Lumea imaginară din capul Georgianei Maxim. Spitalul Bagdasar-Arseni recunoaște infecții cu două bacterii nosocomiale, în timp ce DSP comunică mai multe tipuri de bacterii intraspitalicești la același spital!

La un an și jumătate după ”Colectiv”, șefii din sănătate sunt acuzați de pacienți că le ascund infecțiile

joi, 2 martie 2017, 9:31

de Mirela Neag, Răzvan Luțac și Cătălin Tolontan

 

Jurnalul „doamnei asistente Maxim”, cum îi spuneau pacienții din Onești.

Ajunsă, ea însăși, în spital, alături de fiică.

Viorica e asistentă medicală și mama Georgianei Maxim, fata de 36 de ani, nebună după sport, care vine ”la București, că aici sunt spitalele cele mai bune”.

Pe 7 decembrie 2016, Georgiana se operează de hernie de disc cervicală C6-C7 la ”Bagdasar-Arseni”.

După intervenția chirugicală se întâmplă ceva neprevăzut.

Georgiana nu mai poate mișca piciorul stâng. Mama începe să țină un jurnal.

Și, într-un joc nevinovat, jocul însănătoșirii, la rugămintea fetei mama îi face fotografii o dată la câteva zile, ”pentru că vreau să pun pe un blog povestea felului în care m-am făcut bine”.

”E ceva în capul meu?”

Imediat după operație, fata acuză dureri mari de cap.

”Georgiana spune tot timpul: <Se întâmplă ceva în capul meu. E ceva în capul meu?>. Medicii nu înțeleg de ce o doare”, notează Viorica în jurnal.

Pe 7 decembrie, la o zi după prima operație, urmează a doua intervenție chirurgicală, tot aici, la „Bagdasar-Arseni”.

„Mi se comunică apariția pe RMN a unui hematom postoperator și mi se spune că trebuie operată din nou”.

Doctorița: ”Sper să nu fie ce cred eu”. Adică infecție nosocomială

Pe 8 decembrie 2016, mama vede sânge în lichidul cefalo-rahidian.

Există lumea imaginară despre care tot întreabă Georgiana? ”E ceva în capul meu?”

”În toată această perioadă, Georgiana e întoarsă cu cearceaful de către infirmiere, din două în două ore, din cauza faptului că e paralizată și are dureri foarte mari”, scrie Viorica în jurnal.

Zilele se petrec una pe alta și starea Georgianei nu se îmbunătățește.

La un moment dat, mama dialoghează cu o doctoriță, ambele îngrijorate pentru că apar semnele unor bacterii.

”Mă întreabă doctorița <Ce face fata?>. <Sunt necăjită că a avut două scaune verzi și trebuie să îi dăm mucilagiu>. <Sper să nu fie ce cred eu>, mi-a spus ea. Eu atunci am zis: <Și eu sper la fel, să nu fie>. M-am gândit la o infecție intraspitalicească. Și vecina din salon cred că avea aceleași simptome”.

Infecțiile nosocomiale zise și Nenumitele.

”Chem SMURD!” ”Cum să chemați, doamnă, SMURD în spital?”

Și este infecție bacteriană.

Nu una, două.

”În jurul datei de 20-21 decembrie, Georgiana începe să tușească, tuse seacă, și să respire greu. În următoarele zile tusea devine plină cu secreții și, din zi în zi, starea ei respiratorie se agravează”.

Disperată, pe 27 decembrie, mama anunță personalul din spital că, dacă nu îi dau atenție fetei, cheamă SMURD.

În afara durerilor de cap și a chemărilor repetate către lumea fantastică, ”Se întâmplă ceva în capul meu!”, apar și dificultăți în respirație.

”Georgiana se sufocă. Îi anunț că sun la 112 și se uită la mine ca la o nebună. ”Cum să sunați la SMURD din spital?”, îmi zic ele. ”Pentru că nu vedeți că e din ce în ce mai rău și nu poate respira!”, le spun eu”Jurnalul mamei Georgianei Maxim

Nu investigăm malpraxis! Și nu susținem că bacteriile i-au adus sfârșitul

Rândurile mamei nu pot fi o analiză obiectivă a cazului.

mama
Viorica Maxim în casa sa din Onești

Jurnalul niciunui părinte îndurerat nu poate fi.

