Ana de 1 Decembrie – Fata paralizată pe trecerea de pietoni care răspunde la ”Te iubim!” clipind din ochi. După trei ani, șoferul n-a fost trimis în judecată!

Povestea iubirii unor oameni, părinți adoptivi, elevi și medici, care de trei ani țin în viață o fată de 18 ani spulberată într-un accident de circulație nerezolvat nici azi

sâmbătă, 1 decembrie 2018, 10:48

”Pentru mine, mama Anei, Maricica, este un erou!”, spune doctorul Mihaela Axente, neurolog
”Pentru mine, mama Anei, Maricica, este un erou!”, spune doctorul Mihaela Axente, neurolog

De Adriana Oprea și Cătălin Tolontan

Cam așa ceva.

S-a făcut 1 noaptea și, de obicei, Ana nu stă atât de târziu cu telefonul în mână, face parte din disciplina casei.

Dar astăzi e 1 decembrie, zi liberă de la școală. Ana a primit un Huawei nou, de două milioane. Fata de 15 ani e lipită de telefon.

”Te iubesc!”, îi scrie pe sms prietenei sale, Alina.

Amândouă sunt din Valea Lupului, sat de la marginea Iașiului care i-a devenit casă Anei Tănasă pe când avea trei ani.

În februarie 2003 a intrat pentru prima oară în odaia bună, de la stradă, când familia Olariu a adus-o din centrul de plasament ”Sf. Parascheva”.

”Am plâns tot drumul până la locuință”, scrie Ana în jurnal.

E 1 decembrie 2015, ora 1 noaptea, sau cam așa ceva.

Pagini de jurnal

”Mă numesc Tănasă Ana Maria, am zece ani și sunt elevă în clasa a III-a. Părinții mei sunt: Ceucă Ramona și Tănasă Daniel Constantin. Eu am șase frați: Alexandru, Nicoleta, Gina, Robert, Fabian și Onu”.

”Eu am stat timp de 3 ani la Centrul de Plasament nr. 1, ”Sf. Parascheva” Iași”.

”Am fost luată din Centru de către asistentul maternal Olariu Maria. Familia ei este formată din: Fănică – soțul, Irina, Ciprian și Iulian, copiii”.

Ana pomenește toate aceste nume, ca niște rădăcini extinse în pământul intim al apartenenței, chiar dacă din familia naturală nu a văzut decât rareori pe cineva.

Apoi, povestește ce sperietură a tras la țară, în Valea Lupului.

”Pentru că Maricica și Fănică locuiau la țară îmi era frică de toate animalele: cal, pisică, pui…”.

Tehnic vorbind, Ana Tănasă e copilul statului. Căci Maricica figurează nu ca mamă adoptivă, ci ca asistent maternal, mamă-care-nu-e-mamă-ci-mai-mult-decât-atât.

Femeia cu părul scurt

În dreapta primei pagini a jurnalului început pe când avea 10 ani, fetița lipește o poză cu o femeie slăbuță, brunetă, tunsă scurt, care hrănește un boț de om cu biberonul.

Primele două pagini din jurnalul pe care Ana Maria Tănasă l-a ținut de la 10 ani până la 15 ani, când a paralizat, în urma accidentului de pe trecerea de pietoni
Primele două pagini din jurnalul pe care Ana Maria Tănasă l-a ținut de la 10 ani până la 15 ani, când a paralizat, în urma accidentului de pe trecerea de pietoni

Scena e surprinsă ”într-o garsonieră confort unu din cartierul Nicolina”, după cum își amintește azi, cu o resemnare firească, de om care spune că n-a putut face mai multe, tatăl natural al Anei, Daniel.

Fata de 10 ani scrie deasupra imaginii: ”Ana împreună cu mama sa – Ramona”.

”Împreună” n-a ținut foarte mult în familia Tănasă. Ramona și Daniel o lasă pe Ana în grija statului la scurt timp după naștere. O mai văd doar de câteva ori de atunci.

Au șapte copii, din două căsătorii, nu păstrează nici unul în casă. În cinci ani, se despart și ei.

În fotografia din jurnalul Anei, Ramona poartă părul scurt, așa cum se va tunde Ana Tănasă toată viața ei. ”Ana Tănasă, măcar până la finalul liceului să te văd și eu în rochie sau în fustă!”, îi spune, exasperat de stilul băiețos, ”domnul Barbu”, profesorul de matematică.

”Mama a fost mulțumită de mine că am reușit să fac față stresului”

Se luminează de zi. 2 decembrie 2015. Maricica și Fănel Olariu, părinții de suflet, o trezesc cu greu pe Ana.

Fata se pornește spre școală.

Merge la Liceul Economic numărul 3, unde reușise în vară. ”Am terminat clasa a VIII-a cu media 8,86, o medie destul de bună, mai bine zis printre cele mai bune”, mărturisește Ana jurnalului.

”La examen, prima probă a fost la română, am luat 7,70. Apoi, la matematică, nu prea m-am descurcat eu, chiar dacă am muncit acasă foarte mult, am luat 5,10. Nu prea eram mulțumită de eforturile mele. Când i-am spus mamei rezultatul, ea a fost mulțumită de mine că am reușit să fac față stresului acesta”.

Am plecat de la sat și n-am ajuns în oraș

”Ana era veselă, deschisă și nu voia să pară altceva decât era”, spune Diana Vițcu, colega ei de bancă din liceu
”Ana era veselă, deschisă și nu voia să pară altceva decât era”, spune Diana Vițcu, colega ei de bancă din liceu

Ana are ceva de mers din comuna Valea Lupului până în cartierul Alexandru cel Bun, unde e Liceul Economic.

Coboară la șosea să ia autobuzul.

Satul Valea Lupului se formează la ieșirea din Iași spre București. O variantă de a sta în Iași fiind în natură, redescoperită de ieșeni în ultimul deceniu.

Cum cobori măgura pe care sunt construite casele, de jos se aude șoseaua Păcurari, înainte de a se vedea. Duduie șoseaua, plină de TIR-uri și mașini care bagă tare pe linia dreaptă.

Format dintr-o bandă și jumătate pe sens, drumul rapid E58 e hotarul care separă, de 100 de ani, satul din care am plecat de orașul în care n-am ajuns.

Lemn de foc și jeepuri

Valea Lupului arată ca toate comunele-satelit ale marilor orașe românești. O lighioană bizară, rural și postmodern în același corp. Miros de lemne ude care țiuie în sobele țăranilor și motoare 4×4 în fața caselor cu arhitectură tiroleză.

