Bun de tipar 2018 – cărțile care m-au ajutat în acest an

Câteva recomandări de la un cititor pasionat, rămas în pană de timp

luni, 31 decembrie 2018, 7:56

Nu voi face pe deșteptul.

În 2018, n-am fost consecvent, ci norocos în lectură. Starea presei și problemele inepuizabile din redacție, după cum vedeți nu sunteți singurii care își pot improviza un alibi derivat din job și invincibil, m-au ținut tensionat și mai departe de starea necesară cititului.

Aș fi terminat anul la pământ, dacă, într-una dintre acele discuții pe drumul de la ziar înspre casă, când ești transportat în noapte, golit de gânduri, n-aș fi întrebat: ”Lumi, tu cum stai cu cititul anul ăsta?”.

E vorba de colega mea Luminița Paul, cronicarul de tenis al gsp, jurnalist polivalent și unul dintre cei mai dedicați cititori pe care îi cunosc.

Are și ani în care termină aproape 100 de volume, și nu ușoare, sud-americani luxurianți sau francezi din generația nouă. Ca să strecori o recomandare de carte, să bagi o pilă în față pe lista Luminiței, ai tot atâtea șanse cât să prinzi un lift la Mall.

Din întunericul mașinii, am auzit oftatul colegei mele și m-am consolat cât de cât.

Iată recomandările anului 2018, ca de obicei, fără pretenția criticului profesionist.

1. Cartea anului: ”Contextul: o parodie” de Leonardo Sciascia, editura Humanitas.

Apărut în Italia anului 1971 și republicat în 2018 în România de către ”Humanitas”, romanul lui Sciascia descrie, cu străfulgerarea unui vrăjitor, exact ceea ce trăim noi azi. Noi, nu doar  românii, noi, oamenii, în general.

Pretextul e cel al intrigii unui roman polițist, dimensiunea e încurajatoare, are numai 146 de pagini, însă nu e o ”carte de aeroport”, căci simți nevoia să te oprești deseori cu creionul în mână.

”Contextul: o parodie” arată cum Puterea gestionează destinele individuale, de cele mai multe ori cu cinism și lipsă de grijă față de nevoile omenești.

”În sistemul nostru, sfântul mir care consfințește puterea e disprețul”, spune unul dintre personajele romanului.

Și acesta este doar începutul. Vi se pare cunoscut?

”Sistemul îți permite să ajungi la putere prin dispreț; dar numai ticăloșia, exercițiul ticăloșiei o legitimează” Leonardo Sciascia, ”Contextul: o parodie”

Sau această descriere impecabilă a naturii relației dintre stat, justiție și servicii secrete, pe de o parte, și cetățean, de cealaltă parte.

”Stau la mijloc”, povestește un ministru, ”și alternez protecția cu amenințarea. Cu cât ei cred mai mult în amenințare, cu atât eu ridic prețul protecției”.

La cărți de beletristică, au mai punctat ”Ordinea de zi” a lui Eric Vuillard, editura Litera. E o descriere tulburătoare prin concizia ei a implicării lumii afacerilor în ascensiunea nazismului în Europa.

Ultima recomandare de la această categorie e cea a unui roman oricând candidat pentru primul loc: ediția din 2018 a ”Pacientului englez” a lui Michael Ondaatje, editura Polirom. Folosim rar, și e bine că e așa, cuvântul capodoperă. În acest caz, uzul e legitim.

Romanul ”Pacientul englez” depășește filmul lui Anthony Minghella, el însuși o realizare memorabilă.

Cartea a câștigat Golden Man Booker Prize 2018 pentru cel mai bun roman distins cu The Man Booker Prize în ultimii 50 de ani.

Dar, înainte de orice, e o realizare literară pe care o poți citi la fiecare etapă a vieții, pentru că îți vorbește cu o voce specială, dedicată ție. Iar traducerea realizată de  Monica Wolfe‑Murray merită o reverență. Evul Mediu va veni la noi abia când ne vom pierde traducătorii.

2. Romanul de non-ficțiune al anului: ”Minotaurul global” de Yanis Varoufakis, editura comunicare.ro

Ministrul problemă al Greciei, copilul teribil ”de stânga”, pe scurt am fost un fraier când am privit cartea cu suspiciune!

În ”Minotaurul global”, Varoufakis își respectă statutul de profesor la Universitatea din Atena și de profesor invitat la Universitatea din Texas. El discută, în cifre și exemple concrete, despre cum pacea postbelică s-a construit pe instinctul redistribuirii bogăției.

Instinct sănătos care, la un moment dat, a fost alterat iar azi e căutat cu disperare la rubrica de obiecte pierdute a istoriei. Împreună cu pacea socială.