La rându-i, Gazeta nu analizează suspiciunile de malpraxis, ci ceea ce însuși spitalul recunoaște în corespondența cu ziarul: apariția infecțiilor nosocomiale.

Nu ne amestecăm în diagnostice, nu spunem că infecțiile au fost fatale.

Numai o analiză profesională poate discerne ce s-a întâmplat. 

Dar presa are dreptul și datoria ei și semnalăm că, la același spital unde s-au infectat răniți de la ”Colectiv” și alți pacienți, rudele bolnavilor continuă să spună că le este ascuns adevărul!

”I-au administrat tratament psihiatric”

Ultimele ore mici ale lui 2016 o găsesc pe Georgiana la terapie intensivă, sedată cu Haloperidol.

”Problema e numai în capul ei – îmi spun medicii. Doctorița Neacșu îmi zice că toate analizele sunt bune și că Georgiana nu vrea să accepte că e bine”, consemnează Viorica.

”De aia au trecut-o pe tratament psihiatric de atac de panică”.

„Bagdasar – Arseni”: ”A fost diagnosticată cu infecție cu Clostridium difficile”

Pe 7 ianuarie 2017, exact la o lună de la operație, mamei i se spune că au venit rezultatele analizelor de la „Victor Babeș”.

Fata ei este infectată cu bacteria Clostridium difficile.

Spitalul Bagdasar-Arseni, răspuns către Gazeta Sporturilor: „Confirmăm faptul că pacienta la care faceți referire a fost internată în Spitalul Bagdasar-Arseni pe data de 5.1.2.2016 și externată pe data de 26.01.2017 (decedată)”

”Pacienta a fost diagnosticată cu infecție cu Clostridium difficile (test de confirmare, pe data de 6.01.2017, la Spitalul V. Babeș) și este infecție asociată asistenței medicale (nosocomială), deoarece întrunește criteriile definiției de caz a ICD”.

Neagă stafilococul auriu

Spitalul nu confirmă însă contaminarea cu Stafilococul auriu, despre care vorbește Viorica Maxim.

„În ceea ce privește infecția cu Stafilococ auriu, acesta a fost decelat în secreția bronșică a pacientei, la o singură determinare și nu a mai fost confirmat la determinările ulterioare, repetate, astfel că proba respectivă a fost considerată colonizare (Stafilococul auriu este o bacterie ubicuitară, care colonizează tractul respirator)”.

A treia operație

Pe 13 ianuarie 2017, fata din Brașov este operată a treia oară.

Jurnalul mamei.

”Îmi aduc la cunoștință că starea Georgianei este foarte gravă datorită acumulării de lichide în abdomen, singura soluție fiind operația de ocluzie intestinală”.

Se întunecă. ”Medicul anestezist ne comunică că starea este foarte gravă, toate organele sunt în șoc septic și probabilitatea de a nu trece perioada critică de 72 de ore este foarte mare”.

Dar medicii izbutesc și Georgiana supraviețuiește.

”Dezvoltarea bacteriei Clostridium”

Începe să fie hrănită cu mucilagiu cu orez și supă de morcovi.

”Însă medicii anesteziști au întrerupt-o, deoarece medicul epidemiolog ne zice că alimentele din intestin sunt factor favorizant pentru dezvoltarea bacteriei Clostridium”, scrie Viorica în jurnal.

Mama află de la neurochirurgi că ”pareza intestinală este cauzată de Clostridium”. Alți medici au altă variantă.

În medicină, căutarea adevărului pacientului nu e un drum drept. Specialitățile diferite au perspective diferite și asta face parte din  profesie. 

”Chirurgul spune să reîncepem alimentarea pentru că este umflată ca un burete, tegumente și țesuturi”.

A patra operație

Miercuri, 25 ianuarie, mama tresare.

”Îmi spun că e nevoie să-i facă un CT la cap. Că este în comă și este suspectată de o afecțiune la creier. După CT aflăm că are o sângerare masivă în cutia craniană”.

Viorica Maxim începe să plângă. Își spune că Georgiana a avut dreptate!