”În comunitatea din Valea Lupului se amestecă oameni cu vieți total diferite. Interesant e că ei se unesc prin copii, pentru că școala din Valea Lupului e bună, are multe cercuri cu activități, iar profesorii se străduiesc să ofere tuturor copiilor o șansă, fie că ei vin din vechea vatră țărănească a satului, fie din familiile de oameni care au cu totul alte preocupări. Recent un grup de cetățeni a cerut primăriei să introducă un model de reciclare a gunoaielor!”, descrie zona Oana Olariu, profesor de jurnalism la Universitatea din Iași și fondatorul unui ONG dedicat problemelor civice ale orașului.

Dacă vă pierde descrierea, nici o supărare! Dar adevărul e că în acest mediu, haotic și oportunist deopotrivă, a învățat, a crescut și și-a căpătat o șansă în viață Ana Tănasă. Și de aici coboară ea, în drumul spre stația de pe șoseaua Păcurari, drumul european E583, de unde autobuzul te duce în oraș.

Izbită de mașină și purtată 33 de metri pe sus, pe capotă!

Dimineața de 2 decembrie 2015 e înnorată.

Ana are căștile în urechi și ascultă muzică la telefonul cel nou – obiceiul ei la care nu renunță.

Traficul e acid, echivalentul bucureșteanului DN 1 sau al clujeanului Calea Turzii. Aici se înșiră hipermarketurile și reprezentanțele auto. La 30 de metri de zebră strălucește filiala Jaguar.

33 de metri e dusă pe capotă, într-o încâlceală de spaimă, durere și claxoane ale șoferilor care asistă, siderați, la scenă!

Ana pătrunde pe trecerea de pietoni, traversează primul sens, depășește axul drumului când un Logan care merge spre oraș o izbește în plin, cu viteză, inițial fără niciun fel de frână!

”Corpul victimei a fost găsit la 33 de metri de trecerea de pietoni”, scrie expertul angajat de Parchet, în concluziile sale.

Toată lumea frânează, scena îngheață.

Precum întreaga ei țară, care se sărbătorește azi la Centenar, o fată de 15 ani din România a plecat din sat și n-a ajuns în oraș.

-Unde ați lovit-o?!
-Pe trecerea de pietoni!

Primele resturi de plastic din mașină sunt descoperite la 23 de metri de zebră, atât de rapid și de puternic este impactul dintre Logan și Ana.

Apar două mașini SMURD.

Ana e jos, inconștientă, oamenii în roșu se apropie și-i scot căștile din urechi, o duc repede la spital.

Poliția îl întreabă pe șofer unde a fost impactul. ”Pe trecerea de pietoni”, sună răspunsul cutremurat al bărbatului de 61 de ani, Eugen Sandu, inspector la Garda de Mediu.

Polițiștii îl duc acolo pe șofer și-i fac o poză arătând trecerea. Pe marginea drumului, un vecin al Anei începe să plângă în hohote.

Ana Tănasă ajunge urgent la Spitalul de copii Sf. Maria.

Are fractură la șold, dar nu fractura îi îngrijorează pe medici, ci loviturile cumplite de la cap.

Tomografiile prevestesc răul.

”Nu vezi des așa ceva”

”Nu-i cazul să intervenim cu operație”, spune echipa de la Spitalul de copii Sf. Maria. Creierul Anei a fost lezat în ansamblul său, nu există o zonă, un hematom, ceva operabil care să-i fi provocat coma.

”A fost o traumă cerebrală gravă, nu vezi des așa ceva”, își amintește imediat doctorul Cezar Gheorghiță, neurochirurg, unul dintre medicii care au îngrijit-o pe fată.

”Copiii și tinerii sunt mai afectați în aceste cazuri pentru că creierul adulților, la un moment al vârstei, începe să se micșoreze și lasă loc în cap în cazul eventualelor lovituri, ca să mă exprim simplist din punct de vedere științific, dar pe înțelesul tuturor. La copii însă, acest spațiu nu există și creierul e lezat mai ușor. Iar moartea celulelor nervoase nu e reversibilă, după cum știți” Cezar Gheorghiță, neurochirurg, Spitalul Sf. Maria Iași

Creierul Anei Tănasă este martorul unei asemenea agresiuni echivalentă cu lovirea, metodică, a fiecărei porțiuni din el. În cele câteva secunde de dinainte de ora 7 a dimineții de 2 decembrie 2015, potențialul cognitiv al creierul Anei regresează, revenind aproape la momentul nașterii.

Coma se prelungește, lui Fănel și Maricicăi li se spune ”să se pregătească pentru orice”, diminutivul sugerat al morții din spitalele noastre.

Ceva negru o cheamă pe Ana înapoi, așa cum ceva luminos a chemat-o aici.

Căci vestea nașterii ei a venit în biserică.

Era să nască în biserică

”Eram la tăiatul moțului băiatului cel mare, Robert, născut în aceeași zi, 21 mai, dar cu un an înaintea Anei. Chiar în biserica din Tătărași eram când pe mama ei a început să o doară rău. Am crezut că va naște în biserică! De acolo am fugit la maternitatea Cuza Vodă și s-a născut Ana”, povestește tatăl ei natural, Daniel.

Din 2 decembrie 2015, Ana rămâne în comă. La școală, toată clasa e în șoc, nimeni nu acceptă, ”le-am zis să termine cu glumele astea tâmpite, că mai glumește omul, dar nici chiar așa!”, spune Diana Vițcu, colega de bancă a Anei.

”Medicii i-au comunicat unui profesor de la liceu că are 1% șanse să trăiască”, zice Fănică Olariu, părintele adoptiv al fetei.

Scena îngheață încă o dată și ulița satului se deschide din nou, la urcare, de această dată.

Visul Centenarului pe Strada Mărgăritarului

Se apropie 1 decembrie 2018 și tabloul e același. Au trecut trei ani, unde e Ana? Ziarul de Iași a urmărit cazul sub semnătura lui Ionuț Benea.

Pe strada din Valea Lupului, care decade în drum pietruit la un moment dat, un om târăște o butelie, înfundată pe la colțuri. La contactul cu solul înghețat, cilindrul albastru gol sună a dangăt de clopot.

Pe lângă țăran trece plutind, un golden retriever impecabil periat, ca pe o alee din Hyde Park.

Strada Mărgăritarului e la dreapta, spre deal. Casa familiei Olariu apare imediat. În față, un mic iaz, de pescar pătimaș.

Casa modestă a familiei Olariu. Geamul camerei Anei este cel din partea stângă
Casa modestă a familiei Olariu. Geamul camerei Anei este cel din partea stângă

”Pentru mine, mama Anei e un erou”

Fănel deschide poarta, Maricica deschide ușa.

