Deci cum stau lucrurile?
–Nu știu, am uitat, nu-mi amintesc!

-Nu dumneavoastră ați condus ședința?
-Ba da, dar am uitat. Și am și plecat din ședință mai repede.

Toți se grăbesc, întotdeauna e ceva mai important.

Când nu te interesează 400.000 euro

La bară vine Romeo Medan, fost ”director de cabinet al ministrului Ariton”, așa cum se prezintă el.

Barem el e sincer.  Nu mai știe nici măcar când a fost șef de cabinet!

”Din ianuarie 2011 până în iulie 2011”, spune mai întâi. Grefiera consemnează. Femeia în costum gri-albastru scrie pe computer și, în același timp, informația apare pe ecranul din fața celor trei membre ale completului.

”De fapt, cred că din octombrie 2010”, se clatină Medan de pe un picior pe altul.

Judecătoarea se oprește. Grefiera stă cu mâna pe <DELETE>. ”Deci când?”. ”Nu știu, sincer nu știu”. ”Scriem exact cum a spus martorul”.

-Dumneavoastră v-a zis ministrul economiei că trebuie sponsorizată Gala Bute?
-Da. În cabinetul său. Dar mi-a spus la un mod destul de general.

-În ce sens?
-Mi-a zis: Vedeți dacă companiile din subordine pot să finanțeze din bugetul de sponsorizări! Așa, în general.

-În general?
-Da, în general. Sub jurământ vă spun că am uitat cum au stat lucrurile concret. De fapt, eu nu am intrat în sala de ședințe decât 10 minute. Și am plecat.

-De ce ați plecat?
-Păi, nu mă interesa subiectul. Eu aveam deja demisia depusă.

Nu-l mai interesa subiectul a 400.000 de euro!

Dialogul este exasperant. Nu e vorba că nu se pot uita detalii, e omenește să uiți după cinci ani.

Exasperant e că ei spun că nu-și amintesc nimic, ca și cum n-ar fi creditat nimic din ceea ce făceau.

Avocații se freacă de spătarele scaunelor.

În stânga șefei completului, colega ei, judecătoarea Florentina Dragomir, se uită galvanizată dincolo de lucruri. Ține o mână la falcă și arată ca și cum abia acum ar realiza că ”mama a avut dreptate când mi-a zis să mă fac inginer”.

„S-ar aprecia un milion de euro pentru Gală”

Doamna care urmează se numește Ioana Apan.

1 milion de euro au aflat cei din minister de la Ion Ariton că ar fi bine să se strângă pentru Gala Bute

Este fost secretar general adjunct în minister între 2007 și  2014.

Apan recunoaște că ministrul le-a cerut o sumă. O rostește impersonal, așa cum impersonalul cutreieră această sală, termen după termen, întâmplare după întâmplare, golind oamenii de identitate și audiența de orice speranță.

”Mi-a fost comunicat că urma să boxeze Lucian Bute”, spune el. ”Cine v-a comunicat?”, își umflă instanța obrajii. ”Domnul ministru”.

-Vi s-a fixat o sumă?
-Ni s-a spus că s-ar aprecia dacă se va ajunge la un milion de euro din partea companiilor.

”S-ar aprecia”!!!

E greu. La modul cel mai onest, e greu de tot!

Misiunea ta, indiferent că ești avocat, judecător, procuror sau public, e să înțelegi ce se petrece. Dar e crâncen să te descurci în acest mediu în care, înșir-te mărgărite, importanți demnitari și înalți funcționari publici vin și declară senin că nu era atât de important, că nu e clar, că ”s-a sugerat”, ”s-a crezut”, ”era de apreciat”.

În ciuda populismului, politica și guvernarea sunt chestiuni serioase și care merită făcute.

Însă în lumina aceasta stinsă de noiembrie, asistând la termenul ”n plus 1” din Gala Bute, e greu, e atât de greu să-i spui lui Donald Trump: ”Nu, nu ai dreptate! Nu trebuie să aruncăm tot la gunoi!”.

Femeia care a vrut să uite

Eufemia Mușat e, vorba ei, ”cea mai mică în rang din cei care am fost la ședința aceea”.

Expert de buget de la minister, Mușat e cea care a scris și a strigat tabelul cu daruri de la nașul către Obreja. ”Știți că ăla mai mic scrie”, zâmbește.