”Le spun că sângerarea la cap s-a produs încă din prima zi a intervenției chirurgicale pentru hernie”.

Lumea minunată din capul Georgianei exista? Numai că, necrezută de nimeni, lumea s-a spart și s-a împrăștiat, inundând străzile, curțile și sufletele oamenilor.

Intră în operație. A patra intervenție.

Doctorii fac tot ce pot.

Georgiana Maxim moare joi, 26 ianuarie 2017. Există ceva dincolo de ceea ce simțim?

Actele față în față

Gazeta Sporturilor solicită, încrucișat, spitalului Bagdasar-Arseni și Direcției de Sănătate Publică București situația infecțiilor nosocomiale de la unitatea sanitară din Berceni.

Apar diferențe între ce comunică Bagdasar-Arseni și ce comunică DSP. Deși datele de la DSP provin din tot din raportarea spitalului, făcută direct autorității sanitare.

Documentele față în față.

bacterii_combinat
Pe ultimele trei luni, spitalul Bagdasar-Arseni (sus) comunică infecții cu două bacterii, în timp ce DSP (jos) comunică existența mai multor bacterii la Bagdasar-Arseni, printre care și Acinetobacter sau Pseudomonas, care nu apar în răspunsul spitalul către ziar

Spitalul Bagdasar-Arseni susține că în ultimele 3 luni, decembrie, ianuarie, februarie, au fost depistate 10 cazuri de infecții, cu două bacterii:

Direcția de Sănătate Publică București, conform raportărilor făcute de Spital, comunică 9 pacienți cu 5 bacterii:

A trecut aproape un an și jumătate de la ”Colectiv”.

Și raportările conducerii de la Bagdasar-Arseni despre infecții continuă să fie contradictorii.

Cum se explică diferențele? Conducerea spitalului a refuzat încă de la începutul cazului un dialog față în față sau telefonic și comunică doar pe e-mail, ceea ce îngreunează orice clarificare.

Gazeta a solicitat lămuriri pentru diferențe celor de la DSP.

”Acestea sunt datele primite de la spital. Oricum, astăzi, trimitem o echipă de control la Bagdasar-Arseni”, spune Cristina Pelin, șefa DSP București.

Lumea amenzilor contravenționale

Prin intermediul Gazetei, DSP București mai informează publicul că ”în cursul anului 2016 am efectuat la Spitalul Bagdasar-Arseni 7 acțiuni de control privind infecțiile nosocomiale, ultima în septembrie”, și că ”pentru neconformitățile constatate au fost aplicate 15 sancțiuni contravenționale.”

Există ceva dincolo de lumea din capul nostru.

Există lumea minunată a sancțiunilor contravenționale.

20161219_173347

 

Primul capitol al investigației despre Georgiana Maxim: 

 

Citește și cele două episoade despre Alex Hogea:

Comentarii (64)Adaugă comentariu

Cătălin Tolontan  •  3 martie 2017, 12:01

@Marcel: aveti libertate de exprimare si dreptul de a nu crede in medicina alopata. Noi nu va impartiasim insa opinia. Negarea medicinei alopate nu duce nicaieri. Dupa cum, ca sa fie inca ceva limpede, in opinia noastra statul nu se poate retrage din sectorul public de sanatate, mai ales intr-o tara ca Romania. Rezumand: aveti dreptul inalienabil la free speech, polemica imbogateste democratia, insa noi suntem partizanii medicinei alopate si a unui sector public responsabil de sanatate si tot setul de investigatii despre asta vorbeste.

protocol  •  3 martie 2017, 12:03

Locuiesc langa un spital. In fiecare zi vad personal medical facandu-si cumparaturile in zona, in timpul programului de lucru. Cate bacterii atasate de incaltamintea si imbracamintea personalului medical sunt aduse in spital? Nu exista reguli care sa le interzica iesirile astea iresponsabile? E imposibil sa se pastreze un mediu steril in spital cand se intra pe sectie cu aceeasi tinuta frecata printre rafturile magazinelor.