Arată ca doi țărani români, oameni simpli, dar nu modelul ideal. Nu țăranii cu barbă albă și trași printr-un inel din reclamele simigeriei Luca.

În Strada Mărgăritarului din Valea Lupului locuiesc doi moșteni reali; Fănel cu niște kile în plus, Maricica având cearcăne violete.

”Pentru mine, mama Anei, Maricica, este un erou!”, spune doctorul Mihaela Axente, neurolog, șef de secție la Clinica de Recuperare Neuropsihomotorie pentru Copii „Dr. Nicolae Robănescu” din București.

”Da, mama este un erou”, se îngână pe sine doctorița, dar asta abia mai târziu, când poate vorbi.

Căci atunci când aude numele ”Ana, fata călcată pe trecerea de pietoni”, femeia se îndreaptă către birou. Se aşază, își acoperă chipul cu palmele și plânge în hohote medicul Mihaela Axente.

Obrazul de marmură

Camera Anei pornește imediat în stânga din hol, cum intri.

E odaia din față, camera de sărbătoare, pe care familia Olariu  i-a dat-o fetei părăsite de părinți, după ce trecuseră de 40 de ani și cei trei copii ai lor se făcuseră mari și tocmai o tuleau de acasă.

Ana e întinsă în pat, nemișcată.

Doar ochii îi joacă, neîntrerupt și, uneori, capul. Are chipul alb, dar nu livid, așa cum nu spui despre un obraz de marmură că e livid.

De trei ani stă așa.

”Vreau să cad pe o stradă aici”

”Eu îmi iubesc țara chiar și atunci când nu pot să o sufăr. Dacă mi-e sortit să cad într-o zi pe stradă, vreau să cad pe o stradă aici”, scrie undeva Amos Oz.

”Vreau să cad pe o stradă aici. Nu la  Londra, nu la Paris, nu la Berlin și nu la New York. Aici, la mine în țară, vor veni neîntârziat oameni străini și mă vor ridica”.

Acum trei ani, Ana a căzut pe o stradă din țara ei, mai exact la 33 de metri după trecerea de pietoni pe unde traversa regulamentar și de unde mașina a târât-o.

A ridicat-o de jos și o ține în viață, prin iubire, un grup de oameni, unii cunoscuți, alții necunoscuți.

Accidentul i-a provocat Anei tetrapareză spastică, paralizia corpului generată de starea creierului.

Căldura din camera ei te copleșește. Fata de 18 ani e frumoasă de pică, e tunsă scurt și, când îți simte mâna, ți-o strânge cu o ținere discretă și definitivă, între arătător și degetul mare.

Închideți ochii pentru ”Da”, lăsați-i deschiși pentru ”Nu”!

Fănică Olariu îi arată Anei fotografiile cu ea pe vremea când câștiga un concurs de dans
Fănică Olariu îi arată Anei fotografiile cu ea pe vremea când câștiga un concurs de dans

”Aniușca, știi că te iubim”, îi zice Fănică, înghesuindu-se pe pat ca un hobbit credincios, în cămașa lui despicată.

Pentru ”Da”, fata închide ochii, pentru ”Nu”, îi ține deschiși. ”Te iubim”, repetă tatăl și Ana închide ochii. Fănică jubilează.

Acesta e codul lor de trei ani de zile și așa o îngrijesc, ”nu puteam să o părăsim în spital, sub nicio formă”.

De trei ani, de la accident încoace, Ana Tănasă închide ochii pentru ”Da”, îi lasă deschiși, nemișcați, pentru ”Nu”.

De trei ani așa mănâncă de 7 ori pe zi, alimentată prin tub, așa le răspunde celor doi părinți de suflet când vrea să se uite la un film sau când a obosit și preferă să se culce.

”Ana e într-o stare de minimă conştienţă. Urmăreşte cu privirea, inconstant, şi execută comenzi în limitele posibilităţilor ei motorii”, explică șefa de secție Mihaela Axente din București, unde Ana vine anual la tratament.

De trei ani, procurorii n-au trimis dosarul în instanță

Tot medicul neurolog din București spune însă că ”nu ştim cât aud şi cât pot înţelege pacienții cu tetrapareză spastică”. Ana se uită la un film sau la o succesiune de imagini?

Dar dacă e să o zicem pe aia dreaptă, cine e conștient și cine e inconștient între Ana Tănasă și statul român al cărui copil e și care nu a încheiat nici acum dosarul penal al accidentului?! Cazul lui Eugen Sandu n-a ajuns în instanță, timp în care omul a fost numit provizoriu șef al Gărzii de Mediu Iași, apoi a revenit comisar în același loc.

Trei ani bătuți pe muchie, decembrie 2015 – decembrie 2018, în care procurorii n-au trimis în judecată un șofer cu accident pe trecerea de pietoni, având drept consecință paralizia victimei! Serios, cine e conștient și cine e ”în minimă conștiență”?!

Fănică nu se lasă. ”Și tu ne iubești, Anușca?”.

Ana clipește, închizând și apoi deschizând ochii, ca un steag care încearcă să se ridice din bernă.

La mulți ani, România? Închideți o clipă ochii pentru ”Da”!

Continuarea în ziarul de mâine.

 

Comentarii (31)Adaugă comentariu

Mihnea  •  1 decembrie 2018, 11:08

Draga gsp, cu respect va aduc la cunostiinta o eroare pe care o fac tot mai multi in ziua de azi: ROMANIA MARE A FACUT AZI 100 ANI. Romania ca tara a fost infaptuita dupa castigarea Razboiului de Independenta. Deci are aproape 140 ani.

Adrian Preda  •  1 decembrie 2018, 11:39

Multumesc Catalin, chiar daca am plans......... Este 1 Decembrie, centenarul...... Al cui? Al *** care ne-au distrus tara? *** ***!

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Cătălin Tolontan  •  1 decembrie 2018, 11:40

@Adrian Preda: va intelegm amaraciunea, dar este Centenarul tarii care nu poate fi mai buna, mai organizata si mai eficienta decat suntem noi.

liviu k.  •  1 decembrie 2018, 11:44

a-l baga la puscarie pe acel inspector de mediu , nu este o mare scofala justitia asta mult comentata , este obligata , intii si intii sa-l oblige la plata unor daune de sute de mii de lei , din care biata fata sa-si poata duce traiul ei chinuit daca rudele ei nu au capacitatea fizica si materiala sa o faca , atunci statul roman (de 100 sau de 140 da ani , nu mai conteaza) trebuie sa se sesizeze din oficiu , si sa o faca in numele acestui copil

pawn  •  1 decembrie 2018, 12:10

e cazul cel mai rau? se poate si mai si. https://www.cancan.ro/tupeu-de-milionara-cum-a-fost-filmata-femeia-care-a-ucis-o-studenta-basarabeanca-pe-trecea-de-pietoni-15034436

Obiectiv  •  1 decembrie 2018, 12:14

Am vazut cateva minute dintr-un video emotionant si trist relativ la acest copil nevinovat, nenorocit pe viata de un ***; faptul ca acel infractor n-a fost pedepsit pana acum este inca o dovada a spiritului de injustitie ce domeneste in domeniul in care ai o incredere deplina! O.