O carte despre faptul că solidaritatea economică nu înseamnă slăbiciune, ci luciditate.

Alte două cărți de non-ficțiune pe care vi le recomand sunt ”Imperiul – cum a creat Marea Britanie lumea modernă”, de Niall Ferguson, editura Polirom. Ferguson este un  clasic al melanjului dintre istorie și economie, iar volumul apărut în 2018 la noi este unul dintre cele mai reușite ale sale.

Cealaltă recomandare este atipică și emoționantă și vine de la editura Martor, a Muzeului Național al Țăranului Român.

”Scrisori de pe front”, după un concept editorial de Mirela Florian, cu o echipă de documentare alcătuită din cinci oameni și cu grafica magnifică a Carlei Duschka, întrupează ceva ce la noi se vede foarte rar!

E vorba de un volum compus din cărți poștale și scrisori ale combatanților pe fronturile românești din Marele Război, Primul Război Mondial.

”E o carte a omenescul desăvârșit, a nimicurilor care fac viața și războiul, a celor care au dus greul luptelor, au suferit cel mai tare”, observă, în prefață, scriitorul Filip Florian.

Dacă există o carte care mi-a însoțit anul, răsfoită la bine și la greu, aceasta este.

3. Romanul polițist al anului: ”Închide ochii strâns” de John Verdon, editura Paladin

”Închide ochii strâns” e a doua întâlnire a detectivului Dave Gurney cu publicul nostru și e cea mai bună de până acum. O carte care e mai mult decât un roman de acțiune, prin dozajul dintre nebunia lumii și datoria împlinită a profesionistului, plătită scump, e adevărat.

John Verdon are merite cu atât mai mari de vreme ce în 2018 i-a învins pe John Grisham cu ”Informatorul”, apărută la RAO, una dintre cărțile extrem de reușite ale ”fabricii de romane Grisham”, și pe Lee Child cu ”Filiera de la miezul nopții”, editura Trei.

4. Cărți mai vechi de neratat: ”Infamii mărunte” de Panos Karnezis, și ”Care-i treaba cu homarul?” de David Foster Wallace

Panos Karnezis, scriitor de origine greacă stabilit în Anglia, este unul dintre romancierii care străpung marketingul industriei cărții prin volume care au savoare, scriitură, nu subiecte la modă.

”Infamii mărunte” a apărut la noi în 2002, la editura Leda, și am găsit-o după ce citisem o altă carte a lui Karnezis. Povestirile din ”Infamii” sunt crude și parfumate.

”Care-i treaba cu homarul?” vine din cu totul altă zonă, iar David Foster Wallace este, fără nicio exagerare, unul dintre cei mai inteligenți eseiști care s-au pus vreodată pe scris.

Truda celor două traducătoare de la editura Black Button Books, Anca Dumitrescu și Lavinia Gliga, este nepereche, tocmai pentru că David Foster Wallace este atât de dens că nu încape acul printre rândurile sale. Mulțumiri din inimă!

5. Presă

Pentru mine, și nu am pretenția de a vorbi în numele nimănui, Press One este publicația anului în 2018. Două vorbe despre liderul proiectului, Mihnea Măruță, pentru că, de obicei, cei care calculează bugetele, caută oamenii sau editează textele rămân undeva în fundalul poveștilor de succes.

Faptul că Press One este o reușită i se datorează, în primul rând, lui Mihnea Măruță. Sigur că are un investitor, dar capitalismul nu e despre bani, e despre valoare, că bani se mai găsesc, dar manageri care să creadă în presă, mai rar.

Mihnea e exact, încăpățânat și tonic și așa e și siteul condus de el.

Evit să remarc, în antologia anului, lucruri care țin de publicațiile la care lucrez, dar cum n-am nicio contribuție pot să spun că privesc cu admirație și respect investigația lui Justin Gafiuc din Gazeta Sporturilor despre abuzurile psihice și fizice de la lotul național de judo.

Cine crede că povestea va trece se înșală. După o vorbă de pe alt continent: fetele acestea vor crește mari și vor răsturna lumea bărbaților care le-au chinuit!

În privința frazelor din presa anului 2018, m-a marcat ideea exprimată direct și sincer că România își împuținează șansele cu fiecare kilometru parcurs de un tânăr în direcția Occident. E genul de evidență pe care e greu s-o așterni în cuvinte, fără clișee.

Să-ți împachetezi rădăcinile și să le deschizi, altundeva, ca niște picioare telescopice, să le aduni ca pe piesele din jocul de Marocco, cu speranța că nu vor cădea.