lord belial  •  3 martie 2017, 12:17

***

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

ionut  •  3 martie 2017, 17:44

Acum cateva zile am fost la Bagdasar pentru un control la sectia Neurochirurgie (probleme mai vechi la coloana) si asteptand ca tot omul de rand citeam pe Antena 3.ro articolul la care fac acest comentariu pentru ca ma interesa cu atat mai mult cu cat cred ca devin pacient operat in spatiul nenorocirii. In tot timpul asteptarii am vazut lucruri nenormale pentru un spital: doamnele de la curatenie pur si simplu tarau pe jos saci cu gunoi din cabinete,saci cu reziduri medicale (saci galbeni cu un insemn caracteristic pentru "deseu biologic"),la camera de igienizare pacienti se spalau pacienti cu usa larg deschisa iar cireasa de pe tort (sa nu spun "bomboana pe coliva") in stanga sub scara care nu stiu unde duce este improvizat un vestiar pentru femeile de la curatenie unde se fumeaza in draci . Am observat instalatori,electricieni,brancardieri imbracati si incaltati care cu ce se poate,femeile de la curatenie plimbandu-se cu cafele si tot felul de mancaruri iar drept su[port de masa foloseau scaunele din sala de asteptare mai ceva ca in gara. A stat doua zile pline sa pot intra la o consultatie si in tot acest timp nu am vazut o coada de mop cu toate ca afara ploua iar cartonul de la usa pus in loc de pres era dezintegrat .Nu am putut sa fac poze am incercat sa filmez dar agentii de paza se plimba ca pe bulevard in cautare de clienti ca au ei relatii. Jenant si strigator la cer .

Ioana  •  3 martie 2017, 19:43

Problema nu sunt firmele de curățenie, care nu știu cat instructaj au,dar pe fondul unei dezorganizari generale, devin și ele haotice.Când lucrezi intr-un spital care are 300 de pacienți la ușă, dintre care 80 sunt gravi și justifica orice efort,30 dau cu picioarele în ușă ca așteaptă prea mult,10 vor sa cheme Antena 3 ca nu sunt mulțumiți de calitatea serviciilor,20 au venit din cauza ca medicul de familie este plecat la conferință în Madagascar,și restul ca vor sa își ia analize la miezul nopții deoarece la ora aia e liber etc,e greu sa te mai gândești și la bacterii.Mai mult,fiind suprasolicitat tot sistemul ,apendicita ajunge sa fie internata la Psihiatrie și varicela la Cardiologie. Secțiile sunt deja epuizate,fac fata cu greu solicitarilor.În articol se discuta despre unul dintre cele mai solicitate spitale din București. Nu exista decât o singura soluție la asa ceva: protocol respectat și verificat sistematic dacă este aplicat sau nu.Dar un protocol bine făcut. În plus ,70% din prezentările la o camera de garda ar dispărea daca: oamenii si-ar face analizele anuale și medicul de familie ar urmări pacientul ,dacă cei cardiaci ar fi văzuți în ambulatoriu o data la 6 luni,dacă s-ar respecta niște reguli de investigare a bolii cronice,in asa fel încât acutizarile sa scadă în frecventa ,dacă pacienții ar avea ceva mai multa cultura medicala,dacă medicul de familie le-ar explica cate ceva,în asa fel încât sa înțeleagă ce au de făcut etc. Oricum, trebuie sa consulți orice cu aceeași atenție, chiar dacă este o prezentare inutila sau dacă medicul de familie a fost indisponibil,as usual.Toate acestea sunt consumatoare de timp și bani.Sunt consumatoare din timpul pacientului grav sau potential grav și dificil,căruia ar trebui sa i se acorde mult mai multa atenție. Sunt consumatoare din banii care ar trebui alocați aceluiași pacient . Ar fi bine dacă cazurile de policlinica ,ar merge în policlinica,dacă cazurile de medic de familie,ar merge la medicul de familie,dacă varicela ar merge la infecțioase,și apendicita la chirurgie,și daca holurile spitalului ar fi mai libere..Și dacă ar fi protocol pentru fiecare situație în parte,ordine,puțin creier,puțin bun simt profesional,răbdare si intelegere din partea pacientilor,situația ar fi alta.

george  •  3 martie 2017, 19:56

@Ionut . Romaneste. Asta cu agentii de paza o uitasem, cand imi venea pacientul in sala si imi spunea: dom doctor, am rezolvat cu paznicul, am dat sa fie totul bine. Si eu trebuia sa fac ochii mari, pana am inteles ca paznicul profita de neajutorarea pacientului si cerea bani in numele meu. iar cand te duci la sef, iti zice da tu cine te crezi sa faci valuri?