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

stefanita  •  1 decembrie 2018, 12:46

un alt caz de netrimitere in judecata a fost al unui mare patron din Alba care a omorat doua fetite in localitate intr-o zona cu lucrari, restrictie de viteza, coloana oprita de masini. presa a ignorat subiectul... persoana are cazier greu tare la circulatie, mare vitezoman iar atunci chiar avea permisul suspendat din cauza vitezei. http://iongirnod.blogspot.com/2015/05/regele-vinului-claudiu-necsulescu-scapa.html

arcu de triumf  •  1 decembrie 2018, 12:48

La asa tragedie chiar ca nu mai conteaza nimic. Nu e singurul caz cand soferul nu pateste nimic sunt destule cazuri care n-au fost asa mediatizate sau urmarite si in care datorita pilelor sau banilor s-au inchis. Unu a omorat 2 fete pe refugiu de tramvai (deci nici macar nu traversau sau ceva) acum cativa ani si n-a patit nimic. Copiii parintii si toti pietonii trebuie sa inteleaga ca singurul mod de a nu pati asa ceva e sa te aperi singur cand esti pe strada. Sa lasi mobilu sa lasi muzica la casti si sa fii atent. Nu exista trecere de pietoni nu exista verde pentru pietoni nu exista dreptate pentru pietoni. Sa fie clar! Pana nu au oprit toti nu treci strada. Nu te baza pe soferi ca vor frana nu te baza pe nimeni. Pazeste-ti spatele chiar si pe trotuar. Unu a omorat pe Magheru pe trotuar mai demult ca a incurcat pedalele ceva. Smecherii din trafic sunt smecheri pentru ca stiu ca au pe cineva sau au bani sau au avocati (care insemna tot bani) care-i scot din orice belea. Pe langa astia mai sunt aia care gresesc sau care sunt o clipa neatenti. Dar nu te ajuta cu nimic daca te fac praf. Si eu era s-o patesc de cateva ori pe verde pe zebra tot de la smecheri numai faptul ca nu m-am bazat pe dreptul meu de pieton m-a facut sa ma feresc. Chiar daca nu poti sa prevezi orice totusi nu trebuie sa va bazati pe drepturile ca pietoni.

Cris  •  1 decembrie 2018, 12:58

Sesizam o precaritate de natura logica a multora dintre noi. Inclusiv a autorului articolului. Si prin asta o deresponsabilizare in raport cu esenta problemei. Ne construim opinia cu privire la subiect pe marginea unui aspect minor, lasand cauza total nedezbatuta. Un particular accidenteaza grav PE TRECEREA DE PIETONI un pieton care traversa regulamentar, iar noi conducem discutia exclusiv in sensul problemor statului care nu l-a condamnat inca. Da, are si aspectul asta o relevanta, dar este una minora, intrucat fie si daca ar fi facut-o (statul nu l-a condamnat inca, dar o va face), cauza unor astfel de accidente nu este inlaturata. Cauza acestor accidente este determinata, pe de o parte, de iresponsabilitatea, de incapacitatea intelectuala si umana a soferilor de a se raporta la cei vulnerabili traficului, de lipsa de educatie si respect a soferilor, iar pe de alta parte de lipsa de reactie categorica a statului pt a preveni aceste accidente. Nu ar trebui excluse nici masuri brutale, de genul pierderii dreptului de a mai sofa pt totdeauna a celor care incalca o regula de circulatie care ar fi putut produce un accident cu urmari grave, nu doar a celor care au produs astfel de accidente. De exemplu, relevant pt subiectul articolului, masurile drastice, extreme, ar trebui luate impotriva soferilor care nu dau prioritate pietonilor angajati deja in traversarea pe zebra, ci nu doar a celor care au produs accidentul. Ma confrunt zilnic cu situatii in care soferii pur si simplu ma desconsidera, punandu-mi viata in pericol pe trecerea de pietoni. Astfel, in fiecare zi supravietuiesc doar printr-un noroc, strecurandu-ma practic printre masini pe trecerea de pietoni, caci daca nu ar interveni destinul, as fi o victima a unui astfel de accident, poate chiar un cadavru, fiecare dintre soferii privati avand rolul unui potential ucigas al meu, zilnic. Iar in cazul asta, prima vina o are soferul privat, individul, iar in subsidiar statul pt ca nu i-a masuri de preventie si coercitive absolute nu doar pt cei care produc accidente, dar in mod special pt cei care ar fi putut produce (acestia fiind potentiali ucigasi, crima neproducandu-se nu din lipsa de actiune, caci ei au produs actiunea infractionala, ci din cauze terte comportamentului lor: atentia sporita a pietonului sau destinul). In fine, o mare parte din vina o poarta si societatea civila, intrucat nu reflecta in mod accentuat vinovatia si problemele reale pe care le au in primul rand soferi potentiali criminali prin fiecare neregula savarsita, oricat de minora ar parea. In sensul asta fiind nevoie nu doar de expunerea cazurilor si pretinderea sanctionarii din partea statului (sunt importante si astea, dar nu cele mai importante, caci nu inlatura cauza), ci de campanii frecvente din partea societatii civile in scopul educarii si civilizarii soferilor si, astfel, prevenirii accidentelor rutiere. Concluzia mea este ca degeaba ceri statutului sa sanctioneze grabnic vinovatul producerii unui accident, daca nu, tu ca societate, prin toate parghiile tale (institutionale si civile), nu iei masuri de educare a indivizilor, de responsabilizare a lor ca potentiali infractori, de dezbatere a esentei problemei, care este legata de precaritatile educationale si de iresponsabilitate a cetatenilor. Altfel, vom alege mereu varianta comodata pt cetatean, singurul vinovat va fi statul (pt ca-l platim), iar noi, cetatenii, suntem doar niste victime (desi, in realitate, problema e la cetatenii, care, in definitiv, compun statul, ei il fac mai bun sau mai rau, statul nefiind o entitate separata de structura intelectuala si umana, educatia, competenta fiecarui cetatean care il compune).