Citatele sunt din reportajul Oanei Moisil, ”Cei care pleacă”, realizat pentru Recorder.

Vă mulțumesc tuturor, un 2019 cu bucurii!

 

Comentarii (28)Adaugă comentariu

stefan al doilea  •  31 decembrie 2018, 8:20

minunata idee de a produce un text de incheiere a unui an! daca l-ati fi citat pe Radu Paraschivescu care scrie carti precum articolele dumneavoastra si care prin titlul uneia *Orice om ii este teama* nu face altceva decat sa aplice in practica versul lui Blaga * eu cu lumina mea sporesc a lumii taina*, adica gramatica, ei bine, ideea ar fi fost facuta praf! inca o data va felicit pentru luarile de pozitii, pentru riscurile pe care vi le asumati, pentru ideea de *dreptate* care va anima, pe dumneavoastra si pe colegii dumneavoastra! va doresc sa aveti parte de sanatate si de bucurii, cand se va face impartirea, in 2019!

rexrapidistul  •  31 decembrie 2018, 8:38

D-le Tolontan, a-ti omis studiul de la "***" ***= cum sa-i pacalesti pe naivi si pe cei ce "rad fara motiv",adica cei ce formeaza "corul de bocitoare"al "operei"d-tale! Cu speranta ca cei ce fac rau Romaniei vor plati pretul corect, sa auzim numai de bine!

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

fotbal  •  31 decembrie 2018, 10:16

recomandarile tale din acest final de an sunt sufocante. ermetice, expeditive si indigeste. am retinut totusi contextul, mersi. iti doresc un 2019 asa cum vrea el sa fie pentru tine

Cristian  •  31 decembrie 2018, 10:22

Salutare si La Multi Ani ! O placere sa te citesc, precum majoritatea articolelor tale. Deh, nimeni nu-i perfect :) Toate cele bune!

??????  •  31 decembrie 2018, 10:37

Opinați că publicațiile cu datorii la bugetele statului de la care statul nu își recuperează datoriile ar trebui vândute de stat la licitație , achizitorii preluând activul și pasivul rămas după vânzarea la licitație ?

sevilla  •  31 decembrie 2018, 10:47

Multumesc si eu pentru recomandari! Si va mai multumesc pentru munca pe care o depuneti, pentru ca va luati la tranta cu "ei" si pentru ca, datorita voua, se mai face un pic de dreptate in tara asta! Va doresc un 2019 imbelsugat, cu sanatate si bucurii!

Cătălin Tolontan  •  31 decembrie 2018, 10:48

@sevilla: si noi va multumim. O presa fara cititori nu ar avea de unde sa-si traga inspiratia si puterea de a merge inainte. Un 2019 bun!

Andrei  •  31 decembrie 2018, 11:19

Dar cartile lui Becali nu le recomanzi? Ca hidoesnia gsp, marele tau esec de care ar trebui sa-ti fie rusine, publica zilnic 20 de stiri cu ciobanul, plus inca pe atatea despre clona fara nume si slujbasii sai. Halal deontolog, Tolo! Dar asta se cheama ipocrizie

Mircea  •  31 decembrie 2018, 11:30

Thanks Tolo pt recomandari ! Press One este intr-adevar o revelatie, o oaza de oxigen intr-o presa dominata de can canuri si care parca nu-si gaseste cursul sau calea. Investigatia despre abuzurile din judo dar si alte investigatii despe abuzuri sexuale trebuiesc continuate, ele sunt putinele incercari de transaparanta intr-o societate inchisa. Minotaurul global tocmai l-am comandat: globalizarea este un lucru bun atunci cand este facuta ca lumea. Oamenii nu tb sa intoarca spatele globalizarii ci modului in care este aplicata. Thanks pt recomandare !

vali mocanu  •  31 decembrie 2018, 11:43

la multi ani TOLO! sa fii sanatos fratello si, poate, vreodata, ne-om revedea si ne-om stringe mainile ca acum vreo 15-20 de ani!

Obiectiv  •  31 decembrie 2018, 11:58

In afara de anchetele din Sanatate, acestea sunt articolele pe care le lecturez si pe care le consider corecte, rezonabile! In ipoteza ca voi termina destul de curand cartile necitite inca din bibliteca personala, voi tine cont de recomandarile tale! O.

Cătălin Tolontan  •  31 decembrie 2018, 11:59

@Obiectiv: sunt citeva recomandari, nu stiu daca pot fi corecte sau nu, de vreme ce, inevitabil, sunt subiective. Numai ca asta inseamna, in fond, o societate civilizata. Sa acceptam opiniile si preferintele celuilalt.