Costin  •  3 martie 2017, 21:11

Cred ca avand increderere reciproca, in relatia doctor pacient, lucrurile nu ar fi trebuit sa ajunga aici. La prezentarea in fata doctorului pacientul simplu are de rezolvat , inaintea problemei sale de sanatate acceptul cadrului medical de a-l ajuta, (durerea este cea care te impinge la pacat). Nu este singurul in fata acelei usi pe care scrie "Ocupat", iar timpul sau pare mai scurt ca niciodata si mai mult acum in acel timp pana intra in cabinet parca vine vremea judecatii de apoi, cu ce am gresit, de ce numai mie mi se intampla.... Stupoare , in cabinet nu este doctorul, este numai asistenta care face programari si recomandari de genul reveniti dupa data de... dl. doctor este in sedinta, se aude o voce odata cu deschiderea usii cu balamele neunse. Pe hol un aparat TV prezinta pe postul national muzica simfonica, nu cred ca te poti concentra pe linia melodica si nici sa faci analize ale genului muzical in comparatie cu muzica deznadejdii interioare, ah, mai apare o domnisoara care doneaza reviste cu sugestii de a apela la diverse servicii medicale in clinici private, chiar daca nu vom face cunostinta niciiodata! Este vremea in care doctorii trebuie sa se pregateasca pentru ce este mai greu, anume sa nu mai aiba pacienti, astept propuneri!

Eu  •  3 martie 2017, 23:09

Vad cu stupoare ca de fapt nu este vorba despre o pacienta cu nenumarate afectiuni care ii puteau cauza decesul, unele diagnosticate la timp, altele aparute pe perioada internarii, ci despre o lupta surda a Dumneavoastra cu infectiile asociate actului medical. Domnule Tolontan este obligatoriu in accest caz sa nu mai folositi numele pacientei, numele mamei, notarile din jurnalul acesteia. Pentru ca nu prezinta interes pentru dumneavoastra. Orice comentariu cu privire la severitatea afectiunilor medicale care puteau duce la decesul pacientei este aspru amendat de catre dumneavoastra. Imi permit cu respect sa va spun ca fiecare din cei care citesc pot avea o perceptie, mai buna sau deformata, asupra cazului in sine. Nu aveti dreptul, fiind o tara libera, sa decideti ce avem si ce nu avem voie sa comentam. Dumneavoastra ati scris un articol, o parere, atat. Normal ar fi inainte de a raspunde unui comentariu care ridica niste probleme sa va informati, nu sa raspundeti ca nu este scopul articolului sa lamureasca un lucru. Asta in cazul in care nu sunteti obligat sa pastrati o atitudine defensiva, nu v-as acuza daca o faceti.

Marcel  •  4 martie 2017, 6:17

@Catalin Tolontan Nu neg medicina alopata, spun doar ca la Facultatea de Medicina nu se preda nutritie. Nu se preda nutritie Cataline. Si noi suntem o tara de mancatori de cartofi prajiti, paine, snitel, ulei de floarea soarelui, fast food. Cum poate sistemul medical sa ne repare dupa 10-20 de ani in care ne-am batut joc de noi mancand cele de mai sus, stresand corpul chimic, fizic si emotional? Cum? Iti spuneam si in comentariul anterior, te uiti gresit cand investighezi cazul fetei de 36 de ani. Ar trebui sa te uiti la operatie, si anume la faptul ca vertebrele la care a fost operata nu au cum sa dea paralizie la picior decat daca au facut un malpraxis de toata frumusetea. Comform acestei harti neuronale numita Dermatom, poti vedea ca vertebrele C6-7 afecteaza doar mainile - https://sandysscience.wordpress.com/2010/01/04/dermatomes-2/dermatomes-4/