Cristian Vasile  •  1 decembrie 2018, 13:06

Dl. Tolontan, In primul rând, va mulțumesc că aduceți la lumina cazuri precum al Anei. Stau in pat, veghez somnul fetiței mele de 2 anișori și plâng citind destinul nedrept al Anei. Procurorii care tergiversează cazul devin complici ai autorului. Nu am idee cum pot pune capul pe pernă aceste ***. Trebuie sa vadă și ei articolul acesta !!! La un moment dat, viața va echilibra balanța și toți cei vinovați vor plăti, când se așteaptă cel mai puțin. Până atunci insa, trebuie sa ne implicam și noi. As vrea sa merg sa o vad pe Ana, pe părinți. Eu sunt din Constanta, am și eu o fetiță un pic racita, îmi va fi un pic greu. Cum as putea sa ajut de la distanță ? Se pot dona bani ? Îmi imaginez cat de greu, emoțional vorbind, v-a fost să realizați acest articol. Va mulțumesc ! La Mulți ani părinților adoptivi, ei sunt cei care merită această urare. Ana...te iubim și noi frumoaso !!!

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

betina  •  1 decembrie 2018, 13:11

problema e ca individul inca circula pe strada cu masina ....turata la maxim probabil.Problema e ....ca nu-i doar o problema in aceasta amarata de tara...."vasluiul" Europei ...Dar autoritatile au grija in schimb sa trimita notificari unor copii ...sa plateasca pt ca au fost internati nu stiu cand ....si ca au facut de doua ori analize intr-o luna .Asta-i romania cu care va tot mandriti? ....Milioanele de romani care au plecat nu ar fi plecat daca tara era "in regula " .

seba  •  1 decembrie 2018, 13:15

greu sa gasesti cuvinte cand vezi acest caz :(

pacientuedevina  •  1 decembrie 2018, 14:33

DACA TU POTI, POATE ROMANIA! Faceti ceva, inundati cu petitii CSM -ul. Nu mai stati pasivi la nedreptate!

Andrei F  •  1 decembrie 2018, 14:38

Pacat ca atunci cand gresesc individual persoane dintr-o anumita categorie sociala spunem ,,statul,,care nu face dreptate...Cand altii nu fac sau gresesc sunt numiti ...Am auzit ca o Instanta de Judecata la inceputul anului daduse un termen care deja a trecut in care acest caz sa fie judecat!!!!Procurorii din Iasi se disculpa ca ar fi personal prea putin!!!Oare?Pentru ascultat ,interceptat ,anchetat ani de zile persoane care apoi sunt declarate nevinovate au personal!!!Pentru intrigi politice au timp!!!Si din pacate acesta este un caz cand procurorii au retinere in a judeca un pesesdist!Credeam ca procurorii macar la pesedisti sunt asi...Probabil ca si in Parchete exista mult mai multi ,,pesedisti,,decat credem...Cazul este grav si pentru ca parintii fetei nu au nici un ajutor de la cel care a nenorocit copilul...Parintii-chiar daca nu sunt si in acte-inca spere in recuperarea,tratarea tinerei si le trebuie multe resurse...Candva auzisem de un fond de ajutorare a victimelor accidentelor de circulatie...

clau  •  1 decembrie 2018, 14:56

Trist.In Romania nu avem justitie!

violeta  •  1 decembrie 2018, 15:56

Sunt plansa , trist si nedrept acest lucru am vazut cateva minute dintr-un video emotionant si trist relativ la acest copil nevinovat, nenorocit pe viata de acel infractor care n-a fost pedepsit pana acum este inca o dovada a spiritului de injustitie ce domeneste in justitie, sanatate Ana , Domnul sa deie o minune sa te recuperezi , te imbratisez

Cristi  •  1 decembrie 2018, 17:05

Subscriu la ce a spus Cristian Vasile...Cum putem ajuta.Efectiv nu am rezistat sa ma uit la tot clipul cu Ana. Bravo GSP !

di livio  •  1 decembrie 2018, 17:40

auzise el de un fond de ajutorare a victimelor accidentelor...l-o fi bagat Liv jong unu la Fondu Suveran...si de acolo s-o fi furat...cum s-a furat de la protectia copilului Teleorman...si s-a dat la protectia pesedistului interceptat, anchetat, dovedit vinovat si ușchit in Serbia si Madagascar...si amu legile se schimbă in favoarea și pt scaparea intîiului interceptat si anchetat al tarii...și pe lînga el mai scapa tilhari, violatori si din aștia care lovesc oameni pe trecerile de pietoni...si vinovati îs ăia care interceptează și-i prind pă pesedei la furat

Sssss  •  1 decembrie 2018, 19:29

Politia Romana niste jegoși care fără un stimulent de orice natura nu fac nimic. Dorm pe ei .

Andrei F  •  1 decembrie 2018, 19:29

@di livio • 1 decembrie 2018, 17:40 Cand semnalizezi este bine macar sa o faci cum trebuie!Exista un fond pentru victimele accidentelor de circulatie dar banii se acorda in anumite conditii...Deci eu imi amintesc bine...In schimb nu exista vinovatie dovedita in cazul domnului fugit in Serbia.Ba chiar s-a dovedit public cum s-a falsificat o ancheta in cazul acestuia...Mai mult ,gresesti si in cazul cu furtul de la Protectia Copilului...Abuzul in serviciu nu este o infractiune de coruptie ci de serviciu...Nu s-au furat bani de la Protectia Copilului cum afirmi ci s-a platit persoane care se presupune ca nu au lucrat la Protectia Copilului ci la partid...Deci cand te mai dai rotund sa fi atent la ce afirmi...Conducerea PSD si ALDE sunt persoanele cele mai monitorizate de autoritati=Tariceanu,Olguta,Grebla...Era bine daca tot timpul autoritatile se comportau la fel...Apoi sunt atate sentinte judecatoresti -in cazul Udrea s-a spus ca se lua 10% din contracte...-sau declaratii date-fostul ministru Sandu,Cocos,Pinalti...- in fata procurorilor despre banii ajunsi la PDL...Aia se pare ca nu sunt necesari tarii!Pot sa-ti documentez enorm de multe cazuri despre care se stie public ce s-a intamplat dat au ramas neanchetate sau mai grav s-a albit fapte,persoane...Niciuna de la PSD!Mai mult ...este peste o luna cand europeni au spus ca Protocoalele trebuie anchetate...S-a intamplat ceva?Si vad ca esti la curent cu persoanele ,,refugiate,,in Serbia sau Mozambic...De cele care stau in confort in Anglia sau in Ungaria nu ai auzit sau nu ai voie sa faci vorbire?