Recunoaște că a fost pusă mai apoi, în numele ministrului, să vadă de ce unele companii nu plătesc. Ioana Apan mărturisise și ea același lucru. Ministrul nu a dat doar ordinul sponsorizării, și-a mai pus și oamenii să sune pe acolo unde nu se grăbeau suficient.

Da, teoretic Consiliile de Administrație ale fiecărei societăți decideau sponsorizările, dar, de fapt, totul a fost hotărât în sala de la minister.

Măcar Eufemia Mușat (stânga în fotografia din deschidere, discutând cu Ionica Raicu) nu-și pitește convingerile: ”Doamna președinte, vă spun sincer, eu am vrut să-mi șterg din minte tot ce s-a întâmplat atunci!”. 

Nu a uitat, a vrut să uite.

Un martor impersonal

Ultimul martor al zilei este Emil Cosma, directorul general al Transgaz din 2010 în 2012.

Elegant, tras prin inel, cu insignă tricoloră la reverul costumului. Și Ariton are una. De la director general în sus, toți își certifică, discret, patriotismul și apartenența.

Transgaz a dat 50.000 de euro pentru Gala Bute, își amintește directorul, ”Era important pentru Guvern”, spune el. Poate, dar banii nu erau ai Guvernului.

Impersonalul revine în forme spectaculoase.

• ”Directorilor de la noi li s-a spus”.
• ”În ședința CA s-a prezentat”
• ”S-a discutat la Guvern de a susține Gala Bute”.

De câtă vreme n-ați auzit ceva mai perfect în materie de limbaj escapist: ”S-a discutat la Guvern de a susține Gala Bute”!!!

Și totuși, Donald Trump, nu ai dreptate!

Democrația liberală e soluția. Iar serviciul public merită respectat, nu crucificat.

Basarabeanul se lasă așteptat

Și dovada că democrația e soluția se ivește chiar la încheierea ședinței.

Avocatul Bogdan Cimbru cere, în numele lui Rudel Obreja, să fie adus în țară Iurie Ceban, ”afaceristul” din Chișinău cu care clientul său a făcut niște contracte despre care procuratura susține că sunt fictive. Că nu s-a prestat nimic.

Așa au circulat banii din Gala Bute.

Cristina Apostol, procurorul DNA de ședință, spune că nu vede niciun motiv. Că ”totul e o încercare de amânare”.

Ea oferă instanței verdictul dintr-un alt dosar, în care Ceban a fost condamnat în primă instanță, pentru aceleași scheme evazioniste pe care le-a folosit în afacerile cu Obreja.

Avocații freamătă.

Pentru că ceea ce face procurorul e să spună ”nu mai e nevoie să-l chemați pe Ceban că e băiat rău, deci a fost băiat rău și în combinație cu Obreja”.

E ciudat.

Iar reprezentanta DNA face asta folosind ca argument un verdict nedefinitiv dintr-un alt caz!

Nu contează cât de tare l-ar ajuta prezența lui Ceban pe Obreja, care oricum a făcut niște contracte năzdrăvane cu moldoveanul, ci e vorba dacă încerci să afli mai multe sau nu.

Asta în cazul în care, nu cumva, Ceban pare un găinar care scotea bani cash, dar e altceva.

Cele trei judecătoare se gândesc. ”Ne vom pronunța asupra acestei cereri”.

Un cuvânt și o virgulă în plus

Ședința următoare este pe 18 noiembrie, fix peste o săptămână.

Între timp, fostul director de la Transgaz termină de citit declarația. Emil Cosma spune instanței: ”Perfect! E doar un cuvânt în plus și o virgulă”. Se apropie de grefieră ca să corecteze împreună.

Cei trei magistrați privesc scena suprarealistă.

Omul care nu-și amintea mare lucru, care spunea că ba a decis Consiliul de Administrație, ba a hotărât ministerul, dar că oricum nu contează, acest om devine atât de pedant, atât de atent la o virgulă când e vorba de propria piele!

O virgulă.

Și totuși, nu, nu ai dreptate, Donald Trump!

SB 17 TGN

S-a terminat.

Pe Calderon trec mașinile una după alta. Un WV Touareg cu număr de Sibiu și număr de Transgaz ambalează în forță.

Conduce șoferul de la companie. În dreapta, vorbind la telefon e martorul Emil Cosma.

Vorba lui Ariton, alt sibian, dar cu statut de inculpat. ”Mi-a zis un colaborator din minister: Lăsați-mă să mă duc șef la compania aceea. Păi, cât câștigi? De trei ori cât dumneavoastră!”.

Save

Save

Save

Save