Brasov  •  5 martie 2017, 8:51

Bună ziua. As vrea sa nu moderati acest comentariu, să vadă toată lumea adevărul. Si eu am Clostridium si am vârstă Georgianei, am făcut sport o viață și era să mor desi nu am avut plaga deschisa. 2 ani durează colonizarea cu CD. Și în acești 2 ani trăiești cu spectrul groazei ca poți face recăderi, alimentația e restrictiva. Despre ce lume vorbim? Lumea din capul unor nemernici care ne-au adus aici. Știți care e lumea în care trăim? Și nu vreau să moderati pentru că nu e nimic de demonstrat sau de dovedit. Trebuie doar să citiți și veți înțelege. Dar ce veți face când veți înțelege adevărul? Nimeni nu vrea să vorbească în presa despre faptul că SRI nu există dpdv juridic. Nu s-a saturat nimeni de frică? SRI a fost înființat la 26 martie 1990 prin Decretul prezidențial al non președintelui Iliescu. Se autodefinește ca fiind autoritate administrativă autonomă. Și militarizata pe deasupra. În 1990 era încă in vigoare Constituția din august 1965 care nu prevede o astfel de instituție. Acea noțiune de autoritate autonomă administrativa a fost introdusă abia după Constituția din 1991! Dumneavoastra înțelegeți? O notiune de drept inexistentă sta la baza formării unui serviciu inexistent. Aceeași situație și la SIE. Creați în februarie 1990 si definiți la fel. Ăștia merita Curtea Marțială si *** pentru spionaj, nu pensii și salarii! Domnule/doamna jurnalist/a, necunoașterea legii nu-i absolvă de vina! Doar pentru că scria pe ușă Serviciul Roman nu înseamnă că e si Roman! E ilegal să ia pensii și salarii. Plus Comisie parlamentară care vorbește prostii, nu există temei legal pentru protocoale, sunt argumente juridice în anumite legi. Domnul Tutuianu vorbește prostii. Să le recite altora nu nouă, nu suntem reduși cum crede el! Ei nu există dpdv de drept! Cu deosebita consideratie,

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Gheorghe Cătălina  •  6 martie 2017, 19:21

Mă îngrozesc cînd văd atâta incompetenta și nepăsare.MURIM CU ZILE OAMENI BUNI.Ne sunt omorâte persoanele dragi.TREBUIE SĂ FACEM CEVA. Dar nu stiu ce și cum.Eu singură nu pot nu am nici o putere . Toți poate facem ceva.Rog pe cine are puțină conștiință și putere de a face ceva să facă.o să devenim niște oameni în doliu permanent.A trecut o luna de cînd mama mea nu mai e ,și eu nu.Mi revin.Totul îmi revine in minte cînd aud cazuri asemănătoare la TV. Plâng dar voi rămâne doar cu lacrimile.As vrea sa fac ceva DAR CE SI CUM

pavel  •  8 martie 2017, 14:46

Ca fost infectat cu piocianic (Pseudomonas aeruginosa) după o intervenție pe tractul urinar (îndepărtare calculi renali/pietre), vă mărturisesc: deși la analize bacilul reieșea sensibil la anumite antibiotice, practic nu putea fi eliminat (am repetat inutll tratamente cu diverse antibiotice din ce în ce mai puternice). A rezistat și la tratament chimic cu albastru de metil. La final bacilul a intrat din tractul urinar în sânge și in sistemul limfatic (pete/ulcerații la subsuori), chiar și pe piele. Am recurs urgent la un autovaccin (se prepară doar la singurul institut din țară), care și el a fost administrat târziu, doar ameliorând situația. Ulterior, am administrat "Cantastim" (sporire a imunității organismului), bacilul fiind învins în sfârșit în organism, dar rezistând în continuare pe piele. Nu a dispărut de acolo nici cu unguente pe bază de argint, doar cu propolis. Toate tratamentele au durat ani de zile. Este extrem de grav ce se întâmplă. Din câte am aflat neoficial, sursa infecției ar fi fost în cazul meu, dar și la alți pacienți, rezervorul de apă din sala de operație.