Luca  •  1 decembrie 2018, 19:42

Trist , dar adevărat ! Aceasta e realitatea brutala din tara românească , realitate care devine tot mai urâta pe măsura ce te afunzi in orașe mici , comun, sate ... La mulți ani RO !

zorrozabal  •  1 decembrie 2018, 20:05

"De 3 ani, procurorii n-au trimis dosarul in instanta"!O fi tot Dragnea vinovat?Am aflat- de la o europarlamentara,jurista-ca tuturor celorlalte tari ale UE li se cere sa asigure doar "autonomia justitiei"!Numai tarii noastre-mai blestemata de soarta- i s-a impus "independenta justitiei"!Independenta fata de cine?Clar,fata de Guvern si de Parlament!Institutii care in orice stat din lume reprezinta poporul si sunt investite sa conduca tara!La noi Guvernul- in relatia cu Justitia-are un singur "drept"!Sa plateasca!Si iar sa plateasca!De fapt pe cei care dicteaza Romaniei "independenta Justitiei", ii intereseaza doar o latura a justitiei si anume Parchetul si structurile de forta, pe care le-au luat "sub protectie"!De ce?Pai,ca sa-i santajeze pe guvernanti,daca nu mai raspund la comenzi!Si ce daca procurorii "inchid ochii" si dosarele la tot felul de proxeneti-precum chinezul Wang-cu bordeluri care produc pentru "structuri"straine?Sau "negociaza"cu judecatorii pedepse cu suspendare pentru violatorii de minori?

st.il.  •  1 decembrie 2018, 20:56

Am citit pe nerăsuflate acest editorial , apoi , mi-am șters lacrimile aproape uscate de mânie , mi-am închis gura uitat-deschisă de uimire , și mi-am zis : Doamne , iartă-mă că te tot "deranjez", zi de zi , cu rugămințile mele tâmpe , cu problemele mele "nerezolvate", cu nimicnicia gândurilor mele , cu sărăcia speranțelor mele deșarte !...Devenim , pe zi ce trece , atât de răi , încât nu suntem în stare nici măcar SĂ MAI CLIPIM atunci când ni se spune ..."te iubesc !"....

gicapuia  •  1 decembrie 2018, 21:25

Daca cineva le-ar lovi copii "domnilor" procurori si "domnului" comisar ce ar fi ?! Si si-ar instrumenta dosarele propriilor copii-victime tot 3 ani ar trece ?

Tinela  •  1 decembrie 2018, 21:36

Ti se spune sa ai incredere in justitie,sa nu-ti faci dreptate singur.Acum eu zic...unde e justitia noastra care se tine ca-i corecta si dreapta.Ei ar trebui sa se autosesizeze sa-i faca dreptate acestei fete nevinovate si frumusica ca un inger.Dreptate azi de Centenar[100]de ani...Pedeapsa divina celor ce nu-si fac datoria de drept....

