Dacă nu dă înapoi, Dragnea se va trezi în stradă cu jumătate de milion de oameni în week-end. Dar nimeni nu are voie să comită abuzuri în numele acestor oameni!

vineri, 3 februarie 2017, 10:27

• Șefii PSD nu înțeleg de ce, dacă au dat salarii, oamenii ies în stradă.
• Ies pentru că oamenii aceștia nu cer nimic personal pentru ei.
• Cei din piețele României vor doar ca să nu se mai manifeste raportul abuzator – abuzat.
• Și toate cifrele arată că vor continua să protesteze din ce în ce mai mulți.
• Dar, dacă Guvernul nu are dreptul să abuzeze, nici Justiția nu are voie să se întoarcă împotriva televiziunilor care o incomodează!
• Chemați azi la Parchetul General, jurnaliștii de la România TV nu pot fi obligați să spună de unde au casetele lui Ghiță.
• Sursele presei sunt confidențiale și acesta este un principiu protejat de lege.
• Nu pentru ca să șicaneze și să închidă televiziunile care nu le plac chiar manifestanților, susțin manifestanții Justiția.

 

Liviu Dragnea și Sorin Grindeanu pot fi mândri.

Guvernul lor a stabilit deja un superlativ și se îndreaptă spre Cartea Recordurilor democrației românești.

În ultimele două decenii și jumătate, nici un cabinet n-a reușit să trezească atît civism exprimat.

Manifestații mari au mai fost în România. Dar două zile la rând cu peste 200.000 de oameni în stradă nu s-au mai văzut.

Protestele sunt ca marea.

300.000 de oameni au protestat miercuri în toată țara

200.000 de oameni au ieșit joi seara la mitinguri în zeci de orașe

Au nevoie de ambele faze, de flux și de reflux. După un maxim de efort, mulțimea respiră și își adună forțele.

Acum însă, tumultul e atât de mare că nu respectă ciclul natural al unei mișcări de stradă.

Numărul orașelor vestește mareea

În noiembrie 1990, fondarea Alianței Civice e întâmpintă de 500.000 de oameni în stradă.  ”Capul coloanei ajunsese la Romană în timp ce in Piața Palatului incă mai erau oameni”, își amintește ziaristul Daniel Nanu.

A doua zi lumea se întoarce însă la ale sale.

Acum nu mai e așa.

Ca orice om sau instituție dominată de frică, guvernul nu-și dă seama, vede comploturi și instigatori, dar această consecvență atipică anunță creșterea naturală a mișcării de protest.

De la Revoluția din 1989 și până azi, niciodată nu s-a întîmplat ca atâtea orașe să răspundă unui apel.

E posibil ca în week-end, mai ales că vremea se încălzește, Liviu Dragnea să se trezească în stradă cu o jumătate de milion de oameni.

Sau chiar mai mult!

20% dintre locuitorii din Cluj, Timișoara sau Iași în stradă?

Clujul sau Iașiul sunt urbe în care circulă mai degrabă ideile decât protestele,

Cei peste 20.000 de oameni care ies aproape zilnic să manifesteze arată că s-a spart bariera inerției civice.

Chiar nu realizează Liviu Dragnea că dacă în week-end vor fi câte 60.000 de oameni în aceste orașe asta înseamnă aproape 20% din populația lor?! E mult mai mult decât a luat orice partid la alegeri aici!

20% din populația Timișoarei în Piața Operei e un semnal civic pe care nu-l poți ignora.

Șefii PSD par uimiți că oamenii nu bagă de seamă că ei au dat. Au dat scăderi de impozite, măriri de salarii. De ce manifestează oamenii?

Protestatarii nu vor nimic pentru ei

În 2012, mișcările au fost puse pe seama faptului că s-au tăiat salariile. ”Atunci li se luase, acum am dat”.

De ce sporește nemulțumirea?

Explicația este că oamenii din stradă nu vor nimic pentru ei. Nu cer favoruri și privilegii. Dimpotrivă, mărșăluiesc împotriva lor.

Sigur, își doresc o viață mai bună și speranță pentru copii.

Dar nu doar pentru ai lor!

În ciuda extermismului de idei afișat de unii dintre manifestanți, protestatarii vor o viață mai bună pentru toți.

Românii s-au convins de ceva vreme: chiar dacă tu ai bani de un consult privat, când apare o problemă serioasă sau o urgență dai tot peste spitalul ”Malaxa” al lui Florin Secureanu.

Nu putem evolua ca țară decât împreună, asta e din ce în ce mai clar.

”Noi nu dăm înapoi”, au spus atât Liviu Dragnea, cât și Sorin Grindeanu și ministrul Florin Iordache.

Foarte bine!

Dar nici oamenii nu par că vor da înapoi.

Pe acest val de încredere retrezită, Justiția comite însă începutul unui abuz.

Jurnaliștii România TV în fața procurorilor

Astăzi, la Parchetul General sunt chemați la audieri zeci de angajați ai postului România TV.