Mihaela  •  31 iulie 2018, 9:23

Tatal meu a murit pe 7 Aprilie. Anul trecut a fost diagnosticat cu stadiul 4-cancer de colon. El a decis sa fie operat la Centrul de Diagnostic Victor Babes, unde avea prieteni. Decizia lui, nu am comentat. Problema a fost ca ingrijirea lui post-operatorie a fost deficitara, ba complicatii, ca lipsa de interes, auzeam doar "rabdare, o sa fie bine, fiti optimist". A avut sonde ba scoase, ba puse, sonde rasucite care nu ieseau usor si tot asa. La un moment dat starea lui a ajuns ( in spital fiind) atat de proasta ( soc septic, deshidratare si tensiune 4) incat AM CHEMAT SMURD!! In spital! Medicii au fost chiar bucurosi...L-am transferat la ATI Carol Davila unde au fost de un inalt profesionalism. Dupa o luna de internare, cu protocoale exacte, respectate punct cu punct, tata a iesit pe picioarele lui si cu 10 kg in plus. Apoi a continuat chimioterapia la Elias unde a fost calvar. Medici la camera de garda care tipau la el si alti pacienti, asistente care tot ieseau la cafea si tigare, mizerie in spital. La oncologie au adus in salonul lui un pacient muribund care toata noaptea a gemut pana dimineata, cand a murit. Motivul? "Sa nu moara pe hol, oricum nu avem ce sa ii facem". Dar psihicul c3lor din salon?? Bolnavi grav de cancer?? Tata si-a primit la un moment dat doza de chimio ( 10-18 ca si interval orar) , in fund, pe un scaun. Nu erau paturi!! La Eluas tata a contractat de 2 ori infectia cu celebra Clostridium Difficile! Incepea cu diaree severa, tata avand oricum *** contra naturii si o imunitate scazuta. De ambele dati i-au spus ca a venit cu infectia de acasa. Tratament la Elias pt diaree gradul 4?? Smecta si ceai de menta!!! Apoi trimis la Babes unde dupa 14 zile de antibiotic a scapat. Tata se deshidrata sever, ora de ora, pierdea 2 l de lichid pe zi si primea prin perfuzii 500 ml sau 1 l...dar fara un protocol. Noi, pe baza analizelor din ce in ce mai proaste ii intrebam daca nu e bine sa ii faca potasiu sau sodiu sau, sau...si raspunsul era "da, e ok. ii facem si un potasiu". Concluzia mea: tata a gresit alegand Babes iar medicii trebuiau sa ii spuna ca nu sunt capabili sa gestioneze un pacient grav bolnav de cancer. Altfel nu chemam SMURD. Lipsa unui protocol. La Elias: comportament neadecvat fata de pacienti. Lipsa unui protocol sau a aplicarii lui. Doctori putini si greu de gasit. ATI slab pregatit ( tata a murit dupa 48 h de ATI la Elias unde ne spuneau "e ok, e stabil, nici o grija", dat tata era deshidratat, nu manca, avea diaree severa si era incapabil sa mearga singur. Scos aproape fortat de la Elias si dus din nou la Carol Davila, medicii de acolo s-au ingrozit de starea lui si cand au auzit cum fusese tratat. Ne-au spus ca fac orice sa incerce sa il salveze dar ca starea in care a ajuns este extrem de proasta. Acolo a urmat iar un tratament exceptional, dovada de compasiune, explicatii cand era nevoie. Totul ne-a insuflat siguranta. Il salvasera o data dar de data asta corpul tatalui meu a cedat. Istoricul medical al tatei: operat la Babes, complicatie, operat din nou, puroi la incizie, deshidratare, soc septic, chemat Smurd in spital, 2 infectii C. Difficile, infectie cu Streptococ la ATI Victor Babes. Nota bene: Au primit toate "atentiile" date de tata si la Victor Babes si la Elias!! La Carol Davila nici nu au vrut sa auda de asa ceva.

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Mihaela  •  31 iulie 2018, 9:26

Revin cu o precizare: cauza mortii tatalui meu nu a fost cancerul ( asupra caruia functionase bine chimioterapia) ci faptul ca au cedat organe ca urmare a slabiciunii rezistentei organismului. A facut encefalita din cauza toxinelor acumulate in organism.

Comentează