ticbis  •  1 decembrie 2018, 22:33

Nu mi-a fost usor sa citesc articolul asta... povestea este revoltatoare si absolut cutremuratoare pentru oricare constiinta umana, cu atat mai mult in contextul publicarii acesteia chiar in ziua sarbatoririi centenarului reintregirii Romaniei. Lasand insa la o parte conjunctura, nu e nimic nou sub soare; sunt sute si mii de astfel de cazuri soldate cu victime nevinovate, nenorocite pe viata de catre faptasi facuti scapati de o justitie inepta si corupta, agatata la butoniera puterii, incapabila de a-si exercita libera menirea, cocosata sub constrangerile politice totalitare ale unui stat discretionar. N-as fi comentat pe marginea acestui articol - ma doare, ma revolta, ma oripileaza, insa stiu bine ca asta e realitatea in care traim - daca n-ar fi fost "ziua Romaniei", sarbatoarea centenarului reintregirii neamului. Din pacate, romanii nu mai vibreaza in sinea constiintelor lor la niciun fel de sarbatoare nationala; probabil e o consecinta a anilor comunismului ce au indus in derizoriu acest sentiment natural fata de tara natala. Poate ca degradarea in cauza se datoreaza si paradelor artificiale si desantate ale regimului comunist de 23 August, pe cand romanii sufereau de frig, de foame si de lipsuri prin case; or fi romanii saturati si de propaganda penibila a actualei clase politice ce n-are nicio reflexie in realitatile vietilor lor zilnice; or fi ei satui de vorbe goale ce nu le tin nici de viitor si nici de sperante... nu stiu! Constat insa ca sarbatoarea asta nu mai rezoneaza in constiintele intime ale romanilor; s-a transformat intr-o rutina anosta si searbada, intr-un kitsch ieftin si de prost gust. Hai sa vedem cum traiesc si simt americanii o sarbatoare nationala: Ziua Nationala a Statelor Unite, celebrata anual la 4 Iulie, cand aniverseaza nasterea natiunii lor in urma Declaratiei de Independenta a statului american, proclamata in 1776. Pe scurt, americanii din toate categoriile sociale arboreaza drapelul national la ferestrele apartamentelor si pe catargele special inaltate pe peluzele din fata caselor; se reunesc alaturi de familie si de prieteni la gratare si picnicuri in aer liber, fie acasa, fie prin parcuri si locuri de agrement; comunitatile locale organizeaza spectacole, focuri de artificii, meciuri de baseball, parade traditionale, concerte pe stadioane, concursuri distractive de mancat "hot-dogs"; de pe mese nu lipsesc hamburgerii, porumbul copt, limonada, berea, pepenele rosu, placinta cu mere si inghetata. Desigur, politicienii isi tin discursurile de rigoare pe la posturile locale si centrale de televiziune; sunt difuzate emisiuni si articole comemorative cu acest prilej in mai toata media audio-vizuala si scrisa din tara; presedintele isi rosteste discursul catre natiune; ambasadele americane organizeaza receptii diplomatice si dineuri festive in toate tarile lumii... Dar, una peste alta, americanii de rand isi iubesc ziua nationala si si-o respecta atat de mult incat se bucura in mod real si din suflet de ea. Sunt radiosi si exuberanti, sunt multumiti - unii mai mult, altii mai putin - majoritatea lor sunt veseli, desi nu toti sunt chiar si fericiti... Revenim acum la Romania anului 2018, sambata, 1 Decembrie, Ziua Nationala, sarbatoarea centenarului reintregirii neamului... Pentru ca vineri, de Sf Andrei, a fost liber pentru toata tara, s-a golit parcarea din spatele blocului meu inca de joi dimineata; astia sunt bugetarii de rand: profesori, invatatori, medici, functionari prin primarii, salariati la stat de toate categoriile... Ii stiu bine de ani de zile; nu conteaza ce se sarbatoreste; daca sunt zile libere, isi mai alipesc inca una sau doua, tusti in masini si direct la tara, acolo unde fie au mostenit cate o casa taraneasca de pe la bunici si neamuri, fie si-au construit vreo vila de vacanta din lefurile lor de bugetari de-o viata. Paradoxal, parcarea ramasa pustie din spatele blocului mai era populata doar de 3-4 "gipane" de super clasa, insa nu e niciun mister la mijloc; proprietarii acestora fac parte dintr-o alta categorie, superioara: un general in armata romana, vreo doi secretari de stat pe la Interne si Economie si un ofiter cu grade multe pe la serviciile secrete. Astia plecasera deja cu taxiul la aeroport, spre destinatii mult mai exotice... asa cum obisnuiesc de ani de zile sa-si petreaca concediile si zilele libere; pentru astia n-are nicio importanta ce se sarbatoreste, lor le trebuie doar zile libere de la stat, cat mai multe, pentru a cheltui banii castigati degeaba si cu galeata, ca altfel nu le-ar ajunge timpul in viata sa-si afiseze statutul superior si luxul pozitiei sociale. E normala pe undeva logica astora: pai daca nu le dai zile libere de la birou, cand naiba ar mai putea ei sa-si faca selfie-uri de ziua nationala si de centenarul tarii pe plajele din Malibu si Miami ca sa le posteze pe facebook?!? Ar fi chiar culmea... Mergand mai departe cu povestea... bun, sambata se intampla o sarbatoare importanta in istoria tarii, centenarul reintregirii neamului in care m-am nascut; n-aveam un tricolor in casa... Am cautat rascolind prin dulapuri si am decupat cu foarfeca trei fasii din niste panzeturi vechi; una rosie, una galbena si una albastra. I le-am dat nevesti-mii sa le coasa inca de joi seara, ca vineri riscam sa ma refuze pe motiv de Sf Andrei, sarbatoare crestina marcata cu rosu in calendarul ortodox, deci nu se spala, nu se coase, nu se...:) Mi le-a cusut imbufnata, boscorodindu-ma si acuzandu-ma ca-mi arde de prostii in timp ce ea nu-si mai vede capul de treburile curente si importante din casa. Dupa ce le-a inchegat, am prins steagul de un bat recuperat din coada unei maturi vechi si iesita din uz. Astazi, sambata 1 Decembrie 2018, m-am trezit pe la 6 dimineata. In ciuda gerului de afara, inainte de a-mi bea cafeaua, am iesit pe terasa si am fixat steagul tricolor. M-am uitat pe la balcoanele blocurilor invecinate; niciun alt tricolor nu mai era arborat; pe romani ii durea fix la basca de sarbatoarea lor. Mi-a fost sila sa deschid televizorul; de sloganuri inepte si de cuvinte mari sunt satul; nu asa se simte sarbatoarea unui neam! Nu de declaratii sforaitoare, nu de declamatii false si nici de teatru ieftin n-aveam chef; in 30 de ani de propaganda comunista le vazusem deja pe toate astea. Mi-ar fi placut sa vad bucuria reala a romanilor si sa ma alatur acesteia... n-a fost cazul. Pe la 9 dimineata, vecina de alaturi si-a vazut de treaba ei: a bagat aspiratorul de huruia intreg imobilul. Pe la 10 dimineata, au trecut trei avioane de vanatoare pe deasupra blocului. Pe la 11 dimineata, un tip din blocul de vis-a-vis a iesit cu vreo cinci covoare facute sul si a inceput sa le bata de praf, pe rand, pe o bara suspendata improvizat, ridicata deasupra gardului ce delimiteaza spatiul verde de trotuar. A terminat pe la ora 13. In rest, nimic nu s-a miscat in cartierul meu; doar aspiratorul aleia, plesniturile batatorului aluia ce-si desputea covoarele de praf si alea trei avioane ce au vajait cateva secunde peste bloc (n-am distins daca erau MIG-uri sau F16), au spart linistea mormantala de oras parasit si mort, lenea generala atotcuprinzatoare, lehamitea patriarhala. Artificii, spectacole, distractii... nici pomeneala!!! Cam asa au sarbatorit romanii ziua nationala! Tolo, sa fim seriosi, in constiinta noastra, o astfel de sarbatoare nu mai e posibila, si-a erodat de mult sensul si semnificatia. Ne bucuram cu totii ca primim niste zile libere de la servici, atata tot si nimic mai mult. Ne vedem de treburile personale, ne ducem existentele fara sa ne mai patrunda vreun astfel de sentiment. Am povestit aici de o zi de 1 Decembrie la oras, in capitala tarii, dar nici in provincie sau in zonele rurale nu este altfel. Poate ca si din pricina asta Romania e in topul emigratiei la nivel mondial, cu cca 5 mil de cetateni dislocati din matca tarii pe taramuri straine... nici pentru ei si nici pentru cei ramasi sentimentul de tara nu mai reprezinta mare lucru. Desigur, le e dor de plaiurile natale, de rudele de sange, de prieteni si de cunostinte, de curtea unde au copilarit, au nostalgia graiului romanesc si a formarii lor primare... dar astea nu se pot confunda cu notiunea de dragoste de tara. Pentru asa ceva, e nevoie de mult mai mult, de un sacrificiu intim ce niciodata n-a putut fi impus prin forta si constrangere si d-aia nici n-are sens sa le pretindem asa ceva. Sigur, le pasa de Romania, legaturile nu se vor sterge niciodata, dar de aici si pana la... e cale lunga, e altceva. De asta am pus in antiteza felul in care se bucura si isi traiesc americanii aniversarea zilei nationale versus manifestarile fade, artificiale si lipsite de esenta continutului ale romanilor. De aici si diferentele dintre cele doua tari, de aici si deosebirile de conceptii, de nivel social si de constiinta de tara. Nu in ultimul rand, e de remarcat ca de ziua nationala a Statelor Unite, cea mai mare putere din lume, NU se organizeaza niciodata parade militare; nu se scot pe strazi tancuri si nici tehnica de lupta, nu defileaza nici armata americana, nici aviatia militara, nici fortele navale, nici puscasii marini, nici trupele de comando din SEAL sau SWAT, nici politia locala, nici politia federala FBI, nici pompierii si nici formatiile de Rangers. Paradele militare in astfel de ocazii festive sunt de sorginte sovietica comunista sau de mostenire nazista; in ambele cazuri, regimuri totalitare si nedemocratice. La ora asta, in lume, in afara fostelor tari ale Europei de Est, printre care si Romania, se mai defileaza cu tehnica militara de lupta doar prin Rusia, China, Coreea de Nord, Cuba sau prin unele tari din America de Sud, Africa si Asia. In Europa occidentala, daca nu gresesc (n-am verificat informatia, imi cer scuze daca gresesc), doar Franta isi mai scoate tehnica militara de lupta si fortele armate la defilari de ziua nationala. Vorbim, totusi, de sarbatoarea suprema a unei natiuni, spre bucuria si mandria cetatenilor si dedicata exclusiv acestora; in niciun caz de defilarea militienilor si a jandarmilor... asta chiar intrece orice urma de bun simt la adresa oricarui roman de buna credinta nascut intre granitele acestei tari, indiferent unde a ales unul sau altul sa traiasca... Din pacate, tara noastra, Romania, nu e deloc sanatoasa; si nici sanse de a se face bine nu se intrevad in viitorul apropiat... Cu toate astea, eu nu pot decat sa sper si sa tin pumnii stransi, strigand in surdina ascunsa a gandurilor: "Hai Romania!"