Bibi  •  31 decembrie 2018, 13:47

La multi ani, Catalin !

Radu  •  31 decembrie 2018, 16:00

Felicitari, Catalin Tolontan. Pana la urma asta inseamna o societate deschisa, libera, sa emitem si sa dezbatem opinii si pozitii, sa ne manifestam aprecierile. Personal, iti citesc cu drag "Bun de Tipar" la fiecare sfarsit de an. Am ras astazi cu un prieten pentru ca la fel facem si noi cu intrebatul in legatura cu borna de citit ("cum stai cu cititul"). Eu am ajuns anul asta la borna 35. Tu? Te-ai gandit vreodata sa faci pe sfarsit de an o discutie cu cititorii despre cartile citite pe parcursul anului? Poate s-ar naste fapte si idei interesante dintr-o initiativa de genul. Toate cele bune! Radu P.

Tavi  •  31 decembrie 2018, 17:40

Respect Catalin Tolontan. Asta inseamna sa traiesti cum se cuvine...

Tavi  •  31 decembrie 2018, 17:42

Respect Catalin Tolontan. Asta inseamna sa traiesti cum se cuvine...Asta (www.tolo.ro) inseamna dialog, diversitate de opiniii, comunitate mai pe scurt.

jos_cenzura  •  31 decembrie 2018, 18:08

Am citit chiar acuma eseul "Consider the Lobster" si am fost foarte impresionat - pe langa faptul ca am invatat ceva complet nou despre un subiect despre care stiam foarte putin. Intr-adevar, a fost un eseu desavarsit - cu toate ca a lasat multe semne de intrebare la final. Dar si-a atins scopul, de a-mi stimula curiozitatea vis-a-vis de mai multe subiecte (de etica, de intelegere a biologiei, pana si despre animal in sine). Multumesc pentru recomandari si pentru munca depusa, si la multi ani 2019!

Liviu  •  31 decembrie 2018, 18:58

Multumim, domnule Catalin Tolontan! Eu as adauga aici si "21 de lectii pentru secolul 21" a lui Yuval Noah Harari

evmediutimpuriu  •  31 decembrie 2018, 23:35

"Evul Mediu va veni la noi abia când ne vom pierde traducătorii." Nici macar nu am ajuns in Evul Mediu...

constantin  •  1 ianuarie 2019, 14:03

Recomandări interesante. La mulţi ani!

NR  •  1 ianuarie 2019, 15:17

Bună ziua domnule Tolontan. Vă doresc multă sanătate, putere de muncă şi împliniri dvs, " echipei GSP " cât şi cititorilor publicației. Dacă îmi permiteți aş strecura şi eu câteva sugestii. 1. ,, Răspunsurile la marile întrebări " de Stephen Hawking ; 2. ,, Mythos " de Stephen Fry ; 3. ,, Sapiens " de Yuval Noah Harari.

Florin  •  1 ianuarie 2019, 16:34

La multi ani, 2019 ! O recomandare de carte actuala pentru Romania, as spune eu: ''Bogatii - o istorie de 2000 de ani. De la sclavie la superiahturi'', de John Kampfer, Ed. Baroque Books and Arts. ''Cu ce sunt mai buni decât noi? Sunt mai deştepţi, mai abili sau pur şi simplu mai norocoşi? Să fie actuala generaţie de bogaţi diferită de cele din trecut? Trebuie să recunoaştem că suntem obsedaţi de ei, îi invidiem şi îi detestăm în egală măsură, le citim cu aviditate indiscreţiile amoroase din presă şi studiem listele cu averile lor incomensurabile, pe care le spulberă peste noapte.'' ''Cum se îmbogățesc oamenii? Prin mijloace cinstite şi mârşave, prin spirit întreprinzător, prin spoliere şi prin moştenire. Creează pieţe şi le manipulează, înfrâng concurenţa sau o elimină. Câştigă sau cumpără influenţă printre liderii politici şi elitele culturale şi sociale. De mai mult de un secol încoace, în politica americană nu se ascunde această legătură; de fapt, ea este celebrată. Cu cât e mai extravagantă reuniunea de strângere de fonduri, cu atât mai obligați se simt politicienii să asiste.'' ''Cei 1 sau 0,1% din vârf sunt cu adevărat globalizați. Ei pot veni și vin cu adevărat din toată lumea, dar ajung în aceleași locuri. Se întâlnesc în puncte bine știute. Poposesc la Londra, la Singapore și la Zürich, grație filozofiei neiscoditoare, de genul „nu punem întrebări“, a guvernelor și băncilor de acolo, grație indulgenței lor în privința impozitelor. Cumpără proprietăți la Paris și New York și acostează cu iahturile pe țărmul dintre Saint-Tropez și Portofino. își confirmă reciproc stilul de viață și valorile; vorbesc aceeași limbă.''