Dacă, așa cum spun ei, dosarul are legătură cu deja mitologicele casete ale lui Sebastian Ghiță, procurorii uită ceva esențial.

Într-o democrație, confidențialitatea surselor presei este sacră.

Așa cum spun deciziile CEDO, ”dreptul unui jurnalist de a-și păstra sursele secrete nu e dat de Guvern și nu poate fi retras dacă sursele însele sunt legale sau nu”. 

Sub presiune, chiar și ziariștii de la RTV par că au o problemă în a afișa acest adevăr al presei, ale legii și al democrației liberale: procurorul are dreptul să întrebe și tu ai dreptul să nu spui cu cine ai vorbit ca să faci rost de o informație!

Nu contează dacă România TV e simpatică sau detestabilă

Victor Ciutacu explica aseară într-un interviu că el și colegii lui nu știu cum veneau casetele în post și că va spune tot ce știe la Parchet.

Dar nu e obligat să spună tot ce știe! Dimpotrivă, etica profesiei te obligă să nu vorbești despre felul în care obții informații.

Iar legea europeană și cea românească te protejează.

Faptul că România TV este antipatică manifestanților nu dă dreptul procurorilor să încalce regulile. Taman pentru respectarea principiilor, indiferent cine e la putere, protestează oamenii.

Manifestanții înșiși trebuie să știe asta.

Faptul că sursele ne sunt secrete nu înseamnă că jurnaliștii sunt deasupra legii. Dacă noi calomniem sau mințim putem fi acționați în judecată.

Dar sursele sunt sacre!

Pentru că nu ale noastre sunt ele, de fapt, ci pentru voi vorbesc oamenii.

Dreptul de a te întâlni cu Ghiță fără să spui unde e

Nu are importanță dacă eu sunt de acord cu Sebastian Ghiță. Dacă mîine aș putea face un interviu cu el, nu i-aș divulga niciodată locația. Cu orice risc legal.

”Chiar dacă Ghiță e urmărit internațional?”, veți întreba voi.

Da, chiar dacă!

Orice om, infractor condamnat sau doar suspect, are dreptul să se discute cu un ziarist, fără dronă deasupra capului și fără să fie trădat de acesta.

Așa cum aveți dreptul la un avocat, aveți dreptul la informație dinspre presă.

De sute de ani, astfel funcționează democrația: jurnaliștii nu-și trădează sursele pentru ca voi să puteți avea toate informațiile, toate versiunile, toată realitatea.  

Noi oferim fapte care să vă dea dreptul să luați inclusiv acele decizii care sunt contrare convingerilor noastre.

Gândiți-vă cum ați reacționa dacă ar fi afectați ”ai voștri”

Dacă eu sau ceilalți jurnaliști de pe lista ministerului de interne Carmen Dan am fi chemați la audieri la Poliție pentru că ”am instigat”, probabil că gestul Ministerului de Interne ar fi receptat ca un abuz.

Pentru România TV nu va manifesta nimeni.

Dar este același abuz dacă Parchetul lui Augustin Lazăr sau DNA-ul Laurei Kovesi îi vor pune sub acuzare pe oamenii din redacția România TV pentru că nu vor să le spună care este ruta pe care își obțin ce furnizează pe post.

Când Snowden era, și acum e la fel, socotit un trădător de către Guvernul SUA și de către o mare parte a populației, jurnaliștii americani discutau cu el în străinătate fără ca nimeni să-i oblige să dezvăluie locația!

Și asta nu-i făcea pe ziariști lipsiți de patriotism.

Să-l găsească pe Ghiță prin căi democratice!

Nedorind nimic pentru ei, oamenii ies în stradă pentru principii.

Pentru ideea că nimeni, indiferent de funcție, nu-și are dreptul să-și facă viața lui mai ușoară cu prețul de a o îngreuna sau a o distruge pe a celorlalți.

• Dacă Liviu Dragnea are probleme cu justiția să-și ia avocați mai buni!
• Dacă SRI, Poliția și procurorii nu-l găsesc pe Sebastian Ghiță, să obțină surse mai bune!

Dar nimeni nu poate abuza, tocmai în momentele în care abuzul își rânjește riscul social, pentru că își permite, pentru că așa îi e lui mai lesne.

Ruptura dintre normă și abuz, dintre toleranță și extremism

Adevărata fractură din societatea românească nu e între manifestanți și Guvern.

Nu e separația dintre partide. Dintre ”useriști” și ”pesediști”. Dintre ”soroiști” și ”naționaliști”.

Riftul care zdruncină societatea în adânc este cel între toleranță și extemism. Între regulă și abuz. Între dialog și dictatul din miez de noapte. Între respectul semenului și dispreț.

De aceea cazul România TV e important.

Ceea ce se întîmplă ”cu cealaltă tabără” e măsura consecvenței pentru jumătatea de milion de oameni care se pregătește să iasă în stradă.

Și ideea că mulțimea va crește enorm în week-end nu e nici o instigare.

Ci doar o opinie într-o țară pe care cu toții ne străduim s-o păstrăm liberă.