Emil  •  1 decembrie 2018, 23:45

Catalin, tu stii ca nu toti cei care citesc ce scrii tu, comenteaza pe blogul tau. M-ai intristat cu acest articol, desigur nu e vina ta. Banuiesc ca si tie iti este greu cateodata sa sa lucrezi la asa ceva si apoi sa publici. Rar intalnim asemenea oameni precum parintii adoptivi ai Anei, uneori nici parintii adevarati nu sunt asa devotati copilului. In fine sar de la una la alta, ma exprim aproape ca "Veorica". La multi ani Romania, cu toti oamenii tai buni si cu toate neajunsurile tale!

Florin  •  2 decembrie 2018, 1:23

Cazul Anei este si al tarii numita Romania aflata deasemeni in semiconstienta si care l-ar vota si pe Hitler. Suntem oaia neagra a Europei, desi ne credem buricul pamantului suntem un un *** ***...

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

emi  •  2 decembrie 2018, 6:14

Solicit scoaterea din sfera proceselor in justitie a DESPAGUBIRILOR si DAUNELOR datorate de soferi victimelor ACCIDENTELOR PE TRECEREA DE PIETONI SAU PE TROTUARE SAU LOCURI PUBLICE NEDESTINATE TRAFICULUI AUTO, si includerea DESPAGUBIRILOR si DAUNELOR, pentru corecta si urgenta rezolvae a cazurilor, in sfera unei LEGI ADMINISTRATIVE, la indemna SERVICIULUI ROMAN DE POLITIE , A MEDICINEI LEGALE si ADMINISTRATIEI LOCALE. Pentru ca orice cetatean sa fie ocrotit de lege, consider ca, accidentele pe trecerea de pietoni sau locuri publice nedestinate traficului auto, trebuie scoase din sfera proceselor judiciare, civile sau penale. Daca politia este o forta in stat, atunci sa poata aplica legea potrivit dovezilor pe care le are la indemana, in chiar clipa accidentului, fara drept la replica pentru sofer. Daca accidentul s-a petrecut pe trecerea de pietoni sau locuri publice nedestinate traficului auto, trebuie data o Lege prin care soferului, politistul sa poata sa i se ridice DEFINITIV carnetul de conducere. Sa se intocmeasca proces verbal potrivit caruia soferul sa fie obligat la o renta viagera pana la recuperarea definitiva, integrala a accidentatului, incepand din clipa impactului si pana la recuperarea integrala, a victimei, sa raspunda cu toata averea sa mobila si imobila. In cazul in care, accidentatul decedeaza sa raspunda cu averea sa mobila si imobila din clipa accidentului pana la implinirea intregii sume pe care accidentatul decedat ar fi adus-o ca patrimoniu in familiea sa, sau ca beneficiu impozabil STATULUI RAMAN, in cazul in care nu are familie, prin munca sa, prestata, sau daca victima era elev sau student, pentru munca pe care ar fi ajuns sa o presteze, raportat la inteligenta victimei si posibilele studii care le-ar fi putut urma, de care familia victimei a fost deposedata, aceste sume pot fi stabilite prin tabel ANEXA la lege, stabilirea efectuându-se de o Comisie guvernamentala formata din medici legisti si experti judiciari evaluatori, inclusiv daunele morale suferite de familie si victime, raportat la ansamblul demersurilor recuperatorii necesar a fi efectuate pe fiecare caz de traumatism posibil a fi suferit de victime, ca urmarea a unui impact rutier, prin raportarea unor posibile traume produse prin impact si costul îngrijirilor medicale necesare, raportat la media asigurarilor de stat si particulare necesare pe fiecare traumatis posibil suferit prin accident. POSIBILITATEA ADMINISTRATIILOR LOCALE sa instureze de indata de IPOTECI de gradul I pe bunurile imobile si scoaterea la LICITATIE PUBLICA a bunurilor imobile ale soferului, licitatie prin intermediul statului cu participarea oricui care doreste sa liciteze, pentru celeritate, fara impunerea unei taxe de participare la licitatie, incepand cu prima zi si cel tarziu a treia zi de la accident. In cazul soferului minor sau fara carnet de conducere raspunderea sa fie stabilita pe intreaga avere mobila si imobila a familiei acestuia. In cazul in care soferul nu detine avere sa fie incarcerat si obligat la prestarea de munci renumerate in folosul victimelor pana la recuperarea definitiva a victimelor sau daunele suferite de familia victimei decedate. In toate cazurile fiind o LEGE administrativa privind REGLEMENTAREA DESPAGUBIRILOR si DAUNELOR datorate de soferi victimelor ACCIDENTELOR PE TRECEREA DE PIETONI, PE TROTUARE SAU LOCURI PUBLICE NEDESTINATE TRAFICULUI AUTO se va stabili si numarul de ani de puscarie in functie de granitatea posibilelor taumatisme, stabilirea gravitatii traumatismelor si a gradului de recuperare, efectuându-se de o Comisie guvernamentala formata din medici legisti si experti judiciari evaluatori.

zorrozabal  •  2 decembrie 2018, 7:45

@ticbis "Interesant"!Tot comunistii sunt vinovati!Ca americanii sunt mandri de tara lor e de inteles!Si romanii poate ca ar fi fost la fel, daca si ei ar fi acaparat un intreg continent,cu bogatii imense!De ce nu iti alegi comparatii din aceiasi categorie?

Cristi  •  18 decembrie 2018, 11:58

Cătălin...niste date de contact...un telefon sau cont bancar...te rog. Am facut un clip pe youtube...oamenii vor sa ajute. Ms anticipat !

Comentează