MZM  •  1 ianuarie 2019, 20:19

Orice recomandare de carte este, desigur, binevenita si trebuie sa multumim de fiecare data. Eu as recomanda (celor care care nu au citit-o) cartea ARHIPELAGUL GULAG de Alexandr Soljenițîn. Despre ea, scriitorul Alexandru Paleologu spune textual: ”Probabil ca aceasta carte va zdrobi tot ce s-a scris in secolul 20!” Vorbind despre caderea comunismului, tot Al. Paleologu scrie in postfata la primul volum al Arhipelagului: ”In procesul prabusirii comunismului au actionat o multime de factori obiectivi ce s-au acumulat in timp, dar etapele si reperele majore ale acestui proces poarta numele a trei persoane sau mai exact trei fapte legate de aceste persoane: 1. - Alexandr Isaievici Soljenițîn si aparitia in Occident a ARHIPELAGULUI GULAG (1973); 2. - Carol Voitila si alegerea unui papă polonez (1978); 3. - Ronald Reagan si ”razboiul stelelor” (1983)”. Cartea are 3 volme, 7 parti, 58 de capitole, 1500 de pagini. Nu e usor de citit, dar poate fi abordata incepand cu oricare capitol! Fiecare pagina este... zguduitoare.

Mlendea Valenti  •  2 ianuarie 2019, 12:54

La mulți ani! Sănătate! Felicitări pentru articole , anchetele pe care le faceți și faptul când aveți atâtea comentarii la articole spune ceva. Sunteți invidiat și cale de urmat. Țineți-o tot așa. Felicitări!

??????  •  2 ianuarie 2019, 17:13

Considerați că printr-o astfel de ilustrare a articolului autorii publicării textului , ai ilustrării articolului și cei care au decis publicarea articolului în acestă formă ar putea încerca să îi ofere o percepeție mai bună, din partea cititorilor, lui nea Gigi Becali ?

Alex.D  •  2 ianuarie 2019, 17:50

Iti multumesc pt recomandarea cu Verdon. Eu unul fiind cu probleme de vedere destul de grave de ceva timp,am trecut pe carti audio si Verdon de exemplu a ajuns la a5a carte deja.Va recomand cu caldura cartile audio in engleza,create de casemari de productie,sunt citite fenomenal si nici nu trebuie sa astepti pana cand apar lucruri noi pe print in RO. Nu instig la nimic doar va invit sa dati o cautare pe google cu "audiobookbay". Numai bine!

ticbis  •  2 ianuarie 2019, 21:47

Tolo, iti multumesc pentru recomandari; alegerile tale sunt aproape perfecte: patru dintre cartile pe care le-ai mentionat le-am citit si eu in 2018. Pe celelealte le-am retinut si, sper eu, le voi citi in 2019. Din pacate, am senzatia ca nu mai pot tine ritmul... Prin anii '70-'80 citeam peste 150 de volume pe an; am adunat in biblioteca personala 3 mii si ceva de volume... casa mea e invadata de carti... rafturile bibliotecii si dulapurile sunt pline pana la refuz... nu mai am loc... sotia mea e disperata... imi reproseaza zilnic ca am transformat locuinta in biblioteca publica... Nu-mi vine sa le dau sau sa le arunc... sunt viata mea... sunt capodopere ale literaturii nationale si universale, multe dintre ele editii rare si de lux... Este adevarat, in ultimii zece ani n-am reusit sa citesc mai mult de 10-12 carti pe an... mor de ciuda ca nu mai am timp pentru pasiunea asta, desi placerea cititului mi-a ramas la fel de vie ca intotdeauna... In fine, multu pentru recenzii si pentru recomandari... marturisesc sincer ca o invidiez pe Luminita Paul la modul cel mai egoist posibil... as da orice si oricat sa mai pot citi macar o suta de volume pe an, asa cum cum obisnuiam firesc cu niste ani buni in urma... Cu alte cuvinte, eu "n-am prea stat bine cu cititul anul asta"!:) La multi ani, Tolo!; La multi ani, Luminita Paul! Va rog eu frumos sa cititi in 2019 si pentru mine...!

calu lu fat-frumos  •  5 ianuarie 2019, 12:13

Uite o carte care surprinde realitatea perfect si care a primit numai recenzii favorabile. E un must have(read) mai ales ca te incadrezi no offense :)) http://tiny.cc/wg961y

Comentează